Dă-te la o carte…

Astăzi voiam să-mi plictisesc cititorii cu o diatribă despre sistemul corporatist, însă un eveniment neașteptat m-a făcut să scriu următoarele rânduri…

Radu Paraschivescu, unul dintre singurii autori români care echilibrează savuros balanța dintre rafinat și accesibil și în același timp editorialistul meu preferat, m-a onorat cu o recenzie. Recenzia se referă evident la Jucării Stricate, o carte cu care v-am bătut în nesfârșite rânduri la cap și pentru care am organizat recent și un concurs.

În cadrul emisiunii lui de pe Digi24, „Dă-te la o carte!”, Radu Paraschivescu a reușit în cinci minute să sintetizeze atât esența cărții, dar și procesul creativ din spatele ei. Un proces pe care l-a încurajat și editura editura Datagroup, editură despre care nu am mai vorbit până acum. Susținută de o viziune poate prea progresistă pentru România, editura are un sistem de creștere și urmărire a autorilor specific marilor case editoriale de afară. Spun că sistemul e unic nu pentru că alții nu l-ar putea aplica, ci pentru că implică destul de mulți bani și răbdare, precum și viziune pe termen lung. Aceste trei ingrediente sunt din ce în ce mai greu de găsit pe care piața de carte din România, o piață din ce în ce mai compactă.

În plus, scriitorul a vorbit puțin și despre originile-mi vâlcene, despre blogul de față, dar și despre editorul Datagroup, stimabilul și simpaticul Claudiu T.Arieșan. În orice caz, pentru a nu vă mai plictisi cu alte detalii, vă las cu Radu Paraschivescu, căruia vreau să îi mai mulțumesc o dată pe această cale:

Altfel, o să-mi fac datoria de a vă reaminti din nou că Jucării Stricate se poate cumpăra de pe librărie.net, emag.ro sau direct de pe site-ul editurii. În plus, ar merita să menționez că am bătut la cap ceva oameni de la Digi24 pentru ca emisiunea sa fie repusă online (înregistrarea fusese decalată din cauza protestelor). Le mulțumesc și lor!

P.S: Cum astăzi e sărbătoare, pe lângă aniversarea celor cu numele trecut în calendare, putem sărbători și cel mai scurt articol de pe blogul ăsta din ultima vreme. Glumesc, onomastică plăcută!

2 Comments

  • O carte absolut minunată :
    – nu credeam să existe o carte să mă identific cu ce este scris acolo ;
    – întîmplarea fericită a fost că vorbeam cu un bun prieten Alin B. de faptul acesta că nu cred că există cărți cu care să ne identificăm , m-am despărțit de el și acasă ajuns ,parcă Dumnezeu m-a bătut pe umăr zicîndu-mi: citește cartea asta ;
    – o aveam de cca 2-3 luni cumpărată , însă nu-i venise vremea să o citesc , am căutat după ea și am deschis-o , în două zile am citit-o lejer ;
    -este un roman altfel și nu cred că s-a mai făcut așa ceva la cît am citit eu , despre viața în spital (însă nu critică sistemul de sănatate, spăgile posibile din spitale nimic din așa ceva ) cu mult umor (pe alocuri m-am gîndit la drăgășăneanul nostru Adrian Teleșpan), cu satiră de un autor care a suferit un transplant de ficat și povestește aventura lui înainte și după operație inventînd povești celor din jurul său ;
    -sînt gîndurile sale , trăirile sale alături de familie și de cei care-l vizitau , el devine un personaj pitoresc ,,Căpitan Branulă “ care se împrietenește cu perfuziile , cu aparatele , cu psihologii din fiecare secție,cam cu toată lumea !
    – este o carte tonică , fresh , rîdem că așa suferința e mai ușor de îndurat de un autor supus la 30 de ani unui transplant de ficat !
    P.S. Oricum voi reciti cartea lui Constantin Țoiu – ,,Galeria cu viță sălbatică” care acu zeci de ani mi-a plăcut tare mult și mama lui Vlad face referirea la ea !

  • Mulțumesc și aici pentru recenzie și, ca de obicei, apreciez foarte tare 🙂

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.