Legea Instrumentului
Dacă tot ce ai la îndemână e un ciocan…
Lucrurile din jur ți se vor părea cuie! Sunt convins că știați citatul, fie ca parte din Legile lui Murphy, fie din înțelepciunea populară. Se pare însă că expresia aparține celebrului Abraham Maslow, supranumit și “faraonul psihologiei”, pentru ca făcuse o pasiune pentru piramide. Totuși, nu Maslow a fost cel care a realizat potențialul metaforei. Abraham Kaplan, filosof de meserie, a fost cel care a denumit acest fenomen (o prejudecată cognitivă de fapt) „Legea Instrumentului”. Știu, sună ca un film porno pentru juriști, dar aveți răbdare…
Ce spune legea asta? Spune că, într-o situație concretă, în momentul în care ai la dispoziție un singur instrument, vei gândi totul în funcție de el. Mai mult, lumea ta se va reduce doar la obiectele care pot interacționa cu instrumentul. Legea se aplică în multiple domenii, de la educație la psihiatrie. În cazul ultimei, abundența și accesibilitatea medicamentelor antipsihotice i-a făcut multă vreme pe specialiști să trateze orice boală ca pe o psihoză.
Robert Kagan, istoric si politolog (fugit din Partidul Republican dupa ascensiunea lui Trump), a emis si corolarul Legii Instrumentului. Dacă n-ai ciocan, nu-ți dorești ca lucrurile din jur să fie cuie. El a aplicat teoria asta în diplomație, unde a sesizat că multe din țările fără armată preferă să vadă lumea ca pe un loc pașnic, lipsit de conflicte.

Să revin însă la titlul articolului. Ce-i cu legea asta și de ce ne-ar fi utilă? Ei bine, cred că violențele serii trecute au fost o ilustrare perfectă a ei. Dacă la alte proteste scriam de la fața locului sau măcar din ziua de după, de data asta sănătatea (în recuperare) și alte câteva probleme m-au ținut departe de acțiune. Din fericire…
Colegii mei mai curajoși și mai otrăviți de nedreptate au avut însă ghinionul de a gusta din gazele lacrimogene și din debusolarea unei Jandarmerii incapabile sa facă față situației. Evident, explicațiile au lovit în și din toate direcțiile: PSD-ul, Carmen Dan, Gabriela Firea, Rusia! Sincer, e posibil ca toate să fie adevărate. Actuala clasă politică e un cuib al corupției în care pornirile dictatoriale și frica de cetățeni sunt omniprezente. E greu să crezi că n-a fost (și) reavoință.
Dar și mai posibil e ca cineva fantastic de prost sau de rău intenționat să fi aplicat involuntar Legea Instrumentului. Să analizăm puțin…
-
Jandarmii. Jandarmii sunt oameni. Uneori li se dă prea mult, alteori prea puțin credit. Până să înceapă protestele, întâi cu Roșia Montană și apoi cu Colectiv, oamenii ăștia păzeau asfaltul pe la diverse summit-uri sau se încăierau cu puștani beți după concertele mari și după meciurile de fotbal. Deși misiunea lor e destul de pompos scrisă, până de curând, situațiile în care era nevoie de ei erau conflicte minore. Cât de multă pregătire psihologică credeți că au făcut între timp? Cât de repede au învățat să facă diferența dintre “M**e PSD” și “M**e Dinamo”? Citiți-le declarația de presă pentru a vedea cum au evaluat ei situația. Veți decide singuri dacă oamenii ăștia știu sau nu pe ce lume sunt.
-
Armele. Pentru manifestația asta, jandarmii au primit arme pe care nu le-au visat în două decenii de carieră. Grenade lacrimogene noi, gloanțe de cauciuc, echipament de protecție nou. Un cadou de la MAI. De altfel, atât de bine și-au mânuit noile jucării, încât unora li s-au și furat. Situația nu e diferită de ce se întâmplă în SUA, cu militarizarea forțelor de ordine. Acolo poliția are tancuri și aruncătoare de rachete, dar problema e aceeași. Prezența armelor amplifică frica, iar măștile și scuturile dau senzația invulnerabilității.
-
Pregătirea. Jandarmilor li s-a spus constant că mitingul va fi unul violent. De altfel și încercările de a opri protestatarii și de a-i descuraja, precum și delirul unor instituții media au avut același efect… acela de a-i transforma pe protestatari în inamici. În fond, frica este omniprezentă, iar prezența lui Cătălin Paraschiv printre jandarmi nu a ajutat pe nimeni.
Prin urmare, avem niște oameni nepregătiți, cărora li s-au dat niște arme în mână și li s-a spus că vin inamicii. E ca și când ai da unui puștan o mitralieră și l-ai trimite într-un cartier rău famat. Poți fi sigur că va răni pe cineva. Pe scurt: ciocanul și cuiele! Rezultatele intervenției Jandarmeriei s-au văzut prin mai toată presa de aici și de afară…
Dar stai puțin! vor spune unii. De ce la alte proteste lucrurile au fost totuși mai pașnice? Citiți corolarul legii, scris de Kagan. Oamenii fără ciocane vor refuza să creadă că în jurul lor există vreun cui. Nu e neapărat că jandarmii empatizau cu populația (probabil că mulți o făceau), ci știau că, în cazul unor ciocniri, n-ar fi avut cu ce să riposteze.
N-a fost nevoie de mai mult. Doar de o instituție nepregătită, de câteva arme non-letale și mai multe portavoce. O metodă simplă, indiferent de motivele din spatele ei. Altfel, în timp ce puterea își exersa tacticile de intimidare, primarul Sectorului 3 dădea cu artificii. Într-adevăr, așa faci la revoluții…
P.S: Bucățica asta de text făcea parte dintr-una mai mare, despre Statul Ilegal și Statul Ilegitim. Rămâne pe altă dată.
Pe unul din articolele spre care ai pus link scrie așa:
Deci n-au fost chiar cuiele din imaginea de mai sus.
Eu zic că mulțimea trebuia să intre în lista punctelor menționate de tine, după Jandarmi, Arme și Pregătire, ca Factor declanșator. Și că ne putem întreba dacă în cazul unei manifestații perfect pașnice, jandarmii ar mai fi avut la ce să „reacționeze” (disproporționat, din câte înțeleg, dar în replică la ceva).
Sper să nu vorbesc prostii; n-am urmărit deloc subiectul.
Aldus: E clar ca au existat si instigatori, dar fantastic de putini, comparativ cu raspunsul.
Faza e ca au existat instigatori si la alte proteste. Eu am fost la ala in care o galerie al “unei” echipe de fotbal a intervenit complet aiurea pentru a demantela procesul. Jandarmii au aruncat fix o grenada lacrimogena si au preferat sa-i izoleze pe indivizi prin inconjurare.
Acum insa, fiind inarmati pana in dinti, li s-a parut mai simplu sa “scape rapid” de eventualale probleme.
[…] ce i-ar fi putut determina pe jandarmi să fie mai violenți decât de obicei. El îl numește Legea instrumentului. Dar părinții în cauză se fac și ei vinovați, și anume de faptul că și-au dus copiii […]
Diferența de analogie este că în cazul protestelor atât cuiul cât și ciocanul era de aceeași parte. Mbine… o parte din cuie, alea de se dădeau mai rezistente sau ascuțite. Tactic vorbind, s-a mers indentic ca-n alte dăți, și nu mă pot afirma decât la cele văzute din 2012 încoace, de când m-am conectat cu Strada. – jandarmii întărâtați încă de pe drum – instigatori în fața jandarmilor – instigatori ceva rânduri mai în spate (în funcție de numărul de oameni, aceștia sunt poziționați mai aproape sau mai departe de primul cordon) – cei aflați între rândurile de instigatori vor fi alimentați de adrenalină și vor forța. Nu mult, că-s încă lucizi, dar vor forța făcând astfel jocul – jandarmii din prima linie se vor hrăni și ei la rândul lor cu furie, transformând-o în adrenalină – pe la 11 seara se dă liber la pulăneală – jandarmii, ș-așa reduși, din cauza adrenalinei comasată cu energia masei și da, a ciocanului, vor lovi și vor lovi – pentru media se vor lăsa momeală doi-trei jandarmi, poate-i ciomăgește careva – tot pentru media se vor scoate la-naintare 2-3 persoane care au făcut ceva aparte și eroic – se termină seara, începe… Read more »
Ma rog, foarte probabil ca au existat instigatori de ambele parti, dar furia jandarmilor nu era impotriva lor, ci a “netrebnicilor protestatari”.
[…] Legea Instrumentului – O explicați a comportamentului recent al Jandarmeriei. […]