Dacă ar mai fi în spațiul european, cercetătorii britanici v-ar putea spune că orice epidemie e mult mai contagioasă în media decât în realitate.

Iar gripa care ne-a lovit și anul ăsta nu face excepție. Chiar dacă în 2019 pe vremea asta lucrurile erau mult mai grave (la final de ianuarie, numărul victimelor era de câteva ori mai mare) și chiar dacă refuzăm în continuare să ne vaccinăm la timp, și în 2020 televiziunile au luat-o razna cu „sezonul gripal”, ajungând să declanșeze o adevărată penurie de măști și dezinfectante.

Și, colac peste liliac, ne-am mai trezit și cu o nouă plagă Made in China, coronavirusul. În cazul ăsta, chiar dacă sunt mari șanse ca guvernul chinez să fi mințit cu privire la proporțiile epidemiei, măsurile naționale de protecție sunt ilare sau de-a dreptul paranoice.

Prin urmare, de vreo lună, orice post TV sau site de știri ai deschide (Digi24 a condus avalanșa de panică) vezi doar măști, spitale și experți care recomandă orice, de la protecții faciale cu trei filtre, la celebrul Tamiflu, un medicament eficient, dar prescris doar în condiții speciale (virusurile pot dezvolta rezistență la el).

Totul vine însă în contrast cu ce vezi pe stradă, adică aceiași oameni neatenți care tușesc în gura mare, scuipă în stânga și dreapta, mănâncă cu mâna când intră în spitale și care acum, din când în când, mai poartă și câte o mască chirurgicală (care nu face mare lucru, nici pentru cei infectați, nici pentru cei care se protejează de infecții).

Mai mult, o farmacistă îmi mărturisea intrigată că, deși rămăseseră fără dezinfectant și măști, în două săptămâni vânduse doar vreo trei plicuri de Coldrex și câteva aspirine. Adică, oamenii se protejau, deși nu aveau nici colegi sau prieteni răciți în jur și nici simptome de răceală. Vorbim deci de o epidemie de panică, dacă e să fim sinceri.

Dar, Vlad, o să spuneți, e totuși sezon gripal și asta după statisticile oficiale! De acord, chiar este. Doar că, în afară de spălat pe mâini și de ferit de oameni bolnavi, nu putem face prea multe. Și asta o spun eu, un om aflat tehnic într-o grupă de risc. Nu de alta, dar panica pe care niște editori demenți o sădesc acum s-ar putea să fie mai periculoasă decât o eventuală epidemie. De ce?

Păi… și aici aș vrea să vă scoateți carnețelul să notați, pentru că vin cu super noutăți: sistemul românesc de sănătate are probleme! Ați notat? În regulă, acum știți care-i treaba cea mai dură? Problemele ălea nu țin nici de dezinfectanții Hexipharma, nici de vreun doctor șpăgar sau de ce cred jurnaliștii cu fixații că se întâmplă ABSOLUT PESTE TOT. Principala problemă a sistemului românesc de sănătate este lipsa de capacitate funcțională. „Working capacity”, cum i-ar spune americanii: raportul dintre personal și echipamente și numărul de pacienți.

Avem spitale dar sunt golite de cadre medicale și pline de bătrâni speriați, de oameni cu probleme cronice, de oameni abandonați sau de pacienți care au venit doar în ultimul moment la spital. Sunt pline de oameni uitați. Asta ca să nu mai vorbim de faptul că statul român nu face nimic pentru a opri răspândirea alcoolismului, deși spitalele românești pierd zeci de milioane de euro doar cu asta, anual.

Și acum vorbim de perioadă fără urgențe sau probleme reale. Mă simt mic când amintesc de cazul Colectiv… dar știm cu toții cum a fost gestionată problema strict din punctul de vedere al capacității funcționale și al secțiilor pentru victimele cu arsuri. Nici acum n-avem abilitatea de a gestiona o tragedie de genul ăsta și totuși există lucruri mai groaznice decât ea. Păi, vă dați voi seama cum ar fi o epidemie reală?

(Sursa)

Bucureștiul și împrejurimile (dependente de oraș) au cam două milioane, două milioane trei sute de oameni. Asta fără zecile de mii de mașini din toată țara care sunt în tranzit zilnic prin Capitală sau pe centura ei. Voi vă dați seama ce înseamnă aici 10 000 – 20 000 de urgențe? Dar 500 000 de mii? Și, cu toate bubele lui, căci sunt destule, Bucureștiul are cam cea mai mare capacitate funcțională medicală din țară, dacă includem și spitalele private (nu clinicile mici, doar spitalele licențiate).

În eventualitatea în care cineva mi-ar cere să merg să-mi fac o verificare în caz de epidemie nu mi-ar fi frică de „mizerie”, de „șpăgi” sau de „personalul nepoliticos”. Am stat două luni în spital și încă merg la verificări și am întâlnit și destui oameni politicoși, competenți și gata să te ajute (fără să omit eventualele excepții). Problema e că saloanele ălea mici și puține și nici lipsa de echipament nu țin de ei. Și fix în saloanele ălea o să aștepte toți cei suspectați de un eventual virus… la grămadă.

Deci, dacă va exista o epidemie, frica mea va fi că niciunul din oamenii care vor avea nevoie de sistem nu va avea acces la el. Pentru că spitalele vor fi pline de țațe disperate și omuleți panicoși cărora le-a spus CTP că în Vietnam se moare pe capete (ajunge el și la tema asta). Spitalele vor fi pline de oameni care au tot dreptul la sistemul medical, chiar dacă pe moment nu au nevoie.

Ați văzut cum s-au comportat paramedicii cu profesoara suspectată de coronavirus (care de fapt s-a dovedit a avea gripă)? Da, știu că n-a fost tocmai vina lor că au scăpat-o pe jos, dar nici super pregătiți pentru așa ceva nu păreau. Practic, acum femeia are gripă și capul spart. Sinceri să fim, e oarecum normal: nu suntem o țară cu urgențe prea dese și prea mari, din fericire. Și chiar și așa nu facem față. Acum însă, îmaginați-vă cât de pregătiți și atenți ar fi oamenii ăia la un volum de câteva sute de persoane pe zi!

Mania e mai periculoasă decât biologia. Dacă nu credeți, gândiți-vă și la alte epidemii de panică celebre, precum Balena Albastră. Sigur, n-a existat niciun caz real și psihoza respectivă ținea de un joc fictiv, nu de un virus. Dar oare câți oameni n-au putut suna la urgențe pentru că cineva avea senzația că puștii din cartier joacă „Balena Albastră” și tot dădea telefoane? Câte milioane n-au fost pierdute pentru că primăriile făceau constant ședințe pe tema asta?

Așa că, la următoarea epidemie de orice, aș vrea să realizați partea proastă: nu sunteți epidemiologi. Partea bună e că nici redactorii de știri nu sunt…

P.S: Aștept să-l invite cineva în platou pe Malcom Gladwell. Băiatul ăla părea că se pricepe la epidemii, nu?