In ultima vreme am fost prea obosit pentru a mai scrie, socializa sau chiar pentru a termina frazel…

Daca va intrebati despre ce naiba ar putea fi postul, ei bine el nu e cu siguranta despre parcuri. Gata, v-am stins si ultima faclie de speranta ca ati fi putut citi ceva coerent astazi. Titlul vine de la un articol care trebuia sa apara cu un an si ceva in urma. Stiu, public cu viteza cresterii economice a Romaniei. In perioada amintita anterior, trantisem online cateva frustrari legate de oamenii asa zisi ”atehnici”. Tot atunci eram pe punctul de a plasa o intepatura in directia adversarilor trendurilor online. Nu-i timpul pierdut: ma irit acum, doar e in prag de Craciun…

La momentul respectiv gandisem o analogie copilaroasa, plecand de la faptul ca de ani buni, lumea online nu mai e un tarc pentru ciudati. E un parc imens, unul care acopera aproape tot orasul si prin care involuntar vei trece in drumul spre casa, munca sau bar. Nu e ca si cand n-ai putea ocoli parcul, dar, ca sa vezi, iesirile lui duc instant in toate directiile posibile. Mai toti prietenii tai si sefii tai pierd vremea prin el, alaturi de pustii rebeli, iubitorii de blanuri si  de idioti.  Sa spunem ca nu te intereseaza nici ei, nici oamenii cu portavocea de la coltul aleii (bloggerii). Sa spunem ca tie pur si simplu nu-ti plac parcurile. Ocolirea parcului e o chestie anevoioasa, dar posibila, desi amicii tai se vor intreba intotdeauna de ce naiba nu te vad pe-acolo.

Problema cu ocolirea parcului online, ca si cu recunoasterea inaptitudinii sau a dezinteresului, vine din modul in care faci asta. Prima versiune este ocupata de recunoasterea demna: nu ma pricep, nu pot, sau pur si simplu personalitatea mea nu se pupa bine cu mediul asta.  La naiba, pana si atunci cand injuri pe cineva o poti face intr-un mod demn si fair-play (sau macar argumentat). A doua versiune, cea mai des intalnita, este izvorata de incapacitatea de a-ti recunoaste ignoranta. Nu, nu eu sunt ala care nu stie cu ce se mananca un blog, un cont de Facebook, Twitter, etc. Nu, toti aia care folosesc serviciile astea sunt idioti, iar eu sunt un vizionar pentru ca ma ascund in coltul meu si carcotesc!

Speram sincer ca intre postul meu anterior si articolul asta, specia asta sa dispara. Ei bine, n-a disparut: in cel mai bun caz s-a metamorfozat intr-o specie de trol des intalnita pe siteurile de stiri si blogurile cunoscute. Nu e greu sa observi ca exista intr-adevar oameni pe care lumea online nu-i prinde. Fie ca-i vorba de varsta , mentalitate sau de pura preferinta, cei care trec tacit pe langa lumea virtuala sunt de cele mai multe ori demni de respect. Nu-i pot insa intelege pe cei apropiati de varsta mea, fara vreun handicap material sau mental, care iti spun cu seninatate ca ”toti astia cu blogurile, publicitatea si twitterurile lor sunt niste imbecili”. Imi e inca greu sa recunosc ignoranta ridicata la rang de virtute.

Am inteles, sunt oameni carora nu le place sa mearga prin parc. Nicio problema, exista rute ocolitoare. Totusi, are vreun sens sa te urci pe gard si sa-i scuipi pe cei care-si vad de treaba inauntru?

P.S : Intarzierile in postare va sunt aduse cu ajutorul FAN Curier, aceaasi firma pur romaneasca care intarzie de fiecare data comenzile si  pentru care o livrare inseamna o completa restructurare a programului pentru ziua respectiva. Am mai scurtat putin dedicatiile morbide, pentru simplul motiv ca eroarea fusese a dispeceratului lor, nu a curierului (si dupa cateva telefoane si amenintari, am recuperat coletul).

P.S2: Cu intarziere, Sarbatori Faine daca nu ne mai citim pana duminica!