Crima si Pedeapsa: Copiatul

Cum n-am avut timp nici sa-mi scriu numele pe facturi, a trebuit sa-mi iau o scurta vacanta inainte de a publica din nou.

Intrigat de un articol despre copiat scris din perspectiva unui profesor, am simtit nevoia sa ridic problema. O antica practica (sunt convins ca primul ucenic se inspira din papirusul maestrului), copiatul a capatat un statut aproape religios. Crez pentru unii, demon pentru altii, copiatul e atat de uzual inca nici nu mai apare pe lista de probleme ”academice”. Avand o oarecare distanta de epoca in care astfel de practici erau comune, mi-am permis sa aberez putin.

Din aceeasi perspectiva ”religioasa”, copiatul e fie o tradare de principii, fie o metoda de a o trage sistemului. Pe de-o parte, daca ti-au fost insuflate minime principii si daca se intampla sa fii si atras de o materie, ideea de a copia ar trebui sa-ti repugne. O spun din perspectiva unuia care in liceu si generala prefera sa-si micsoreze media decat sa copieze. Departe de a aspira la statutul de tocilar, echivalam copiatul cu furtul. Notele din generala si liceu erau suficient de irelevante ,incat sa nu vreau sa anulez complet orice urma de efort din spate.

Extrem de putinele materii la care am trisat, au fost cele care nu-si justificau intru-totul existentam, prin curiculum sau profesori. Prima data cand am copiat si culmea, nu m-am simtit vinovat, a fost la o lucrare de control la religie, in gimnaziu. Pentru a fi finut, n-am copiat din carte, ci am rugat o colega sa-mi dicteze. Vorba unui coleg : ”Ne vede spiritele, Vlade!” . Un prof suplinitor ne carase o lucrare de control in care trebuia sa scriem din memorie vreo 4 rugaciuni, una fiind Crezul. Oricum, la vremea respectiva, eram convinsi ca si ”seful cel mare” era de acord cu noi in problema respectivei lucrari.

Asta ne aduce in a doua parte a problemei: sistemul sustine materii atat de putin relevante, incat nu justifica pierderea de timp. E inevitabil ca astfel de materii si profesorii atasati lor sa existe si am mai discutat pe tema. Asta se intampla in general cu materii irelevante insa exista cazuri cand subiecte cu rol formator devin o corvoada datorita unor profesori incapabili. Totusi, justificarea asta ar putea sa functioneze in cateva randuri, dar nu poate fi singurul catalizator al unui comportament.

E de inteles daca ai copiat pentru ca toata sala era cu caietul pe masa (”Point of Parity”, vorba publicitarului) sau pentru ca materia era irelevanta pentru toata lumea. Din pacate, Romania are o intreaga cultura a copiatului. De la smartphone-uri la pixuri cu mp3 player si casti cu bluetooth, silitorii nostri elevi sunt olimpici in ale trisatului. Efortul depus in a trisa eficient il depaseste cu mult pe cel pe care un om normal il depunde invatand. Avem o piata extraordinara pentru ”ajutoare de copiat”, iar greata de a munci respira prin toti porii. E deja un stil de viata, un stil de a ”invata”. Mai grav e ca ai nostri nu se indeletnicesc cu astfel de manarii pe la vreun curs facultativ, ci incep sa copieze sistematic din clasa a doua.

Copiatul ca unica metoda de avansare este condamnabil, indiferent de motivatie (de fapt, cand copiezi la 10 lucrari succesiv, e greu sa ai o motivatie reala).  Copiatul circumstantial e una, copiatul sistematic e complet altceva. Un cinci pe merit face cat 15 ani trecuti ”pe sub mana”. Dupa ce din liceu retin ca se poate copia cu ochelarii de soare si ca la Politehnica se copiaza de pe Iphone, simpaticii nostri analfabeti incep sa urle ca ”au facultate” si nu sunt angajabili. Aici vine partea brutala: 70% din bagajul inforomational acumulat in sistemul educational este inutil, dar in continuare scoala este o simulare a muncii. E o mostra de program de lucru organizat prevede testele si evaluarile periodice.

Intr-un sistem de invatamant handicapat, faptul ca tu trisezi nu te face un erou. Te face cel mult un analfabet cu pretentii de rebel. Daca si atunci cand se pun bazele formarii tale ca individ, principalul tau imbold este sa inseli, asta spune ceva despre personalitatea ta. Sa nu uitam de zecile de profesori care au copiat la examenul de titluarizare. Ajungi sa ocupi vreun birou la vreo firma de provincie unde-l pupi sistematic in fund pe sef pentru a putea juca poker online. Daca nimeresti in domenii vocationale precum jurnalismul, Google Translate si copy/paste iti vor deveni unelte nelipsite in lupta contra originalitatii. Pentru ca…numai tocilarii si fraierii creeaza, nu-i asa?

P.S: Fara legatura, primisem zilele trecute un mail interesant. Mailul venea din partea unui ONG si nu-l voir reproduce. Desi e tot pe obisnuitul stil ”doneaza 2 euro pentru”, initiativa mi s-a parut suficient de ok incat sa-i dedic un link. ONG-ul se numeste Telefonul Copilului si daca treceti peste bannerul iritant, veti observa o organizatie suficient de transparenta si  cu un scop logic. Fara a se adresa unei singure persoane, ONG-ul urmareste mentinerea unei linii de apel gratuite la care copiii abuzati sa poata gasi ajutor. Dat fiind numarul ingrijorator de astfel de cazuri  si frica de a apela la autoriati, am decis sa urez ”vant in panze” initiativei.

https://www.krossfire.ro/am-facultate-domle/

41 Comments

  • Nici eu nu am copiat , pentru ca am invatat si nici nu am talent de hot .

    Problema invatamantului romanesc este ca se bazeaza prea mult pe memorare , in loc sa se bazeze pe intelegerea problemelor .

  • Depinde si in ce scop trisezi.
    Recunosc ca am copiat foarte des, si nu mi-e rusine de asta. Metoda mea se baza pe scrijelirea cu un ac de siguranta a datelor pe pix. E drept, nu e o metoda care iti asigura prea multe, dar te ajuta atunci cand sunt cateva formule mai complicate cu care nu ai chef sa iti bati capul, sau cateva date mai greu de retinut.

    In ultima vreme insa, din fericire, nu prea m-am mai chinuit cu asta. Materiile au fost interesante si deci nu era un chin sa te chinui sa citesti teoria, si nu a mai fost de invatat nici un teanc de cursuri cat DEX-ul…

    Revenind la scopul trisatului, eu am facut-o pentru ca mi-am dorit note mari si nu mi s-a parut ca se justifica efortul invatatului: fie la materii cu profi dusi cu pluta, unde nu tinea exclusiv de tine daca treci sau nu, fie la materii idioate, care nu aveau ce cauta in programa.
    Poate ca gresesc, dar din moment ce la laborator ma descurc si iau 10, de ce trebuie sa invat tot felul de stupizenii pentru curs? La Algoritmi de programare invatam divide et impera si greedy in C builder la laborator, iar la curs ni le exemplifica intr-un soi de cod de pe vremea fortran-ului. Si prostia aia de cod trebuia sa o retii ca sa iei 10 la examen. Nu conta ca tu stii sa aplici algoritmul in C, Java, Pascal sau alt limbaj de programare modern.

    In plus, uneori conteaza si sa stii sa trisezi in viata, chit ca nu prea sunt de acord cu ideea. Dar cand aproape nimeni nu mai joaca conform regulilor, e bine daca stii sa joci si tu murdar la nevoie. E si asta o lectie importanta.

    In fine, cred ca problemele mari apar nu din cauza ca ies n absolventi cu medii de 5-6-7 obtinute prin copiat, ci ca ies absolventi cu medii de 9-10 obtinute prin copiat, mai ales cand o fac in detrimentul altor studenti care chiar invata.

  • garbage in, garbage out

  • Articolul asta imi aduce aminte de o faza din gimnaziu de la ora de muzica. Aveam o profa tare plictisita. Nu preda niciodata. Ne punea sa scriem noi din carte. Cum se puneau notele? Pai ne dadea lucrare. Ne scria pe tabla subiectul si paginile de unde sa il copiem. Culmea este ca o data, pana sa apucam sa ne obisnuim deja sa punem cartea pe banca, o colega ridica mana sus in timpul unei lucrari. Profesoara, vizibil deranjata din pilitul unghiilor, o intreaba ce e. – Doamna, X copiaza! – Si tu esti proasta ca nu copiezi, i-a raspuns.

    Concluziile le trageti voi.

  • Romania Inedit: In momentul in care apare memorarea unor tampenii in cantitati mari, e greu sa condamni copiatul.

    Cedik: Stim cum statea treaba cu informatica, dar n-as intra foarte mult in detalii, terminand mate-info intenstiv :))

    Ktx: Macar de-o reciclare mica.

    Sandy: Un coleg imi spunea ca proful lor de mate (ei fiind clasa de mate-fizica, la un liceu din Bucuresti), ii ajuta pe cei mai slabi sa-si faca fituici…

  • Nu cred c-am invatat ceva inutil la scoala. Poate fiindca pe vremea mea nu existau ore de religie iar dac-ar fi existat, n-as fi pus botul 🙂

    Chestia cu “bagajul informational inutil” imi pare a fi o rationalizare a copiatului. La fel si “se bazeaza prea mult pe memorare”.

  • Zamo.ca: Din pacate n-am reusit sa sintetizez prea bine si am postat un articol cam desirat. Voiam sa fac o diferentiere mai clara intre copiatul circumstantial si cel sistematic. Si da, scuzele nu se accepta in cazurile respective, dar pot fi justificate in anumite contexte.

  • noi la agromontanologie am facut rezistenta materialelor, inginerie mecanica si inca niste aberatii de astea si nici nu am putut copia; am fost nevoiti sa invatam niste chestii fara absolut nici o legatura cu agronomia , daca imi placeau alea ma duceam la politehnica, nu? (asta era prin ’99-2000)
    Problema era faptul ca trageam pt bursa si plangeam de nervi ca trebuia sa invat chestiile alea de neinteles, la care pe deasupra mai trebuia sa facem si proiecte

  • Kitana: Pai cred ca aia e provocarea – pentru bursa te autoflagelezi putin 🙂

  • Eu cred ca multi elevii buni copieaza pentru ca isi dau seama ca multe materii sunt prea stufoase si si-ar incarca memoria inutil .

  • Motivul pentru care avem atatia incapabili, nu numai in Ro dar si in W este ca in pasii de rezolvare a unei probleme (pe care i-am mai discutat chiar aici) ei se impotmolesc chiar la primul, nereusind sa genereze suficiente alternative la faza de brainstorming.

    Cu cat esti mai expus la rezolvarea unor probleme pluridisciplinare cu atat inveti mai bine sa rezolvi probleme in general iar cand vei fi confruntat cu probleme de rezolvat in specialitatea ta vei fi mai capabil sa le rezolvi.

    Cele mai dificile probleme cu care te vei confrunta intr-o cariera sunt imprevizibile (de-aia si sunt probleme). Nu poate fi facut un curriculum pentru rezolvarea tuturor problemelor dar cu cat e mai variat, cu atat naste problem-solvers mai capabili.

    In cazul Ro, sistemul creeaza hartii de indigo / foi de calcul / perfecte. Problemele vor fi rezolvate de chinezi sau de tigani, daca li se vor sanse.

  • Copiatul e amuzant! :))

    Dacă profesorul vrea, nu poate copia nimeni… decât poate în poveştile lui Grigore Băjenaru, aşa că profesorul ăla de religie ar cam mai trebui dus şi pe la biserică. Legat tot de această materie, dacă aş fi acum elev, nu prea văd cum aş mai putea termina, măcar şcoala generală.

  • Drace: Credeam ca ai reinviat blogul:) – Tipesa din film arata culmea, ca o tocilara simpatica.

    Zamo.ca: Partea cu ”brainstormingul” nu este nici acum inteleasa in Ro. Lumea nu pricepe ca e o tehnica la mijloc, ca moderarea se face dupa generarea ideilor & so on. Uite asa, in multe locuri, orice sedinta care da startul la ceva ajunge sa fie o cearta de 3 ore intre 20 oameni care critica aceeasi idee inexistenta. At least advertising taught me how to brainstorm.

    Romania Inedit: Nu cred ca elevii cu-adevarat buni gandesc asa, desi mai sunt si exceptii.

  • Nu am copiat, dar asta nu e o virtute. Aveam 7-8 cand restul aveau 9-10 , eram frustrat dar mi se parea ca ma fur pe mine.
    Tin minte ca o data o colega mi-a dat fituica ei, am luat-o si am bagat-o in buzunar.Mi-am dat examenul lund nota 9 , iar tipa m-a intrebat “De ce nu ai folosit-o?” si nu am reusit sa ii raspund decat: “De prost”

    Si la o licenta super bine supravegheata la Cluj am avut colegi care au reusit sa copieze , schimband ciorna cu o foie pe care era trecut subiectul.

    Inventivitatea cu care se copiaza la noi il intrece si pe profesorul care creaza echipamentul lui James Bond.

    Si daca orele nu sunt create si predate intr-un mod care sa stimuleze elevul, sa se creze ore interesante, pana atunci vom considera materiile mai pitun importante de umplutura.

    Si atitudinea profesorilor ar trebui schimbata.

    Stiu ca ar trebui rezolvate problemele invatamantului dar din pacate nimeni nu e interesat sa o faca, cred ca le place asa cum e.

    Cei care vor sa schimbe ceva sunt exclusi.

  • Acelasi sentiment in general. De ce nu-l vezi ca pe o virtute 🙂 ?

  • Copiatul in sine nu e o problema. E o chestie de popularitate, baiatul-fata isteti care gasesc zilnic noi tertipuri pentru a trage in caramida sistemul.
    Nevoia de copiat e o problema. Sistemul de evaluare pe baza de note, litere, stele, capsuni, mama naibii ce se mai foloseste acum e defect. Sistemul concurential e defect. Responsabilii cu stabilirea liniilor directoare in dezvoltarea invatamantului nu inteleg ca doar impreuna se mai poate face performanta.
    Pe de alta parte, profesorii sunt de vina. Frate, n-are rost sa-i aperi: sunt responsabili pentru vietile a 20-30 de elevi. Nu isi indeplinesc misiunea? Inseamna ca au esuat, mai bine culegeau musetel in Suedia.
    Pe de alta parte, intreg sistemul e de vina, sponsorizand din bani publici institutii de invatamant. Inevitabil, programa scolara va ramane ancorata in aceleasi paradigme pentru mult timp de acum incolo.
    Ca fapt divers, nu cred ca la scolile Waldorf se copiaza.

  • Cerbul: Al naibii blog, tot in Akismet ajunge (un cuvintel acolo)

    Am mai scris putin pe tema asta: https://www.krossfire.ro/pragul-si-alternativa/

    Da, dar scolile Waldorf n-au cea mai grozava reputatie 😛 (cel putin cea din orasul meu scotea tone de analfabeti care ajunsesera sa se creada artisti)

  • Parerea mea este putin diferita, copiatul a aparut din obsesia de note mari, este un efect nu o cauza. Eu in liceu am fost intr-o clasa cu 15 fete si 9 baietii, cine nu urmarea sa obtinanote cat mai mari nu copia, dar era dezavantajat fata de cei care copiau si detaliau mult mai bine, eu garantez ca daca se vor aplica masurile impuse prin regulament asupra acestui fenomen nu va avea un efect pozitiv nici asupra scolii nici asupra elevilor, altundeva este “buba”

  • Buba ar fi pe de-o parte in sistem…pe de alta, sa nu uitam ca elevii romani sunt printre cei mai slabi din UE. Chiar si performantele la olimpiade sunt mediocre:

    http://voxpublica.realitatea.net/politica-societate/mai-moare-un-mit-national-pana-si-olimpicii-romani-sunt-mediocri-56279.html

  • Ma tem ca toate metehnele astea : copiatul, lipsa de originalitate, lenea in gandire, plagiatul , studiul superficial…. se extind si in viata adulta, mai tarziu!
    Din pacate!
    Salutari!

  • Normal ca se extind, doar esti in formare 🙂

  • :)))))))
    Hai ca asta e tare. Eu sunt genul ala dracos care e atent oricand si la oricine sa nu copieze. Bine, la materia pe care o predau eu nici nu prea ai ce copia ca e mai mult treaba de gandire analitica. N-au mare branza de invatat dinainte, tre’ doar sa-i duca mintea.
    PS: Nu pot sa fiu dobitoc sa spun ca eu niciodata nu m-am inspirat la vreun examen, dar toate au o limita. Oricum, anul asta, fiind primul meu an in invatamantul universitar, mi-a deschis mintea mai mult, punandu-ma in locul profesorului, loc pe care noi nu-l intelegeam adecvat cand eram simpli studenti.

  • Poti sa faci tabele cu ei pe baza performantelor de la examen: Good People, Nice People & Retards who tried to cheat 😛

  • Crezi tu ca nu am? :))) Dar cum ziceam, inteleg si eu ca lumea nu prea mai e interesata de “Nationalism si identitate romaneasca” 🙁

  • Eu ma plasez undeva la mijloc. Am copiat la unele examene, am invatat la altele. Am copiat in general cand/unde ne lasa profesorul :).

    Personal ma ingrijoreaza industria asta de siteuri de referate si mai ales de lucrari de licenta. Eu consider ca macar acel ultim proiect ar trebui sa fie creatie personala.

  • Facultate tehnica, plina de materii de specialitate, de drag sa le inveti ca sa ai un bagaj consistent pentru viitor…si o materie numita Filozofie la care profesorul vorbeste liber toata ora, nu poti lua notite ca nu stii ce sa scrii, iar pentru examen iti recomanda o carte pe care toti studentii o cumpara, iar el profesorul, in ora de examen sta ca catedra si citeste presa…si atunci, intreb eu, cum sa nu copiezi din carte ca sa poti avea nota de trecere?

  • Eu chiar nu stiu cum nu pot sa trisez. Oricat de nepregatit as fi, prefer sa ma gandesc eu , decat sa copii.

  • Satirikon: Unde se preda asta?

    Garm: Nu prea cred ca-s oameni far’ de pata in domeniu.

    Organizare nunta: Simplu, poti alege sa nu te duci la curs 😛

    i4ever: Poti sa trisezi, dar in general nu prea are sens.

  • La masterul de Studii de Securitate 😉

  • Cel fara de prihana sa arunce primul piatra :))

  • Copiatul e o arta! Da nu neaparat o arta buna pentru suflet

  • Arta are ca scop final creatia.

  • @Krossfire – as parafraza putin – Ars longa, vita brevis 😛 – E timpul scurt (viata scurta) si arta lunga (durabila) 😀
    Sau tu treci direct la mitul Galateei?

  • Ma gandeam doar la usurinta cu care etichetam lucrurile ca fiind ”o arta”.

  • priorities and personality, man. Pentru mine treaba asta cu “copiatul e hotie” e la fel de absurda ca treaba cu “don’t copy that floppy!” sau “copyright infringement” – doar nu se fura nimic, se reproduce ceva ce in scoala esti incurajat sa “furi” pe bune – knowledge – quaaack, memorize, quaaack! Pe cine furi? Are you robbing yourself? LOLOLOLOL – dar e treaba fiecaruia ce crede.

    Prima oara cand am copiat a fost la religie, in clasa a V-a. I sucked at it si profesoara m-a prins. De atunci am copiat de fiecare data cand aveam ocazia (profesor neatent, nepasator, sau profesor care incuraja metodele “alternative”). Their loss, my gain. Metodele mele? Nu-mi placea sa ma complic. Strecuram o foaie pe masa de cele mai multe ori – eram cunoscut pentru numarul mare de pagini la teste si pentru faptul ca eram dezordonat, asa ca nu mi s-a intamplat niciodata sa fiu verificat. Ori asta, ori “comunicam” cu cineva cu knowledge surpassing my own in acel domeniu – da, erau unele materii ATAT DE PLICTISITOARE incat imi era lene sa-mi prepar foaia de strecurat. De multe ori am ajutat lumea sa copieze sau sa rezolve probleme dificile cand eram eu ala cu knowledge. Am copiat si la facultate, unde era atat de usor incat era de toata jena – so much for “doing it for the art” – copiatul ca arta, hahaha, si mai amuzant decat “copiatul e hotie” :)) Nu copiam la concursuri, evident, because I gave a f**k daca tot ma aflam acolo, dar la scoala…hah. School. Rules. De fapt toata discutia asta se traduce pentru mine prin “dude, you broke the rules by copying, not OK. You’re probably unreliable irl. We can’t hire you.” – oamenii care o dau pe capitalisme uita ca mai sunt si alte scoli de gandire. But that’s OK.

    N-am mai copiat de vreo 3 ani, deci se rezolva la fel ca si treaba cu pirateria : daca tu, Professor X, faci un examen care justifica timpul pierdut pe invatat, lumea o sa invete. Time management & all that. Dar in general, cand exista o cale mai usoara/ieftina, nu trebuie sa acuzi omu’ ca o ia pe-aia

    Motive pentru copiat?

    – in liceu, sticking it to the MAN – Universul de obicei ignora cat de important e asta pentru un adolescent. Si pentru ca era amuzant. Metoda cartii pe genunchi intotdeauna starnea rasete.

    – faptul ca profesorii oricum presupun ca tu copiezi, ba chiar se aduna si vorbesc despre strategiile amuzante de copiere/inselaciune in loc sa introduca un program (nu o programa) mai eficient – less homework, more sincerity (da, esti slab la materia asta. Uite ce trebuie sa faci ca sa fii bunicel, uite ce trebuie sa faci ca sa fii bun, samd.) Aaah, temele – ori usoare si inutile, ori puse de dragul umilintei – “ia sa va verific caietul”. “Pe vacanta de iarna aveti 60 de probleme de rezolvat” – FA LA LA. Sau preferata mea, “va dau lucrare maine din ele” – pai, prietene, daca ne dai maine lucrare ce se intampla cu saracu’ ala care chiar nu stie sa rezolve ceva si inevitabil primeste in test acel ceva? Se duce in vizita la colegul lui cu IQ mai mare? Si daca pierde episodul nou din “In Deriva”? Nu, mai bine isi face fituica, pac-pac, cu 5 minute inainte de test. Problem sorted.

    – cultul terorii in licee : Daca scopul profesorilor e de a incuraja copiii sa ajunga muncitori cinstiti dupa ce termina scoala, some of them are doing a really lousy job of it. Nu ma refer la faptul ca nu esti laudat pentru munca ta – n-au nici un motiv sa nu iti zica “Da, frate. Mi-a placut lucrarea ta. Moar plz” daca au fost impresionati cu adevarat – they ARE human. Ma refer la atmosfera din clase si la competitia si standardele absolut nebunesti (sometimes). Se intreaba multi de ce sunt elevii atat de buni la bataia de joc – well, because some do it to survive. Some of them are designed like that. Curios sau nu, unii oameni au nevoie de ceva optimism. Inteleg ca profesorii au trecut prin multe si sunt “jaded”, “hardened”, blah-blah, dar am mai zis-o si o mai zic : CAT de bun ar fi un psiho-person in scoli – just for the teachers. Doar ca sa le reaminteasca faptul ca unele cuvinte sunt big no-nos si inspira mutatii. Altfel ajunge cuvantul “munca” sa treaca prin filtrul “but just for the losers”.

    – fiecare face ce vrea. Unii nu vor sa faca nimic. Ce facem cu acesti oameni cat inca avem puterea de a-i “modela”? Le spunem ca gresesc, confirmandu-le in acelasi timp teoriile subrede? “N-ai sa ajungi nimic in viata” nu prea e o incurajare, daca iese din gura omului platit sa te invete ceva. Profesori, daca apare vreun elev care calca pe fiecare principiu dupa care va ghidati, mai si rabdati, doamnelor si domnilor. Nu uitati cine are avantajul in relatia asta.

    – aspecte psihologice, IQ, “bisericute”, aspecte sociale, samd. Those are boring to talk about.

    In fine, long rant. Ma bucur ca in facultate am avut profesori cam 90% intregi la cap – “my participation policy is I DON’T GIVE A DAMN.”, asta vreau sa aud. Restul ramane la alegerea mea. As it should be. Sigur ca ne dadeau si teme si faceau pe nebunii. Dar tot respectul pentru fair-play. N-am mai intalnit pe nimeni care sa-mi poarte pica pt ca i-am zis in fata “Eu nu mai vin la d-voastra pt ca aveti asteptari nerealiste. Ne vedem la restanta.”, in timp ce in liceu eram pus la zid pentru asa ceva.

    PS : Amestec eu engleza in vorbire, dar traiesc in Romania, nu in USA. O sa fiu om de treaba si corect 24 din 24 atunci cand o sa ma trezesc intr-o dimineata si-o sa vad ca nu mai merge cu “scurtaturile” si ne-am americanizat de tot gandirea. Pana atunci, take the shortcut, says I. It’s easier sometimes. Apuci sa mirosi si trandafirii.

    PPS : Do not take the above post seriously. I am a serious man and I’m into serious business. Seriously. I’m warning you.

  • Ma sincer, am avut profi in liceu care chiar si-au facut treaba (vreo 2-3 au reusit intr-adevar sa-mi trezeasca apetitul pentru anumite materii – din fericire, aia nici nu se omorau cu lucrarile).

    Da, exista si alte scoli de gandire, dar niciuna nu se reflecta la fel de placut pe fluturasul de salariu (si prin asta nu incurajez obedienta chioara fata de un sistem destul de lovit).

  • Hmmm… nici nu stiu de unde sa incep.

    Articolul pe care l-ai mentionat la inceput tin minte ca l-am citit la vremea respectiva si m-a cam enervat (si am lasat un comentariu kilometric, dar imediat dupa aia am dat edit, ctrl+a si-am lasat un nevermind in loc). In fine. Poate ca ar trebui sa explic de ce m-a enervat, ca imi dau seama ca asta poate parea putin ciudat avand in vedere cat am tot marait despre capacitatile intelectuale si gradul de interes al colegilor de la facultatile prin care am trecut. Unele scuze pot parea inventate, insa intamplator chiar am fost in unele din situatiile respective. Mi s-a intamplat sa nu pot ajunge la unul din ultimele laboratoare din semestru la care intamplator aveam prezentare de proiect pentru ca mi s-a blocat usa si n-am mai putut iesi din casa. A trebuit sa chem un prieten in ajutor… si ne-am chinuit sase ore sa spargem usa. Oricat de fantastica pare povestea (profa nu m-a crezut), e cat se poate de adevarata – nici unul din noi nu avea experienta in spargeri. Mi s-a intamplat sa nu ajung la timp la facultate pentru ca s-a aruncat cineva in fata metroului. Si nici alea cu “no internet” sau “n-am vorbit cu colegii” nu-mi sunt straine. Din nou, situatii perfect reale. Pana in anul IV de facultate eu nu am avut internet acasa. Si eu sunt mai salbatica de felul meu, asa ca nu prea schimbam multe cuvinte cu colegii. Si mai ales atunci cand am o perioada proasta nu sunt genul care sa ceara ajutor, sa intrebe de teme. Prefer o tema nefacuta, o nota proasta, un examen picat decat sa fiu nevoita sa interactionez cu alti oameni.

    Anyway. Trecand mai departe. Copiatul. Din perspectiva mea (adica a cuiva de pe partea cu stiintele exacte si in acelasi timp a cuiva care a copiat in draci), copiatul nu ar trebui sa existe. Nu ilegal, nu pe furis.

    Un pic mai pe larg. Am zis ca am copiat in draci. Oarecum amuzant, doar la materiile pe care oricum le-as fi trecut si inca cu o nota cel putin decenta. Ce anume am copiat poate ca o sa li se para si mai amuzant unora. Am copiat formularile teoretice. In general stiam teoria binisor. Dar o stiam matematic, grafic, n-as fi stiut cum s-o exprim elegant (si asta s-a vazut la unele examene orale, de exemplu la electromagnetism, cand profu’ m-a intrebat “ce descrie varful vectorului?” iar eu am inceput sa-mi rotesc mana in aer “pai vine asa…” 😆 profu’ s-a uitat la mine de parca as fi fost o creatura albastra cu antene “descrie un cerc” iar mie mi-a venit sa-mi trag palme… pentru ca puteam sa vizualizez formele de unda, stiam cum stau lucrurile, dar n-as fi fost in veci in stare sa exprim totul in cuvinte). Multa lume m-a intrebat de ce, oricum aveam 10 in seminarii, laboratoare, chiar intelesesem materiile respective si era destul de evidenta chestia asta pentru profi. Ei bine… tocmai pentru asta. Si din cauza lui “you’re only as good as your last performance.” Am simtit presiunea. Imaginar din partea altora. In mod real din partea mea. Am vrut rau de tot sa scot lucrari perfecte. N-am vrut sa dezamagesc. Anul I, semestrul I. Primul examen din viata mea de studenta. Am luat 9 la o materie care imi placuse si la care mi-ar fi placut sa iau 10. “Ma asteptam la mai mult de la tine.” Da, in cazul ala a fost vina mea, ma certasem cu tati, avusesem o zi proasta, n-aveam chef de examen, nu in momentul ala, o fituica n-ar fi facut nici o diferenta avand in vedere modalitatea de desfasurare a examenului. Dar m-a deranjat. A lovit unde doare cel mai tare, la orgoliu. Si e adevarat ca la mine chestiunea nu s-a oprit la nivelul de fac fituici ca sa ma asigur ca iau 10. Am ajuns sa aman examene, sa le las restante pentru ca m-am temut ca n-o sa fiu in stare sa produc lucrari perfecte. Tot anul III a fost pe principiul iau 10 sau nu ma prezint.

    Si nu e vorba doar de lucrari si de scoala. In general ma feresc de nu se poate de orice simt ca nu as putea face ireprosabil. Ceea ce e drept ca de cele mai multe ori conduce la… pana la urma nu mai fac nimic. Si totusi… ma cunosc. I take criticism badly… very! Si-mi vars toti dracii tot pe mine. Chestiile de genul ma apuc sa dau cu pumnii in toate incercand sa-mi rup oasele sunt printre cele blande.

    Nu am fost in schimb in stare sa copiez la materii la care chiar nu stiam nimic. (Si nu stiam nimic pentru ca nu eram capabila sa le inteleg si eu daca nu inteleg de la ore, acasa sigur nu depun nici un efort suplimentar. Pentru ca e neplacut. Pentru ca e frustrant sa nu inteleg ceva. Pentru ca ma face sa ma simt proasta. Ma face sa ma simt defecta. Ma face sa ma simt ca nu sunt buna de nimic… decat de aruncat la gunoi. Si normal ca prefer sa lucrez la o materie la care oricum nu am probleme. Pentru ca pe aia o inteleg. Pentru ca aia imi place. Pentru ca reusesc sa gasesc solutii la probleme si asta ma face sa ma simt bine, ma face sa ma simt un dracusor cu cornite lucioase. Ceea ce e bine.) La materiile respective, la care chiar eram in plop, nu am fost in stare sa copiez. Hai sa zicem ca o fi vorba de un simt al ridicolului ceva mai dezvoltat pe anumite directii. Daca eu habar n-am de materia respectiva, cum dracu’ stiu ce trebuie sa copiez, de unde? Si daca e o greseala acolo, cum dracu’ as putea sa imi dau seama de asta? Am preferat mereu sa pic examene. Alternativa… sa trec, dar sa risc sa fiu ridicola… m-am temut mereu mai mult de asta decat de a pica. Si inainte de facultate, dar si dupa am avut experienta corectarii cu public. Pot spune ca am ras uneori ca dementa de unele din tampeniile pe care au fost in stare sa le scrie unii din colegii mei. N-o sa uit niciodata faza cu pus dreptunghiuri in locul unor simboluri matematice si litere grecesti, ca de, asa i se printase fituica… sau rezolvarea corecta, dar a unei alte probleme. N-am putut sa copiez atunci cand asta chiar ar fi putut face diferenta intre a trece si a nu trece pentru ca m-am temut prea tare ca as putea deveni si eu la fel de ridicola. Asa ca am si picat examene in draci. Si bineinteles au mai fost si ceva fenomene inexplicabile, de exemplu examene pe care le-am trecut doar pentru ca scrisesem cerintele de doua ori (si avand in vedere cum arata scrisul meu, e greu de crezut ca n-a inteles ce scria acolo si o fi crezut ca a doua oara sunt raspunsurile) sau chiar daca nici macar nu fusesem prezenta. Poate ca n-ar trebui sa ma mire asa tare, avand in vedere ca 80% din studentii politehnicii sunt cel mult la nivelul 1+1 (si, din pacate, nu e banc).

    Ah, inca o chestie. Anul I, examen la poli. Am copiat, am pasat toate fituicile unui coleg. Rezultate: eu 10, el 3. Aceleasi fituici, da? Stiu, nu prea foloseste o fituica pe care e scris doar cum porneste demonstratia teoremelor si apoi “…” in locul demonstratiei propriu-zise. Da’ ce rost avea sa incarc fituica atunci cand stiam ca daca scriu de unde se porneste pe urma m-oi prinde cum se procedeaza?

    Copiatul nu ar trebui sa existe. Da, sunt de-a dreptul toanta la anumite capitole. Nu ma pricep sa ma exprim cum trebuie. Dar sunt capabila sa inteleg tocmai materiile de profil. Examenele cu cartile deschise au fost relaxante. N-a mai trebuit sa pierd timp cu facut fituici. Si, dupa mine, evalueaza mai bine nivelul de intelegere. Ai toata informatia la dispozitie, dar daca nu stii ce anume sa selectezi de acolo si cum sa folosesti ce ai selectat… nu folosteste la nimic. Nu m-am referit la nivelul de cunostinte acumulate pentru ca asta complica un pic lucrurile. Daca mare parte din informatiile din documentatia pe care o ai sub bot se regasesc si in cap, dar nu ai inteles ce-i cu ele… asta nu valoreaza mare lucru. Dar sa ai in cap intr-o anumita forma, in principal datorita experientei si deductiilor proprii, o parte din informatiile din documentatia aia e alta chestie… care se poate dovedi utila, mai ales daca nu ai prea mult timp la dispozitie.

    Foarte des auzita “ar trebui ca baza sa fie pusa pe intelegere si nu pe memorare.” Da, sunt de acord, dar… sa fiu sincera, pe mine ma amuza cat de multi baga chestia asta la inaintare fara sa inteleaga cu adevarat ce inseamna sau doar ca sa ofere o scuza pentru copiat. Chestia e ca… daca ai inteles cum stau lucrurile si te pasioneaza subiectul, vei acumula informatii in memorie. Asta in mare. Si apoi, chestiile pe care le uiti cel mai greu sunt alea pe care le-ai inteles prost la inceput… atunci cand strici ceva pentru ca nu prea stiai bine cum functioneaza… ei bine, te cam inveti minte si ajungi sa intelegi cum functioneaza… the hard way.

    Apoi… referitor la inutilitatea unor materii. Ignorance more frequently begets confidence than does knowledge. Asta o zicea nenea Darwin. Ce vreau sa zic este… cine decide cat de utila este o anumita materie? Elevii/ studentii se plang “materia x nu-mi foloseste la nimic!” Si nu mint. Sunt foarte convinsi de asta. Problema e ca nu sunt in stare sa evalueze cat de utila este sau nu o anumita materie. Poate ii pocneste in anul urmator de ce au facut o materie care li s-a parut inutila si de care de-abia asteptau sa scape. Am avut o supriza foarte placuta in anul II, cand lucrurile au inceput “sa se lege” foarte fain. Din pacate, pe majoritatea nu-i pocneste. (Am simtit nevoia sa povestesc o chestie de la faculta aici, but let’s skip over it.)

    Nimic nu e inutil, mi-au folosit Scooby-Doo, Insomnium si astronomia la programare), dar cred ca e doar partial aplicabil in ceea ce priveste importanta unor materii. La politehnica se face sport, se fac n feluri de economii, politici, dracu’ sa le pieptene. Sport am facut in anul I. Printre probe era si saritura in lungime. Na, aveam o colega de vreo 150 de kile. A sarit sub juma’ de metru, a luat parca 8, papa! Sa presupunem ca profu’ ar fi fost tampit si si-ar fi pus in cap sa faca pe toata lumea sa sara cel putin 1.60m. Sa presupunem acum si ca respectiva colega ar fi fost geniu la materiile de profil (nu era, a zburat la ASE dupa o vreme, dar nu conteaza). Daca nu treci toate examenele, nu termini facultatea. Deci nu poti fi inginer daca nu poti sa sari 1.60m. Sau na, mai e si exemplul meu personal. N-am terminat din cauza restantelor la… mi-e si frica sa numar cate economii si integrare europeana. Ah, si materiile astea nu pot fi schimbate cu unele de profil – am incercat!!!

  • copiatul e fie o tradare de principii, fie o metoda de a o trage sistemului

    Nici una si in acelasi timp ambele in cazul meu. Principiile mele… doar unul. Si anume ala ca nu am voie sa fac nici cea mai mica greseala. Si ca o sa fac mereu orice ca sa ma asigur ca lucrarea mea o sa fie perfecta. Si apoi clar ca ma simteam asa un dracusor destept ca totul a iesit asa cum mi-am dorit.

  • Ana: Cred ca blogul meu te place, pentru ca e kilometric comentariul si totusi n-a intrat in spam (pe cand alte comentarii, de trei paragrafe, erau automat taiate). Good one.

    In cazul incapacitatii de a descrie teoretic (sau de a ”abera frumos”), pot sa-ti inteleg frustrarea. Aveam un pact mai demult cu un coleg, pe aceeasi tema (he knew the data, I could create the bla bla).

    Si asta e o chestie reala si am vazut-o la fostele colege de facultate: multe copiau la materii pe care le stapaneau binisor de altfel. N-am prea inteles-o, dar am vazut-o.

    Exista un punct in care poti trage linie si poti spune, ca elev: asta e inutil. Nu stiu cum e la Poli, dar in general la facultatile de uman, la un punct, o sa te cam angajezi/descoperi ce-ti place si iti dai seama ce ti-ar putea folosi in viitorul apropiat (in cel indepartat nu prea conteaza, pentru ca sunt mai multe sanse sa-mi amintesc istoria din liceu, decat unele materii din facultate).

  • Fain link, desi mi-a luat ceva sa ma prind de unghiul de abordare (e prea devreme pentru a sesiza ironia :p)

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.