Lake of Tears la Arene in 2011
Acum, daca tot mi-am facut un obicei sa bag o cronica mica la fiecare concert, fie el reusit, fie chestionabil organizat, n-aveam cum sa ratez concertul Lake of Tears din 25 iunie.
Cum trupa suedeza de gothic/doom ne-a mai vizitat de doua ori tara, nu voi insista foarte mult asupra ei. De la epocalul Headstones din 1995, pana la ”agresivul” material din 2011 (Illwill), Lake of Tears au scris un interesant capitol din epopeea metalului nordic. Desi nu ii mai ascultasem de ani buni, am zis ca nu merita ratata ocazia. Concertul s-a tinut, spre disperarea mea si a altor fani, la vesnicele Arene Romane. Un spatiu cu acustica slaba si fara metode de acces rapid, un spatiu in general eclipsat de un ditamai cortul. In ciuda ploii care cerea ingenioasa bucata de recuzita, organizatorii au decis ca nu merita deranjul. De auzit s-a auzit mai bine fara cort, dar nici ploaia nu s-a grabit sa ne ierte.
In general nu am o problema cu trupele din deschidere. Unele precum Bolthard au reusit sa ma surprinda placut la alte concerte. De data asta insa, simt ca am pierdut doua ore din viata si nu vorbesc numai in numele meu. Dintre Tiarra si Abigail, nu stiu ce-as alege mai intai ca soundtrack pentru Apocalipsa. Tiarra s-au prezentat pe scena cu un solist destul de hotarat (si decent pe partea de growling), o solista vocala care a falsat monstruos si un melanj de instrumente (printre care o vioara si un violoncel) care pareau sa cante piese separate. In ciuda laudelor aduse trupei de anumiti autori, am avut senzatia ca cineva a mixat cele mai monotone elemente din trupe ca Theater of Tragedy, Epica sau Visions of Atlantis si a incercat sa le dea viata. Poate-s subiectiv, poate au avut o zi proasta, dar concluzia mea a fost: pas!
Abigail sunt o trupa veche. Abigail sunt o trupa atat de veche incat din 1998 (cand sunau ca Anathema in 94′) n-au simtit nevoia sa schimbe mai nimic. Ma rog, mai nimic, cu exceptia elementelor care contau, precum solistul (acum inlocuit de un pustan destul de talentat, dar prea exaltat). Doom-ul practicat de Abigail era extrem de gustat in prima jumatate a anilor 90′. Acum, cantat de o ”vesnica tanara speranta”, arata ca o pensionara in minijup. Ce am auzit, intre un basist sedat, un chitarist bun si un tobar experimentat, n-a reusit sa ma miste. Nici macar omagiul pentru Florian Pittis n-a prins. Ba, spre final, lalaiala greu de discernut a atins apoteoza cand membrii trupei au impartit setlist-uri, pene de chitara si tricouri si au facut poze ”stil Facebook” cu spatele la public. Concluzia s-a regasit in expresia ”Abigail multumeste celelorlalte trupe, Tiarra si Lake of Tears…”. Exact, Abigail si ”celalalte trupe”!
Intorcandu-ne la capetele de afis, e de remarcat faptul ca ploaia a stat cu zece minute inainte de intrarea lor in scena. Lake of Tears ne-au onorat cu prezenta putin peste doua ore. Abordarea mai agresiva a tuturor pieselor cantate, in spiritul ultimului material discografic, a fost rapid remarcata. Spre fericirea mea si a altora, Daniel Brennare a fost intr-o forma de zile mari si ”íntoarcerea la origini” le-a iesit. De data asta, pe scena n-a mai existat vreun clapar, iar trupetii si-au aratat valoarea in clasica formula ”rock”, cu patru instrumente. Am fost al naibii de surprins de cat de buni sunt oamenii astia live. Imi pare rau ca nu i-am vazut mai des prin topuri ale chitaristilor sau basistilor (Mikael Larsson e bestial live, iar noul lor coleg, Fredrik Jordanius, e un maniac al corzilor). O buna parte a pieselor au apartinut albumului Illwill, material care nu-mi era nici foarte familiar, nici foarte drag (dar care a sunat oricum, bine). Din seria asta, U.N.S.A.N.E a fost piesa cu cea mai buna reactie din partea publicului.
Totusi, baietii nu ne-au privat de un Ravenland, Boogie Bubble, Greymen , Demon You, So Fell Autumn Rain sau Headstones. Dupa prima iesire de pe scena, am auzit si un Sweetwater si Forever Autumn. Cand lumea deja se ingramadea spre iesire, Lake of Tears ne-au pricopsit si cu un Burn Fire Burn, piesa pe care o asteptam in prima parte a concertului. Ca veni vorba de public, am fost surprins de multime. Peste 1500 de oameni, peste 1500 de fani. Un public excelent, fara baietasi cu tricouri Nirvana si Metallica care sa stea intr-un colt si sa mormaie ca ”nici astia nu mai sunt ce-au fost”. Cu exceptia unuia care s-a apucat sa faca mosh-pit de la prima piesa (dupa ce si-a stors plamanii injurandu-i pe Abigail), n-am vazut prea mult incidente. Un ”incident” a fost cererea in casatorie din timpul concertului, primul astfel de eveniment observat intr-un concert metal. Pe piesa The Organ, solistul a chemat gagica pe scena, i-a dedicat piesa si l-a asteptat pe viitorul sot cu inelul. Tarasenia pe scurt se poate urmari aici.
La capitolul comunicare cu publicul, Lake of Tears s-au rezumat la ”Yeahhh..ohh Yeah?” si la ”Moultumesc”. Cele cateva fraze in engleza au fost greu de discernut. Nici ”So you want more?” n-a lipsit din schema. Oricum ar fi, ma declar multumit de concert si de prezenta scenica. Cu toate jetoanele, standurile si micile scapari organizatorice, m-as fi lipsit cu bucurie de trupele din deschidere pentru inca o piesa Lake of Tears.
P.S: Biletul a costat 80 RON, iar la un timp a fost ridicat la 100 RON. Sincer, ma distreaza si sperie in acelasi timp comentariile de tip: De ce sa dau o groaza de bani pe un bilet, sa se imbogateasca organizatorii romani? In fiecare an, aceeasi rockeri de mana a doua, rozatoare de torrente care nu pot renunta la pachetul zilnic de tigari, trebuie sa deschida gura. Sa nu uitam ca oamenii care nu vor sa dea o data la 2 ani 60-100 RON pe un bilet sunt cei care se plang ca ”rockul romanesc n-are viitor”. Pai, pentru cine?
Nu am mai citit o astfel de cronica la un concert rock. Personal nu mai sunt in contact cu sonoritatile nordice, dar articolul tau mi-a trezit interesul.
Din pacate sa ajung la un concert in Bucuresti e imposibil.
Din pacate (si aici chiar spun ”din pacate”) majoritatea concertelor ok sunt in Bucuresti. Sunt cateva festivaluri prin tara ,au inceput si Clujul si Iasiul sa miste, dar tot aici e cea mai mare concentratie.
I-am vazut pe Lake of Tears data trecuta cand au fost in Ro (eram in anu 1 sau 2 de facultate), mi-a ajuns, mai ales ca perioada mea de fana LoT era prin liceu (ceea ce ma duce la concluzia ca am imbatranit). Sincer, 100 lei pt LoT e prea mult, obiectiv vorbind. Iar eu dau cateva sute de lei bune pe an (daca nu chiar sute de euro asa cum se va intampla anu asta) pentru concerte si festuri, deci nu e ca sunt fake fan care se plange sa dea 60 lei o data la doi ani.
Sa-ti spun sincer si eu plecam cu aceeasi baza: Lake of Tears sunt o trupa pe care o ascultam in liceu, dar concertul mi-a schimbat putin optica pentru ca au sunat bine si mai agresiv decat au facut-o in ultimii ani.
Pentru curiosi, avem aici programul pentru Rock The City. Aparent Papa Roach au renuntat la aparitie (nu va mai atasez comunicatul lor, n-are sens)
http://www.flickr.com/photos/26727927@N03/5883607015/
M-am uitat peste program – cine sunt Voodoo, Monarchy, Metrock si ce canta?
Lake of Tears… mi-a placut ce am auzit in inregistrarile pe YouTube de la concert. Poate data viitoare ii prind si eu 🙂
Pitong? Habar n-am cine naiba sunt. Voodoo am auzit intr-o inregistrare si sunau bine, cu un solist de culoare destul de talentat 🙂
Da Papa Roach cine erau :)) ?
Din pacate din motive financiare am ratat concertul asta (am fost putin speriat si de prognoza meteo). Lake Of Tears nu mai imi spun mare lucru, desi ar fi meritat sa ma duc pentru A Foreign Road, Headstones si Come Night I Reign (pe care am inteles ca nu au cantat-o). 1500 de fani este chiar foarte bine…peste Epica, Haggard, Blind Guardian care sunt totusi la un alt nivel.
@Ana – Voodoo sunt formatia baiatului tobarului de la Iris, Metrock s-a infiintat in anii 80, a trecut prin mai multe schimbari de stil/componenta si a scos un album decent prin 95 (A Kind Of Hell).
Garm: Au sunat mai bine decat ma asteptam. La nivel de faima sunt peste Epica sau Haggard, doar ca in ultimii ani (de la trambitata reuniune din 2004 mai precis) au mentinut un profil destul de ”low”. Practic, apogeul lor (cu clipuri difuzate pe MCM si altele) a fost in perioada Headstones/A Crimson Cosmos si s-a incheiat cu Forever Autumn. Nu ca n-au mai scos material bun de-atunci, dar pur si simplu genul lor n-a mai primit atata atentie.
http://www.youtube.com/watch?v=iYX9Y4vILhs – Desigur, in perioada de glorie, ii puteam gasi inclusiv la MTV cu clipuri cu gagici 😀
@krossfire: Serios, stii ca nu suspin dupa Papa Roach 😆 Daca lipseau Sabaton insa… sigur faceam praf ceva 👿
@Garm: adica http://www.youtube.com/watch?v=-4GvvsSpKt4 ? La naiba, suna chiar bine…
Ana , Garm: Las’ ca asa am zis si eu cu Abigail sambata si mi-au omorat urechile, 50/50 cu Tiarra.
@krossfire – man Headstones a aparut in ’95, atunci erau alte vremuri la MTV. Pe vremea aia inca mai exista Headbangers Ball cu Vanesa Warwick, atunci vedeai si Dark Funeral la MTV. Stai linistit ca nu au fost nicodata in prime-time. Lake Of Tears sunt o trupa bunicica dar dupa cum bine remarca Miron pe Cartea De Nisip au un singur album cu adevarat reusit.
@Ana – e neplacuta faza cu Papa Roach – era totusi o trupa cap de afis. Gurile rele spun ca concertul lor a fost anulat din motive financiare (nu s-au vandut bilete) sincer nu cred dar probabil ca asta o sa vedem in weekend. Metrock erau ok din ce imi aduc aminte, am cautat “hitul” lor de pe A Kind Of Hell (Kill these hookers) dar nu l-am mai gasit. Probabil o sa fii acolo de la prima ora deci o sa ai ocazia sa te lamuresti mai bine ce si cum 😛
Garm: Prime time n-au fost, dar nici Haggard nu sunt (practic oamenii aia au murit public dupa al doilea album…noroc cu turneele). Epica vad ca au ditamai fan base-ul online, dar imediat dupa primele doua albume (cam cele mai bune, dupa mine) erau o trupa din bransa a treia asa, genul de trupa care deschidea pentru Edenbridge (which kinda suck balls). Acum vad ca Epica s-au ridicat frumos – pacat ca muzical n-au prea progresat. Mi-ar fi placut sa-i vad 🙁
Din punctul meu de vedere n-ai pierdut mare lucru (Epica), a fost omor in Silver atunci. Probabil o sa mai ai ocazia.
@krossfire si Garm (neatza apropos): Sa inteleg ca nu vad pe niciunu azi la Malevolent Creation? 😀 😀
Arana: Pe mine nu, desi mi-a trecut prin cap.
Garm: Am auzit, dar voiam sa vad daca Simone e buna ;))
@Arana – nope, Malevolent Creation nu m-au prins niciodata.
Malevolent Creation m-au prins pe mine în schimb! Am văzut mai multe concerte cu trupe death metal din State, poate mai bine zis ar fi Florida, mi-au plăcut cam toate, dar aceasta este una din trupele pe care mi-ar plăcea să o revăd oricând. Îndrăznesc să consider concertul lor ca fiind cel mai bun văzut de mine, acum 2 ani, aştept de la Arana să povestească cum a fost, dacă i se par tot aşa, o trupă aparte…
Emoţionant concertul celor de la Lake of Tears, deşi nu sunt un fan al trupei, nu le ştiu albumele, mi-au plăcut înregistrările de la Arene, faptul că au cântat rock (fără clape cum spunea Kross), momentul cererii în căsătorie, piesa Raven Land, atmosfera din public, mi-ar fi plăcut să fiu de faţă. 🙂
Am observat la mai toate trupele care au dat startul perioadei ”melancolice” din metal o reintoarcere la origini, la ceea ce i-a pus de fapt pe harta. Asteptam Paradise Lost 😛
da, se pare ca a fost frumos, desi ultimul album nu m-a incantat deloc (sau la fel de mult ca Greater Art sau cum naiba se numea :)))
Eu nu am auzit de ei, dar cred ca 40-60 de lei ar fi fost mult mai potrivit .
Rockul romanesc nu are viitor pentru ca nu are niciun mesaj clar de transmis, in timp ce maneaua stie sa puna punctul pe i si chiar sa contribuie la solutionarea problemelor .
Romania Inedit: 60 RON ar fi fost acceptabil daca scoteau si trupele din deschidere.
Maneaua nu solutioneaza nicio problema, dar imi e greu sa te contrazic total. Facea cineva o comparatie intre manele si muzica dance si cam aia a fost concluzia: manelele au un mesaj. Ieftin, simplist, dar clar. Din muzica dance se retin versuri din zona: Tell me whatta’ your gonna do if I put my love on you?
“wardrobe malfunction” pe dracu’
ma refer la Sabaton 🙁
Ca sa nu se inteleaga gresit, ce m-a deranjat pe mine a fost ca din alea 75 din program au ramas vreo 50 🙁
PS – Ca sa ma laud 😛
80RON sunt o groază de bani??? Biletele la concerte de genul ăsta încep în ţări precum Germania de la 80-100 Euro 🙂 La concerte precum Eric Clapton sau Roger Waters abia dacă prinzi sub 200 Euro ceva 🙂
Aşa că să mai aud pe cineva că 80 RON e mult. Da’ ce ar vrea românii, să cânte Lake of Tears MOKA?
Oricum 80 RON x 1500 oameni îmi sună a profit foaaaaaarte mic pentru organizatori.
Să mă apuc şi eu să scriu despre cât de naşpa a fost concertul Coldplay de acum două zile, să se mai plângă cineva de organizarea din România 😀
Ana: Erai prea aproape de chilotii cu buline ai lui Joakim? In Silver n-am avut onorea, dar in schimb omul si-a legat steagul Romaniei de gat atunci. Daca-l avea azi, ar fi avut chiloti tricolori 🙂
Chaika: Stiu foarte bine, dar are sens sa le explic? Oamenii amintesc mega-concerte precum Omu’ cu Sobolani sau Iris unde e ”aproape moca”…
Oricum, nici despre trupa asta nu stiu nimic, deci tre cred pe cuvant.
Nu erau buline, erau ceva scris in culori fosforescente (am stat la gard fix in mijloc, adica fix in fata lui). Ma rog, nu chilotii sunt problema mea, ci faptul ca trebuiau sa cante o ora si 15 minute si au stat pe scena doar vreo 50 de minute. Din punctul meu de vedere… i-am vazut suficient de bine chilotii, restul lumii la fel, tot dracu’ ala era daca mai canta 5 piese asa (eu i-am si facut semn sa-si rupa bine de tot pantalonii si pe celalat picior, macar sa-i aiba rupti simetric, da’ o dat din cap ‘nu, nu’). Sau putea sa se schimbe, ca nu cred ca are o singura pereche de nadragi.
Deci, dupa cum ziceam mai devreme… wardrobe malfunction my ass, it was more like he was piss drunk…
Ah, si mi-am mai facut draci cand toata lumea a cerut Primo Victoria… care-i rostul? Piesa aia intra oricum in setlist. Cred ca am fost singura care a urlat Wolfpack…
pai da, ca in ’92 dadeam bani destui la concert la iris si holograf (desi ultimi nu mi-au placut niciodata in mod deosebit) doar pt ca era singura varianta de a vedea/asculta ceva live.Ac um dupa ce au vazut toti aricii Metallica si Kreator cred si eu ca 80 lei pt LoT e pare mult. e doar un snobism de cel mai mare prost gust. Daca nu-ti place nu te duci dar nu afirma ca e mult!
@ana: la silver church primo victoria nu a fost in set list!
*ultimii
Ana: Eu am urlat ca vreau ”Swedish Pagans”. Sabaton erau programati o ora sincer, doar pe ultimul program au aparut cu ora si un sfert. Cred ca e vorba si de acel ”no more drama” (alte trupe cu o ora si un sfert au intrat si au iesit…desi Prodigy au bagat alalteieri cam o ora jumatate, desi erau tot la fel programati – la fel si Mike & The Mechanics). Totusi, Saba au sunat bine si-i mai primim si a treia oara 😀
Aparent la Sabaton n-a fost prima data: http://www.metalhead.ro/sabaton/stiri-sabaton/solistului-sabaton-i-s-au-rupt-pantalonii-pe-scena–video–aid-99873-l-1
Iluzia: Da, era pe Encore oricum. Totusi, n-am auzit Back in Control, Nuclear Attack (nici in Silver n-a fost) si inca vreo doua pe care le voiam. Daca tot au baietii astia 500-600 de omuleti care i-ar urma si la alte concerte, nu se gandeste nimeni intr-un an asa, cand mai creste si publicul de la noi, sa-i aduca pentru un concert full ?
“80RON sunt o groază de bani??? Biletele la concerte de genul ăsta încep în ţări precum Germania de la 80-100 Euro”
d-aia la wacken biletu e 150
Animaloo: De-aia n-am mai gasit eu bilet la Wacken anu’ asta. Huooo 😛
Bine, una e sa vinzi ”volume”, sa stii ca ai 78 000 de locuri si le poti vinde pe toate si alta e sa estimezi maxim 2000 de oameni.
Cand i-am vazut eu, comunicarea s-a rezumat la “fuck yeaaah. fuck fucking yeah. fucking fuck yeah” – iar cei din public au inceput sa urle: “taci, in plm, si canta acolo” :))
La noi ziceau: ”Oh yeaaahh? Ohhh yeaahhh?” + discursul ala de casatorie si cateva iesiri de genul ”S’ you want mooooo ?”
[…] Lake of Tears am mai vorbit, iar spectacolul lor nu a fost cu mult diferit fata de ce puteam vedea la Arene anul trecut. In playlist-ul mai scurt de data asta s-au strecurat frumos Ravenland, Demon You, Boogie Bubble, […]
[…] si spectatori decat alte trupe care au trecut pe-acolo. De la ultimul concert in care i-am vazut (Lake of Tears), solistul pare sa-si fi perfectionat growlingul. In rest, tot acelasi stil de anul 1995 […]