Muzica de vreme rea

Cred ca s-au facut luni bune de cand nu v-am mai spamat cu muzica mea dubioasa

Vremea de afara e un motiv la fel de bun ca oricare altul pentru a pune niste sonoritati ciudate in casti si a ignora vijelia. In ultima vreme, timpul nu mi-a permis sa ascult suficienta muzica noua incat sa mai scriu pe bangyourbrain. Totusi, asta nu inseamna ca n-am descoperit doua albume cel putin interesante.

1.Eluveitie – Helvetios (2012)

Sursa: eluveitie.ch

Considerati o trupa in plina ascensiune, folk metalistii de la Eluveitie nu lasa sa treaca mai mult de doi ani intre lansarile discografice. Partea buna e ca, similar altor trupe de folk metal din noul val, cei opt elvetieni reusesc sa mentina coerenta si consistenta albumelor scoase pe piata.

Daca albumul de la inceputul lui 2010 nu facea altceva decat sa confirme tiparele muzicale si sonoritatile aparute odata cu mai vechiul Slania, iata ca nici Helvetios nu ne rezerva surprize uriase. Exista insa si o alta fata a albumului, una care ii marcheaza maturizarea muzicala. Avertizat inca din timpul piesei cu videoclip, A Rose for Epona, ascultatorul obisnuit se poate astepta la mai multe interventii corale decat pe albumul precedent. Eluveitie pare sa fi regasit echilibrul compozitiilor pe mai multe voci, growling-ul solistului Glanzmann fiind mai putin abraziv.

Dupa o introducere intr-o engleza cu accent irlandez, piesa care da numele albumului iti invadeaza urechile cu toate instrumentele pe care le poate vara o trupa ca Eluveitie intr-o compozitie. Vioare, hurdy-gurdy, flauturi si bineinteles chitare electrice si tobe. La scurta vreme dupa, piesa Luxtos aduce un ritm cunoscut amatorilor de folclor galez sub numele frantuzit de “J’ai vu le loup, le renard, le lièvre”. Culmea e ca piesa suna al naibii de bine in varianta metalista. Albumul nu se rezuma insa la cateva piese digerabile. Santonian Shores e o bucata melodica care va placea cu siguranta fanilor, pe cand Scorched Earth e cantata cu o voce curata, de menestrel arab, voce pe care o mai auzim si pe Hope. Havoc si Neverland au fost iar piese care mi-au placut foarte mult.

Nu consider ca are sens sa mai insist mult pe piese individuale. Cu exceptia a doua pasaje cu rol de interludiu, cele 17 bucati muzicale de pe album vor avea ceva si pentru fanii hardcore ai trupei, dar si pentru cei indragostiti de sound-ul mai asezat al ultimelor materiale. Un album bun, dar nu unul care sa sparga canonul pe care Eluveitie pare sa-l construiasca de cativa ani.

2.Powerwolf – Blood of the Saints (2011)

Powerwolf e o trupa ciudata. Din pacate, nu am destule cuvinte pentru a cuprinde ramificatiile afirmatiei asteia. La fel ca mai vechea incarnare a trupei Agathodaimon, nemtii de la Powerwolf au si un membru roman, pe secuiul Attila Dorn, absolvent al Conservatorului din Bucuresti. Desigur, nu aspectul asta face trupa sa para “ciudata”.

Ciudatenia vine din faptul ca Powerwolf canta un heavy/power metal generic unde o voce de tenor aduce la viata versuri despre crestinism, despre o noua religie a metalului, despre varcolaci si vampiri. La asta se adauga o doza sanatoasa de corpse paint specific black metalului si niste aparitii live care aduc a procesiuni religioase. Cu toate artificile de scena folosite, muzica Powerwolf se mentine intr-o zona calduta a genului.

Albumul din 2009, Bible of the Beast, i-a pus pe baieti pe harta catorva festivaluri de metal si i-a facut cunoscuti in zona power. Da, credeti sau nu, Powerwolf au un grup de fani destul de pasionali si fascinati de melanjul lor muzical. Noua aparitie discografica, Blood of the Saints, a fost marcata si de un videoclip la piesa We Drink Your Blood. Pentru cei nefamiliarizati cu trupa, eu zic ca e un inceput bun. Are un ritm placut dar generic, vocea lui Dorn iese clar in evidenta, iar versurile vorbesc despre “procesiunea golirii de sange”.

Albumul se mentine in nota piesei amintite. Sanctified with Dynamite prezinta si unul dintre trucurile specifice trupei si anume pasajele cantate in latina, in stilul cantarilor gregoriene. Acelasi tip de introducere se poate asculta si pe All We Need is Blood, piesa care nu are singurul titlu ironic de pe album (Dead Boys Don’t Cry ii urmeaza). Murder at Midnight incepe ca o piesa Iron Maiden si continua pe o linie similara. Night of the Werewolves ii seamana, insa imi pare o compozitie mai bine inchegata.

Pe de o parte, Blood of the Saints iti da senzatia unui album care te-ar fi prins excelent pe la 14-16 ani. Esti tentat sa-l pui repede la colt pentru simplitatea liniilor melodice. Pe de alta parte, Powerwolf au o productie excelenta, unul dintre cei mai interesanti solisti vocali din zona asta si niste piese ale naibii de catchy, chiar si pentru metal. As fi vrut sa arunc albumul in dulapiorul de CD-uri, dar in cap inca imi suna versurile “Die, die, tonight…sanctified with dynamite!”

P.S: In prima faza, as vrea sa scuzati englezismele din articolul curent. Pe unele chiar nu le-am putut evita. In complet alta ordine de idei, pe principiul ‘”Un leu pentru ateneu”, as aprecia ajutorul in a populariza proiectul asta (e pentru studioul de productie din care fac parte).

43 Comments

  • Mie nu mi se pare muzica dubioasa, chiar daca nu e genul meu !

  • Ma rog, vad ca acum si colegii mei si alti oameni interesati de genul asta au trecut pe chestii destul de ”usoare” si mainstream 🙂

  • Pai maneaua si dance-ul e la putere !

  • Eu ma gandeam mai degraba la zona mainstream a metalului, dar fie cum zici 🙂

    Vad ca-i la putere Ai Seu Ti Pego, dar eu respect piesa aia. Am impresia ca marcheaza victoria finala a barbatilor asupra femeilor. Inca doua piese de gen si nu va mai trebui sa facem nimic. Vor face fetele totul 😛

  • Mie mi-e frica de ziua in care fetele vor face totul, pentru ca, ce-si face omul cu mana lui e bine facut .

  • Da, ”cu mana lui” :))

  • Si cum te putem sustine in a-ti promova proiectul?

  • Pai, daca stii oameni care se implica si pot dona la astfel de proiecte, da-le un hint 🙂

  • Helvetios este ok dar parca mai slabutz decat Slania si chiar decat Everything Remains…
    Powerwolf e funny – Sanctified With Dynamite e chiar marfa.

    Cat despre orientarea catre mainstream – na varsta 😛

  • Da, adevarul e ca pe la 30 si ceva de ani e mai greu sa o arzi prin baruri si sa faci pe artistul neinteles.

    Oricum, Sanctified with Dynamite suna ca genul ala de piesa la care te agitai in liceu pe la petreceri dubioase. Cred ca de-asta imi si place 🙂

  • De Powerwolf de la tine am aflat. Vara trecuta, cand ai dat pe twitter clipu’ pentru We Drink Your Blood. Is criminali 😆 Ma bucur ca nu-s singura care a ramas cu acel “die, die, die tonight… sanctified with dynamite!” in cap 😀 [chiar daca in cazul meu nu e deloc genul de piesa care sa fi facut vreodata playlistul unei petreceri din liceu… nu ca as fi fost la prea multe… cred ca le pot numara pe degete]

  • Nici eu nu m-am omorat cu ele, dar stiu ca rulau fix piesele pe care se putea topai/face un mini mosh pit.

  • Ah, si sa spamez si eu cu ceva dubios si nou 🙂

  • Ahh, baietii care au deschis la Sabatonul din Silver Church. Don’t worry, n-ai pierdut nimic, desi nu suna foarte rau si-s mai tinerei decat ai zice 🙂

  • Chiar voiam sa ma apuc sa ascult ceva metal mai actual. Din pacate, pentru mine genul asta inseamna doar Metallica, Iron Maiden, Black Sabbath, etc.

    Care ai zic ca sunt best of the best in momentul de fata?

  • E mult prea diversificat genul ca sa existe un “the best”. Depinde mult de ce vrei sa asculti, de teme (ai de la Pirate Metal la Battle Metal).

  • Multam de hintu’ cu Powerwolf, simpatici foc baietii, nu-i stiam.

  • Dap, si-ti pot trezi si vagi sentimente de mandrie nationala 🙂 (mai ales cand ii vezi cu corpse paint-ul ala).

  • Recomanda si tu ceva :). Chiar vreau sa mai completez colectia, zi primele formatii care-ti vin in minte :).

  • Eluveitie nu cântă o combinaţie de folk cu metal, ci cu metal modern, ceea ce eu ascult mai greu, nu e muzica mea.

    Powerwolf ar putea fi noua Tarja? Nu sună rău deloc muzica lor şi mă împac bine şi cu corpsepaint-ul, doar că pe când ascultam a II-a pisă, Sanctified With Dynamite, mi s-a făcut dor de King Diamond şi am schimbat canalul.

  • Pai e ”folk metal” ca gen. Metalul extrem amestecat cu sonoritati folk in general intra la “pagan”, sau asa se considera 🙂

    Piesele mai vechi au ceva mai bombastic in voce. Imi pare ca incearca prea mult sa fie comerciali, in conditiile in care muzica lor e oricum un melanj greu de cuprins. Totusi, au mult potential 🙂

  • Hmm,intervenţiile folk, oricât de bune şi bine executate ar fi, pe metalul celor de la Eluveitie se potrivesc ca nuca în perete. Bănuiesc că este vorba de raţiuni comerciale şi de aceea insistă pe un sound metal foarte modern, preferat de generaţiile tinere. Un contraexemplu la ce fac ei, mi se par, de exemplu Hordak: http://www.youtube.com/watch?v=Onm-92ZT4DI

    Powerwolf văd că sunt chiar comici pe alte piese, dar asta se întâmplă multora, cîtă vreme e ceva conştient e ok.

  • Ei initial sunau mai raw (http://www.youtube.com/watch?v=2DYKsQqQgSk), iar Glanzmann canta la vreo 8 instrumente 😀

  • Haha, acum îmi dau seama (pentru că nici ultima piesă nu sună ok pentru mine), muzica asta e făcută pentru a fi ascultată pe speakerele de la laptop sau telefon… am închis subwooferul şi am tăiat başii, iar în acelaşi timp am urcat înaltele la maxim şi e altceva, melajul de folk şi metal al celor de la Eluvite pare mult mai ok acum.

  • La mine speakerele de laptop sunt Altec Lansig si au amplificare, dar e mai mereu pe off 😛

  • La mine sepakere şi subwoofer de lemn Creative, au deja peste 5 ani, am avut ocazia să le compar cu produse din aceeaşi clasă de la alte mărci şi au câştigat detaşat. Dar chiar şi aşa, îmi place mult mai mult sunetul scos de boxele clasice de gabarit mediu-mare, într-o cameră spaţioasă, împreună cu restul liniei audio, toate Pioneer. Nu neg că Eluveitie nu ar fi interpreţi experimentaţi, dar se adresează unui alt gen de ascultători, nu-mi place sound-ul, e profesional, dar nu pe gustul meu. De exeplu nici ce au scos Bucovina mai nou, nu pot să ascult, sună a sweedish banal.

  • Despre Duh vorbesti? Nu mi s-a parut un material rau 🙂

    Daca vrei ceva cu accente folk, dar non-metal, vezi si ce au scos moldovenii de la Odyssey. Not bad at all, desi presimt ca nu va fi genul tau 🙂

  • Ştii ce am ascultat recent şi îmi place enorm, cu accente folk româneşti? Marţolea! Au 2 albume incredibile, îmi doream de mult să ascult aşa ceva. 🙂

  • @krossfire: apropo de ce ziceai cu mandria nationala, a aruncat cineva un ochi pe site-ul celor de la Powerwolf? Pe undeva apare si un “studio diary -part 7″(http://www.youtube.com/watch?feature=player_embedded&v=ogd6xSoRPMM#!). Urmareste-l pana la final si o sa ai o surpriza…

  • Drace: Desi numele mitologic are rezonante fonetice dubioase, recunosc ca trupa suna chiar bine (ma rog, unicul ei componente). Nu am dat de Martolea pana acum, deci merci. Din pacate, dupa o vreme imi suna a Negura Bunget, trupa care ma plictiseste teribil (da, stiu ca-i sacrilegiu :P).

    Doomekus: Desteapta-te Romaneeeee :))

  • Eluveitie suna destul de bine, am facut un pic de browsing si printre alte melodii de-ale lor, suna destul de bine. Sunetele placute, combinate uneori cu “the urge scream”.

    Cat despre Powerwolf, cred ca e muzica pentru momentele in care vrei sa dai din cap ca nebunul, au stil asemanator cu Dragonforce (doar ca Dragonforce mi se par mai speed rock).

  • JMarius: La Powerwolf avantajul e vocea (mult peste fostul solist Dragonforce). La Dragonforce avantajul consta in numarul de note varate in 10 secunde de melodie 🙂

  • Martolea si Syn Ze Sase Tri sunt proiectele unor fosti colaboratori Negura Bunget – de aici asemanarile.

    @Drace – daca vrei folk-rock romanesc cauta Bucium.

  • Am vazut, dar ma gandeam ca merg in alta directie.

    Odyssey imi plac mai mult decat Bucium in ultima vreme, desi Bucium is foarte faini live (un fel de Phoenix adus la zi):

    http://trupa-odyssey.ro/?page_id=825

  • De acord, legat si de voce si de numarul de note/10 secunde ;))

  • Will check 😉

  • Da, bre, merge Powerwolf la drum. Şi da, am intrat şi eu în clubul “Die, die, tonight…sanctified with dynamite!” 🙂

  • Mie si Raise Your Fist Evanghelist imi place 🙂

  • @Drace: Ma simt mai bine, credeam ca-s singura ciudata care nu mai suporta sa asculte unele chestii decat la laptop/ telefon 😀

  • @Garm: Pe Bucium îi ştiu de mult timp, sunt mai hippie şi fac o treabă foarte bună, buni instrumentişti.

    @Brontozaurel: 🙂 Nu-mi place cum sunt produse albumele metal la moda, muzica pe care o ascult de obicei, cu cît sunt boxele mai mari, cu atît sună mai bine. Cînd o să am timp o să fac un review despre noul meu mp3 player cu “difuzoare” încorporate versus setările din fabrică.

  • Metalul “de garaj” (de studio mic, de fapt) e mai abraziv si ca volum si ca sound efectiv. Piesele supraproduse devin foarte curate si depind din ce in ce mai putin de suportul pe care se aud.

  • @Drace: Yes, yes, please! 😀

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.