Nepovestitele trairi ale unui concurs

LATER EDIT: Concurs incheiat. Castigator: LaiDeLaLaide. Tabelul de notare se regaseste in ultimul comentariu.

V-am promis un concurs acum vreo trei saptamani si vreau sa ma tin de cuvant. Pana atunci insa, o sa va trantesc cateva paragrafe la fel de amuzante ca o proiectie cu pisici la o petrecere a burlacilor.

Inca din perioada in care ma plangeam vartos de obsesia pentru capodopere a romanilor, declamam nevoia unui val de scriitura romaneasca proaspata. Voiam un val care sa nu linga ranile comunismului, sa nu puna introspectia in fata naratiunii si sa nu recurga la obscenitate de dragul realismului. Nu stiu daca valul asta s-a lansat sau daca trebuie sa pun mana sa-mi lansez romanul, dar cert este ca ultimele aparitii bibliografice imi dau speranta. Stiu ca intr-o Romanie in care cititul nu-i pe lista nationala de prioritati, afirmatia anterioara e similara cu ”exista si medici care nu iau spaga”. E neinteresanta si greu de crezut, dar totusi, adevarata.

Chiar si asa, eu zic sa aruncam o privire la putinele aparatii bibliografice pentru care merita sa renunti la shaorma. Maestrul Adrian Voicu a lansat recent o carte cu un titlu suficient de lung incat sa nu poata fi predat in gimnaziu: ”Nepovestitele trairi ale templierilor romani”. Daca va ganditi la vreo epopee de tip Dan Brown, cu detectivi psihotici, ordine medievale si enigme bune de impresionat minore, va inselati. Adrian Voicu ne aduce un melanj de povestiri si referinte culturale, colate sub umbrela umoristica a unei epopei pur romanesti. Vlahul Berila alaturi de ungurul Pista Massy si de Kremvurst von Schlitz sunt muschetarii autohtoni care ne tin companie pe parcursul celor 300 de pagini.

Daca in prima saptamana dupa lansare, cartea mi-a fost sterpelita misesleste, in ultimele doua zile am reusit sa dau gata aproape jumatate. Probabil ca ar fi meritat sa povestesc cateva episoade mai savuroase, precum cel al citatelor in latina si….bine, ma abtin. Printre putinele lucruri pe care le-am gasit deranjante a fost tendinta de a abuza uneori de umorul de nume, umor care suprinde totusi savuros in unele capitole. Un alt lucru de care autorul pare a nu se fi desprins 100% sunt micile aluzii obscene aruncate pe ici pe colo, chiar daca ele n-au caracterul direct si iritant al asa-zisei scriituri ”realiste”.  Totusi, daca spun umor de nume si mici obscenitati, as prefera ca cititorii sa se gandeasca mai degraba la un proaspat urmas al lui Caragiale, nu la glumite de tip Vacanta Mare.

M-au bucurat referintele livresti, dar nu pentru ca ar fi adaugat vreun substrat care sa faca romanul de necitit. M-au bucurat pentru simplul motiv ca erau suficient de directe, incat parodia sa nu necesite interpretare. Subtilitatile nu sunt suficiente pentru a naste o literatura. V-am spus ca mi-a placut Restul e Tacere? Exact din acelasi motiv imi place si ”Nepovestitele trairi ale templierilor romani”. E o carte bine scrisa, fara pretentia de a inmuia criticii, o carte la care razi detasat si pe care o urmaresti pur si simplu pentru a vedea ”ce se mai intampla”. E o carte pe care o citesti si pe vrei sa o citesti, nu una pe care o cumperi pentru a-ti completa biblioteca.

V-am vorbit la inceput si despre un concurs. Cu vreo luna in urma, o librarie online m-a abordat cu propunerea de a-mi sponsoriza mici concursuri pe blog. Cum asta nu implica agasarea cititorilor cu bannere sau advertoriale, am zis sa fac o incercare. Regulile sunt simple: intr-un comentariu la acest post, scrieti ”despre ce altceva ar putea fi cartea lui Adrian Voicu’‘. Pe scurt: indiferent daca ati citit sau nu cartea sau rezumatul, va dati cu parerea despre ce altceva s-ar mai putea ascunde sub titlul ”Nepovestitele trairi ale templierilor romani”. Puteti evident comenta la articol fara sa raspundeti concursului. Nu ma intereseaza link-uri sau bannere pe blogurile voastre, doar o adresa de mail valida in comentariul pentru concurs.

Cel mai creativ comentariu primeste cartea lui Adrian Voicu, din partea Libris. Termenul pentru concurs este duminica, 10 iulie (inclusiv ziua de duminica, pana la 23.59). Rezultatele se vor anunta imediat ce pot face colajul de note cu maestrul Adi Voicu.

P.S: Am uitat evident sa mentionez cine jurizeaza. Voiam initial sa supun la vot public, dar cum nu vorbim de un premiu de zeci de milioane, o sa dau eu o nota si-l voi ruga pe autorul cartii (care pe moment e intr-un turneu de promovare) sa acorde o a doua nota. Media cea mai mare castiga. In caz de egalitate, vedem cum procedam.

41 Comments

  • Mulţam fain, nene Haiduce! 🙂
    Te pupez şi te stimez! 🙂

  • Bun bun, cand vine urmatoarea carte 🙂 ?

  • Ceva mai încolo, deja începe să miroasă cuptorul. 🙂

  • Până la maestrul Adrian, sper să mă înscriu eu pe orbită. Cu două. Cărţi :))
    Oricum, unul dintre puţinele concursuri pe care-l respect în tot ceea ce înseamnă blogosferă. Pentru puţină cultură, pentru puţină terapie de carte nu este nevoie de refinanţare. Şi nici de lecturi urbane cu ochelarii de soare pe meclă.
    Sper ca săptămâna viitoare, după Henri Wald şi înţelesurile lui iudaice, să mă apuc de templieri 🙂

  • Am citit despe carte la Alpha Dog pe blog si mi s-a parut interesanta.Am manifestat interes de atunci, dupa titlu doar, rezumatul l-am citit abia acum, si trebuie sa recunosc ca am izbucnit in ras 😛 Asta e..
    Sa inteleg ca cei trei sunt salvatori in mai multe momente cheie ale istoriei batranului continent 😛
    E buna provocarea ta , sper sa ma prinda inspiratia si daca dau o idee autorului, cu ata mai bine 😛

  • Dupa nume imi suna a ceva gen Venea din Timpul Diez, a lui Bogdan Suceava. Adica ceva povestire ridicola despre un pseudo-cult inspirat din trecut ce e total pe de-alaturi de fapt, dar se ia foarte in serios. (preferatii mei din ailalta carte is Dionisiacii, care stau in fata cladirilor oficiale imbracati in butoaie. Sau stefanistii, care il au in frunte pe un mosulet lovit la cap care se crede reincarnarea lui Stefan cel Mare…si impreuna cu inca cativa lupta pentru readucerea Romaniei la vechile standarde).

    Probabil ca nu asta trebuia sa zic, dar no.

  • Ioana: Indiferent, ai cam intrat in concurs.

    BogDan: Iti dai seama ca asteptam 🙂 (E posibil sa trantesc si eu o carte, dar intai o sa scriu o prostioara pentru copii :P)

    Cartim: In fon, de ce nu ?

  • Cred ca e suficient de interesanta recenzia in sine. Personal m-as baga sa comentez la noul val (pe care-l tot astept de ani), daca zici ca se poate si fara concurs 🙂

    Nu de alta, dar prefer sa-mi cumpar cartile (sa sustin putin autorii – pe-asta am pus-o pe lista).

  • @concurs

    Intr-o era unde, pseudo-intelectualitatea stapaneste cu pumn de fier si limba de sarpe in plina apocalipsa culturala, nu un 2012 pustiitor ne e deznodamant fatidic,caci e pustiu in noi cat sa mai umplem un decor.

    Cu riscul de a parea ipocrit, nu am citit cartea, dar studiind mai multe recenzii am observat ca majoritatea pun accent pe comicul de nume. Personal, consider acesta, un element mai degraba auxiliar comicului de situatiei, o podoaba hazlie, ci nu un umor de sine statator. Pentru ca, doar o minte naiva si usor de impresionat poate gasi ilar,luate doar ca elemente de sine statatoare, numele de genul: “Gell de Douche” sau “d’Ampoule”. Nesustinute de baza unui umor de situatie bun, acestea raman doar condimente aruncate-n farfurie, fara susbstanta si capabile sa satisfaca doar cele mai modeste apetituri.

    Sper totusi sa nu fie cazul, iar cartea sa fie intr-adevar un preparat umoristic de o calitatea superioara, imbinand cu talent si pricepere toate elementele ce determina un cititor sa o lase, doar la finele ultmului capitol.

    La intrebarea: ” despre ce altceva ar putea fi cartea lui Adrian Voicu? “, permitandu-mi sa-mi dau cu parerea, ca orice roman, mai mult sau mai putin apt, cred ca este o carte de aventuri care ironizeaza pana in zambetele albe, un mit mai comercializat si mai stresat ca perioada comunista in filemele romanesti contemporane. Si ca sare-n bucate, asa si aceasta satira este plasata in Evul Mediul, perioada cea mai absurda, irationala si smintita a istoriei speciei noastre (pentru o intelegere mai ampla a absurditatilor petrecute in aceasta epoca, recomand “Istoria culturala a prostiei”, o carte fantastica si tragic de adevarata).

    Decorul si ideea centrala raman, un mare plus, acum depinde de talent, iar aici ma voi pronunta, doar dupa ce voi citi cartea, pe care mi-as dori sa o castig.

    Va multumesc,
    Paul

  • Comicul de nume e intr-adevar un auxiliar. Pe de alta parte, e si un carlig bun pentru ”cititorii pasivi”, ceva mai susceptibili la abordari directe.

    Merci pentru inscriere 🙂

  • @Paul – Personal, că tot eşti tu cult şi intelectual, mânca-ţi-aş, îţi sugerez să ai păreri când vei învăţa cam pe unde se pun virgulele. În cazul tău, discutăm de un dezastru lingvistic.
    Vorbeşti de pseudo-intelectualitate cam cum vorbeşte popa de păcatul acumulărilor lumeşti, în timp ce-l aşteaptă un Cayenne la ieşirea din biserică.
    Riscul de a părea ipocrit nu există.
    Chiar eşti.

  • Multumesc mult, krossfire, sper ca ti-a placut comentariul. Astept cu nerabdare deznodamantul concursului. : D

  • Ma socheaza traficul primit pe articol in comparatie cu numarul de comentarii. Speriati?

  • Cred ca ”Nepovestitele trairi ale templierilor romani” ar fi asa cum spune si Nelinistitu’, adica, o unealta de descretit fruntea 🙂
    Am ras copios, am avut cate ceva de rumegat cu trimiterile si asocierile pentru ca mai apoi sa rad iarasi copios.
    Deci da, sa vina urmatoarea 😀

  • Se pune ca intrare in concurs 😉 ?

  • Krossfire, multumesc, dar nu, he he, daca as fi intrat in concurs, ar fi trebuit sa scot mai mult din mine 🙂

    Bafta participantilor, nelinistitu’ tatut metalifer zis si “Spargatorul de Falci” le-o imbinat strasnic si de data asta. Templierii romani ruleaza!

  • Pe moment is numa doi, de-aia nu inteleg eu clar 😛

  • Din surse sigure (generali de securitate pe care nu pot sa-i numesc din evidente si certe motive ce tin de siguranta nationala si uneori si de stabilitatea geo-politica a Orientului) stiu ca respectiva opera literara incearca sa desconspire publicului roman conspiratia odioasa a templierilor romani ( aproape toti, celalat era bolnav si diareea l-a impiedicat sa participe activ [ stare care nu m-a impiedicat pe mine sa particip la revolutie, intre noi fie vorba; diareea adica.{ si da, pot folosi cate paranteze vreau, ca mi-a dat voie tata William ( si semnele de punctuatie corecte sunt oricum pentru fatalai)}]. Lumea arata asa astazi numai si numai datorita acestor marsavi care au facut de rusine neamul romanesc gorilian ( erau in mod sigur serpilieni sau balaurieni [ revin dupa ce-l consult pe colegul Fortuna ca el stie sigur]). Aceasta carte este in mod cert un efort teribil de curajos si imi e teama pentru siguranta autorului. Stimate, templierii va vor urmari ( cine naiba crede ca au disparut??) . Va ofer ajutor si gazduire in bastionul secret pe care-l conduc cu o mana de fier ( bine, in fapt e mai mult aliaj, se fac proteze simpatice acum. ) Impreuna vom izbandi. Eu oricum izbandeam si singur ( ar trebui sa-mi fac mai multi prieteni[ cine are totusi timp de asa ceva{tradatorii dracului!}]) dar m-am gandit ca sunteti simpatic si va las sa izbanditi un pic cu mine.

    Ps: Nu bateti prea tare in usa bastionului ca mama e bolnava si tre’ sa se odihneasca. Mersi.

  • Adresa aia de mail e valida 🙂 ?

  • Da :)) Eu o gasesc amuzanta. :))

  • Sa functioneze numa 🙂

  • Templierii ăştia sunt un de Cireşari cu barbă care continuă aventurile copilăriei cu seriozitatea unor adulţi care se joacă?

  • Asa la prima vedere pare si sper sa fie ceea ce ar fi iesit daca The Three Stooges ar fi patruns in universul descris de Eco in Numele Trandafirului. Gen o vizita la o Abatie, (castel, manastire) niste secrete, ritualuri bizare, o crima sau mai multe sau poate doar mici gainarii… presarate cu scenele tipice de comedie slapstick. Dar, evident, patrunse de parfum mioritic ca sa ne putem raporta la ele.

  • richi, Laidelalaide: Le consider intrari in concurs atunci 😛 ?

  • Inca de cand ai lansat concursul asta m-am gandit ce as putea sa scriu ca sa castig macar o mentiune, dar nu mi-a venit nicio idee pana acuma . 🙁

  • Mi-au mai zis vreo 3-4 oameni asta. Data viitoare fac un concurs mai simplut 🙂

  • Pai m-am tot gandit ce comentariu creativ as putea sa bag si nu mi-a venit nici macar o urma de idee . 😀

  • Dupa rezumat pare genul de carte pe care as citi-o de mai multe ori (pe undeva prin aceeasi emisfera ca ‘Fara cap si fara coada’ a lui Mihai Gainusa) — daca ar fi sa-mi dau cu parerea despre ce [altceva] e vorba, as zice ca abunda de umor tipic romanesc… si asta e un lucru bun, mai ales dupa toate lalaielile pseudo-intelectuale si [cica] filosofice de care s-a umplut piata la noi.

    [Si da, ma bag si in concurs cu commentul asta. Why not? ^_^]

  • Registered 😛

  • Gata, am incheiat si concursul.

    Participanti:

    Ioana
    Paul
    Victor
    Laidelaide
    Richie
    Odeena

    Am uitat pe cineva ?

  • Eu mi-am dat notele, astept sa le dea si maestrul voicu (le voi publica dupa) si sa dea un semn si Libris.

  • Dupa ce am luat notele de la maestrul autor si notele de la mine (elaborate separat), LaideLaLaide a cam iesit invingator/invigatoare.

    Notarea, pe-aici (am acoperit numele celor care au dat notele, din varii considerente, dar am lasat comentariile de subsol, mediile).

    http://www.flickr.com/photos/26727927@N03/5926398588/

    (Is ca notele la BAC, numa ca aici toata lumea a luat nota mare si de trecere :P)

    Castigatorul/Castigatoarea va fi contactata de sponsor, imediat ce confirma adresa 🙂

  • Ahh da…urmatorul concurs va fi prin tragere la sorti aleatoare (filmata, of course) 🙂

  • Mulţam fain, nene Haiduce, felicitări câştigătoarei/câştigătorului, numai bine tuturor! 🙂

  • Nu e bai, sper ca la urmatorul sa fie purcoi de lume 🙂

  • Bine te-am gasit!
    E greu să scrii ceva ce nu s-a mai scris. E poate chiar imposibil. Însă la fel de greu e şi să scrii ceva ce s-a mai scris, dar la superlativ.
    Ştiu, înţeleg şi chiar mă recunosc pe mine-n ipostaza reticenţei cel puţin acutizate, când vine vorba să mă raportez la noul literar autohton. E una din prejudecăţile clasicizate, aceea de-a respinge ineditul scriitor contemporan şi de-ai nega, cu obstinaţie, puterea creatoare, talentul şi persuasiunea operelor sale. Dar sunt şi autori, şi cărţi, ce merită o şansă, la fel cum suntem noi, publicul larg, ce merităm, din când în când, să ne îmbogăţim cu câte-o şansă acordată.
    Din respect pentru tine si cititori, nu inserez link-ul catre cronica acestei carti de pe blogul meu, insa o puteti gasi acolo, sub titlul “Vrei o carte buna? Citeste asta!”.
    Numai bine!

  • Bai, dar n-ai search pe blog?

    http://teonegura.wordpress.com/2011/06/13/vrei-o-carte-buna-citeste-asta/ – Aici e linkul povestit, pentru care am sapat ceva.

    E ok sa puneti linkuri, n-am frustrari de genul, cat timp sunt in stransa legatura cu postul 🙂

  • Am si search, dar unii nu stiu sa-l foloseasca, mna 😀
    In rest, fiind prima data pe aici, am zis sa n-abuzez de bunavointa proprietarului 🙂

  • Unde anume e search-ul ala? Il tot caut, dar nimic. Daca nu-i usor de observat, atunci nu-i search 😛

  • Book delivered 🙂

  • ioi ce-aproape am fost sa castig :). locul doi e onorabil. felicitari Laidelalaidei.

    Scuze pentru amorteala.. nu bifasem news-reportul pe articol.. ma tot intrebam daca ai finalizat concursu’

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.