Mai e apă în rezervor?
Urmează o poveste adevărată. Doar virgulele au fost puse greșit, pentru a separa prostia de nesimțire…
Cu puțin timp în urmă, staționam regulamentar în camera de așteptare a unui spital românesc. Un spital curățel și, ca orice spital central, destul de aglomerat. Unul dintre spitalele în care mulți se laudă nonșalant că nu calcă, dar în care ajungi negreșit când sistemul privat e prea scump sau prea puțin pregătit pentru problema ta. Eram, deci, în camera de așteptare a unui spital de stat.
Dacă aveți impresia că urmează o poveste clasică despre sistemul medical, ei bine, încă nu am astfel de povești, deși sunt familiar cu mediul. Nu am genul de povești pe care Facebook-ul le-ar aprecia, dar am povești despre pacienți și despre oamenii ăia umili și decenți care habar n-au să spună “Bună ziua!” sau “Mulțumesc!” Întâmplător, asta chiar este o astfel de poveste.
Aflat în respectiva cameră alături de un membru al familiei și de alte două persoane care-și așteptau rândul, am observat cu plăcută surprindere un fenomen: femeile de serviciu spălau constant toaleta din încăpere, fiind probabil printre singurele de pe etaj. Cu aceeași uimire am observat și că primul om care a folosit-o, un domn la costum de maxim 40 de ani, nu a simțit nevoia să tragă apa după el sau să se spele pe mâini, deși a zăbovit înăuntru ceva vreme. Din nou, ne aflam într-un spital, nu în Expirat.
Evident, la prima “abatere” nimeni nu a zis nimic. Ar fi însemnat să admitem colectiv că cele două țevi care deserveau toaleta erau extrem de zgomotoase și că intimitatea nu era punctul forte al încăperii. Nu, nu s-ar fi prins nimeni cu ce-ți ocupai timpul înăuntru, dar dacă dădeai drumul sub orice formă la apă, se auzea în toată sala.
Am așteptat (ce altceva puteam face?) să treacă momentul dubios, până când un nou personaj a intrat la toaletă. O doamnă, de data asta. Femeia a procedat exact la fel, ba, după ce a ieșit a și comentat că nu era curată toaleta. Suferind probabil de alergie la nesimțire, două persoane din cameră au întrebat: Dar dumneavoastră ați tras apa? Răspunsul a fost simplu: Păi ce, era treaba mea? Deduc de-aici că era treaba noastră.
La scurtă vreme, femeia de serviciu a intervenit din nou, din proprie inițiativă. Nu are sens să vă descriu repetiția scenariului, dar vă pot spune concluzia lui: în decurs de o oră, alte șapte persoane au folosit toaleta. Deși nu îmi făcusem un obiectiv din a asculta țevile, era imposibil să le ignor. Doar o persoană (una!) a tras apa și a pornit chiuveta dinăuntru.
În rest, oamenii care nu aveau nevoie de toaletă, dar aveau nevoie de nas, adică noi, au fost de multe ori responsabili pentru gestul ăsta. Vreți să facem pariu că mai toți nevinovații ăștia s-au văitat acasă sau pe Facebook că spitalele românești sunt mizerabile? Vreți să facem pariu că mulți sunt genul de persoane care se urcă în mod constant cu picioarele pe vasul de veceu, dar nu se spală pe mâini, neînțelegând cum funcționează bacteriile?
La un moment dat, inspirați de însoțitorul meu, cei rămași în sala de așteptare întrebau toți turiștii sanitari dacă “Mai e apă în rezervor?”. Dat fiind că umorul fin al unei astfel de glume e prea mult pentru unii, răspunsul a fost de multe ori: Sigur că mai e, că n-am tras apa! Ăștia sunt oamenii a căror conduită impecabilă este prea demnă pentru România. Oamenii care n-au pentru că “strică alții”.

Aș vrea să îmi explic genul ăsta de atitudine prin Teoria Ferestrelor Sparte, însă, în cazul ăsta, comportamentul nociv nu a fost ignorat sau încurajat. Aș vrea să merg pe zicala veche că “românii strică doar la ei acasă”, dar nu mă omor cu proverbele. Sincer să fiu, în multe dintre țările vestice vizitate, cozile de la supermarket erau deseori cauzate de est-europeni. Să nu mai vorbim despre camerele de hotel făcute praf și despre zecile de amenzi de circulație luate de ai noștri prin U.E. Să nu mai amintim despre fântânile poluate, lebedele mâncate și trotuarele murdărite. Da, anumiți concetățeni au un respect (umil și iritant, ar spune unii) pentru tot ce le e străin sau cumva superior, dar cât timp comportamentul aferent nu este interiorizat, valoarea lui este nulă.
Recent, online-ul românesc a adus iar in discuție lipsa condițiilor de igienă din zonele rurale și lipsa toaletelor publice din marile orașe. Adaug la asta și deviațiile unor oameni care trăiesc într-un mediu “civilizat”. De ce? Pentru că nu ai practic nicio șansă să înțelegi ideea de civilizație, dacă nu deții niște concepte de igienă și respect. Dacă tu ești la un băț distanță de triburile care-și îngroapă morții lângă apa potabilă, orice planuri de viitor, orice încercare de a face politică și orice discuție rațională devin inutile. De fapt, de la astfel lipsuri ar trebui să pornească viitoarele monografii ale poporului român.
Prin urmare, înainte de a-i acuza pe cei din jur că sunt „țărani” și de a te văita de condițiile din spitale și instituții, întreabă-te dacă ai fost vreodată pus în postura de a răspunde la întrebarea: Mai e apă în rezervor?
P.S: Probabil că în opinia multor cititori și ăsta va fi un articol de…
Haha! Eu credeam ca romanii sunt mai civilizati decat vesticii… decat spaniolii, macar. Si madrilenii se impart in doua grupe, cei care nu trag apa si nu se spala pe maini (este foarte ciudat: isi spala bine mainile inainte de a folosi toaleta, dar niciodata dupa, chestie pe care o asociez cu o alta observatie, barbatii de aici nu isi dau mana cand se saluta!!!), sau cei care nu isi acopera gura in timp ce casca, in metrou -cam 9 din 10, bleah… iar a doua grupa, este a celor care nu pot sa-si, si sa-mi explice, de unde acest “fenomen” (am vazut si intr-un film mai vechi, din perioada cand Spania era sub dicatatura, despre un grup de emigranti in Germania, o observatie pe aceeasi tema, deci nu e deloc ceva singular). In Romania, chiar credeam ca oamenii sunt civilizati, cu exceptia celor care au lucrat in strainatate si au imprumutat obiceiuri proaste (din dorinta de a parea ca s-au adaptat, fireste).
Drace: Nu, nu sunt si nu cred ca au fost vreodata, doar ca ne-am invartit noi (sau tu, in cazul asta) printre oameni cu un anumit nivel de educatie 🙂
Eu vrea sa adaug doar o obesravtie personala, care nu cred ca desfiinteaza articolul. La mine in cartier pe troturare, din loc in loc sunt puse niste suporturi cu pungi de gunoi pentru rahatul de caine, cu cateva desene explicative. Cred ca 90% dintre cei care plimba animalele, multi dintre ei batrani, le si, surpriza, folosesc. Ce sa fi fost intai, oul, sau gaina, cetateanul civilizat, sau primaria, care i-a pus solutia sub nas? Nu stiu.
De acord! Permite-mi insa sa te completez: respectivele dispozitive au aparut prima data prin Dorobanti (lucram aproape de zona aia, ca nu mi-as fi permis sa si locuiesc in ea) si aceeasi batrani luau pungile si le foloseau in cu totul alte scopuri, mai ales ca tocmai aparuse taxa pe punga (eco). Acum insa, da… peste tot unde sunt astfel de dispersoare de pungi poti sa vezi si cetateni civilizati care le folosesc. Aici functioneaza putin Teoria Ferestrelor Sparte.
Cred insa ca in cazul toaletei din spital, problema e putin mai complicata. Nu curatenia in spital lipsea, ci mentalitatea de a tine curat “ca acasa” (si aici sper sincer ca oamenii astia sau o parte dintre ei mentin totusi un anumit nivel de igiena si curatenie acasa).
O parte dintre ei, poate… poate cand sunt invitati la vreo sindrofie simandicoasa, dar in intimitate, tot porci raman.
In ceea ce-i priveste pe crescatorii de caini, numarul celor care folosesc pungi e nesemnificativ, in afara vreunui batranel, nu prea am mai vazut pe nimeni altcineva sa curete dupa animal. Mai grav este ca in acest caz nu este vorba de oameni care nu au avut acces la educatie: in urma cu cativa ani, in weekenduri imi vizitam o prietena care locuia intr-un cartier, cred ca i se spune rezidential, de vile lipite intre ele, cu cate o mica parcela si garaj subteran… … pe aceeasi strada cu primarul oraselului. La maxim 20 de metri de locuinta edilului nu se putea circula pe trotuar, era si foarte ingust (aproape toate familiile aveau caini, dar si garaj, asa ca ajungeau acasa cu masina, iar trotuarul il foloseau doar ca WC pentru caini). Mai exista, tot in apropierea imobilelor, niste tarcuri, un fel de locuri de joaca pentru caini in care pot fi lasati fara botnita, si care au sfarsit, dupa mirosul care le inconjoara, prin a servi tot de “WC-fara apa”.
Mi se pare bizar ca, in cazul proprietarilor de caini, cei care detin caini mici si in general curati sunt cei care strang dupa ei. Oamenii care-si cumpara caini “de lupta” sau caini de talie mare isi dovedesc din nou lipsa de cunostinte si de coerenta, cand vine vorba sa stranga dupa ei.
Drace: Mugur Isărescu zice (la fel de bine ca Dollo) azi, în fața președinților de bănci și a primului-ministru ”e nevoie să vă recâștigați credibilitatea, cultivați clienții, dați credite, negociați condițiile, exportați capitalul!”
Azi. 22 mai 2017. Uite că în 2007 spunea chestii oarecum opuse. Despre regimul creditului, proprietății, pieței imobiliare, cursului valutar și altora.
De ce nu vorbea atunci ca acum? …poate fiindcă în 10 ani salariul minim exprimat în lei și euro s-a triplat. Iar impozitele, amenzile și veniturile dependente de el au urmat același traseu.
Adică după logica prudenței, deviza de pe blazonul omului nostru, publicul care a trecut prin ciur și prin dârmon e mai civilizat și mai puțin porcesc. Atunci când e vorba să se îngrijească de cartierul lui, de casa lui, de mașina lui, de creditul lui ș.a.m.d.
Așa întreabă unu’, un tânăr d-ăsta, frumos și lache, sau urât și liber, ceva pe acolo: știți de ce indienii după independență au trecut la un mod de organizare socialist, asemănător cu URSS?
Lipsa de bun simt este bine inradacinata.
Am auzit de doua ori in cariera mea profesionala atentionari adresate generalist cum ca .. “va rugam nu le faceti viata grea femeilor de servici”. Si e clar la ce se refera, cand ai norocul sa mergi la toaleta si sa gasesti acolo dîre de rahat pe veceu, fiindca i-a fost greata altui coleg sa stearga dupa ce si-a facut treburile.
Deci .. mna. Se intampla si la case mai mari.
Nautilus: I-ai auzit ultimele declaratii?
Alex: Bine ai revenit! Acum iti faceam un mic “inventar” pe blog pentru ca aveam senzatia ca ai luat o pauza 🙂
Cred ca intreg episodul reflecta realitatea din Romania fara a cosmetiza si a ne iluziona ca putem fi reabilitati.
Din pacate, o facem (ne iluzionam).
[…] aceeași oameni neatenți care tușesc în gura mare, scuipă în stânga și dreapta, mănâncă cu mâna când intră în spitale și care acum, din când în când, mai poartă și câte o mască […]