Cum să nu-ți pierzi capul într-un capăt de țară

Acum că epidemia de panică este susținută în teren și de o epidemie autentică, o parte semnificativă a mediului online s-a trezit izolat în casă, cu prea mult timp și prea puțină răbdare.

Având experiența unor izolări la domiciliu care au cumulat mai multe luni, experiență după care mă bucur că nu mi-am aruncat proviziile medicale, m-am gândit să încropesc un scurt ghid de măsuri banale, dar esențiale pentru viața la conservă.

Nu, nu o să vă dau sfaturi despre ce provizii să luați sau la ce să vă uitați pe Netflix. Sunt convins că vă descurcați și singuri, plus că există deja câteva zeci de articole pe tema asta. Tot ce v-aș putea recomanda la capitolul provizii este să aveți o mică „hartă” în care să vă monitorizați cămara, frigiderul și congelatorul. De ce? Pentru a fi siguri că alimentele perisabile sunt consumate primele și că nu rămâneți în ziua 10 cu pere fermentate și resturi de piftie. În plus, orice perioadă de izolare poate veni la pachet și cu o foame anormală, pe fond de anxietate (corpul simte că vine o perioadă mai puțin bună, așa că face provizii).

Ce vă pot oferi totuși sunt câteva sfaturi pentru păstrarea intactă a psihicului, prima victimă a izolării – cu atât mai mult cu cât Covid-19 a provocat o panică sensibil mai puternică decât SARS, MERS, Ebola și virusul Zika la un loc.

Deci, fie că ai rămas singur(ă) acasă sau că sunteți singuri împreună, iată câteva sfaturi pe care le-am aplicat în trecut și care m-au ajutat să echilibrez puțin balanța dintre melancolie și anxietate.

1.Nu încerca să anticipezi cât va dura criza. În cele aproape 2 luni în care am stat în spital (înainte să mai petrec câteva în izolare), cel mai mult m-a chinuit întrebarea „Când se termină?”. Încearcă să consideri situația actuală noul normal, chiar dacă va dispărea în scurt timp.

2.Nu-ți pune mai multe întrebări decât e nevoie. Dacă ai provizii de bază și medicamente pentru măcar 7-10 zile și te simți fizic bine, profită de situație.

3.Nu-ți hrăni anxietatea. Uită-te cât mai rar la știri și doar la cele oficiale. Te interesează stadiul general al epidemiei și măsurile legislative imediate. Nu te interesează declarațiile paranoice ale jurnaliștilor și nici interviurile cu românii care TREBUIE să mânănce miel de Paște.

4.Ține-ți casa curată. Nu, nu e vorba de dezinfectare constantă, mai ales că germofobia și ipohondria sunt la un pas distanță. E vorba de a contracara „Teoria ferestrelor sparte”. Dacă în supermarket e haos și pe-afară suflă vântul, la tine trebuie să fie „numai bine”.

5.Îngrijește-te ca într-o săptămână normală. Poți să sari peste parfumul de pe guler și peste machiaj (sunt sigur că toate femeile așteptau să le spun eu asta😊), dar nu sări peste ritualul zilnic. Barba de părinte și tunsoarea Sarah Jessica Parker nu ajută psihicul. Cu alte cuvinte: nu te neglija, chiar dacă în sfârșit poți să dormi până la nouă.

6.Fă mișcare, de orice fel (stepper, forță, dans, țopăială), fie și doar în fața ferestrei. Nu e vorba doar de beneficii fizice și imunitare, cât și de senzația că faci ceva pentru tine.

7.Gătește. Cât mai lent și mai afectat, de parcă ai fi la Chefi la Cuțite și vine Bontea la cină. Ajută chiar și dacă faci doar gogoși din tonele de făină și ulei pe care le-ai luat din Auchan.

8.Muncește. Dacă lucrezi de-acasă sau faci freelancing, cheia este chiar să lucrezi, adică să-ți construiești un birou sau spațiu de lucru și să te așezi la el la o oră cât mai apropiată de cea la care începi munca. Recomandat ar fi să-ți schimbi și hainele, fără să te împopoțonezi. Nimeni nu vrea să-ți vadă tricoul cu Megadeth în ședințe. Pregătirea psihologică pentru muncă ajută fantastic și la reglarea ritmului intern și la motivație. Chiar dacă nu va mai fi nevoie să faci naveta, când ai scos cămașa aia și te-ai trântit în pat, știi că „s-a încheiat programul”.

9.Fii artist, chiar dacă nu ești. Fă un curs online, desenează, cântă la un instrument sau apucă-te de făcut roboței din Arduino (dacă ai de unde comanda piesele). Orice activitate cu un scop clar, finit, ajută psihicul. Da, chiar și oala aia dubioasă de lut pe care ai scris „Ionel” e tot artă!

10.Fă cursuri și citește. Sunt suficiente site-uri de cursuri gratuite, dar și muzee care acum oferă tururi virtuale. Să nu mai vorbim despre cărți fizice și în format electronic. N-ar fi tare ca după criză să-ți dichisești puțin CV-ul sau să poți porni o discuție aleatorie despre Gauguin?

11.Fă-ți un program de „relaxare”. Problema cu divertismentul, care acum e abundent (Netflix, HBO Go, canale de filme), e că devine obositor în cantități mari. De-aia recomand limitarea lui la o perioadă pe care să o poți privi ca o recompensă, nu ca pe un analgezic.

12.Joacă-te, dacă poți. Jocurile video au de departe cel mai mare potențial terapeutic, după muzică. De ce? Pentru că îți oferă niște obiective ușor de atins și îți dau senzația unui progres spre „ceva”. În plus, îți dau un sentiment de apartenență și comunitate. Până și NASA e de acord.

13.Muzică, evident. Dacă nu-ți plac Spotify sau Youtube Music, coreenii dau și concerte clasice gratuite. La fel și nemții (Filamonica din Berlin merge bine și cu munca).

14.Cafea – la fel de evident, fie și pentru faptul că previne scăderea serotoninei. Dacă n-ai voie, gustă măcar un ceai negru acolo. Poți să ronțăi și câteva dulciuri, dacă ți-ai asigurat nutrienții de bază și n-ai interdicții.

15.Vorbește cu oamenii, fie și online, mai ales dacă n-ai familie sau copii care să se învârtă în jurul tău. Nu mă omor cu vorbitul la telefon, dar asta e o perioadă în care răspund la apeluri. Bine, aici există și riscul apariției unor oameni care se plictiseau oricum și care vor profita de situație pentru a îți povesti TOT ce au mai făcut în ultima vreme.

În final, ca om aflat într-o categorie de risc, nu pot decât să repet: dacă puteți să stați în casă, stați în casă (dar mai deschideți totuși geamurile din când în când). Izolare plăcută!

P.S: Părinții noștri, în anii ’90: “Copii, hepatita e boala mâinilor murdare!” Coronavirusul, în 2020: “Cine, mă? Ia, ține-mi puțin berea…”  (Sursa Imaginii din Titlu)

18 Comments

  • Mulțumesc pentru ce ai scris ☺️

  • Hei, cu placere 🙂

  • E momentul pentru generația cu cheia la gât sa strălucească, nu? Și așa eram izolați non stop când ploua pe afară. Cel puțin ai mei m-au lăsat acasă singur fără cheie pana venea sora mea. One fucking year.

    Problema e, ce faci când ai un copil atomic pe lângă tine care n-are stare non stop.

    Ok aici încă e “Take it on the chin” lasam untermenschen-ii sa moara pentru că economia e totul, deci mai putem să respiram aer poteci izolate.

  • Mno, si asta e adevarat, cu generatia cu cheia la gat.

    Partea nasoala cu cei mici e fix aia pe care o indicam mai sus: anxietatea da senzatii de foame, pe langa starea generala de neliniste. Aia mici devin niste bombe energetice care halesc tot…

  • Foarte bune sugestiile, multumesc.

  • Merci si eu 🙂

  • De bun simţ toate cele 15 sugestii, din fericire stau la casă , am ceva curte şi o grădină măricică de care am şi mai mult timp să mă ocup acum. Chiar şi aşa, am constatat că e destul de greu cu o bebe de un an şi 2 luni şi celălalt în grupa mare la grădi, care are zilnic teme de facut primite prin whatsapp. Noroc că soţia e în concediu pentru bebe, dacă ar fi trebuit să presteze şi ea telemuncă, cred că era război pentru accesul la calculator.Cu slujba, un fel de semi telemuncă, adică lucrez de acasă dar trebuie cam de două ori pe săptămână să merg şi la birou , am oareşce atribuţii şi pe situaţii de urgenţă, aşa că stăm în priză cum s-ar zice.Am acces permanent la emailul instituţiei şi programul de legislaţie.Ştiri numai cele oficiale, aşa mai aflu dinainte ce urmează să apară în M.Of. şi ulterior primim prin circulare.
    Circula o glumiţă pe interneţi zilele astea, ceva de genul ”după ce m-am uitat la ştiri, trebuie să-mi pun un film de groază să-mi revin”.Eu cred c-o să mă apuc de tomul de Lovecraft ce-mi face cu ochiul de ceva vreme din bibliotecă.

  • Sa stii ca ai un mare noroc cu acea curte. Eu deja am inceput sa topai din cand in cand pe balcon (maricel, e drept) si sa ma bucur cand ies cu gunoiul 🙂

    Dusul la birou insa e mai ciudat, dar daca nu sunteti multi, presupun ca va descurcati.

    Sanatate maxima si bafta la citit 🙂

  • Mulţam de urări, sănătate şi ţie.Faza cu biroul, asigurăm un fel de permanenţă, vine cam un om pe compartiment, oricum suntem puţini şi fiecare are birou separat.Programul direct cu publicul e suspendat, primim doar online, pe email sau fax.

  • Ahh, asta e foarte bine. Deci sunteti totusi safe 🙂

  • Nu pot să-mi imaginez o casă fără un spațiu de lucru (birou cu toate necesare)… mai mult, după ce o să revin în România mă gîndesc să ahiziționez o forjă. \m/

    Nu am avut cum să experimentez izolarea, pe de o parte nu e ceva mult diferit de stilul meu de viață, pe de alta am muncit mult, inclusiv în weekenduri de cînd s-a dat starea de alarmă, cum firma aprovizionează un mare lanț de magazine alimentare. Nici măcar nu sunt convins de pericolul pandemiei, ceva există, nu zic că nu, dar comunicatele oficiale conțin prea multe erori pentru a nu fi suspicios cu privire la ce apare la TV.

  • O forja? Te bagi la Forged in Fire?

    Si da, si eu sustin infiintarea unui spatiu adecvat de lucru, daca el nu exista.

    Ai lucrat pe toata perioada pandemiei… in Spania?

  • La un program de gastronomie, fals talent sau falsă supraviețuire pe o insulă nu, dar Forged in Fire chiar pare un concurs nesubiectiv. Jocurile PC nu sunt o provocare suficientă pentru mine, forja e la un alt nivel.

    De mic îmi plăcea cum, prin filmele britanice de la începutul epocii industriale, capul familiei avea un spațiu doar al lui, birou generos și bibliotecă. Mi se pare de preferat unei man cave (în realitate mai mult un child cave), ideal ar fi un spațiu multifuncțional, de lucru și divertisment.

    Lucrez pentru echivalentul Mega Image (poate ceva mai mult, dar fără a ajunge la statutul de centru comercial) în Spania, așa că activitatea noastră e considerată de importanță vitală. Cum a fost declarată starea de alarmă, deplasările în alte scopuri este interzisă, am ales să fac și ture duble în weekend decît se pierd timpul în casă, pe de altă parte, cum o dată la trei săptămîni am un weekend lung (trei zile) l-am dedicat prietenei din alt oraș (e vorba chiar de punctul zero al epidemiei în Peninsulă).

    Editare: Cu permisiunea autorului, discutia a fost transpusa si continuata aici: https://www.krossfire.ro/covid-spania-interviu

  • Vad ca domnul blog nu mai respecta formatarea, asa ca-mi voi numerota si eu raspunsurile 🙂

    1.Concursul e fain, dar nu stiu cat e de nesubiectiv cat timp ai testul ala de taiere unde depinde putin si de modul in care loveste juratul si alti cativa factori. Bine, intre noi fie vorba, o arma buna ar trebui sa treaca de orice test din emisiunea aia.

    2.Mie mi se pare ca toti membrii familiei ar trebui sa aiba un spatiu de genul ala. Altfel, ajung invariabil sa se sufoce intre ei.

    3.Inteleg ca prin Spania nu te prea opreste politia daca te plimbi? Aici te cam verifica la orice colt, cel putin prin Bucuresti. Indiferent de destinatie, trebuie sa ai mereu declaratia aia in buzunar.

    Editare: Cu permisiunea partenerului de conversatie, discutia a fost transpusa si continuata aici: https://www.krossfire.ro/covid-spania-interviu

  • Hehe, și eu, era mai bine dacă corectam textul pe un word înainte de a posta…

    1. La concursul de forjă nu am văzut concurent slab, se pricep toți, nu e chiar atît de important cum se face jurizarea. Oricum, marjea de eroare a juraților se poate considera acceptabilă.

    2. Categoric, în 2020 fiecare membru al familiei ar trebui să aibă spațiul său. În România din păcate e foarte greu să împaci trei generații într-un apartament de bloc. Cum funcționează lucrul și învățămîntul de acasă într-o familie de 4-5 persoane și un singur PC?

    3. Aici primești de la firmă o adeverință pentru a te deplasa de acasă la locul de muncă, dar e trecută doar adresa sediului firmei (eu practic pot să mă deplasez peste tot în Comunidad de Madrid și Castilla la Mancha, unde avem magazine). Pentru restul situațiilor nu este nevoie de nici un act, dar ai voie să ieși doar singur, pentru a duce gunoiul, plimba cîinele, cumpărături. Poți însoți însă o persoană în vîrstă sau un minor într-o situație de urgență, pentru a merge la spital de exemplu. Am fost oprit de poliție o dată pe cînd mergeam la cumpărături (de cînd s-a dat starea de alarmă am avut nevoie să merg doar de două ori la cumpărături, nici nu e activitatea me preferată).

    Editare: Cu permisiunea autorului, discutia a fost transpusa si continuata aici: https://www.krossfire.ro/covid-spania-interviu

  • Pai deja avem material. Fii atent cum am putea face, ca sa nu te stresez la randul meu prea mult si sa nici nu divulg vreo informatie aiurea. Iti trimit fie pe Messenger, fie pe mail o schita de articol cu discutia noastra si raspunsurile tale si o poti completa cum vrei. Suna bine?

  • Pentru mine sună bine, eventual poți șterge comentariile de pe blog, și facem interviul…

  • Imediat, iti dau fisierul si-mi zici daca merita 🙂

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *