Initial, am crezut din titlu ca-mi faci un advertorial la blog, dar m-am inselat :). Lasand gluma la o parte, frumos scris, erau vremuri mai simple si mai frumoase as zice, dar suna a cliseu. Nu stiu daca eram noi mult mai fericiti dar percepeam fericirea un pic altfel si mai des. Poate n-ar fi o idee rea sa invatam ceva din vremurile alea si sa incercam sa fim mai fericiti si acum, chit ca avem mai putine motive.

Ce frumos!
Sigur că cioburile sînt cioburi și bănuții bănuți, dar comoara tot comoară e.

Misto poveste. Mi-a amintit de vremea cand eu si mai trei prieteni rupeam in patru un ambalaj turbo si promiteam ca-l pastram peste ani si ne vom revedea sa-l punem la loc. Frumoase momente insa noi ne-am schimbat prea mult, ne vedem intamplator din cand in cand insa nici vorba de ambalaj.

Ah, cate “comori” de genul am ascuns si eu aiurea cand eram plecat pe la bunici. Nu stiu (cred) ca au supravietuit pana azi acele incredibile comori.

Ce erau acele comori ? Erau niste obiecte pe care preluam de pe la ceva balci mare care era organizat in fiecare vara. Nimicuri intr-un fel, dar tin minte ca intr-o vara, cred ca era Euro 2000, si cautam de nebuni capace cu numele celor 16 nationale participante. Al dracului daca gaseam pe Olandezi. Am strans capace cu 15 din participante, dar pe olandezi nu ii gaseam. Si nu, nu mai retin la ce bere era promotia respectiva. Stiu ca daca strangeai 16 capace cu numele tuturor nationalelor (ceea ce era foarte greu), castigai oricum ceva important. Din nefericire, nu imi aduc aminte ce.

Haha, foarte fain. Noi faceam gropite in pamant si aruncam cu o chestie discoidala de pe la vreo 2-3 metri distanta. Faceam competitii de gen, pariam pe surprize cu masini si pe cutii de chibrit :))

Multe din astea am facut si noi 😛
Mai tin minte ca aveam o bancnota de 10 lei si am rupt-o in doua jurand ca oriunde ne vom afla vom lua jumatatea cu noi si o vom folosi la reintalnire.Asta se intampla cand cu 10 lei mancai doua inghetate , o prajitura un suc si iti mai ramaneau bani de film la cnematograful de cartier 😛 Bineinteles ca prietenul a plecat in Germania in ’85 iar jumatatea mea a ramas undea pe fundul unui sertar.

Fotbalisti colectionam si eu, eram fericitul posesor a una bucata unchi neamt care imi trimitea direct de la sursa , dubluri sa pot face fata celor care aveau neamuri la sarbi 😛

Ce nu uit este cumparul de Coca Cola in cantitati industriale pentru a primi un pager cu 45 de puncte adunate. Va mai amintiti ?

wow, articolul ala de pe Cracked…
In general, I’m all “love-hate” fata de stilul Cracked, dar articolul asta a fost ATAT de bun incat raportul love-hate era 1:1 imediat dupa ce l-am terminat : love pentru ca cel care l-a scris a sintetizat atat de bine ceea ce simtim toti la varsta aia, ceea ce traim dupa facultate si neajunsurile sistemului educational in general, si hate pt. ca, fiind un comedy site, autorul nu se opreste sa te bata pe umar si sa-ti zica “dar daca esti indeajuns de bun si de dashtept sigur o sa gasesti o cale de mijloc, nevazuta de altii, si o sa ai vara libera pt toata viata, fara sa fii obligat sa te faci profesor” si se rezuma la generalizari.

Deci.. nice find 🙂

hehe.. cand am fost in Elvetia cu Minizdrongu’, m-am intors c-o masinuta cu arc, cand o dadeai inapoi prindea puteri. mi-a furat-o un copil din vecini si-a ingropat-o in spatele blocului. l-am pus s-o dezgroape si-am recuperat-o, dar n-a mai mers 🙁

La varsta aia incetasem sa reactionez violent si oricum ma-sa era cofetara si-mi aducea prajituri. I-am spus ei si l-a batut cu geamul deschis, sa se-auda-n mahala 🙂