O tara de imprumut…

Asta-i un articol pornit de la o discutie pe trecerea de pietoni. Putintica indulgenta, va rog…

La sus amintita trecere, am intalnit acum doua zile o doamna cu o senzationala perspectiva asupra vietii. Fara sa o fi abordat, dar impartasind cu ea experienta devastatoare a unui pliant Provident, doamna s-a trezit ca-mi spune : Si ce-i pana la urma rau cu imprumutatul? Eu am datorii la banci de cand ma stiu! Si mama imprumuta la fel, putin de-aici, putin de-acolo.

Cam atunci m-a lovit pe mine epifania: geme netul de articole despre cum romanii sunt prosti, lenesi si fuduli, despre cum traiesc peste mijloace si despre cum au fost treziti de criza. Complet de acord, dar inca nu vad niciun articol despre cultura imprumutului. Noi astia, care in 89′ ne luptam cu teroristii si suzeta, am prins  ani buni ramasitele mentalitatii de ”imprumut”. Monstruletul inca respira cuminte din coltul lui intunecat.

Ideea de imprumut are radacini mai vechi: de la cana de zahar pe care nu o mai vedeai niciodata inapoi (nici macar sub forma banalului ”multumesc”) pana la ”da-mi si mie o suta de mii pana miercuri”, obiceiul de a ciupi sub pretextul imprumutului ramane in picioare. Pana la urma, nici nu-i vorba de reputatia ta ca individ sau de faptul ca amatorii de imprumuturi sunt cei mai detestabili membri ai oricarui anturaj. E vorba pur si simplu de ideea de a calca in picioare  bunavointa celorlalti, mizand pe nesimtita idee ca ”nu vei fi prins”. In sumara-mi experienta de viata, am intalnit inclusiv cazul patologic, al omului bolnav de imprumutat, cuplat cu un caz rebel de ”nu-mi amintesc”. Respectivul, un pustan deloc sarac, a fost vindecat in mod miraculos de boala cand, pe la vreo 16 ani, a imprumutat de la minoritatea care poarta constant camuflaj nocturn.

Pana la urma, in asta a constat si surpriza crizei. Mii de indivizi au mers pe romanescul ”Si daca nu platesc, ce patesc?” pentru a descoperi surprinsi regula de baza a sectorului financiar: banca nu pierde niciodata. Bine, in criza, bancile au pierdut alaturi de ai sai speculanti clienti, dar niciodata bancile n-au pierdut singure. Totusi, amicul ala de la care iei bere si tigari pe ”datorie” te va suporta o vreme, pe cand o corporatie aflata in galeata te va tara in rahat si iti va indesa pe gat turtite din acelasi material. Ideea imprumutului si a datoriei atasate inca nu s-a intiparit clar in mentalul colectiv, inca obisnuit cu traditia comunista de tip ”merit si eu putin, ca doar e munca mea”. Comparatia poate parea deplasata, dar aceeasi doamna de la trecerea de pietoni avea clara impresie ca de fapt imprumuta tot din ”banii ei, banii dati pentru stat”.

Justificarea oricarui imprumut pe termen lung trebuie sa fie a naibii de buna. Nevoia stringenta nu este ceva nemaintalnit in lumea animala. Totusi, de-aici si pana la ”am nevoie de 3 000 de euro imprumut ca sa-mi iau perdele’, e o distanta apreciabila. Pe-afara se poarta imprumuturile masive pentru facultate, metoda care a scazut masiv valoarea unor universitati din Vest. E clar ca daca micutul Johny termina la Oxford, va avea automat salariu de 100 000 de lire pe an, nu? Ca om cu groaza de datorii si cu reguli stricte in ceea ce priveste imprumutul, imi e extrem de greu sa inteleg cum poti vorbi candid de un imprumut de 100 000 de euro, de parca ai fi imprumutat o bicicleta Pegas.

Daca ar fi vorba numai de micile meschinarii si de atitudinea fata de banci, tot ar fi una. Din pacate, imprumutul apare mereu, ca o justificare trista pentru furt. Asa circula articole, glume, idei si imagini “cu imprumut”. Mai mult, victimele ar trebui sa fie mandre ca vreun cretin se ”imprumuta” constant de la ei. Cand vine vorba de calculat dobanzi, nevoiasii se ascund linistiti intr-un colt si se fac ca ploua. Totusi, nu-i cazul sa ne agitam : intr-un fel sau altul, banca nu pierde niciodata…

P.S: Ca intotdeauna, fara legatura, incerc inca sa descopar motivul pentru care mi se aglomereaza zeci de mesaje in spam si motivul pentru care Google nu ma mai indexeaza aproape deloc. Nu ca ma omor cu traficul, dar nu inteleg cum au zburat din motoarele de cautare anumite articole…

21 Comments

  • Citii articolul asta cu mare atentie , chiar de doua ori , si ma asteptam sa scrii mai mult despre esenta culturii imprumutului , adica sa vorbesti despre dobanda atasata imprumutului .

    Problema este ca multi s-au obisnuit sa imprumute un kil de zahar si o cana de ulei fara dobanda , si sa cumpere de la birt pe datorie , ajungand sa se mire de dobanzile mari practicate de cei de la Povident pentru imprumuturile acordate unora ca ei .

    Daca inainte de 1990 am fost invatati ca imprumutul este ceva rau si ca sumele imprumutate trebuie rambursate anticipat , dupa 2003 romanii ar fi trebuit invatati sa se imprumute numai daca isi pot permite sa suporte ratele , iar sumele imprumutate aduc un beneficiu justificat , pentru ca multi nu au realizat ca in loc de Wolskwagen sau Audi puteau sa-si cumpere Opel sau Mazda cu mult mai putini bani .

    Cred ca si titlul articolului e cam inselator , pentru ca atunci cand spune cineva o tara de imprumut , primul gand care mie imi vine in minte este la emigrare .

    In ceea ce priveste indexarea blogului tau , eu am impresia ca e cineva care se ocupa de tine si “te face ” , dar nu pot inteleg e de ce ar face cineva asa ceva , asa ca astept alta explicatie .

    E bine ca eu nu mai intru la spam cum intram inainte .

    Ai updatat wordpress ?

  • Romania Inedit: Da, cam aia era intentia articolului si da, titlul pare a fi usor din alta pagina.

    Am actualizat WP-ul, are bube noua versiune?

  • Nu stiu daca are bube , dar vad ca a aparut deja WordPress 3.1 Beta 2 pe 15 decembrie , adica asta inseamna ca mai sunt multe de imbunatatit la wordpress 3 .

    In ceea ce priveste imprumuturile , eu cred ca pana la urma o sa se intample exact ce s-a intampla dupa Caritas , Safi si FNI , adica pana cand nu o patesc un numar mare de cetateni , multi nu se gandesc de foarte multe ori inainte sa ia un imprumut si nu se uita cu atentie la clauzele contractuale , la fel cum s-a intamplat cu persoanele care au cumparat case aflate in stadiul de proiect si terenuri la mama dracu .

  • pai nu stiu, parintii m-au invatat ca nu e bine sa te imprumuti .. sau sa fii dator. sa nu fii DATOR.

    Altcineva m-a invatat ca daca dai banii imprumut la prietenii tii faci dusmani si ii pierzi 🙁

    😀 HAI sa spunem ca sunt 2 categorii de oameni .. aia care nu vor sa se imprumute si aia care sunt invati sa traiasca pe datorie (cunosc si cazuri concrete de asa ceva (haide sa le spunem cazuri patologice).. care si acum traiec tot ..din imprumutat)

  • Am avut un client odată, m-a minţit fără să clipească, că are doar un împrumut. Când i-am făcut verificarea în BC mi-a căzut sistemul. Avea 11, dintre care 3 în desfăşurare. Mi-a plecat supărat, după ce a încercat el nişte şmecherii cu spaguţe. Nu există cultură pe aşa ceva. Şi nici nu cred că o să existe în următorii 20 de ani.

  • Romania inedit: Au patit-o si acum, dar unora le e prea rusine sa iasa cu gura mare, ca dupa FNI.

    My Coffee Break: Si eu am o oarecare psihoza in ceea ce priveste imprumutatul/datoriile (in primul caz am limite clar stabilite, in al doilea caz datoriile ma apasa la nivelul la care, daca am fost fortat sa imprumut , stau maxim 1-2 zile pana sa-l restitui).

    Luka D: 11 imprumuturi…

  • lool 9 imprumuturi . totusoi loollll
    @ krossfire: foarte bine facut.

  • Prefer sa nu imprumut bani, indiferent de situatie. Daca am intr-adevar niste probleme iesite din comun, exista familia.
    Cred ca singurele cazuri in care un imprumut ar fi justificat ar fi cele in care cu banii primiti fie incepi o afacere, sau ii investesti in ceva ce iti aduce un venit care sa acopere ratele + un pic profit, fie ai, Doamne-fereste, o probleme grava de sanatate.

    Altfel… si-asa imi “ciupesc” destul bursa de pe card, ultimul lucru pe care mi-l doresc este sa ma mai trezesc si ca am rate de platit. Plus ca, exact asa cum spunea si my coffee-break, am fost invatat sa nu raman dator nimanui.

  • Cedik: Da, dar si atunci, capitalul afacerii tale nu poate veni doar dintr-un imprumut.

  • Desigur ca nu. Eu unul nu as porni o afacere daca nu am macar o buna parte din bani (macar o treime, daca vorbim de sume foarte mari). Altfel… incepi mai de jos si avansezi in timp.

    Si poate, poate, poate ar merge si un credit de locuinta, in anumite situatii, desi nici de-asta nu as face.
    In rest, creditele “doar cu buletinul” si “pentru nevoi personale” ar trebui interzise. Si mai e o chestie… sa zicem ca pot lua acum un calculator/laptop sau sa strang un an bani pentru el. Daca am rabdare si astept un an de zile, imi pot lua unul mult mai bun si la un pret mai convenabil 😀

    Iar poate cel mai puternic argument in defavoarea unui imprumut este ca, pentru mine, un lucru pentru care am strans si economisit niste bani, are o valoare emotionala mult mai mare. Ma bucur altfel de el

  • Ah, era sa uit.
    Legat de problema cu indexarea, ai cont google webmaster tool?
    https://www.google.com/webmasters/tools/home?hl=en
    Odata ce iti faci cont acolo si confirmi ca e site-ul tau (fie adaugi un metatag in header, fie uploadezi un fisier specific pe host), te anunta ei daca sunt potentiale probleme cu site-ul tau, care ar putea impiedica indexarea cu succes a site-ului

  • Cedik: Am cont pe webmaster tools, aia e problema 🙁

  • Cam aceiasi discutie am avut-o si eu cu un prieten, el spunea ca e bine sa fii dator mie acest lucru mi se pare o metalitate prosteasca .Sunt de acord cu Cedik in privinta imprumuturilor dar nu toti gandesc ca noi.

  • De ce ar fi datoria un deziderat:)?

  • A fost o discutie mai lunga pornita de la comunism si ajunsa la datori in general chiar nu stiu ce a fost in capul lui dar nici nu ma complic sa inteleg. Poate pentru el ar fi o placere sa fie dator.

  • Nu ma imprumut din principiu.
    De imprumutat am dat imprumut si nu am mai vazut nimic inapoi.De atunci nu ma imprumut nici carti sau CD-uri , preder sa le caut si sa le ofer pe suport electronic, cartile iar CD-uri le transform la cerere…Dureeaza cateva zeci de minute (20) dar prefer asa decat sa imi vad colectia discografica praf iar biblioteca goala.

    Cu banii am pierdut de cateva ori iar o data cand m-am imprumutat de la un amic, i-am dat inapoi s-a uitat la mine si m-a intrebat “Si dobanda?” , i-am dat inca jumatate din suma , pentru ca apoi sa imi spuna ca a fost o gluma, si cum nu am gustat-o ,dupa ce am multumit frumos si m-am retras , tot el a fost cel ofensat “Asta nu intelege de gluma”. Imprumutul a fost pe doua zile si a fost returnat cu trei ore inainte de termen.

    De atunci se stie ca de la “nemtalaul ala nu mai primim nimic, e zgarcit”…

  • “Amana ratele, nu cadourile!” sau ceva in genul asta scria pe un pliant primit in cutiuta postala. Oh, go hang yourselves! a fost primul meu gand cand l-am vazut.

  • Cartim: De acord la sectiunea carti. Am reactii foarte nasdoale cand nu mi se returneaza, poate chiar mai nasoale decat in cazul banilor.

    Ana: Sloganul ala e putin abject de felul lui 😛

  • Concluzia desprinsa din articolul tau este ca pentru a-mi recupera suma cu 4 cifre imprumutata bloggerului roman eu ar trebui sa ma fac incorporez. Corect?

  • Sa te incorporezi:) ? In armata?

  • 🙂 înglobez / cătănesc / conscriu / șorozesc / asentez

5 Pingbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.