Rock the City 2011

Spre disperarea cititorilor, o sa o mai lalai putin cu o noua cronica de concert, o cronica de festival, mai precis…

La Rock The City m-am hotarat sa iau abonament pe ultima suta de metri, in parte si datorita reducerilor de pret. Trei zile de festival, 180 RON. Avantajos, mi-am zis, desi nu ma interesau decat vreo trei nume de pe afis. N-am sa insist asupra organizarii, dar cert este ca vechile bube au ramas si s-au vazut : spatiu mic, scena inghesuita, acustica slaba (circulatia n-a fost oprita in Piata Constitutiei), intrare pozitionata aiurea, jetoane scumpe si triere slaba a abonatilor. Sa mai intreb de ce-i atat de greu sa pui o harta si un program clar la fata locului?

Marea greseala a organizatorilor a fost insa a fost organizarea evenimentului in acelasi timp cu B’estfest si Jamiroquai. Desi mai cunoscutul B’estfest n-avea vreun nume relevant pe afis (sa zicem Skunk Anansie si Flogging Molly, cu multa indulgenta), spatiul si modul de organizare erau net superioare. Publicul festivalurilor nu e neaparat publicul trupelor din cadrul lui. O buna parte din el e format din amatori de muzica live care pur si simplu vor sa se destinda pentru trei zile. Asta-i si motivul pentru care multi au ales B’estfest. Sa purcedem totusi la muzica, pentru ca nu-i nimeni interesat de parerea mea despre chitaielile lui Mika:

Ziua 1 (Ultra TT, Theraphy?, Prodigy)

Prima trupa intrata a fost Ultra TT, niste baieti care cu ani in urma ne dadeau mega super hit-ul Atomic TV ”Kamikaze” (unde aparent kamikaze rima cu gaze). Distant apropiati de Prodigy, am avut totusi inspiratia sa le ratez prestatia. Ulterior mi-a parut rau, pentru ca un prieten mi-a spus ca a lesinat de ras la concertul lor. Urmatorii intrati in scena au fost batranii alternativi de la Theraphy? (da, numele trupei are semnul intrebarii integrat, dragi jurnalisti). Irlandezii mi-au oferit in trecutul indepartat o piesa numai buna pentru calmat pubertatea: Screamager. Ce am vazut insa vineri seara a fost un mosulet fericit ca inca mai e pe scena si care-si traieste in continuare muzica…singur. Pe langa sonorizarea slaba, Theraphy? n-au reusit sa miste mare lucru. Pareau o eterna trupa de liceu si cu greu ai fi spus ca in anii 90′, oamenii astia au marcat vreo doua goluri pe scena internationala.

Daca pana atunci Ziua 1 a semanat cu o petrecere a burlacilor la care participantii se bucura ca ”in sfarsit, l-a luat cineva si pe-asta”, lucrurile s-au schimbat cu aparitia celor de la Prodigy. Nu sunt fan al genului, nu sunt fan al trupei si clar n-o sa incep sa-i ascult regulat de-acum incolo. Totusi, recunosc un spectacol bun cand il vad, iar Prodigy au facut un spectacol bun! Cu trei instrumentisti live, pe langa formula clasica DJ + doi MC, Prodigy au aterizat intr-o baie de sunet si lumina si au tinut-o asa timp de o ora si un sfert. Chit ca nu-ti place moaca de heroinoman a lui Keith Flint, e greu sa nu te prinda putin Firestarter, Breathe, Omen, Poison sau Invaders Must Die.  Desi au venit pentru a nu stiu cata oara in tara, britanicii au avut bunul simt sa nu streseze publicul cu piese semi-anonime, iar reactiile n-au intarziat sa apara. Singura plangere a fost tot la adresa sonorizarii. Bass-ul, element de baza in topaiala asta, de-abia se auzea, iar instrumentele live aveau un volum fluctuant.

Ziua 2 (Boon, Sabaton, Mike & The Mechanics)\

Am ratat trupele romanesti din deschidere, Vodoo si Monarchy, deci nu ma pronunt asupra prestatiei lor. Dupa retragerea Papa Roach, Boon aveau un spatiu destul de mare de umplut. Daca atmosfera mi s-a parut foarte ok, alternative-ul practicat de austriecii astia nu m-a miscat. N-are, din pacate, niciun strop de originalitate. Aici poate as fi simtit nevoia unei trupe precum Bolthard. Tot in Ziua 2, multi dintre cei cu abonamente normale s-au strecurat pe locurile de la Golden Circle.

Altfel, pe Sabaton ii mai vazusem si anul trecut in Silverchurch si tind sa cred ca o sa-i mai vad. Sunt o trupa foarte misto live, mai ales in spatii deschise. Setlist-ul a fost acelasi ca in Silverchurch, deci n-o sa mai insist. Publicul a fost in mare cam acelasi, dupa cum remarca si solistul (efectiv aceiasi oameni). Cert este ca au sunat foarte bine, au insistat mai putin pe ultimul album si au omis din nou Back in Control, Angels Calling sau Nuclear Attack.

Discursul solistului s-a invartit in jurul femeilor din Romania si a nevoii lui impetuoase de a ne inmulti populatia. Ar fi de mentionat si ca pe ultimele doua piese, Joakim Broden a cantat fara cracul unui pantalon. Dupa un accident petrecut pe Primo Victoria, chilotii negri cu buline ai solistului s-au eliberat de povara pantalonilor de camuflaj (imitatie). Glumele cu penisuri metaliste n-au intarziat sa apara, desi nu erau neaparat binevenite. Interesant e ca in deschiderea concertului, omul spusese ca daca mai baga vreo bere se imbata si ramane in chiloti pe scena. Oricum, n-ar fi fost prima data. In rest, alte cateva glume legate de iesirea din scena (desi au cantat numai 50 de minute pe motivul accidentului cu pantalonii) si o glumita pe tema piesei YMCA. Simpatice au fost si miscarile basistului trupei care parea desprins dintr-un concert de glam al anilor 80′.

Dupa Sabaton, au intrat in scena Mike & The Mechanics , trupa fostului basist/chitarist de la Genesis, Mike Rutherford. Pentru ultimele turnee, batranul Mike s-a inarmat cu ceva carne proaspata si a purces la reinterpretat ”Over my Shoulder” si ”Another Cup of Coffee” intr-un stil mai apropiat de blues si jazz, decat de mainstream. La nivel de spectacol nu am ce reprosa. Oamenii au fost profesionisti si au cantat impecabil, iar cei doi solisti (mai ales multitalentatul Andrew Roachford) au sunat exceptional. Cele doua coveruri Genesis au agitat mai mult publicul decat au facut piesele trupei. Totusi, mai toti cei prezenti au avut sentimentul ca Mike & Co nu aveau ce cauta acolo. In deschidere la Clapton, poate. La un festival cu trupe de metal si muzica electornica, nu prea. Erau ca tipul ala ciudat care vine mereu in costum la munca. Un baiat finut si de treaba, dar simti ca ”nu-i de-acolo”.

Ziua 3 (Hatebreed, Whitesnake, Judas Priest)

Ziua cea mai aglomerata a fost fara indoiala ziua 3, cea de-a doua zi detinand recordul nedorit de ”ziua cu cei mai putini vizitatori”. Si in ziua a treia sentimentul ca trupele n-au fost bine distribuite pe zile n-a disparut. Hatebreed si Whitesnake? Am sarit peste trupele romanesti din nou dar, oricum ar fi, americanii de la Hatebreed au fost mai mult decat ok. O trupa de metalcore/hardcore destul de veche, Hatebreed s-a bucurat de o sectiune de public deloc restransa care venise exclusiv pentru ei. Daca n-ar fi fost cercurile de ”slam dancers”, poate m-as fi agitat mai mult. Trupa s-a auzit bine, Jamey Jasta este un solist extrem de agresiv live, iar piesele lor sunt o incalzire excelenta. Pe Destroy Everything si Never Let it Die au percutat inclusiv batranii fani Whitesnake sau Judas Priest.

Whitesnake au fost trupa care a generat cea mai mare aglomeratie din toate cele trei zile (da, a fost mai greu de respirat decat la Judas). Boxe peste boxe, o copertina cu numele trupei si un Coverdale care-si arata varsta. Cand spun ”isi arata varsta” nu vorbesc numai de aspectul fizic. Omul si-a pierdut aproape complet vocea care l-a facut celebru. Daca trupa per total a sunat bine (mai ales pentru nostalgici), din punctul de vedere al publicului antrenat muzical, Whitesnake n-au oferit nimic deosebit. Coverdale suna ca Brian Johnson intr-o zi mai proasta, iar instrumentistii sunt departe de vreo performanta. Here I Go Again ar fi putut trece oricand drept un ”cover Whitesnake”.

Mai mult, intr-o ora si putin de muzica, trupetii au simtit nevoia unui solo de tobe (bunicel de altfel, cu bete zburate in aer si ritmuri asimetrice) si a doua solo-uri de chitara (cel al lui Doug Aldrich fiind decent, iar cel al lui Reb Beach usor penibil). In cele 10-12 minute pierdute cu solo-uri ar mai fi incaput vreo doua piese. Chiar si asa, trupa a insistat pe clasice, iar publicul a fost multumit. Amintindu-si de scurta perioada Deep Purple, Coverdale ne-a parasit pe un Soldier of Fortune cantat fara instrumentisti.  Din punct de vedere vocal, asta a fost cea mai bine interpretata piesa a serii din partea Whitesnake.

Judas Priest: 42 de ani de muzica, un solist cu 6 octave si turneul de adio. Coborati din preistoria metalului, batranii de la Judas Priest au fost de departe cel mai greu nume de pe afisul Rock The City. Cortina s-a lasat complet peste scena, cu jumatate de ora inainte ca instrumentele incatusate in lanturi, laserele, proiectoarele si aparatura pirotehnica sa fie montate. Judas Priest au ocupat scena timp de doua ore si au livrat in mare numai piese clasice, purtandu-si publicul printr-un voiaj zgomotos prin lunga istorie a trupei. Daca pe primele piese, Halford suna ca un bunic senilizat care face karaoke pe Judas Priest, de la Starbreaker in sus am inceput sa detectez semnele legendarei voci britanice. Desi recunosc sincer ca gafele vocale ale lui Halford (deloc putine) m-au iritat, am prins totusi destule momente ”pure Judas”. Publicul le-a simtit oricum pe toate, pentru ca n-am detectat piesa pe care sa nu se fi cantat in cor.

Pe langa micile scapari ale lui Halford, nici volumul microfonului nu l-a ajutat deloc pe bunicul falsetto-ului. Pe multe piese, versurile au fost foarte greu de discernut. Altfel, Casa Poporului (pe care Halford a numit-o un motiv sa ”break the law”) a fost gazda unor proiectii abstracte a caror legatura cu concertul n-am prea inteles-o. Totusi, daca-i vorba de spectacol de fum, lumina si recuzita de scena, ma declar satisfacut. De la cruci iluminate la motocicleta lui Halford, Judas Priest au venit pregatiti. Gecile solistului s-au schimbat in functie de ocazie (Prophecy fiind piesa care a cerut cel mai dubios outfit). Breaking The Law a fost cantat exclusiv de public pentru ca Rob n-a mai luat microfonul in mana. Fata de Whitesnake, chiar nu am ce reprosa instrumental celor de la Judas. E ceva in sunetul ala infectios, de heavy metal britanic, original.  Mos Tipton inca mai poate, desi mi-ar fi placut sa aud si corzile lui K.K Downing.

Judas a incheiat noaptea pe Living After Midnight (cel putin pentru mine), la destula vreme dupa ce paznicii au dat drumul la garduri. La revedere maestrilor, ne-a facut placere. Per total, nu regret ca am dat banii pe abonament, dar Rock The City ar fi putut fi mult mai mult! Din fericire, exista mereu un ”data viitoare”.

P.S: Profit de ocazie pentru a-i felicita pe posesorii de tigara electronica. Nu ca mi s-ar parea mai putin dubioasa, dar in sfarsit pot respira usurat fara obsesia ca vreun disperat care se agita cu tigara aprinsa ar putea sa-mi monteze fante de aer conditionat pe geaca.

40 Comments

  • Mulţam fain, tătuţule! 🙂

  • Stai ca inca n-a aparut postul despre carte 🙂

  • Referitor la organizare:
    Plasarea intrarii in strada in conditiile in care nu au inchis circulatia cred ca e cea mai mare idiotenie pe care am vazut-o vreodata la un concert. Cand am citit ca se tine in Piata Constitutiei, eu ma asteptam sa inchida toata zona. Minus urias aici.
    Apoi programul care s-a modificat si in cele din urma trupele nici macar nu au cantat dupa el. Inca un minus.
    Harta zonei imprejmuite pentru festival. Inca un minus, nu am gasit pe net asa ceva.
    Macar toaletele mi s-au parut curatele (ma rog, cel putin la inceputul zilei, la ora 23 nu mai stiu).
    Intrebare: teoretic ar fi trebuit sa fie pe acolo vreo ambulanta, o echipa de prim ajutor – au fost? I-am cautat si nu i-am gasit, am picat pe jos langa o utilitara unde mi-au dat cu apa pe fata unii care descarcau ceva din ea.

    Referitor la trupe:
    Ziua 2: In timpul Voodoo mi-a fost rau. Monarchy nu m-au impresionat. Boon au facut spectacol si au reusit sa ma faca sa ma agit ca nebuna, chiar daca acasa genul lor de muzica nu m-ar prinde. Sabaton… recunosc, au sunat bine, da’ tot mi-a picat foarte prost ca au plecat de pe scena dupa 2/3 din timpul pe care il aveau dupa ultimul program. Mike + the Mechanics… classy, dar o prezenta ciudata in peisaj.

    Ziua 3: Metrock. Imi plac, dar s-a auzit prea tare. La modul simteam presiune in urechi si credeam ca-mi ajunge rinichiul stang in gat de la zguduiala. M-am dus mai in spate, prin al treilea- al patrulea rand. Mare greseala, avand oameni si in fata mea credeam ca ma sufoc cat au cantat Trooper, tot ce am retinut a fost ca ma simteam ca dracu’, nu tin minte absolut nimic despre cum au sunat, ce piese au bagat. La sfarsit m-am trezit cu o pana pe mine pe care am vrut sa o fac cadou cuiva (nu cred ca o sa mai fiu vreodata asa generoasa), dar am fost refuzata. Hatebreed, am zis ca nu mai rezist si am plecat.

  • Dap, ai dreptate. N-a fost niciun punct de prim ajutor vizibil!

  • Nu am fost decat in ziua a doua la Sabaton + M & M (nu stiam de faza cu reducerea, eu oricum voiam doar sa-i vad pe Sabaton. Imi place trupa asta si cred ca daca s-ar lua ceva mai mult in serios ar avea numai de castigat. M-a socat cat de putina lume a venit – nu cred ca suprapunerea peste Best Fest a fost cauza, line-up-ul de acolo chiar nu era de natura sa “fure” din publicul unui festival predominant de rock. Mai degraba ghiveciul de trupe de pe afis – cine gusta Prodigy nu cred ca serveste nici Whitesnake nici Judas. De la Therapy? mie mi-a placut cel mai mult Die Laughing, dar asta se intampla prin 94, pe vremea MTV-ului cu Ray Cokes, deci total insuficient ca sa ma atraga in 2011, si multi din fanii Sabaton nici n-au auzit de ei (constatare personala). Iar Mike & The Mechanics? Hai sa fim seriosi – da, talent garla, buni instrumentisti, dar muzica lor spune foarte putine prin partile astea de Europa. Deci nu m-ar mira ca multi sa fi preferat o iesire in Vama Veche decat Rock the City-u’ lu’ peste intre betoanele Bucurestiului.

  • Meh, greu de spus cu iesirea in vama. Mai degraba o iesire din Bucuresti la modul general 🙂

    La Sabaton nu ma astept la foarte mult public in general, dar incet incet incep sa creasca in popularitate si tind sa cred ca-i vom mai vedea 🙂

    Daca se iau prea in serios nu-i ok, pentru ca unele versuri merg spre pueril, in ciuda stratului istoric. Pe de alta parte, nu pot sa faca nici ca Alestorm, care fac misto de propriile piese.

  • Per total, frumos articol, chiar iti multumesc ca l-ai scris. Eu n-am putut ajunge la concerte, dar macar pot citi o recenzie mai mult decat decenta despre prestatia trupelor care ma intereseaza.
    Daca tot mi-am facut timp sa las un comentariu, vreau sa-ti atrag atentia asupra unei greseli pe care o tot repeti in articolele tale (cu riscul de-a te irita). “Aceeasi” este la feminin, singular, iar “aceiasi” este la masculin, plural. Prin urmare, sintagma “aceeasi oameni” este incorecta. Corect este “aceiasi oameni”.
    Iti urez o zi buna si, inca o data, iti multumesc pentru articol.

  • Ioana L: Stiu greseala. E de prin 2007, alaturi de cunostinte scris cu doi ‘i’. E un typo care sa intiparit extrem de puternic, altfel nu-mi explic de ce naiba tot apare 😛

  • De cunostinte am scapat, dar pe ”aceeasi/aceiasi” inca il mai scap.

  • Am fost doar in ultima zi, pentru primele 2 zile programul a fost cam neinspirat. Prodigy si Mike or fi buni pe felia lor dar nu au treaba cu subiectul, Therapy? au fost demult…. singura trupa mai interesanta era Sabaton. Hatebreed au fost ok, Whitesnake mai putin ok, Judas au fost beton dar parca sub restul trupelor de acelasi calibru (AC/DC, Aerosmith, Guns, Alice Cooper, Manowar si Motorhead).

    Poate pui cronica si pe Bangyourbrain :).

  • Garm: Or fi ei mari, dar Manowar nu-s in aceeasi oala cu Judas Priest si nici Guns’n Roses (nici pe departe). Manowar si altii i-au avut pe Judas drept modele…totusi, aia canta din 69′ 🙂

  • Pe Byb le-as pune, dar imi e lene. Voiam sa pun si Lake of Tears acolo, daca n-a pus-o Mihai. Mai da-mi un reminder 😛

  • Punct de prim ajutor era, chiar destul de vizibil as spune. Ditamai ambulanta in dreptul intrarii de la Golden Circle, undeva in dreapta fata. Plus ca cel putin in a treia zi, paramedicii s-au plimbat intr-o veselie prin public. Iar sunetul a fost foarte bun, nu stiu de ce te plangi de el. Budele putine (muuuult prea putine), organizatorii au fost mari tarani pt ca n-au mai vrut sa dea bere si suc dupa terminarea concertului si nici jetoanele nu se returnau, Golden Circle-ul era mai mult ca un tarc, vai de capul alora de la Normal Circle ca aia de sunet obtura vederea pentru jumatate de spatiu, dar la sunet chiar n-am ce sa zic.

    Cine a avut geniala idee de a-i pune pe Whitesnake dupa Hatebreed ar trebui sa se lase de meserie. Dupa ce mi-am “banged the head against the walls” dupa cum am fost bine instruita de solist, am ferit vreo doi mosheri si am sarit si racnit ca handicapata pe Hatebreed, aveam un chef de lesinatura aia de Whitesnake… Chiar ii asteptam cu nerabdare si eram entuziasmata de recitalul lor, dar dupa infuzia aia de energie si agresivitate de la Hatebreed, numai de lalait pe Is this love nu mai aveam eu chef. Si am vazut ca si altii aveau aceeasi problema. Cred ca le-au facut un mare deserviciu organizatorii celor de la Whitesnake pentru ca nu au fost deloc in ton cu atmosfera restului festivalului si atunci normal ca si publicul a fost apatic si plictisit. Oricum trei sferturi din public nu stia decat “Here I go again”. In mod blasfemic (stiu), la piesa aia m-am dus sa mananc, iar fetele alora din jur spuneau “ba, esti nebuna, tu pleci la singura piesa pe care o stiu si eu?”.

    Iar despre Judas Priest… ce sa zic, numai de bine. Poate eram prea extaziata de faptul ca Halford inca mai poate sa scoata legendarele sale inalte, dar n-am observat urma de fals la el. A mai evitat niste acute pe ici pe colo, s-a chinuit un pic la Painkiller (desi faptul ca i-a iesit macar in mod decent, tot e o victorie pentru piesa aia) ca totusi are si el o varsta, dar tinand cont de aceasta varsta, mie mi s-a parut exceptional. Si nu numai vocea, ci si energia si felul in care arata. Pai pe langa Coverdale care parea scos din formol, Halford nici riduri n-avea (da, eram destul de aproape incat sa ii vad si ridurile :P). Chiar a fost impresionant omul, inca a ramas posesorul unei voci fantastice. Zau daca am ce sa ii reprosez.

  • Andra: Ala nu e punct de prim ajutor, aia e o ambulanta. La Lake of Tears a fost un cort afara cu vreo 5-6 oameni ai unei firme care s-au plimbat tot concertul printre participanti. Pe langa el, a exista si o ambulanta la iesire.

    Sunetul a fost bun comparativ cu ce? Cu festivalul de la Capalna? Langa scena imi inchipui ca a fost bun, dar la Sonisphere se auzea decent pana spre iesirea din Romexpo (desi in prima zi au avut doua caderi si in a doua zi o problema cu un amp). Adica na, daca faci festival, sonorizarea e prima grija.

    Cat despre Hatebreed & Whitesnake: aceeasi chestie si cu Sabaton + Mike & The Mechanics. Ti se plosteau aratatorul si degetul mic 🙂

    Fals nu. Cand n-a cantat, pur si simplu n-a cantat. Pe primele piese mi s-a parut pulbere omul, dar spre final si-a revenit. Halford e chel, se observa mai greu 😛

    La Whitesnake s-au observat mai usor problemele pentru ca-s mult mai ”blegi” ca muzica. Voiam o voce pe baladele alea (soaring vocals, vorba amatorilor de recenzii). In schimb, am primit niscaiva tipete si microfoane ridicate in aer.

  • Ambulanta, punct de prim ajutor… tot aia, rezultatul e acelasi: niste persoane calificate care te pot ajuta in caz ca mori.

    Evident ca vorbesc de sunet acolo unde am stat, n-am de unde sa stiu cum a fost sunetul in ultimul rand. De-aia am si spus ca EU n-am ce sa zic de sunet.

    E chel si se observa mai greu… ce? Ridurile? Tocmai, ca se observa mai usor.

    In cazul in care zici ca n-a cantat fals, nu stiu ce intelegi tu atunci prin “gafe vocale”, pentru mine gafe vocale e sinonim cu cantat fals. Alte gafe nu prea are ce sa faca (in conditiile in care scaparile de voce as zice ca intra tot la capitolul cantat fals), iar de “n-a cantat” la propriu nu se pune problema (imi place sa cred ca erai metaforic la partea cu “n-a cantat”). Ca a evitat niste note, a facut niste armonii, s-a mai fofilat si el un pic si n-a mai tinut-o pe super inalte tot timpul… na, are si el o varsta, cum spuneam. E o dovada de inteligenta muzicala sa stii sa eviti notele care nu iti ies, decat sa te arunci ca boul pe niste chestii pe care nu le stapanesti provocand “gafe vocale”, adica luand-o pe aratura, scotand sunete dubioase, cantand fals sau ce alt sinonim vrei sa gasesti.

  • Andra: Pe primele piese suna ca un bunic. Nu ca ar fi cantat fals, nu canta mai deloc, era mai mult un karaoke/murmur in microfon. Pe de alta parte si eu am apreciat ca n-a tinut-o pe inalte (care-s oricum cam la 50% din ce putea el in anii de glorie, dar nici n-am sperante). Coverdale tot incerca sa urce si racnea din toti rarunchii.

    Mai toti oamenii lipsiti de povara capilara pe care-i cunosc nu-si arata varsta. Coverdale prin comparatie arata ca dupa o sedinta cu defibrilatorul.

  • Poate ar trebui sa nu ne mai asteptam la aceeasi prestatie vocala a lui Coverdale ca in tinerete. Inainte de a ajunge turneul in Europa a fost pe aproape de a-si pierde definitiv vocea. Daca imi aduc corect aminte s-a si operat iar ceva timp nu a avut voie sa deschida gura.
    In rest, o cronica sincera, ma bucur ca mai sunt si altii care au ceva de comentat si nu vad doar lucruri bune ca “expertii” de pe metalhead.

  • @andra: Sambata in timpul Voodoo sigur nu era ambulanta acolo si oamenii pe care am apucat sa-i intreb nu au stiut sa-mi spuna unde as putea gasi pe cineva de la prim-ajutor.

    La Scorpions si la Alice Cooper cei de la echipa de prim ajutor s-au plimbat prin fata gardului tot timpul concertului. La Maiden la Cluj veneau la tine sa te intrebe daca ti-e rau si daca te vedeau ca te-ai aplecat sa iei ceva de pe jos (e drept ca excesul asta de zel asa m-a enervat atunci).

    De auzit nu s-a auzit prost, dar s-a auzit mult prea tare in ambele zile in care am fost, cel putin in fata si in special in timpul primelor trupe. Toti cei din jurul meu s-au plans de asta… Si dupa ce m-am carat m-am intalnit in fata unei farmacii din Unirii cu un tip care statea la gard si care tocmai iesea de acolo cu o punga cu cateva perechi bune de antifoane de urechi.

  • Alexandra: Nu zic de cineva in particular, dar ma sperie recenziile romanesti de tip

    ”Trupa X a deschis pentru greii rockului si nimeni nu poate spune ca n-au incercat sa ofere un show placut. Este oricum foarte greu sa tii in picioare publicul cand urmeaza o trupa ca Y. Putinii oameni care au asistat la X au fost in scurta vreme sufocati de valurile de oameni veniti pentru Trupa Y. Trupa Y a intrat in scena cu o mica intarziere, dar le-o iertam, pentru ca au facut un show extraordinar. Piese precum [INSERT SETLIST FROM LAST.FM] au incalzit atmosfera pana spre finalul spectacolului”.

  • @krossfire: Nu cred ca are legatura chelia cu aratatul bine si fara riduri, cred ca e doar o coincidenta.

    Nu mi s-a parut ca ar fi fost karaoke/murmur pe primele piese. Poate ti-a jucat sunetul feste acolo unde stateai. Adica e drept ca si-a dat drumul cu adevarat dupa vreo cateva piese, dar n-as spune ca primele au sunat rau. Poate doar mai retinut.

    @Ana: Ce sa zic, imi pare rau pentru tine. Am patit-o si eu sa-mi fie rau la concert, foarte nasol moment.

    Cat despre glorioasele cronici… fratele meu, nu stiu ce-o fi asa de greu sa te informezi un pic cand scrii o cronica. Puii mei, macar sa…. nu stiu…. fi fost acolo? Adica nu cred ca e asa complicat sa stii ca Breaking the Law nu a fost ultima piesa. Sau sa nu pui o poza cu Judas Priest cu Tim Ripper (cred ca au cautat-o mult, cum sa pui o poza cu ala care a cantat pe doua albume din 20? Adica…. care sunt sansele sa pui tocmai o poza cu Ripper? :O). Ce sa mai zic de clisee si titluri de genul “Rob Halford a schimbat hainele mai ceva ca Shakira” cand astia nu sunt in stare nici macar sa nimereasca bine ce e pe scena?

  • De la gardul normal circle, lumea era nitel surprinsa de forma nu prea grozava a vocii lui Halford.

  • @Krossfire Macar de ar lua setlistul de pe Last.fm, dar il iau de pe te miri unde si ajung sa posteze piese care nici macar nu s-au cantat. OK, nu esti fan, nu esti la curent cu muzica trupei, atunci te tii departe de nominalizat piese. Cat despre genul de cronica pe care o mentionezi, se pare ca e cea mai safe pentru ca asa nu te mai injura nici un fen al nici unei formatii, fie ea de calibru local sau mondial. recipe for success.

  • Pe Last.FM e in general setlistul de la concerte similare si mai da rateuri, dar la multe concerte s-a nimerit sa fie 100% precis (mai ales la festivaluri – vezi Sonisphere).

    Apropo de injuraturi, merita vazut ce tip de fani au Monarchy:
    http://muzica.metropotam.ro/cronici-de-concerte-si-evenimente-artistice/Rock-the-city-2011-Bucuresti-Ziua-2-Boon-Sabaton-Mike-The-Mechanics-art5115961490/

  • Acum cu Halford, vorba vine, nici gay nu mai poti sa fii la 60 de ani. Pur si simplu nu mai cadreaza :)) (I know, it’s a bad joke :P)

  • Da, am citit. Nici nu stiu daca aia sunt fanii sau gagica/gagicul vreunuia din trupa care a simtit neaparat nevoia sa le ia apararea. Prea sunt ferventi.
    Oricum printre ei e si un baiat care s-a gasit sa imi dea mie lectii pe propriul blog despre ceva ce nu stie.
    Eu i-am tot urmarit pe cei doi solisti prin festival si mi s-au parut ca au o atitudine de mare fita. Evident, se poate sa fie doar o aparenta, insa fanii nu par cu mai mult peste. Fanii lor au fix aceeasi atitudine de copii ca cei care iti spun ca esti tampit/ignorant daca asculti Metallica si Maiden e de fapt the shit.

  • Propriul tau blog pe care nu-l pot accesa de dimineata 🙂

    Monarchy aveau doi solisti 🙂 ?

  • Da, un tip si o blonda 🙂

  • Pai si ce gen abordau, ca n-am priceput din recenzia incriminata?

  • Foarte dubios ce imi spui despre blog. Da vreo eroare in mod special sau pur si simplu nu se incarca?

    Cat despre gen, naiba stie, ei se recomanda ca progressive, dar suna a metal comercial.

  • Nu se incarca, daca asta-i adresa: http://aberatii.policrome.ro/

  • nuop, adresa ii fara punct. 😀 Cred ca am tastat gresit prin reply form.

  • Deci iar ai dat niste bani degeaba ! 🙁

  • Pentru rock si metal nu-s niciodata degeaba 🙂

  • Salut si uite cum am ratat o intalnire fericita, ca eu m-am tintit spre bestfest. Motive? 2. Flogging Molly, care au cantat cu o energie demna de invidiat de noul val (nu mai fac comentarii pline de ura despre noile trupe romanesti, dar sunt praf!), in plus avand un setlist foarte echilibrat care a ‘incins atmosfera’ in zona de pogo unde ma aflam. Si al doilea motiv, ca facusem rost (probabil ca 90% dintre praticipanti) de invitatii special guest la 75 de lei. Pe trei zile. Asta a-propos de organizare :D.
    Referitor la public, varsta acestuia descrestea alarmant de la o zi la alta. La Molly am fost inconjurat de ai mei (ai nostri, intre 25 si 29 de ani majoritatea). A doua zi a fost cum a fost, ca-mi place sa ma zgaiesc la nurii proaspetelor absolvente de studii superioare, dar la final, la Pendulum si Hadouken si Nero si alte exemple de impotenta artistica de genul asta, era plin de pustani. De 14 ani maxim. Cu o mana beau bere, cu una fumau tutun si cu cealalta marijuana. Delir total. Delir total. Mi-e dor de Maiden. Jur.

  • Cerbul Vechi: Molly numa noi nu sunt. Solistul e un mosulet 🙂

  • Totusi, e bine ca iti cunosti si iti recunosti greselile (sau reflexele care le cauzeaza). Spor la scapat de ele 😀

  • Ma rog, pe blog nu-s atat de grave, dar daca le prind la munca le dau in cap imediat 😛

  • Salut,

    Nu m-as fi bagat daca nu observam o chestie cel putin ridicola…

    Alexandra, nu am nimic cu tine personal, iti dai seama, nu?..ar fi culmea, nici nu ne cunoastem, bine…doar tu ai observat ca eu sunt fitos…ok…:))

    Nu am nimic de comentat la adresa recenziei tale, este parerea ta proprie si personala, …insa inainte de a-ti da singura cu firma in cap eu iti propun sa dai o tura pe Wikipedia si sa vezi ce inseamna Progressive Metal.

    Krossfire, jos palaria, ai fost super obiectiv, n-ai vazut/auzit – n-ai scris.

    Imi cer scuze dar asta chiar imi duce aminte de o maxima celebra: “Opinions are like assholes, everybody`s got one and they all stink!”

    Chiar sper sa ne mai vedem pe la concerte…poate un pic mai relaxati…

    Peace!

  • Ma rog, cred ca o sa ne lamurim la urmatorul concert 🙂

  • urmatorul e pe 21 iulie in club underworld . Vor canta cu redox .

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.