Vikingi in Parcul Carol

“As vrea sa citesc iar cronici de concerte si recenzii de albume pe blogul asta!”, spuse Nimeni cu entuziasm.

Cu lansarile Sabaton si Elvenking la usa si cu peste un an de la ultima abatere, am zis sa va livrez o cronica la cald. In cazul de fata, o sa va spamez cu a doua venire a suedezilor de la Amon Amarth in Romania, din 29 aprilie. Inainte sa incep sa aberez, as vrea sa spun ca: fratilor, ne-am imputinat si, din pacate, maturizat! Daca “maturizare” e un cuvant greu in contextul bataliilor imaginare cu dragoni, as spune macar ca am…imbatranit. Chiar daca in ultimii doi ani n-am mai frecventat cu aceeasi pasiune cantarile, calmul si civilizatia publicului ma linisteste si sperie in acelasi timp. Ori s-au perfectionat firmele de securitate, ori pustii care faceau mosh pit-uri au ramas fara subventii. Sigur, scena romaneasca de rock si metal n-a fost niciodata una prea agresiva, dar uneori ai impresia ca asisti la centenarul Marina Voica.

Sa revin insa la concertul de ieri. Arenele Romane nu-s chiar locul meu preferat de joaca, iar cortul ala dubios nu e doar moartea pasiunii, ci si a sonorizarii. Cu toate astea, in ciuda unor mici probleme din trecut, Maximum Rock si Promusic Events nu pot fi acuzati de amatorism. Cortul se justifica sub “amenintarea” ploii, iar restul de elemente au fost suportabile pentru cei maxim 3000 de oameni din zona: garderoba si toaletele erau functionale (unisex, din pacate pentru doamne), paza decent antrenata, iar chioscurile de bauturi nu ne-au stresat cu jetoane. Mi-ar fi placut ca interdictia de a fuma in cort sa nu ramana doar la nivelul unui mesaj labartat pe monitoare. Nefiind insa fumator, nu am idee cum e sa stai patru ore fara viciu, dar nici nu ma scoate empatia afara din casa. Acum, legat de muzica…

GOD – The Barbarian Horde 

Dupa zeci de incarnari si ani de activitate, iesenii de la GOD au prins secretul trupelor mari: metalul “pagan” se simte mai bine cu o coregrafie. Si exact asta ne-au si oferit: spectacol. Desi erau prima trupa de pe scena si n-au avut decat o jumatate de ora, romanii au venit cu torte, stindarde cu lupi dacici, scutieri si domnite. Chiar daca din vechea trupa n-au mai ramas prea multi membri, nou venitii nu sunt de lepadat. Aici trebuie sa o amintesc pe domnisorica de la vioara care a intervenit si cu vocea. N-am idee de varsta ei (parea usor…minora), dar pot sa garantez ca a atras atentia hoardei din fata mea. La capitolul piese, nefiind mare fan al trupei, am identificat doar piesa Glia la intrarea pe scena, Noaptea si Legea Pamantului, dar n-as putea sa garantez.

Daca sonorizarea nu i-a prea ajutat, profesionalismul si interventiile in ”dulcele grai moldovenesc” le-au adus publicul aproape si cateva cereri de bis. GOD au plecat de pe scena la 20.00, dar am ramas cu impresia ca ar trebui sa mai ascult o data ultimul lor material, EP-ul Zal Mox. Un folk metal bine executat care-si poate gasi cu usurinta locul la festivaluri ceva mai mari.

Hypnos

Dupa ceva Hatebreed in boxe si dupa un ”player error” in monitoarele laterale, au urcat pe scena cehii de la Hypnos. Cum schimbarea siglelor si probele de microfon au fost rapide, oamenii au inceput sa cante mai devreme, oferindu-mi timp sa realizez ca death metal-ul lor furios si tehnic nu e pe gustul meu. Cu alte cuvinte: au fost faini, dar m-au plictisit. Avand in vedere ca sonorizarea s-a imbunatatit vizibil in comparatie cu GOD, cred ca fanii Hypnos au cam primit ce voiau. Asta si un joc de lumini simpatic la inceput.

Eu nu am fost miscat nici de engleza brutalizata de solist (“Let’s be enjoyed!”, “Open the Internet!”) si nici macar de piesa din anii ’80 “pe care poate o stiti, desi o cantam cu alta trupa”. Am apreciat incercarile de comunicare in romana (“buna seara”, “multumesc” si restul de clisee), bass-ul fara cap Hohner al solistului si suflanta care a propulsat pletele trupetilor in perioada de glorie metal-ului. Cu toate dedicatiile facute mamei solistului si Bucurestiului, n-am putut retine prea multe piese, Inverted ramanandu-mi totusi in memorie. In cuvintele solistului: “we have video on the Internet”, cuvinte ce demonstreaza ca muzica e o limba universala (dupa cum sustinea si el, de altfel), dar engleza mai are de asteptat.

Amon Amarth

Dupa o tura prelungita de Iron Maiden in boxe si ceva pregatiri de lupta conduse de ”the local viking crew”, Amon Amarth a intrat pe scena la 21.30, ora respectata la fix de organizator. O panza imensa cu coperta albumului Deceiver of the Gods si cateva armate barbare imprimate in lateral. O sonorizare intr-adevar buna si un joc de lumini simplu, dar eficient (un joc de umbre, daca e sa fim corecti). Cu alte cuvinte: un nivel peste, nivel pe care l-au confirmat si vikingii din jurul scenei care au strans randurile de la primele semne.

Vikings

Acum, as trebui sa spun ce super fan Amon Amarth am fost, dar as minti cu nesimtire. E una din trupele care m-a prins foarte greu, dar si cand m-a prins… In orice caz, death metal-ul melodic cu teme nordice mi s-a parut mereu putin exagerat (acum ma intreb cu ce comparam exact, probabil cu desfasurarea “finuta” a unor trupe de viking metal precum Ensiferum, Einherjer sau Equilibrium). Dupa ceva vreme am inceput sa-i apreciez pe suedezi, de vreo 3 ani incluzandu-i definitiv in playlist. Pe de alta parte, daca Amon Amarth nu se numara totusi printre favoritii vostri, merita totusi sa-i vedeti live. E o recomandare primita si de la cei care au asistat la prima venire a trupei.

Johan Hegg este intr-adevar un ”front man”. Interactioneaza cu publicul, are o engleza impecabila si a afisat probabil cea mai in regula “romana” de pana acum (pornind de la Joey DeMaio in sus). In al doilea rand, in ciuda unei burti in crestere, omul e al naibii de “viking” si stie cum se poarta o barba. Daca adaugam si cornul de bivol din dotare (nu e o metafora retarda), intelegem de ce nenea asta a fost ales sa joace in Northmen – A Viking Saga.  Din moment ce am pornit cu solistul, ar fi de mentionat ca pe 29 aprilie a fost si ziua lui. Pe langa fanii romani care i-au cantat “Happy Birthday”, Hegg a fost surprins de ceilalti membri ai trupei si de organizatori care i-au adus un tort si o sticla de sampanie (sticla “impartita” cu toti fanii din primele randuri, alaturi de o felie de tort).

Amon Amarth au inceput cu Father of the Wolf urmat de Deceiver of the Gods si au jucat tare pana la sfarsit. Imediat dupa, Death in Fire ne-a facut sa urlam ca apucatii timp mai bine de cinci minute. Daca albumul care da si numele turneului a ocupat o parte insemnata din playlist, nu pot sa spun ca materialele vechi au fost neglijate. Am prins un As Loke Falls, dar si Guardians of Asgaard, Runes to My Memory sau Cry of the Black Birds. Varyags of Miklagaard a sunat mai bine decat pe album, iar Destroyer of the Universe a intrat dupa o runda de “Skol” (Noroc) si “Cum va simtiti?”, completate de “I’m glad the ballet is over!”. La bis s-a marsaluit pe Twilight of the Thunder God si, evident, The Pursuit of Vikings.

Mi-au lipsit Fate of Norns si Victorious March. N-as zice oricum ca 90 de minute, cat ne anuntau oamenii ca au cantat, e chiar un supra efort. Nu cand asculti un om de 80 de ani cantand trei ore (stiu ca e altceva, dar totusi). Altfel, un concert reusit din punctul meu de vedere. O executie excelenta si un show live care mi-a amintit ca, in ciuda preoconceptiilor legate de genul abordat, Soderberg si Mikkonen sunt niste chitaristi fantastici. Imagini mai clare puteti vedea aici.

Pe final, as vrea sa revin putin la prima afirmatie, legata de cumintirea metalistilor. La un moment dat, se asezase langa mine un zdrahon pe la vreo 35, plin de muschi si cu pleata pana la cot. Dupa ce au iesit de pe scena cehii de la Hypnos, omul a fost sunat de sotie sau prietena. Ei bine, toata aura de razboinic viking s-a topit sub cuvintele ”Da, iubi, sunt de-aia care grohaie, nu-ti plac tie. Lasa ca mergem maine in parculet si o luam si pe Ioana!”.

P.S: Stiu ca mi-au ruginit piulitele si am ceva restante de albume si concerte, dar nici voi n-ati strigat. Voiam initial sa scriu despre Dreamhack si meciurile dintre echipele Alliance si Cloud 9, dar cred ca nici jucatorii de Dota 2 nu treceau de primul paragraf.

 

30 Comments

  • GOD au “rupt” chit ca mie imi place mai mult conceptul medieval-crestin – acum sunt doar o alta trupa “pagan”. Nu stiu daca ai remarcat dar si publicul a apreciat mai mult piesele “clasice” – Noaptea (Here comes the night) si From The Moldovian Eclesiastic Throne – cauta-le pe youtube.

    Hypnos au fost foarte profi dar nici mie nu mi-au placut. Nu am nimic sa le reprosez dar….

    Amon Amarth au rupt – de mult nu am mai vazut un show care sa imi placa atat de mult. Tu l-ai remarcat pe Hegg in Vikings? Sunt la zi cu serialul dar nu mi-a sarit in ochi…

  • Noaptea o stiam si o recunoscusem si eu, bine ca mi-ai amintit…ca scrisesem altceva. From The Moldovian Ecclesiastic Throne nu am recunoscut si nici nu ma prea prind variantele de pe Youtube, dar da, live a sunat totul bine.

    Altfel, vad ca suntem pe aceeasi linie cu spectacolul. Celor de la Hypnos cred ca le-a placut putin prea mult publicul.

    Cica nu in Vikings urmeaza sa apara Hegg, ci intr-un film cu tematica vikinga (l-am indicat mai sus…initial credeam si eu ca tot in serial o sa-si arunce securea).

  • Mor de ciuda. 🙁

    N-as zice oricum ca 90 de minute, cat ne anuntau oamenii ca au cantat, e chiar un supra efort.

    E una din chestiile care ma roade, mai ales ca ei au in spate concertele “An Evening with Amon Amarth” cu cate ~24-25 de piese (chit ca minunea a pornit de la faptul ca n-aveau trupa in deschidere).

    M-am gandit si eu de mai multe ori la asta, cum pot niste mosi sa duca cate doua ore sau mai mult, unii inca topaind in ciuda unor probleme medicale deloc neglijabile si avand de acoperit o scena mare. Sunt obisnuiti? Nu prea au sau chiar nu mai au deloc concerte in zile consecutive? Daca obisnuinta se capata, pauzelele lungi si dese sunt un lux pe care trupe ca Amon Amarth probabil nu si-l pot permite.

  • Eu m-am gandit si ca poate oamenii fusesera ”tocmiti” sa cante mai putin, cum se intampla de multe ori la noi si au incercat totusi sa-si duca setlistul pana la capat, de dragul publicului (dar ma cam indoiesc).

  • Nah, setlistul lor are aceeasi lungime in tot turneul din cate stiu. Altfel, am uitat sa ma prezint: eu sunt Nimeni din prima propozitie. 😛

  • Mno, ziceam si eu…ca lumea nu se prea mai omoara cu muzicile “zgomotoase”. In afara de tine, Garm, Nelinistitu’ (care a avut super lansare, ratata de mine din cauza concertului), Adi Killarasu, Odeena, DeMaio si inca vreo 2-3 oameni cu care mai interactionez, restul citesc prima fraza si trec mai departe 😛

  • Da, bre, frumos! Că demult nu mai citisem o cronică faină, documentată şi cu inserţii de umor caracteristice matale. 🙂
    PS-ul, ca de obicei, e cireaşa, cu atât mai mult cu cât am aflat şi eu recent de la un puşti din familia ce e “dota” în limbaj contemporan. Eu, naivul, mă gândeam la înţelesul clasic al cuvântului, şi mă gândeam ce nebunie de joc cu măritişuri şi nunţi au mai inventat ăştia. :))

  • Vai ce bun ar fi fost un joc cu “dote”. Petitorii 2.0!

  • Amon Amarth sunt o trupa care poate sa prinda si la cei care altfel n-ar gusta death metal. Bine, eu zic asta pentru ca eu am inceput cu ei si pana la punctul ala nu-mi imaginasem ca mi-ar placea asa ceva (ok, poate o convingere veche din liceu si care nu tinea cont de faptul ca intre timp eu apucasem sa gust destul thrash), dar am auzit Death in Fire si a fost suficient incat sa ma apuc sa le sap prin discografie si sa descopar ca drace, au multe alte piese care imi suna bine. Si aia a fost.

  • Cam asa a fost si la mine. Tu si Garm imi tot spuneati ca-i super trupa si pe mine ma irita…pana am ramas singur intr-o zi cu multi nervi si mult Amon Amarth pe Youtube 🙂

  • Daca ar fi totusi sa le descriu muzica, as folosi o singura expresie: uncompromising.

  • uncompromising – aide bre, ca mai citesc oameni si ii apuca rasu 🙂

    ca neascultator musai de AA am zis totusi sa vin sa vad si eu ce se intampla cu ei. Aveam asteptari destul de multe. Dupa primele 3 melodii mai aveam oleac si adormeam.
    Sunet prost spre execrabil. Nestiind nici melodiile n-am reusit deloc sa vibrez la ce voia el sa transmita.

    Noroc ca a doua zi au venit Virus si mi-am pansat si eu urechile cu niste metal 🙂

  • La un recital de manele n-ai mai facut cronica pana acuma? 🙂

  • Eu doar voiam sa zic ca vikingii nu erau suedezi, asa ca mi se pare natural ca de aia nu a primit acel artist muzician vreun rol in filmul ala despre vikingi…desi e si asta o problema larg dezbatuta in ultima vreme in diverse festivaluri si serate, cum ca de ce sa joace Matt Damon, (scot din burta de exemplu), un rol de femeie indiana din Calcutta, si nu chiar o persoana indiana chiar originara din Calcutta (fie barbat fie femeie, ca asta mai merge, asa la nivel de traditie, in cadrul industriei teatrale).

    Ma rog, de acelasi lucru ar fi putut fi acuzat aia cu filmul ala cu reconstituirea jafului comunist al secolului care s-a intamplat din intamplare tocmai in Romania, la care i-ai facut reclama, dar efectiv nu mai tin minte titlul, era parca ceva sub clar de luna, si tin minte doar numele regizorului, Caranfil Jr…desi desigur ca eu personal nu acuz pe nimeni, plus nu recomand nimanui sa il acuze tocmai pe Caranfil Jr, pt ca in primul rand habar nu am daca a fost el prea direct implicat in productia sau castingul acelui film in afara de regie, plus in al doile rand acest casting este o problema chiar valabila inca in dezbatere, mai ales ca desigur ca trebuie sa se afirme si altii in roluri de vikingi, de ce mereu numai danezi sau norvegieni, si nu si suedezi adica.

    Este o problema ff in voga in clipa asta din cate am remarcat. Au fost si proteste, mai recent chiar si din partea minoritatii transgender, adica zau, de ce sa joace mereu non-transgenderii roluri de transgenderi, si nu poate sa fie ales si un transgender pt acele roluri, dacaeste calificat ca actor, asa ca femeia aia surdomuta care a luat un Oscar pt un rol de femeie surdomuta, cand de fapt in cazul altora exista chiar exagerarea inversa, adica mai mereu un scandinav va fi reperezentat de un actor scandinav, (desi nu se diferentiaza nici intre scandinavi, din pacate, pt ca ar fi multe de zis, chiar mai multe decat despre transgenderi probabil), dar oricum un scandinav nu are vreo sansa prea mare de a fi interpretat de un sirian blond cu ochi albastri, de exemplu, indiferent de daca e personaj pozitiv sau negativ, (desi si in legatura cu asta exista anumite proteste legate de diverse stereotipii, ca aia cu arabii care joaca mereu roluri personaje negative, indiferent de daca sunt interpretati de un arab sau nu).

    Eu nu am un raspuns coerent pregatit inca in aceasta chestiune, doar voiam sa sugerez o posibila explicatie pt nedumerirea ta din articol legata de ce acel suedez nu a aparut in filmul ala despre vikingi, desi cel mai probabil este pt ca o fi talentat in muzica de scena sau chiar si componistic, insa probabil nu se pricepe la actorie de tip serial TV sau cinema, care nu e tot aia cu aia de pe o scena, plus ca eprobabil prea masiv si trebuie sa fie si cu minim 10 kg mai suplu, indiferent de daca are burta sau nu, pt ca filmul ingrasa lumea cu minim 10 kg, si pe urma poate deveni insuportabil de privit, chiar daca este vorba de un personaj negativ. De ex, eu chiar cred ca dl Danny de Vito, un actor pe care eu il admir destul de mult, este in realitate chiar exagerat de sfrijit relativ la inaltimea lui si chiar la rolurile de om mai degraba bonom cu burtica pe care le poate interpreta.

    Imaginea pe care o are poate lumea despre vikingi ca sunt asa deosebit de inalti si masivi e mai mult pt ca vikingii cu ideea de viking originara erau danezi, o natie destul de scunda insa mai avansata organizat militar plus navigator in conditii initiale chiar posibil dramatice de nivel asa de inundatii marine de scara geologica, asa ca la Potopul lui Noe, plus o populatie dintotdeauna interesata de educatie si turism pe meleaguri straine, cat mai departe posibil de tara lor natala, care ii trimteau in linia 1 pe niste angajati norvegieni, care erau mai inalti plus total salbateci. Suedezii erau experti la alte chestii, gen navigat pe rauri si diplomatie, nu au mare legatura cu vikingii, poate doar cativa minoritari mai putin talentati diplomatic sau mai finlandezi din fire sa fi fost preluati de vikingi in diverse misiuni.

  • P.S. Mai e o explicatie si mai simpla, danezii au pile si legaturi deja formate destul de stranse si de de mai de mult in cadrul industriei serialelor TV si din ce in ce mai mult si a filmelor, iar singurul suedez care ar fi putut aduce niste pile utile industriei entertainemntului suedez in legatura cu asta atunci cand ar fi contat poate, dl Ingmar Bergman, (plus poate si cateva alte actrite de origine suedeza mai larg cunoscute, insa cuvantul lor nu conta asa de mult in epoca respectiva a studiourilor si acum si mai putin in epoca studiourilor corporatiste, si chiar si la vremea lor depindea mai mult de daca si cu cine erau casatorite in industria entertainmentului la vremea aia, si in general majoritatea lor nu au dorit sa se casatoreasca in cadrul industriei respective sau chiar de loc, asa ca nici nu au avut vreun cuvant important de spus daca ar fi dorit sa-l spuna pt avansarea relatiilor ind entertainmentului suedez cu ind mai larga a entertainmentului de seriale si filme). Insa dl Bergman pare ca era ff suparat nu numai asa pe viata in sens de ca pare sa fi fost destul de depresiv si paranoic, dar si pe tara lui natala la un moment dat pe baze de impozite si taxe, la fel ca atatia alti mari artisti de renume international din jurul lumii, mai ales cei de talent considerabil care tind sa fie mai egoisti din fire, in plus de ca au si un risc crescut pt diverse suferinte psihiatrice fata de restul populatiei generale.

    Ma rog, nu doream sa incep sa barfesc emitand generalizari din astea de nivel de cartier chiar suburban pe blogul tau, insa era sub o tema de entertainment, asa ca m-am gandit ca merge. Plus de fapt, asa la nivel chiar pragmatic, ma intrebam de ex de ce sa nu poata acel suedez sa fie preluat pt a juca un rol de viking intr-un film productie Bollywood, nu Hollywood, mai ales ca e si talentat muzical. Ca nu se poate ca sa nu fi ajuns niste vikingi si in India daca au ajuns ei si in America inaintea tuturor….o idee chiar interesanta de explorat…poate o sa scriu un articol la mine pe blog daca gasesc ceva in legatura cu asta !

  • Hai să zic întîi mulţam că-ţi mai baţi capul cu ăia 10-15 inşi care chiar citesc şi se bucură cînd găsesc cîte o cronică de concert scrisă bine şi amuzant deopotrivă. Eu una le citesc mereu cu interes, chiar de nu las comentarii, pentru că de multe ori nu ajung la toate concertele din motive da timp, bani sau alte neprevăzuturi. Perioada asta spre exemplu am avut de ales în materie de spectacol, pe ăsta sau Jethro Tull de luna viitoare. Şi am luat bilete dincolo, că de, primele iubiri se uită mai greu. Da’ ca pisică curioasă, vreau să ştiu ce s-a petrecut şi la concertele unde n-am fost io să lălăi tare şi fals două-trei piese. Şi atunci intru şi citesc pe aici.
    Despre trupe nu prea am ce comenta, afară de Amon Amarth care sună bine deşi nu-s mereu pe lista mea de favorite, restul nu-mi zic mare lucru. Pe nordicii ăştia ca şi pe americanii de la Disturbed îi am pe o scurtă listă cu melodii ce mi-au creat dependenţă, pentru zile “speciale”.

  • Spamez si aberez apar f frecvent la tine.Mai lasa modestia!

  • Animaloo: Pai cred ca asa suna cam orice trupa cu care nu te-ai familiarizat. Sabaton de exemplu, la a treia venire in Romania, au sunat foarte prost comparativ cu primele doua dati. Totusi, stiind piesele, am “vibrat acolo”. Sunetul a fost ok, in partea stanga cel putin (ok pentru cort si Arene, sa ne intelegem :P).

    Romania Inedit: Nici n-am fost, ca sa am la ce sa fac cronica 😀 (desi recunosc ca ar fi…inedit?).

    AmyofBedlam: Jethro Tull? Nu-i pusesem pe lista, desi mi-a atras cineva atentia ca vine iar Bob Dylan (n-am fost tocmai “marcat” la prima venire, dar cine stie…).

    Creativul: Sincer, cam asa simt (nu-i nici modestie, nici falsa modestie). Daca nu pot sa aduc un aport real prin ce scriu, macar sa le zic lucrurilor pe nume 🙂

  • Rudolph: Termenul “viking” este destul de vag si se referea la mai toti “piratii” si “navigatorii” din zona Danemarcei, Suediei si Norvegiei. Din ce stiu, nu e gresit ca mai toate popoarele nordice (cu exceptia finlandezilor) sa-si declame mostenirea vikinga (vorbesc de Norvegia cu arhipelagul Svalbard, Suedia, Danemarca, Islanda, Groenlanda si Insulele Feroe).

  • Nu e gresit, si mie chiar mi-ar face placere ca mai multa lume sa isi declame si mostenirea daca, una chiar mai veche, plus si mai misterioasa decat cea vikinga, plus potential buna pt diverse showuri alternative. As recomanda sa incepem sa-i convingem mai intai pe italieni sa inceapa sa-si declame aceasta mostenire dacica, pt ca probabil cu bulgarii, albanezii, si cu ucraineinii nu va merge asa de usor sa-i convingem sa dea bani pe bilete la showuri muzicale la pret retail, or sa vrea reduceri, aranjamente speciale, upgradari de la bilete de categ 2 la 1, etc.

    Dsclaimer: lista de mai sus nu e exhaustiva, vor avea ocazia si altii sa isi declame mostenirea dacica, in caz ca devin interesati, doar ca nu trebuie sa incurajam sa se inghesuie pre amulti, nici sa ne extindem cu showul mai mult decat ne e plapuma initial, ca pe urma se supara si rivalii cu show-urile de pop-manele de inspiratie realist socialista. Zau, nu e politic, si nu e nici o intrecere de care sa fie mai “clasic fascist” decat altul, e o rivalitate culturala amicala asa de business si trenduri si genuri muzicale din industria entertainmentului general, si eu ma jucam asa de-a impresarul ! (Ca m-a ambitionat Hary sa arata ca ma pricep si eu la promo, desi desigur habar nu am, si chiar daca as avea intr-o buna zi, in nici un caz nu e pe teme muzicale, deoarece eu sunt total afon, habar nu am nimic despre muzica, nici nu ascult decat daca exista din intamplare pe acolo, si tot ce vreau e sa nu suna prea zgarietor sau zanganitor de tare sau sa aiba sunet din ala de gen creta pe tabla, dar in rest habar nu am despre ce e vorba, si care e care)

  • Nu e gresit pentru ca, desi “invazia” initiala a pornit din Danemarca, Irland a fost invadata de Norvegieni, de exemplu. Varangii iar nu-s porniti din Danemarca. De-aia zic!

  • Lol cu vikingii care sunt jucati numa de nepotii lor. In serialul cu acelasi nume sunt jucati de un australian, cateva vikinge de la mama lor din canada 😀

  • N-am fost niciodată fan Dylan, adică nu-i contest meritele pe bucăţica lui de muzică, dar unele versuri… cred că nici el nu ştie ce vrea să zică acolo. În schimb “nenea cu fluieraşu”, cum îi zice o prietenă lui Anderson, atinge acolo nişte corzi. Chestie de gusturi la urma urmei.

  • Amy: Eu asteptam cateva dintre piesele lui vechi, de “protest”. Stiam ca le canta rar, dar blues-ul lui modern (si bine executat, e drept) nu m-a prea dat pe spate. Ian Anderson e sef, nu zic nu 🙂

    Animal00: In serialul cu acelasi nume, in sezonul 2, cativa dintre extras sunt romani => Legatura clara dintre daci si vikingi 😀

  • nu e vorba ca este o legatura intre daci si vichingi. Vikingii sunt niste daci care s-au pierdut intr-o seara la betie

  • Probabil ca e adevarat ca o parte din leadershipul primilor vikingi danezi erau daci, numai ca nu stiu din care, ca erau mai multe feluri de daci. Poate voi reusi sa ajung la o concluzie in timp ce mai lucrez la tratatul meu Dacii pt Toti, (inspirat din seria Dummies, numai ca mai putin competent si mai putin autentic larg pertinent Informativ si util). De altfel sunt convins ca unul din ei a conlucrat si cu cel care a latinizat limba finlandeza.

  • Nu trebuie confundata (era sa scriu cufundata !) cultura norsa mai larga cu cultura vikingilor. Din acest punct de vedere vikingii si varangienii au o legatura chiar mai slaba decat ar fi putut avea dacii buri cu dacii cotini, de exemplu. Din punct de vedere viking organizat, primii au fost danezi. Ca ulterior sau chiar si aproape simultan s-au inrolat si altii, fie mai loial si integrat, fie mai lejer, asta e altceva.

    Surse: inteligenta umana culeasa de la diverse servicii informative credibile daca sunt coroborate in mod cat de cat educat de wikipedia plus de mine care sunt motivat de obsesia mea cu unul Eric-cel-mereu-Rau- desi-Nu-Intentionat-ci-doar-din-Hazard, plus care am o indelungata experienta de a
    interoga surse umane ff dificil de prins ca
    de ex parinti, bunici, frizeri si soferi de taxi.

  • Nu m-as grabi cu “Dacii pentru toti”, cum nu m-as grabi sa afirm ca dacii au fost un popor unitar sau un popor (daca nu cumva chiar asta vrei sa demonstezi/studiezi…caz in care, vant in panze 🙂 ).

    Nu puneam oricum semnul egalitatii intre nordici – vikingi – varangi/rus, ci spuneam doar ca termenul “viking” nu mai are specificitatea primilor navigatori plecati din Danemarca. Vikingi = cam toti acum, din cauza sau datorita (nu-mi dau seama daca e un lucru negativ sau nu) culturii populare.

  • Doar voiam sa te linistesc ca nu am intentia de a demonstra nimic in tratatul meu despre Daci, care este un tratat care incearva sa descrie dacii din punctul meu de vedere aplicat celor mai multe perspective istoriografice despre care am aflat de pe wikipedia, decat poate continuitatea mea ca blogger amator de lb
    romana. Cred ca am adresat deja perspectiva dacului cultural din noi toti (la nivel desigur global), dar nu mai tin minte sub care perspectiva istoriografica era ! (Si nu era perspectiva istorica culturala, ca am aflat ca aia are de a face cu istoria mai
    specifica a artei, nu a culturii. Oricum, mai urmeaza sa ma chinui sa vad ce pot afla in cadrul perspectivei istorice feministe despre daci, ca ma cam impotmolisem si impiedicasem in pragul asteia, iar dupa ce trec de bine de asta, urmeaza perspectiva
    inca misterioasa pt mine, a analelor
    franceze.)

  • Pai am mai citit la tine pe blog pe tema, dar na, voiam sa vad cat de departe ti-ai propus sa mergi 🙂

    Perspectiva istorica feminista :)) ?

One Pingback

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.