Afirmatia din titlu a pornit de la o mica disputa cu Zamolxis pe tema separarii individului de echipa, a fragmentului de intreg, a pisicii de ghemotoace, a slipului de fotomodel…ma rog, intelegeti ideea.

Daca totusi nu s-a inteles ideea, e bine de stiut ca o sa turui 5 paragrafe pe tema ”individ vs. echipa”.  Am auzit de multe ori replici din zona ‘‘Bai, ce nasol canta aia, dar Mihaita de la vioara e bun” sau ‘Trustul ala e de rahat, dar ce ziarist bun e Costel!”. Cand au sens replicile de genul asta si mai ales, in ce context?

Cred ca singurul context acceptabil in care poti separa un om de echipa este cand tot ce inseamna input creativ sau de management al echipei vine la respectiva persoana. Daca echipa de dans ”Pinguiniul” are coregrafia scrisa de o persoana, este condusa pe scena de aceeasi persoana, iar restul de membri se schimba periodic, atunci individul este echipa. Sunt destule trupe de tip Gigel Petrescu Band care confirma stereotipul. O alta ipostaza acceptabila e situatia in care respectivul are o activitate sustinuta si in afara echipei hulite. Un cantaret care are niste super albume solo, poate fi de prisos intr-o trupa cu instrumentisti slabi sau care abordeaza un gen tembel. Trupa e slaba, dar el isi demonstreaza in paralel valoarea.

Pe de alta parte, mi se pare destul de ciudat sa spui ”Articolul ala despre arderea evreilor e groaznic, dar mi-a placut gluma aia de la final cu femeile, aia salveaza totul”. Nu e imposibil fizic sa-ti placa ceva dintr-un intreg, dar e destul de ilogic sa aperi intregul pe baza acelui ceva.  Gluma o fi fost ea buna, poate merita reluata, dar nu intr-un context care sa salveze un articol mizerabil. Sa spunem ca ai o carte de filosofie cu 2-3 argumente valide, dar care per total e o porcarie. In atare conditii, argumentele respective par mai degraba accidente, decat trasaturi care sa salveze intregul. Mai mult, pe principiul ‘prostia merita taxata’, nu are sens sa consumi energie aparand tampenii.

Problema vine din faptul ca exista lucruri care sunt facute sa functioneze ca un tot unitar. Produsul echipei este produsul tau si produsul tau e in acelasi timp produsul echipei. Suna ca un citat din Osho sau din alt transexual cu barba si chelie, dar nu e. Produsele mass media alaturi de alte produse destinate divertismentului au in general caracter unitar. O emisiune proasta e o emisiune proasta, indiferent de cat de competent sau cunoscut e producatorul din spate. Ai spune ca ”nu e vina lui”, dar cumva, prin recul, este. De ce nu isi impune functia? Doar banii sa fie piedica sau intervine si presiunea sociala? Cum evaluezi o performanta singulara dintr-un produs coerent, daca nu pe criterii pur subiective?

Ce incerc sa spun este ca poti fara probleme sa selectezi ”elementele pozitive” dintr-un anumit produs.  Pentru parinti si pentru cei care au trait mai intens experienta comunismului, asta era singura metoda prin care puteai sintetiza informatie autentica. Ce nu poti insa face este sa scuzi produsul unitar al unei echipe pe baza performantei unui singur membru. Daca masina nou achizitionata are probleme cu franele si virajul, dar are un aer conditionat incredibil, tot rabla se numeste!

P.S: In alta ordine de idei, acum o saptamana, am reusit sa surprind fluturasul asta. Ceea ce nu se vede din imagine (nu, nu-i facuta cu telefonul, ci cu un webcam) este ca fluturasul e pe hartie cartonata si are o urma de culoare. E clar ca un independent a facut efort pentru a-l publica si a scrie mare pe el ”Locul unde AMINTIRILE devin REALITATE”.