Sfantul popor japonez si romanii
Intrerupem seria nesfarsita de suparari minore pentru un buletin de stiri special…
De cand cineva a facut repetitii pentru Apocalipsa pe tarmul japonez, sirul nesfarsit de bazaconii debitat de presa s-a transformat intr-o imensa furtuna de gainati. Cele mai des intalnite atitudini au fost admiratia netarmuita fata de ”bravul popor japonez”, comparatiile cu situatia romaneasca si sfaturile atotstiutoare. Despre ultimul capitol ne poate da mai multe detalii Monica Tatoiu. In cazul primelor doua, am simtit nevoia sa pun mot maldarului de…informatii.
Pornind de la comentariile de-aici am decis sa ma alatur minoritatii vocale care refuza invazia japoneza din media. E de remarcat ca la un articol admirativ, dar lipsit de comparatii ale autoarei, comentariile au fost de-a dreptul feroce. Opiniile au variat intre ”japonezii sunt un popor extraordinar, un munte de decenta” pana la ”trebuie sa ne plecam palaria si sa invatam de la ei” si clasicul ”suntem inchisi la minte si inferiori”. Aici mi-am zis si eu: Ho cu tata! Am demolat la randu-mi miturile nationale de cateva ori, am scris admirativ despre China la punct, dar pana la comparatii maniheiste Romania-Japonia n-am ajuns.
Practic, se ia un popor autarhic cu porniri xenofobe si destule episoade reprobabile in istorie, se ridica la rang de reprezentant al divinitatii pe pamant si apoi i se inventeaza calitati pe baza unor carti si a anime-urilor. Ulterior, se compara cu un popor balcanic calcat in picioare si se obtine ”o opinie romaneasca”. Opinia trebuie sa vina neaparat de la oameni care n-au fost niciodata in Japonia (nu de alta, dar aia care au calcat pe-acolo in alta calitate decat cea de turisti, nu-s la fel de entuziasti).
E destul de greu sa treci cu vederea calitatile reale ale poporului japonez si extraordinara dezvoltare a economiei japoneze intr-un timp scurt. Cum exercitul a fost repetat de doua ori, in perioada Meiji, dar si dupa Al Doilea Razboi Mondial, realizarea este cu-atat mai importanta. Totusi, folosirea unor surse livresti si a impresiilor date de produsele culturale japoneze drept baza de comparatie e cel putin dubioasa. Cultura si mentalitatea japoneza, tributare la randul lor celor chinezesti si coreene, n-au nicio legatura cu cea romaneasca. Nu ai nevoie de viziunea unui etnograf sau de cultura unui antropolog pentru a vedea asta. E ca si cand ai compara caini cu pisici si ai spune ”Cainii sa-si plece capul. Au ce invata de la pisici. Le-ai vazut cum cad in picioare?”.
Pana la un punct, pot intelege comparatiile de tip ‘bulgarii ne-au facut la turism” sau ”in Ungaria s-au construit X kilometri de autostrada”. Ne sunt vecini, avem legaturi istorice cu ei si am beneficiat de conditii similare de dezvoltare in ultimii ani. Dar legatura cu Japonia care e? Nici macar comparatia economica Japonia-SUA nu are sens. O natiune de imigranti unde sindicatele sunt religii nu se compara una unde scaunul de CEO se lasa mostenire din tata in fiu. Sa nu uitam ca Japonia a beneficiat enorm de piata de desfacere si de ajutorul SUA dupa razboi. Ca nu le-au turnat bani in conturi e una, dar fara spirijinul fostilor calai, e greu de spus daca tara ar fi avut acelasi curs.
(Japonia. Dupa unii.)
In toata marea asta de elogii si ridicari pe piedestale a ”eroicului popor japonez”, nu am inteles totusi o chestie. Pentru ce anume ii laudam si-i tinem pe brate mediatice? Pentru ce o sa faca? Nu de alta, dar pe moment oamenii isi numara ranitii si incearca sa se comporte cat mai demn. Felicitari pentru ultima parte, dar nu e tocmai un comportament neobisnuit pentru o anumita parte a lumii. Sunt complet de acord ca oamenii au trecut si trec prin niste momente groaznice si apreciez participarea la eforturile de recuperare. Totusi, intre ”ne pare rau pentru pierderile voastre” pana la ”sunteti un popor incredibil, trebuie sa ne plecam capul” e o diferenta. E absolut in regula sa admiri poporul japonez, dar din perspectiva observatorului exterior. Termenii de comparatie nu exista.
Exagerarile tembele si articolele de genul asta (unde fuga din ”infern” si lupta cu maidanezii din Tokyo au loc in aceeasi pagina) sunt de vreo luna la ordinea zilei. E adevarat ca n-am vazut nici macelurile post-Katrina si nici vreun exod de tip Haiti, dar sa ne calmam putin. Vorbim totusi de niste oameni pregatiti pentru genul ala de evenimente, oameni care sunt inca in stadiul de evaluare si planificare. Urmatorii ani ne vor arata cat de bine au gestionat situatia. Faptul ca marile corporatii japoneze continua sa livreze nu poate fi decat imbucurator.
Drept concluzie, hai sa lasam naibii comparatiile romano-japoneze. N-ati vazut ce nasol e in Libia? Romanii n-ar face niciodata asa ceva. Romanii sunt demni. Romanii l-au avut pe Stefan cel Mare…
P.S: Desi am fosti colegi de facultate ”in bransa”, incep sa ma intreb sincer cu cat este platit un redactor online. Nu de alta, dar dupa cum scriu unii, salariul nu poate fi cu mult mai mare decat al unuia care serveste la McDonalds.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- Atenție, garaj! November 18, 2024
- A treia cale November 10, 2024
- Unbreakable November 3, 2024
- Mamă, mamă, ce rău o să ne pară! October 11, 2024
- Fanii toxici și fanii terapeutici September 21, 2024
Sincer eu cred ca ar trebui sa ne comparam cu popoarele superioare (indiferent de istoria lor sau de alte conjuncturi) si sa luam lucrurile bune, sa le procesam, sa le adaptam si sa le aplicam.
Nu cred ca ne-ar strica un pic din disciplina de lucru a japonezilor, just saying.
Nu zic ca ar fi o comparatie corecta dar sa luam asa, imaginar poporul Romaniei si sa-l punem pe teritoriul Japoniei si viceversa. Care crezi ca ar fi rezultatul?
Daca l-ai lua acum, n-ai obtine nimic (pana la urma ne-ai putea pune si pe o mina de aur ca tot n-ar iesi mare lucru). Daca l-ai lua acum 2000 de ani, rezultatele ar fi similare. Nu e o chestie genetica.
Nu zic ca n-ar trebui sa-i admiram, dar culturile sunt fundamental diferite, chiar nu vad unde e posibila comparatia. Pana la urma, disciplina de lucru a japonezilor nu e aceeasi cu a nemtilor (desi le admiram pe ambele). A doua ar putea fi mai apropiata de noi, iar eforturile de reconstructie si integrare sunt si acolo de admirat.
Am comentat pe blogul celalalt… Iaca No, dara, cred ca s-ar putea scrie tratate intregi de ce japonezii sunt asa cum sunt. Nu trebuie sa-i punem insa pe un piedestal. Cum spune si Krossfire, asta este o natiune care a stat inchisa ermetic sute de ani pana la 1868 cand imparatul a ordonat preluarea expres a tehnologiei occidentale. Nu a obiceiurilor, ci a tehnologiei, atentie ! Pentru ca este o prostie sa-i compari pe japonezi pe romani, cum de asemenea e o prostie sa-i compari cu orice alta natie. Daca as fi neamt si as gandi ca multi de pe acest blog sau de aiurea, as spune ca germanii sunt o natie de burtosi bautori de bere, o natie de o puturosenie iesita din comun. Mai ales aia din Est. Am fost in Japonia si intr-adevar este fascinant. Nu am vazut nicaieri o societate la fel de stressata si obsedata cu munca ca in Japonia. Nu am vazut nicaieri in lume, oameni ai muncii (celebrii salarymen, un soi de Mr. Smith multiplicati la milioane) care sa doarma in restaurant intre felurile 1 si 2 de la pranz pentru ca uneori mai au nevoie si de somn. Nu am vazut nicaieri… Read more »
Imperator: Multumim pentru parerea avizata 🙂
Apropo de munca robotizata, cam asta era si una dintre critici: Bai cum muncesc aia. Romanii nu pot, pentru ca sunt lenesi. Asta ne aduce la o veche zicala (pe care nu stiu cui sa o atribui): Marile probleme are vietii au mereu solutii simple si pe intelesul tuturor…dar complet gresite.
Si eu ma numar printre admiratorii japonezilor si nu mi se pare chiar atat de ciudat faptul ca sunt laudati.
Dar, si aici e un mare DAR, scris cu litere mari si boldat, e ok doar daca o faci in cunostinta de cauza. Japonezii au foarte multe defecte ca natie, nu numai din punct de vedere economic, cat si social si cultural, lucru pe care nu pot sa il neg, desi tot ii admir. A devenit insa intr-adevar stresant sa ii vezi adulati de persoane care pana la cutremur stiau de japonezi doar ca au ochii oblici si fac roboti.
Asta e aproape asa cum a fost atunci cand a murit Michael Jackson, ca i-au rasarit din senin mii de fani. De fapt, daca stau bine sa ma gandesc, e fix acelasi lucru
Apropo, ca tot ai deschis subiectul, banuiesc ca ai vazut si acele “comentarii” facute de unii americani pe tema cutremur in Japonia/Pearl Harbour, nu?
E ok sa-i lauzi, nu e ok sa faci comparatii cu pretentii obiective. Si mai ales, nu-i ok sa-i lauzi pentru ceva ce n-au facut. Spunem ”Japonezii se vor ridica in 2 ani, nu ca jegurile astea de romani”. Wtf?
Teroarea japoneza din WW2 nu s-a oprit asupra atacului (mai mult sau mai putin anticipat) de la Pearl Harbour. Sunt destule popoare asiatice cu resentimente istorice fata de japonezi.
Zic unii ca Japan e cea mai putin romantica tara din lume. Mai ales cind peretii sint foarte subtiri.
Un prof pe care-l respect enorm (avea un English private school, partial responsabil pentru formarea mea), scrisese prin 1996 o carte numita ‘Japonia, tara fara sarut’. Pe-atunci nu puteai pleca atat de usor in Japonia, deci era ceva 🙂
@Vlad: periculoasa directia pe care o abordezi, popoare superioare vs inferioare? Untermensch? Sa nu uitam cu ce alt popor superior a fost aliat neamul Japonez in WW2…
E vorba mai degraba de culturi diferite, iar faptul ca Japonia are o cultura inchisa (tipic insulara de altfel) reprezinta un avantaj in cazuri in care nevoia de unitate nationala si reactie prompta si lucida e maxima.
Nu mă pasionează comparaţiile între naţii, am oroare de sufletul/caracterul naţional al unora sau al altora (fani Motru sau Drăghicescu), dar cred că avem cu toţii de învăţat din lecţia japoneză, fie că suntem români, finlandezi sau jamaicani …
„You do not always have to win, but you must never give up. While others may encourage you to “gambatte kudasai!” — the real spirit of gambaru comes from within. The best kind of motivation is intrinsic motivation. For the benefit of oneself — and for the benefit of others as well — one must bear down and do their best. Even in good times, behaving uncooperatively or in a rude manner is deeply frowned upon.”
de aici http://www.presentationzen.com/presentationzen/2011/03/fall-down-seven-times-get-up-eight-the-power-of-japanese-resilience.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+PresentationZen+%28Presentation+Zen%29
Nu spun ca trebuie sa respingem orice lectie din dezastrul sau mentalitatea japoneza, doar ca:
1.E prea devreme sa-i ridicam in slavi. Sa-i lasam intai sa-si evalueze corect situatia.
2.Nu vad legatura cu Romania – nici fortata nu merge.
Even in good times, behaving uncooperatively or in a rude manner is deeply frowned upon … uite o legătură
Da, dar din nou, vorbim de o mentalitate interiorizata vs. un popor care exista in mare parte datorita muntilor Carpati (si mai putin pe motiv de vitejie).
asta a venit un pic mai târziu http://www.adevarul.ro/andrei_plesu_-_opinii/N-ai_ce-i_face_7_448825116.html
Plesu are afinitati nipone de mai multa vreme (La Portile Orientului da ceva indicii).
Punem pariu ca finlandezii sint o natiune extrem de admirabila?
E complicat cu munţii Carpaţi, cred că ar trebui să ne uităm mai puţin la Carpaţi acum, şi mai mult în locurile de unde avem de învăţat câte ceva. Asta în cazul în care ne-am convins deja că aşa nu mai merge, pentru că dacă noi credem în continuare că totul e ok, atunci nu-i nici o problemă. Într-un fel, ai dreptate. Mă uitam la scandalul cu Avram Iancu şi mi-am dat seama că au mai rămas mulţi printre noi care sunt convinşi că o să vină cineva şi o să plece cu Carpaţii la braţ. Iar noi vom rămâne doar cu Pietricica lui Pinalti.
neagrigore: Trist e ca ne apuca nationalismul fix in episoade insignifiante cand urlam ”suntem floarea Carpatilor”. Cand e cazul (cum era acum…cand am fi putut da o replica demna si ne-am fi putut implica altfel in situatia japoneza), avem o atitudine de tip ”suntem niste nimicuri”.
Richard: Si armenii de altfel, dar asta nu ne implica cu nimic 😛
@krossfire: corect punctat cu „suntem nişte nimicuri …”
@Richard: eu le invidiez sistemul de educaţie, uite aici câteva linkuri utile despre Finlanda
http://marginalrevolution.com/marginalrevolution/2011/03/why-is-finland-so-rich.html?utm_source=feedburner&utm_medium=feed&utm_campaign=Feed%3A+marginalrevolution%2Ffeed+%28Marginal+Revolution%29
acum ceva vreme a fost pe ProTV un reportaj interesant cu şcolile de acolo şi românii care învaţă la ei. Cred că ar fi făcut orice fost, actual sau viitor elev român să saliveze în neştire.
O soluţie ar fi să le prezinte cineva direct profesorilor modelele ăstea, iar schimbarea în sistemul educaţional românesc să nu mai vină de sus, ci de jos.
E cam ce mai performant sistem de invatamant din Europa. In copilarie am vazut un reportaj in care britanicii se uitau la ei cu invidie (faceam cursuri la un English private school). Ce e ciudat e ca aici modelul ar putea fi importat fara costuri prea mari materiale, dar cu costuri enorme la nivel de oameni si formare.
Daca nu citai sursa manele tv, ce bine era…Whatever, nu conteaza.
Este clar ca disciplina nu e apanajul unic al japonezilor, in plus ca eficienta lor presupune multe ore lucrate peste program, pentru imparat, companie , bla, bla. Pe mine, si cred si pe Krossfire, ne enerveaza maniheismul asta subit, aparut cu ocazia unor evenimente nefericite pentru japonezi. Dincolo de anumite calitati, japonezii au niste probleme serioase , axiologic vorbind. Unul din ghinionul lor istoric este faptul ca mongolii nu au reusit sa ii cucereasca si sa-i atraga in schimbul comercial si cultural al lumii.
Stiu, pare ca bat cimpii cu gratie :).
Costurile enorme le plătim deja prin disponibilizarea profesorilor şi reducerea salariilor, nu văd de ce n-ar trebui să culegem şi beneficiile faptului că suportăm costurile. Eu înţeleg să plătesc, dar vreau să şi primesc ceva în schimb.
Lasa,Neagrigore, o sa preia BOR educatia cit de curind.E trendy mai nou, pe aici, prin zona.
Admiratia mea este justificata de faptul ca reactia lor in fata adversitatii a pus in fund orice alte reactii. In articolul de pe CNN pe care l-am link-uit, comentatori AMERICANI spuneau ca este absolut socanta diferenta intre reactia japonezilor in timpul “apocalipsei” si ce au facut americanii la Katrina. Sa revenim si noi in timp si sa ne amintim ce reactii cretine avem si noi ca popor, ca tot tu si altii de pe bloguri scriam despre romanii care stau la birt si se plang ca nu li se da asta si aia, in timp ce armata si voluntarii le sapa temelii pentru noile case, facute din mila statului. Acum cateva saptamani era iar scandal mediatic, prins si de blogosfera, cu nus’ ce pierde-vara ce se tanguia la televizor ca a primit haine de femeie, in loc de barbat. Un tip numai bun de pus la munca, preferand sa stea cu dosul in sus si sa planga ca nu are de mancare. Si nu este singular. Asa ca da, admir poporul japonez pentru ca stiu sa munceasca. Hai sa ne punem noi problema ca tragem prea mult, cred ca ar fi mai bine sa facem eforturi pentru a ne reduce… Read more »
Nu spun ca n-ai ce critica la romani sau admira la japonezi, dar pur si simplu comportamentele lor vin din alte surse (istorice, culturale, psihografice). Tehnic, articolul tau initial nu se prea apleca asupra comparatiilor. Cat despre bombe, loviturile au fost nasoale, dar meritate (nu pentru ameteala de Pearl Harbour, ci pentru mizeriile din sudul Asiei si Manciuria, pentru sutele de lagare, bunkere si pentru fanatismul general). Doua bombe nu s-au comparat cu distrugerile suferite de germani. Cat despre Romania: sa ne amintim ca au fost si aici bombardamente, ca razboiul ne-a adus pierderi umane si materiale imense si ca sincer, macelurile si miile de invazii din zona balcanica bat per total doua bombe MERITATE! Mai mult, dupa ce au inceput eforturile de refacere, americanii le-au fost cel mai bun aliat economic. Nu a fost ca si cand ar fi zis : stop, reorganizam si punem Japonia sub embargo! Mai mult, nici macar nu le-a fost hacuita tara (cum s-a intamplat in Germania). Sa nu uitam ca dupa WW2, Hirohito a ramas Imparat al Japoniei! Avem de ce critica Romania si avem de ce lauda realizarile Japoniei, dar nu vad legatura intre ele. Contextele sunt pur si simplu mult prea… Read more »
A significant number of Japanese men continue to travel to other Asian countries, particularly the Philippines, Cambodia, and Thailand, to engage in sex with children. Although the Act on Punishment of Activities Relating to Child Prostitution and Child Pornography and the Protection of Children provides Japanese courts with extraterritorial jurisdiction over Japanese nationals who have sexual intercourse with a minor in a foreign country, the government has not prosecuted a Japanese national for child sex tourism since 2005. During the reporting period, the government did not take any steps to specifically reduce the demand for child sex tourism by Japanese nationals. Japanese law does not criminalize the possession of child pornography, and this continues to contribute to the demand for commercial sexual exploitation of children and child sex tourism. According to National Police Agency statistics, 773 Japanese children were either prostituted or exploited in child pornography during the first half of 2007. Japan has not ratified the 2000 UN TIP Protocol.[1]
Eu nu zic sa transformam topicul intr-un ”Japanese bashing place”, ci numa sa ne gandim la ce am putea aplica cu-adevarat din experienta asta (nu la ce am putea da copy-paste, ca aici raspunsul e ”mai nimic”).
Printre primele dati cand nu sunt de acord cu tine. O comparatie se poate face, indiferent de diferentele culturale si economice. Iei pur si simplu modul de a reactiona in fata unui dezastru. Si poti sa-ti dai usor seama de diferente. Iarasi, nu vad de ce nu s-ar putea face comparatii.
Cat despre “popor autarhic cu porniri xenofobe”, probabil vorbesti de perioada dinainte de “epoca Meiji”.
Altfel, nu vad ce autarhie ai putea vedea acum la Japonia. Sau xenofobie.
Si nici nu vad de ce nu ar trebui laudati pentru ca se comporta demn si sunt eficienti.
E autarhie culturala. Xenofobia si rasismul sunt la ordinea zilei, strainii priviti ca ”baka gaijin”, etc. Majoritatea non-asiaticilor sunt priviti ca inferiori si asta am auzit-o din X surse. Xenofobia e acolo, la locul ei, n-a plecat niciunde. Nu zic ca-i numa la ei, dar e o trasatura proeminenta. Vezi si linkul.
Sigur, ar trebui laudati pentru ca se comporta demn (eficienta e discutabila pe moment), dar nu la modul comparativ maniheist.
Nu stiu…nu impartasesc nici termenul de autarhie culturala. In primul rand, mi se pare ca nu il putem incadra niciunde, suna ciudat si antagonic. In al doilea rand, daca l-am accepta totusi ca si constructie lingvistica, tot n-as fi de acord. Asta pentru ca, desi mandri de cultura lor, japonezii sunt chiar deschisi la a imprumuta din alte culturi. Ba chiar as spune ca sunt printre cei mai receptivi din punctul asta de vedere.
Din punctul meu de vedere, comparatia se mentine, cu romanii sau cu oricine. E adevarat, mi-ar placea sa ne comparam cu libienii. Pe ei sigur i-am bate la majoritatea capitolelor. 🙂
Tocmai asta ziceau si colegii, ca nu imprumuta absolut nimic. In cel mai bun caz adapteaza (anime-ul, tehnologia, etc)
eu votez cu carbonaru.
Acum cateva zile am citit la gazeta ca o grupare Yakuza a distribuit hrana sinistratilor si ca alte grupari de gen sustin eforturile de salvare. Crezi ca in Europa sau in SUA s-ar intampla asa ceva?
Eu cred ca dupa cutremurul asta, japonezii au devenit mult mai cunoscuti decat atunci cand au organizat Campionatul Mondial impreuna cu Coreea de Sud si pe termen lung le prinde bine, mai ales dupa ce au refacut autostrada aia in doua zile .
Garm: Yakuza fac asta de ani de zile, e o regula interna. Era si pe cracked.com
Romania Inedit: Pentru faima zici ca s-au bagat la tsunami ?
Cinefilescu: Sa pun buton intern de Like ? Sunt serios!
Sorry, sunt intr-o mini vacanta si scriu de pe tel.
Mno, ce ii admirabil la situatia actuala este modul in care se descurca. Pregatiti pentru ceva asa de mare e clar ca n-au fost, dar fac ce pot si-si revin mai repede decat alte locuri. In loc sa se panicheze au trecut la reparat, cules oameni, voluntariat, si daca se poate la viata obisnuita. Nu stiu ce zice presa(ca n-o urmaresc), dar ESTE ceva destul de special si de admirat imho, si nu stiu cate alte locuri ar putea sta atat de calmi. Naiba, ai romanii care deja se echipeaza cu iod ca vin radiatiile, si nu om fi noi singurii din-astia. Also, aici e mai personala pararea cu xenofobia. Is xenofobi…dar peste tot toti is xenofobi. Poate sunt eu prea inconjurata de oameni care injura ungurii si tiganii si evreii si americanii si chinezii si mi se pare. In Olanda sa detii proprietate, ca strain, e aproape imposibil, si romanii isplatiti cu jumate sub salariul minim fiindca lor 50euro pe zi li se pare mult. Sa nu zic de Italia. Sau de Anglia cu Paki-bashingul. Sau de doamne fereste America, in ciuda faptului ca ei toti is imigranti. Xenofobia este o trasatura comuna al oricaruia amu, diferenta consta in… Read more »
Negi ca la noi nu s-ar fi jefuit mortii si cladirile afectate de cutremur?
Negi ca la noi oamenii nu ar sta linistiti la rind pentru a primi ajutoare?
Acestea sint doar doua comparatii care imi vin in minte intre doua mentalitati total diferite.
“N-ati vazut ce nasol e in Libia? Romanii n-ar face niciodata asa ceva. Romanii sunt demni. Romanii l-au avut pe Stefan cel Mare…” Romanii au facut asa ceva in decembrie ’89. Si ofiterii armatei erau romani. Si securistii care l-au aparat pe fata sau diversionistico-armat (scuzati expresia) pe ceausescu tot romani au fost. Si la noi era posibil un razboi civil care nu s-a produs pentru ca partile si-au dat mina, dar asta e o alta poveste.
Nu e vorba de admiratie aici. Mai curind as admira modul in care ei sint pregatiti impotriva unor astfel de calamitati. La noi ar fi jale.
Comparatiile de genul popor destept – popor prost nu-si au locul in nici un context. Toti au bune si rele.
Ioana: Prin linkul ala si parerile citate incercam sa explic ca xenofobia depaseste cote “normale”. Vorbim de oameni care au trait si muncit acolo 2-3 ani, deci nu se pune problema de a rezista la ritm.
Alk, Ioana: Nu neg exemplele , dar voi realizati totusi ca o buna parte din comportamentul ala nu e disciplina, demnitate sau noblete, ci indoctrinare. E un comportament aproape anormal pentru un mamifer. Am vazut oameni ramasi pe loc pentru ca nu li s-a SPUS ce sa faca. Nu zic ca jaful sau vaicareala erau alternative, dar nici retragerea in propria lume si actionarea dupa norma nu sunt.
Demnitate si noblete nu este, dar disciplina da. Si respect. In ce masura este indoctrinare e alta chestie, dar nu vad de ce e un lucru rau ca un popor sa aiba asta impusa in traditie. (si poate am citit eu prea printre randuri….dar care link are aia?). Mai trist e cu persoanele care nu se pot adapta la ritmul japonez, mai ales daca-s japonezi si nu au la ce “casa sa se intoarca” (vezi hikkikomori si numarul ingrijorator de oameni care au ajuns asa). Daca vrei exemplu uber-negativ pe tema asta, recomand Underground, de Haruki Murakami. Iti da oaresicum dreptate=). Ii o colectie de interviuri luate victimelor(sau familiei victimelor) unui atac teorist din anii 90. Pe scurt, majoritatea erau cam asa “pai mergeam la munca si putea ingrozitor metroul, toata lumea tusea si era un om lesinat dar mi-era jena sa intreb ceva in legatura cu asta. am coborat unde trebuia si am mers la munca, dar cand am iesit afara nu vedeam prea bine si respiram greu. dupa 2 ore mi-a zis sefu ca metroul meu a fost bombardat cu gaz sarin si sa merg direct la spital, si nu prea voiam sa ratez ziua de munca asa… Read more »
buei, eu i-as fi tras-o printesei mononoke si-altor cateva d-astea cu ochi mari care-abia asteapta sa geama.
am fost acum cateva zile la un festival de film japonez si m-am tot conversat cu japoneze – le-am postat pe-audioboo 🙂
dincolo de toate astea, este remarcabil cum s-a transformat japonia post-industriala in exportator de cultura. peste vreun secol/mileniu, cand ajungem la treapta asta de dezvoltare, ne va fi si noua de folos experienta asta 😀
Ioana: Ma gandeam sa fac o referinta, dar era deja prea mult la cum am pornit-o cu articolul 🙂
zamo.ca: Nu cred ca o sa ajungem la treapta asta de dezvoltare pentru ca nu stiu exemple similare. Tind sa cred ca ”disciplina si civilizatia” popoarelor balcanice depinde mult de banii pe care-i pot sifona (vezi Grecia).
mmm, “banii pe care-i pot sifona” – chiar, mai exista sifoanele copilariei in Ro?
cat despre sifonat, se-ntampla si-aici, dar in stil mai barbar. unde crezi ca s-au dus trilioanele cu care s-au indatorat mai toti soverign-ii? 🙂
De-abia m-am intors din vacanta, procesez mai greu chestiuni financiare, dar presupun ca ai dreptate 😛
Hm, mi se pare mie, sau ai facut un upgrade la articol?
Nu cred. Am mai modificat ceva in a doua zi de la publicare, dar nu-mi mai amintes ce. Ulterior am fost plecat 🙂
Ah, deci nu e cel original. Am vazut un cuvint acolo care sigur nu era ab initio. Keep fighting.
Apreciez spiritul de observatie, mai ales daca vine de la cititori (am cu ce sa ma laud) 🙂
🙂 pe principiul ” oameni si … soareci “
Japonia – Krossfire-s Blog…
“Se ia un popor autarhic cu porniri xenofobe si destule episoade reprobabile in istorie, se ridica la rang de reprezentant al divinitatii pe pamant si apoi i se inventeaza calitati pe baza unor carti si a anime-urilor. Ulterior, se compara cu un popor…
Ii admir pe japonezi dar cu moderatie, nu cred ca mi-ar place sa locuiesc acolo. Sunt de acord cu meritau cele doua bombe, si ca au fost ajutati , grupa mare de Unchiul Sam. Cat despre Hirohito era considerat criminal de razboi si daca nu ma insel unii s-au ridicat sa ceara o judecare, dar au avut aliat puternic in SUA si nu s-a dorit asemenea tam-tam.
Mie mi se pare cam ciudat fanatismul lor, supunerea aceea oarba.
Ca sunt robotizati si ca au reusit sa faca fata in mod admirabil cutremurului si tsunami-ului, aici intram intr-o alta poveste.Daca noi am avea zilnic cutremure , ne-am mai panica cand am vedea candelabrul miscandu-se?
Sa rezum : sunt obisnuiti cu cutremurele , le iau ca pe ceva firesc.
Termen de comparatie? Nu vad de unde si pana unde? Nu avem nimic in comun, nici rasa, nici mentalitatea si nici cutremurele.
Mediatizarea excesiva duce la rastalmaciri care nu au nimic cu realutatea de pe teren.
cartim: Nu stiu daca era numai vina lui Hirohito in perioada respectiva. Cand a vrut sa iasa din razboi, poporul a fost cel care a urlat, nu invers.
Aparent, nu se asteptau la atatea ”after shock-uri” post cutremur in cazul asta.
Chestia asta e valabiă și pentru Germania. Mama, cînd îi mai povestesc cîte un scandal politic sau alte asemenea: Vaaaai, da’ aveam altă părere despre nemți. S-au dat după români.
Grmpf.
Ohh my God, adica nemtii se injura in trafic si mananca fast-food? Eu credeam ca au cartoane de ordine si se hranesc cu cereale ariene.
😛 cereale aeriene nu cred ca au, dar in trafic sunt corecti 😛
Cu Hirohito ai dreptate,nu puteau accepta in fanatismul lor ca vor pierde razboiul, ei urmasii samurailor.De fapt, bine ca nu au stiut ca americani aveau doar doua bombe, ca la fanatismul care ii caracteriza erau in stare sa continue.
Demnitatea si mandria duse la extrem sunt egale cu prostia.
cartim: Nu prea conta cate bombe aveau, ci faptul ca aveau tehnologia. Demnitatea e una, orgoliul e alta…ei cam trecusera de mult pragul (mai ales luand in considerare ce facusera in razboiul ala).
Salut Vlad, Am citit toate commenturile si m-am gandit sa comentez si eu in calitate de roman care este in Japonia (de 7 luni). Nu sunt in totalitate de acord cu ce spui si o sa iti spun si de ce. Intr-adevar, Romania si Japonia nu pot fi comparate, cultura este total diferita, modul de a vedea lucrurile si viata in general este si el diferit, Japonia este cu 50 de ani inaintea Romaniei din multe puncte de vedere (si nu numai a Romaniei, cred ca singura tara care se apropie de Japonia dpdv cultural, transport, economie etc este Coreea de Sud, am fost recent si acolo), insa sa nu uitam ca mai presus de toate acestea suntem toti oameni, indiferent de unde traim sau ce facem. Ma aflu in Japonia pentru ca am vrut sa invat limba si sa inteleg cum functioneaza societatea aceasta. Daca imi placea tara asta inainte sa vin aici, dupa evenimentele recente imi place si mai mult. Si sincer, chiar cred ca a dat clasa lumii. In primul rand pentru felul in care presa japoneza a reactionat la toate evenimentele. Nu au fost niciodata la televizor titluri de genul “Apocalipsa, infern, haos” cum am vazut… Read more »
Apreciez sincer contributia. Totusi, pe cei citati lehamitea i-a apucat dupa vreo 2-3 ani. E posibil sa fi printre norocosi. Intreb acum : cat anume conteaza admiratia prealabila in evaluare? Eu nu-s convins ca exista ceva natural in comportamentul lor. E foarte probabil sa fie tot un rezultat al indoctrinarii si al unui spirit imperialist tardiv, dar autentic. Uniti ar trebui sa fim, dar natura umana nu permite mereu asta.
Ma alatur celor care spun ca nu se poate compara un popor cu altul. Pot sa fac un exercitiu de imaginatie, cam ce ar fi facut poporul japonez aici, cum ar fi evolut daca era populat cu scursorile Romei, traversat de cumani, pecinegi, avari si altii, regulat semenstrial de turci / tatari, jefuit de fanarioti si sovietici, etc. Pot sa fac un exercitiu de imaginatie, cum ar fi “sunat” Miotita la poalele muntelui Fuji sub ploaia de petale de cires si tot românu’ sarbatorind Craciunul cu sarmale de orez si jumari de peste. Dar doar atat pot : un exercitiu de imaginatie. Doua popoare nu pot fi si nu trebuie comparate. Nu este vorba despre ultimul cutremur, ultimul bombardament sau ultimul rege intelept. Este vorba despre mii de ani si influente, de migratori si dominatori, de integrare sau disparitie, de pamant sau nisip, de holde sau foame, de natalitate si mortalitate, de Dumnezeu. Toate acestea si multe altele “fac” un popor. Imi pare ca suntem precum galaxiile in univers : dupa Big Bang am pornit pe un drum fara intoarcere, suntem facute din acelasi “praf de stele” dar avem evolutii unice pe traiectorii unice. Intrebarea este : “as fi putut… Read more »
Glass and Iron: Te bagasem Akismetul in spam, scuze.
Apropo de popoarele migratoare, stii ca pentru japonezi invazia mongola si respingerea ei a fost un moment ”epocal”(nu numai pentru japonezi, cat mongolii nu suferisera o astfel de infrangere pana atunci – mai mult pe motiv de obstacole naturale decat de japonezi). Romanii aveau cam 2-3 invazii tatare/mongole/asiatice pe an la un moment dat. Nu ca e comparabila invadarea unei insule unite cultural cu jefuirea unui popor inca nematurizat complet.
http://www.cracked.com/article_19120_6-mistranslations-that-changed-world_p2.html – Aparent japonezii au si alte motive pentru a fi retinuti in ceea ce priveste declaratiile media 🙂
Polisemantismul japonezei- si muuuultele onomatopee transformate in cuvinte – alta expresie a inaltei culturi nipone.
Richard: Da, imprumutate de la chinezi 🙂
Altfel, sa nu uitam de:
https://www.independent.co.uk/life-style/japanese-adoption-rates-majority-adult-men-a7524301.html