LATER EDIT: Concurs incheiat. Castigator: LaiDeLaLaide. Tabelul de notare se regaseste in ultimul comentariu.

V-am promis un concurs acum vreo trei saptamani si vreau sa ma tin de cuvant. Pana atunci insa, o sa va trantesc cateva paragrafe la fel de amuzante ca o proiectie cu pisici la o petrecere a burlacilor.

Inca din perioada in care ma plangeam vartos de obsesia pentru capodopere a romanilor, declamam nevoia unui val de scriitura romaneasca proaspata. Voiam un val care sa nu linga ranile comunismului, sa nu puna introspectia in fata naratiunii si sa nu recurga la obscenitate de dragul realismului. Nu stiu daca valul asta s-a lansat sau daca trebuie sa pun mana sa-mi lansez romanul, dar cert este ca ultimele aparitii bibliografice imi dau speranta. Stiu ca intr-o Romanie in care cititul nu-i pe lista nationala de prioritati, afirmatia anterioara e similara cu ”exista si medici care nu iau spaga”. E neinteresanta si greu de crezut, dar totusi, adevarata.

Chiar si asa, eu zic sa aruncam o privire la putinele aparatii bibliografice pentru care merita sa renunti la shaorma. Maestrul Adrian Voicu a lansat recent o carte cu un titlu suficient de lung incat sa nu poata fi predat in gimnaziu: ”Nepovestitele trairi ale templierilor romani”. Daca va ganditi la vreo epopee de tip Dan Brown, cu detectivi psihotici, ordine medievale si enigme bune de impresionat minore, va inselati. Adrian Voicu ne aduce un melanj de povestiri si referinte culturale, colate sub umbrela umoristica a unei epopei pur romanesti. Vlahul Berila alaturi de ungurul Pista Massy si de Kremvurst von Schlitz sunt muschetarii autohtoni care ne tin companie pe parcursul celor 300 de pagini.

Daca in prima saptamana dupa lansare, cartea mi-a fost sterpelita misesleste, in ultimele doua zile am reusit sa dau gata aproape jumatate. Probabil ca ar fi meritat sa povestesc cateva episoade mai savuroase, precum cel al citatelor in latina si….bine, ma abtin. Printre putinele lucruri pe care le-am gasit deranjante a fost tendinta de a abuza uneori de umorul de nume, umor care suprinde totusi savuros in unele capitole. Un alt lucru de care autorul pare a nu se fi desprins 100% sunt micile aluzii obscene aruncate pe ici pe colo, chiar daca ele n-au caracterul direct si iritant al asa-zisei scriituri ”realiste”.  Totusi, daca spun umor de nume si mici obscenitati, as prefera ca cititorii sa se gandeasca mai degraba la un proaspat urmas al lui Caragiale, nu la glumite de tip Vacanta Mare.

M-au bucurat referintele livresti, dar nu pentru ca ar fi adaugat vreun substrat care sa faca romanul de necitit. M-au bucurat pentru simplul motiv ca erau suficient de directe, incat parodia sa nu necesite interpretare. Subtilitatile nu sunt suficiente pentru a naste o literatura. V-am spus ca mi-a placut Restul e Tacere? Exact din acelasi motiv imi place si ”Nepovestitele trairi ale templierilor romani”. E o carte bine scrisa, fara pretentia de a inmuia criticii, o carte la care razi detasat si pe care o urmaresti pur si simplu pentru a vedea ”ce se mai intampla”. E o carte pe care o citesti si pe vrei sa o citesti, nu una pe care o cumperi pentru a-ti completa biblioteca.

V-am vorbit la inceput si despre un concurs. Cu vreo luna in urma, o librarie online m-a abordat cu propunerea de a-mi sponsoriza mici concursuri pe blog. Cum asta nu implica agasarea cititorilor cu bannere sau advertoriale, am zis sa fac o incercare. Regulile sunt simple: intr-un comentariu la acest post, scrieti ”despre ce altceva ar putea fi cartea lui Adrian Voicu’‘. Pe scurt: indiferent daca ati citit sau nu cartea sau rezumatul, va dati cu parerea despre ce altceva s-ar mai putea ascunde sub titlul ”Nepovestitele trairi ale templierilor romani”. Puteti evident comenta la articol fara sa raspundeti concursului. Nu ma intereseaza link-uri sau bannere pe blogurile voastre, doar o adresa de mail valida in comentariul pentru concurs.

Cel mai creativ comentariu primeste cartea lui Adrian Voicu, din partea Libris. Termenul pentru concurs este duminica, 10 iulie (inclusiv ziua de duminica, pana la 23.59). Rezultatele se vor anunta imediat ce pot face colajul de note cu maestrul Adi Voicu.

P.S: Am uitat evident sa mentionez cine jurizeaza. Voiam initial sa supun la vot public, dar cum nu vorbim de un premiu de zeci de milioane, o sa dau eu o nota si-l voi ruga pe autorul cartii (care pe moment e intr-un turneu de promovare) sa acorde o a doua nota. Media cea mai mare castiga. In caz de egalitate, vedem cum procedam.