Ba, coinace!
Astazi voi introduce din nou profanii in lumea misterioasa si ezoterica a orasului cu doi primari puscariasi…
Cu aproape sapte ani in urma, cand am decis sa parazitez taramul bucurestean, am sesizat ca una dintre expresiile mele favorite nu se regasea in vocabularul colegilor mei, indiferent de regiunea din care respectivii migrasera. Pe de alta parte, valcenii pareau a fi familiari cu expresia si ii recunosteau meritele verbale si literare. Cuvantul in cauza s-a nimerit sa fie “coinac”, un nobil termen argotic asociat celor mai mici in varsta decat tine. Dexonline consemneaza in treacat existenta acestei perle de limbaj si prefera sa dedice spatiu unor sensuri deloc poetice ale aceluiasi cuvant. Eh, macar se intelege ca accentul e pe silaba a doua.
Aparent restrans la orasul Ramnicu Valcea si la imprejurimi, cuvantul “coinac” are o istorie incarcata de lupta si suferinte prepubescente. Provenind cel mai probabil din expresia “coiţe” (sau din poloneză, de la “gowinac”, zic unii lingviști), coinacul a devenit mai mult decat o banala injuratura. La gradinita, coinaci erau cei cu un an mai mici decat tine, cei in fata carora iti demonstrasesi superioritatea…imbatranind. In clasa I, coinaci erau absolut toti pustii de gradinita, chiar daca unii erau de aceeasi varsta cu tine. Evoluasesi, aveai insigna in piept. Ulterior, in clasele 5-8, coinaci erau toti oamenii care nu coincideau cu tine, chiar daca tot ce va despartea erau cativa centimetri inaltime.
Din ce imi amintesc, termenul se aplica fara discriminare si fetelor, dar aici aparea si o conotatie afectuoasa. Daca te placea o ”coinacă”, atunci te placea o fata mai mica decat tine, care de cele mai multe ori iti placea si tie (dar tu nu puteai recunoaste asta, pentru ca erai mare si tare). Daca-ti placea tie de o ”coinacă” iar ea nu-ti impartasea afectiunea, atunci aveai o problema, amica. La gradinita, in grupa mare fiind, am fost la un moment dat placut de o “coinăcică” (cum o alintam) cu un an si ceva mai mica. Am rebotezat-o ulterior “gagicuţa”, impulsionat de amicul meu de-atunci. Era mai nobil.
In liceu, termenul de ”coinac” a aparut mai rar, insa era un termen suficient de natural incat sa nu ridice sprancene de adolescenti. Aici termenul era folosiv exclusiv peiorativ. Coinac era oricine indraznea sa-ti atinga orgoliul de pusti infatuat (chiar si cei mai “in varsta” decat tine). Tot coinaci le spuneam si celor vizibil mai imaturi decat noi (noi la 14-15 ani fiind, evident, maturi). Pentru a ajuta antropologii si etnologii, am mazgalit cu maiestrie o harta a originii ”coinăciei” (sau ”coinăcelii”, dupa cum pronunta ramura sudica a valcenilor).
In ciuda a ceea ce pare a fi un punct de origine pentru expresie, am primit rapoarte ale cuvantului coinac si din alte zone ale tarii. Asta e dovada clara ca, la fel ca Super Baba Samurai sau piesa Capu sus, botu’ jos, multe mituri urbane valcene si-au depasit magistral originea. De ce este insa relevanta aceast ”banal regionalism”? De ce au trebuit irositi niste biti si de ce a trebuit sa biciuiesc in asemenea hal cuvintele?
Explicatia este simpla si sta chiar la baza fenomenului. Coinacii nu puteau sa sara peste patru trepte de scara, ca noi. Coinacii nu intelegeau jocurile si discutiile de ”oameni mari”. Coinacii te deranjau uneori, desi simteai dubioasa nevoie de a-i apara. Mai mult, coinacii clar nu stiau ”cum e cu fetele”, mai ales ca multi dintre ei erau fete. Coinăcia nu discrimina sexual, desi, anatomic vorbind, ar fi trebuit sa o faca. Peste toate insa, era placerea de a striga din toti rarunchii: Băăăă coinaaceee!
P.S: M-am gandit sa revin ceva mai devreme, insa nu cred ca vrea cineva sa-i povestesc toate glumele lui Eddie Izzard. Poate mai livrez un set de filme, ca sa aflati finalul de la Iron Man 3.
acu’ ceva ani un unchi d-al meu a încercat să devină primar la voi :))
A scapat, din fericire 🙂
Eu stiam altfel, adica coinac/coinaca/coinaci se refera strict la cei care sunt mai mici ca tine cu 2-3-4 ani. Noi asa il foloseam. Exista si o treapta mai joasa, se numeau coinacei. Practic erau cei care erau si mai mici de 4 ani.
Eu pana azi nu am auzit de termenul asta, dar aflai acuma. 🙁
ce noroc pe mine ca am mai auzit la cine va “coinace”
wpolitik: Dar tot valcean esti, deci nu se pune. E posibil ca in primii ani sa fi folosit si noi demarcarea aia, dar ulterior termenul a capatat alte sensuri.
Romania Inedit: Raspandeste-i magia!
Conexion: Este? Nu ne mai simtim atat de singuri in univers!
Sa stii ca ma gandii sa scriu despre asta cand facui dus, dar imi trecu cheful dupa ce ma terminai de spalat.
Prima data cand am citit titlul m-am gandit ca vrei sa scrii ceva despre Mugur Isarescu, ca si el tot valcean este.
Mugur Isarescu e nascut la Dragasani (langa Ramnicu Valcea, intr-adevar), insa pe langa el, eu sunt coinacul.
Din pacate Mugurel ne considera pe toti coinacii lui si vrea sa moara in functie dupa ce a nenorocit o tara intreaga. 🙁
Tind sa cred ca-i printre singurii care o mai tine pe o oarecare linie de plutire. Dar ma rog, opinii.
[…] si maturitatea – Sau de ce oamenii copilarosi nu sunt neaparat imaturi. Ba coinace! – Cum a evoluat cuvantul “coinac” si de ce ar trebui sa va […]
[…] ne scotea pe toti din sarite. Da, chiar si pe noi, aia care nu-l prea cunosteau. Juca miuta cu pustani de clasa a treia? Trebuia sa castige! Juca impotriva unor fete care “voiau sa invete si […]
[…] Serios. Respectivii profesori ne-au rugat sa facem ce credem ca este moral sau etic, iar noi, pustanii de generala si, mai tarziu, de facultate, am simtit nevoia sa le demonstram cat de rebeli suntem. […]
Am stat 6 ani in Cluj, 1 an in Sibiu si de 4 ani sunt in Bucuresti. Nicaieri n-am gasit oameni care sa stie intelesul termenului. Se pare ca-ntradevar e folosit numai in Valcea, probabil doar in oras.
Dadui de blogul tau din intamplare si ma bucur. Scrii foarte interesant. Bafta multa!
VALCEA uber alles !
He,he…. sa fi vazut coinaceala in Zavoi la strand, inainte de
meciurile Chimiei!!!
Bogdan: Si eu sunt de vreo opt ani in Bucuresti (articolul fiind mai vechi), dar inca n-am gasit initiati care sa nu fi luat contact cu valcenii. Termenul e folosit insa si in afara orasului, dar nu la distante foarte mari de “epicentru” 🙂
Ela: Eu am prins strandul din Zavoi pe ultima suta. Ulterior, suprafata lui a fost transformata intr-un lacusor + o noua colectie de bancute. Am prins insa perioada “Bârlogului”, desi eram mic 🙂
@Kross
Ok,ok am inteles aluzia…. esti un “coinac” fata de mine…LoL
Valeu,cu bîrlogul tau mi-adusasi aminte de de zoo-ul din Zavoi;
tz, tz, tz nu-i frumos sa vorbesti unei d-ne de etatea ei, hihihihi!
As vrea eu sa mai fiu “coinac” 🙂
La mine în cartier se folosea des acest cuvânt, cam prin anii’80, în timpul copilăriei și al adolescenței mele. Dar orașul în care stau eu nu are nici o legătură cu Vâlcea. Este vorba de Ploiești, drept pentru care ar trebui revizuită harta 🙂
Probabil l-ati importat din Valcea :))) (Stiu ca atunci cand am scris articolul asta mai multa lume a spus ca l-a auzit pe undeva, in general prin partile Valcii – ba chiar un cititor l-a adaugat si in DEX Online :)) ).
Si noi il foloseam in anii ’60 – ’70.
Acum cateva saptamani mi-a venit dintr-o data sa-mi descriu seful unui amic: “un coinac cumintel”.
Deh eu am aproape fatidica varsta de 60 de ani (dar mai am pana atunci), el (seful) vreo 35 – 38.
Tot in Valcea?