Ai auzit ce-a spus ala?

A venit iar momentul sa reinventez apa calda, sperand ca n-are nimeni bani sa cheme instalatorul…

Cu putin timp in urma, am scris despre pareri care nu merita ascultate pentru ca nu exista efectiv o dezbatere. Da, consider ca exista subiecte unde pur si simplu nu e nevoie de opinii sau unde cei implicati sunt prea slabi calificati pentru a le emite. Cu toate astea, lipsa expertizei si faptul ca anumite fenomene nu sunt„discutabile” nu impiedica diversi indivizi sa scuipe pareri precum suporterii din Liga 1 seminte.

Sa mai infierez o data oamenii care n-au nici minima educatie si nici bunul simt necesar unei dezbateri? Inutil! Ce merge insa readus in discutie este modul pervers in care opiniile unor neaveniti sunt validate atat de media, cat si de opinia publica. Modul in care anumite opinii ajung in prim plan pentru simplul motiv ca cineva a pus intrebarea nepotrivita unui individ nepregatit. Cu alte cuvinte, nu vom face misto de eterna Monica Tatoiu, ci ne vom intreba de ce exista o Monica Tatoiu.

Inundatii? Hai sa ascultam parerea unuia care si-a construit casa in buza raului. Vrem sa aflam mai mult despre teoria cuantica? Hai sa intrebam un arhidiacon. Se cere validarea unei cure de slabire? Simplu: vorbim cu un anorexic. Vrem sa stim ce crede populatia despre maidanezii din Bucuresti? Sa intrebam o sotie de miliardar, proaspat mutata la tara. Luam pulsul populatiei sarace? Pai atunci sa dam legatura unui baron local. Ne intereseaza comportamentul adolescentilor? Un cantaret de saizeci de ani e cel putin la fel de competent ca un psiholog. La fel cum un jurnalist de cancan ne poate da detalii tehnice in cazul unui accident aviatic.

De ce mi-ar pasa mie de validarea incompetentilor? Pentru ca opiniile lor afecteaza viziuni, servicii si produse destinate publicului larg. Pentru ca opiniile lor influenteaza sondaje. Pentru ca ajungem sa privim anumite experiente prin lentila unor oameni carora le sunt inaccesibile. Si, mai ales, pentru ca asa apar INTERDICTIILE, asa apare CENZURA. Oameni care nu au consumat niciodata fast food ajung sa-l interzica pentru ca “le pune in pericol sanatatea”. Oameni care nu sunt capabili sa treaca de meniul de start al unui joc video scriu legi legate de violenta virtuala. Oameni care nu asculta muzica ajung sa dicteze topuri si sa ne spuna ce inseamna “muzica buna”. Cu alte cuvinte, indivizi limitati, lasi si ignoranti ajung sa interzica niste trairi destinate celor care si le permit atat mental, cat si financiar.

Daca vi se pare ca exagerez, priviti numai recentul scandal cauzat de filmul Nymphomaniac Vol. II. Acolo, niste oameni care nu reprezentau gusturile nicicui au decis sa interzica un film care inca nu aparuse in cinematografe. O fosta vedeta Playboy, sustinuta de cateva vestigii comuniste, a decis ca platitorii de bilete adera la aceeasi notiune universala a “moralei” ca o fecioara puritana. In respectivul scandal, terminat cu bine pentru cinefili, am auzit parerile crestinilor, pensionarilor si parintilor de copii de opt ani, pareri de altfel mediatizate si bine promovate. Ce n-am auzit au fost parerile oamenilor care chiar intentionau sa dea bani pentru filmul ala, de altfel singurele importante. Orice alta elucubratie merita cu prisosinta coronita irelevantei.

Chiar daca exemplele sunt in general romanesti, fenomenul nu e. Asta-i motivul pentru care parerile actorilor si cantaretilor despre politica, societate si viata sunt la fel de relevante ca ale taximetristilor. Asta-i motivul pentru care parerile “stiintifice” si “medicale” ale unor oameni care n-au nici educatia, nici formarea profesionala necesare sunt deseori egale cu parerile boschetarilor despre caviar. De-asta oamenii de marketing trebuie sa asculte vocea consumatorilor pana “la un anumit punct” (cu-atat mai mult cu cat consumatorii ii considera a fi “aia care mint si manipuleaza”). De-asta parerile despre produse nelansate sunt mai mereu irelevante, indiferent cat “buzz” cred unii ca s-ar putea crea. De-asta exista mii de sfaturi si pareri bine documentate despre nimic.

Tot din acelasi motiv adolescentii si pustanii nu sunt luati in seama in dezbateri. Nu pentru ca n-ar fi capabili sa formuleze un argument coerent, ci pentru ca experienta lor sociala este ingusta si puternic dependenta de mediu si varsta. La fel ca experienta unor oameni proaspat transformati in ”vedete”, de altfel. Ati citit probabil destule interviuri cu tineri olimpici din diverse domenii, de la sport la matematica. Cat de des nu vi s-au parut niste pustani intoleranti si incuiati? Asta nu le stirbeste meritele si nu inseamna ca nu vor deveni oameni  faini, ci pur si ca nu ar trebui sa li se puna microfonul la nas in alte domenii decat in cele in care si-au dovedit deja competenta.


(Un exemplu. Via TruthFacts).

Exista mai multi factori care favorizeaza impostura. Placerea mass media de a asculta pareri zgomotoase si irelevante este doar unul dintre ei. Un altul ar fi si celebrul efect Dunning – Kruger, a superioritatii iluzorii, un efect pe care John Cleese il rezuma prin ”trebuie sa fii bine pregatit pentru a constientiza ca esti prost pregatit”. Cu alte cuvinte: cu cat stii mai putine lucruri si mai gresite, cu-atat ai impresia ca esti inconjurat de tampiti pe care trebuie sa-i educi. O treia problema ar fi si ca…ne place, dom’le, de ce sa nu recunoastem? Ne place sa vedem idioti validati pentru ca mesajul implicit este “daca ala a putut sa iasa in fata, sigur pot si eu”.

In plus, opiniile care ne depasesc nivelul de intelegere si care nu ne umfla stima de sine sunt greu de digerat (folosesc pluralul pentru ca vorbesc si despre mine, nu pentru ca dragonul meu imaginar ar fi de aceeasi parere). Daca ne uitam numai la discutiile pe teme mai serioase si la comentariile din jurul lor, observam un detaliu de altfel evident: conversatia e obositoare. Conversatia si argumentarea sunt in general procedee obositoare. Verdictele si parerile nu.

Da, stiu ca e greu sa ne “abtinem”. La randul meu imi scriu parerile mai mult sau mai putin avizate pe blog, Facebook sau pe unde mai simt nevoia sa-mi umflu egoul. O buna parte dintre cititorii si cunoscutii mei fac la fel. Diferenta e ca niciunul nu are pretentia de expertiza. Simplul format al blogului si democratia parerilor online ne ajuta sa scapam de responsabilitate, dar si de lumina reflectoarelor. Multi dintre cei intervievati, promovati online sau scosi in fata public nu au pretentia relevantei, cel putin nu in prima faza. Insa, in momentul in care dai cuiva cuvantul cuiva in mod repetat si spui ”sa-l ascultam!” i-ai imprumutat automat o doza sanatoasa de credibilitate. Il delegi practic sa reprezinte ceva ce el nu ar trebui sa reprezinte. Cu totii avem dreptul la opinie, dar nimeni nu spune ca suntem obligati sa exercitam dreptul asta in public.

Ce ar fi de facut, daca tot am pierdut o pagina pentru a sublinia problema? In prima faza, am putea incerca blamatul dar utilul exercitiu de a ignora. Motivul e simplu. Orice aprobare, comentariu sau binecuvantare prin Like sau Share s-ar putea sa duca la ridicarea unui nou “manechin de opinie”. Mai mult, va trebui ca, din cand in cand, sa mai aratam si cu degetul si sa le spunem unor oameni adevarul: ala ca parerea lor nu valoreaza nici cat un dong vietnamez. De ce? Pentru ca, in ritmul asta, oamenii aia vor fi cei care vor decide cine poate deschide gura si cine nu. Din cand in cand trebuie pur si simplu sa intrebam: Auzi, nene, dar tu cine esti?

P.S: O specie deosebit de iritanta de pareristi, independenta de natie, este cea a celor care nu au solutii si nici comentarii pertinente, dar urla din toata puterea ca avem o problema. Multumim, dar traim in Romania si nu intentionam sa fugim cu prima Apocalipsa. Stim ca avem o problema!

47 Comments

  • Pareri avizate sau neavizate despre un subiect, practic nu exista. Avizarea/neavizarea unei pareri este data de o majoritate si de fiecare om in parte, prin faptul ca o accepta sau nu.

    Oricine poate emite o parere.
    Daca ea este emisa de o persoana care detine puterea sau care reprezinta un model in societate (profesori, doctori, actori, sportivi, arhidiaconi etc…), este mai relevanta (pentru o majoritate) decat cea emisa de cineva necunoscut. Pentru ca va avea mai multi sustinatori care o sprijina.

    Altfel stau lucrurile din perspectiva unui individ.
    Eu de ce sa nu ascult parerea unui arhidiacon despre fizica cuantica sau despre pornografie?
    Eu consider ca arhidiaconul imi poate oferi perspective interesante si chiar foarte relevante, asupra subiectelor in cauza, ceea ce face ca parerea lui sa poata deveni “avizata” pentru mine.

    Eu nu pot sa iau in vedere doar parerea specialistilor dintr-un anumit domeniu. Pentru ca si in cercurile respective, mecanismul de “avizare” a teoriilor este la fel.

  • O perspectiva iti poate oferi oricine, dar asta nu-i valideaza viziunea. Exista momente in care, fara educatia si formarea profesionala necesare emiterii unei “pareri avizate”, orice ai spune este nul (sau ar trebui sa fie, daca n-ar fi promovat in mod inutil).

    Accidentul aviatic a fost un exemplu bun in care viziunile nule ale unor oameni au ingropat pareri avizate.

  • Krossfire,
    din pacate, in societatea de consum de tip democratica, lucrurile nu stau chiar asa.

    Orice parere emisa de catre oricine, daca este promovata de catre oameni influenti (modele in societate) si isi gaseste numarul de “votanti” (suporteri) este relevanta si are sansa de a deveni “avizata”.
    In practica insa, castigarea aceasta de “voturi” nu este asa de simpla precum pare. Pentru ca sunt multe obstacole (alte pareri consacrate) care trebuiesc infruntate si inlaturate, si este si mai greu, daca nu imposibil in special atunci cand asumarea si acceptarea aduce dupa sine o schimbare majora de opinie si viziune asupra lumii.
    In spiritul acesta, o parere emisa de catre un fizician asupra mecanicii cuantice, are automat o credibilitate mai mare, decat a unui preot despre acelasi lucru.
    In societatea de consum de care vorbesc, va fi greu ca parerea unui preot despre fizica cuantica sa castige mai multe voturi decat a unui specialist educat in acest domeniu. Insa nu este imposibil, daca societatea se transforma in una clerica.
    Asa functioneaza lucrurile.

    Partea frumoasa a acestui sistem valoric (societatea de consum democratica) este ca nu exista pareri/valori/adevaruri absolute sau obiective, ci doar votate (alese si asumate) de o majoritate.
    Asta se intampla pentru ca noi (oamenii) nu avem acces la adevarul-in-sine ci doar la o interpretare (varianta) a lui. Noi nu percepem “realitatea-in-sine” ci o cream in timp real, interactionand cu ea. Realitatea, adevarul, este asadar interpretata si nu absoluta. Prin urmare, noi nu “stim” ci “credem”. Adevarul asumat, este o credinta. Prin urmare si stiinta este o asemenea credinta.

    Absolut tot ce putem noi percepe cu mintea noastra, sunt reprezentari ale obiectelor, entitatilor (vii si ne-vii) existente in aceasta “lume” sau mai precis in L.E.D, lumi epistomologic diferite (Vacariu) si nu realitatea-in-sine!

    Asta pentru ca mintea noastra nu poate observa/interactiona cu nimic, ea aflandu-se intro LED (lume epistomologic diferita) fata de oricare alta lume. Interactiuna se intampla doar la nivel de organism (creier, corp, simturi), care se afla in LE macro (universul macro). Mintea se afla intro lume epistomologica aspatiala, dar temporala (Vacariu). Pe cand organismul (body) se afla in LE macro, care este spatio-temporala. De aicea si imposibilitatea mintii de a stii si nevoia de interpretare si reprezentare a realitatii.

    La nivel de societate, o parere “avizata” este asadar una care este acceptata si asumata de catre o masa relevanta de oameni, care o sustin si o apara fata de “dusmani” (alte pareri care se lupta pentru statutul de a fi asumata).

    Lucru foarte bine de observat in epoca aceasta a globalizarii informatiei!

  • Stiu ca lucrurile nu stau chiar asa, dar simt cumva ca acum am putea sa schimbam cateva treburi. De ce? Tocmai datorita accesului “democratic” la informatie, al faptului ca ne putem opune elucubratiilor unei actrite blonde (Jenny McCarthy, de exemplu) despre interzicerea vaccinurilor cu un simplu click si un “NU” spus cand trebuie.

    Daca vrei, putem alege ce “adevar” primeaza, intr-un mod mai “obiectiv” (obiectivitatea umana fiind, evident, o iluzie). E o diferenta intre “partidul X este cah!” si “ideologiile de extrema dauneaza comertului extern”.

    Legat de minte si de L.E.D-uri, asta e deja urmatorul nivel: constientizarea interactiunilor psihic-fizic. Eu nu vreau chiar atat, ci doar mai multa atentie si poate putina…luciditate (ca tot veni vorba). Acum chiar poti sa nu validezi pe cineva si sa alegi sa promovezi ceva ce chiar te reprezinta. Daca vrei…

  • “Daca vrei, putem alege ce “adevar” primeaza, intr-un mod mai “obiectiv” (obiectivitatea umana fiind, evident, o iluzie). E o diferenta intre “partidul X este cah!” si “ideologiile de extrema dauneaza comertului extern”.

    Da, asta e partea frumoasa a lucrurilor, ca putem “vota” credintele personale si prin asta putem influenta cele ale majoritatii. Dar nu sunt de-acord ca unele sunt mai “obiective” decat altele…

    Pentru unii oameni argumentul “partidul X este cah” este mai credibil si mai obiectiv (trait pe propria piele de exemplu) decat argumentul “ideologiile de extreme dauneaza comertului extern”.

    In teoria minte-creier din perspectiva LEDurilor nu este vorba despre interactiunile psihico-fizice, ci dimpotriva, se explica ca interactiunile dintre minte/eu/sine si corp/organism/creier practic nu exista. Ci doar reprezentari…

  • Pentru unii oameni, da. Pentru “the big picture”, nu. Cred ca putem avea pretentia ca si altii sa vada “the big picture”, fara fortari mentale extraordinare.

    Ma rog, cred ca m-am exprimat aiurea: ma refeream la a constientiza (sau a constientiza ca nu constientizezi) niste stari.

    Legat de ce zice omul tau acolo, om pe care inca n-am apucat sa-l citesc (si legat si de ce dezbateai intr-un alt articol), lucrurile au cumva sens si imi pare ca se pupa si cu “inexistenta” liberului arbitru.

    Oamenii care sustin punctul asta de vedere pleaca de la faptul ca majoritatea actiunilor noastre sunt gandite/pregatite in mod subconstient de catre creier cu ceva timp inainte ca noi sa le constientizam si materializam. In cel mai bun caz, putem spune “stop” in momentul in care ele deja au debutat.

    http://io9.com/5975778/scientific-evidence-that-you-probably-dont-have-free-will

  • Uite, asta-i un subiect care ar merita o dezbatere formala. Nu am citit fiecare replica, dar in linii mari sunt de acord cu Hary aici (cel putin prima replica). Oricum, cred ca am mai discutat pe tema asta 🙂

  • Pai cred ca am mai si propus-o, dar intr-un mod ceva mai superficial 🙂

  • Krossfire,
    Mintea implicita (inconstienta) si explicita (constienta) sunt doua stari distincte ale EU-ului, care functioneaza diferit. Mintea implicita este cea care este in stare sa deruleze procese paralele, in timp ce mintea explicita, constienta, poate functiona doar serial. Ca si IT-ist iti poti da seama ce inseamna acest lucru dpdv functional. Din acest motiv, mintea implicita domina majoritatea proceselor cognitive (inclusiv majoritatea deciziilor), in timp ce cea explicita, constienta, este latura creatoare a mintii.

  • Adica tie ti-a placut Nymphomaniac Vol. II si iti pare rau ca nu putem sa-l vedem si noi in salile de cinema?! 😮
    Din pacate in Romania oamenii care chiar se pricep intr-un anumit domeniu sunt dati la o parte pentru ca nu isi permit sa spuna idiotenii si devin neinteresanti pentru mass-media si din cauza faptului ca nu pot fi manipulati de reporteri sau “talcsoisti” si de “guristele” care imbacsesc micul ecran.

  • Hary: Oamenii aia tocmai aia spun, ca mintea explicita nu domina absolut nimic, ci e mai degraba un fel de “after effect” a celei implicite. Supraevaluarea constiintei duce de fapt la ideea de “free will” (ma rog…dezbaterea e ce intelegem prin “free will”/”liber arbitru” – decizia de a-l vota pe X si nu pe Y, sau posibilitatea de a dispune in orice moment de capacitatile noastre?).

    Romania Inedit: Filmul a ajuns pana la urma in cinematografe. Nu am apucat sa-l vad, dar mi s-a parut “interesant” sa mi se interzica un film inca nelansat (spun “mie” pentru ca in general cam dau banii pe bilete la cinematograf).

    Zamo: Despre ce vorbim, de fapt? Nu cred ca amicul lui Hary (Vacariu) ar fi capabil sa descifreze teoria cuantica, ci doar ca are la randul lui o teorie plauzibila. Cum se leaga toate treburile din articol si comentarii, imi e greu sa-mi dau seama :)) (pe moment noi discutam off-topic la un off-topic inceput de mine).

  • krossfire,
    EU-ul, sinele, mintea, este o unitate, care nu poate fi decompusa. Poate m-am exprimat gresit. Mintea este knowledge, care este de mai multe feluri: de exemplu implicit (acumulata prin evolutie), explicit (nou creata). Insasi ideea de liber arbitru nu are sens. Mintea este cea care decide, in orice situatie. Prin ce procese (paralele sau seriale) face acest lucru, este in opinea mea irelevant. Noi (mintea) suntem cei care decidem.

    Vacariu demonstreaza ca anumite fenomene din fizica cuantica nu poate fi intelese (sunt contradictii serioase care cauzeaza epicicluri ptolemaice) pentru ca oamenii de stiinta aplica un framework gresit, cel al unicornului (the World), adica totul se intampla in cadrul unei singure lumi, in care obiectele si entitatile au o legatura intre ele. Din perspectiva LEDurilor (lumilor epistomologic diferite) aceste contradictii dispar, iar fizica cuantica devine logica.
    Prezic ca tocmai domeniul fizicii cuantice va prelua cel mai rapid noul framework a lui Vacariu. Deja se vorbeste despre Vacariu si frameworkul lui in cercurile de specialisti.

  • O opinie extrem de raspandita in blogo.ro-oaie este ca prea multor neaveniti li se da cuvantul si opiniile lor sunt ridicate la rang de “expert opinion” – cum bine observi tu, aceasta parere are la baza “da’ de ce nu ma-treaba pe mine?”

    Pana si ZBiM (d0t.ro/ZBiM) scria “Aproape toate trusturile au ratat niște șanse enorme și au pierdut războiul cu internetul. Și au făcut-o destul de simplu: fiind un mediu nou, s-au lăsat pe mâinile unor oameni care promiteau marea cu sare și care aveau o experiență minimă. N-au căutat competență sau rațiune (..)”

    Cine avea competenta si ratiune? Evident, nu Feynman 🙂

    Ce spun eu (si am impresia ca incepi si tu sa spui) este ca practic nu poti anula o opinie pe baza a ceea ce numesti “expertiza” fiindca aceasta este subiectiva si greu de stabilit online. Mai multi experti pot avea opinii diferite intr-o problema din domeniul lor, din motive perfect obiective.

    Nu reusesc sa gasesc unde am discutat noi asta in trecut, dar eu am zis cate ceva aici: http://asa.zamo.ca/2011/02/anonimitatea-anonimatului-anonim-onlain.html si http://asa.zamo.ca/2008/11/la-varsta-ei-sau-cum-sa-ucizi-o.html

  • Ca sa intelegi mai bine ce vreau sa zic: mintea, EU-ul, snele, nu este acelasi lucru cu creierul.
    Procesele mentale nu sunt acelasi lucru cu procesele neuronale. Creierul se afla intro lume spatio temporala, iar mintea intro LE doar temporala, care este o LED fata de creier.
    Mintea nu se afla intr-un spatiu. Iar toate cunostintele, experientele, imaginile noastre sunt mintea noastra. De aceea nu putem gasi de exemplu locatia unde sunt stocate imaginile porno in creierul nostru. Nu exista cauzalitate si interactiune intre minte si creier, pentru ca sunt in LED. Procesele neuronale ale creierului sunt doar repezentari ale proceselor mintale.

    De aceea am zis ca discutia (ideea) despre existenta sau inexistenta unui Free Will, sau liber arbitru, in articolul referentiat de tine mai sus nu are sens.
    Mintea este o LED si in acealsi timp o entitate, o individualitate indeterminata!

  • “Ce n-am auzit au fost parerile oamenilor care chiar intentionau sa dea bani pentru filmul ala, de altfel singurele importante”

    “adolescentii si pustanii nu sunt luati in seama in dezbateri. Nu pentru ca n-ar fi capabili sa formuleze un argument coerent, ci pentru ca experienta lor sociala este ingusta si puternic dependenta de mediu si varsta”

    Contradicţie: în condiţiile României post-2006, tocmai părerea unui specialist nu trebuie luată în considerare, aşa cum nu trebuie luată în considerare părerea unui consumator instruit, din acest motiv – experienţa socială a unui specialist este îngustă şi puternic dependentă de mediu.

    Adică: dacă o să ceri părerea despre arme de foc unui vânător, poliţist sau membru ANDA, ăla o să răspundă imediat că legile româneşti în privinţa asta sunt prea restrictive, făcute cu curul, cele mai proaste dintre cele 28 de ţări UE şi la ani-lumină în urma ţărilor germanice şi nordice. Ceea ce e 100% adevărat, dar numai din perspectiva lui, un om care ştie să manevreze armele fiindcă a fost instruit, a dat examene etc. E firesc ca publicul care nu a făcut toate astea să se teamă atât de arme, cât şi de el, şi să-l urască. E la fel de firesc să se întâmple acelaşi lucru dacă ai cere părerea despre maşini şi legislaţia rutieră unui şofer. Sau părerea despre construcţii şi lucrări publice unui milionar. Nişte comentaci au sugerat deja că dacă numai specialiştii ar decide, toţi şoferii ar merge numai cu 250 km/h, doctorii te-ar taxa pentru fiecare consultaţie cu un sac de bani, baronii asfaltului ar turna poduri şi pasaje în cruciş şi în curmeziş pe banii Statului, iar deţinătorii de arme ar umbla ca Rambo, cu mitraliera pe umăr şi înfăşuraţi în cartuşiere, că de, ei sunt specialişti şi au dat examene.

    Astfel, în spiritul eticii şi echităţii socialiste, cum au mai zis alde CriticAtac, reacţia normală şi civilizată este de a trata pe orice specialist drept suspect până la proba contrarie, de a-i ridica obstacole şi a-l ponegri cu orice ocazie, ca să nu se ridice deasupra celorlalţi. Iar puterea de a decide trebuie să o aibă tipii cei mai inculţi, limitaţi, căpoşi şi conservatori.

  • Hary: Nu prea exista “specialisti” efectivi in domeniu, ci mai degraba “oameni de specialitate”. Sunt curios unde va duce firul asta cu Vacariu & Co 🙂

    Treaba asta cu LED-urile mi se pare ca duce spre o mai veche teorie a “supra constiintei”, teorie care incerca sa justifice cumva fenomenele pe care unii le considera “inexplicabile”.

    Ma apucasem la un moment dat sa scriu un eseu filosofic-literar despre “lumea dintre lumi”. L-am integrat intr-o viitoare nuvela in engleza. Sunt curios cum s-ar pupa cu teoria lui Vacariu , dar trebuie mai intai sa-l citesc mai serios (o sa ma conving pana la final daca doar speculeaza sau a dat de ceva – ma rog, daca ma conving eu e mai putin important decat daca se convinge comunitatea “de specialitate”).

  • Zamoca: Expertiza e ceva “neclar” in anumite domenii, dar sunt zone in care educatia si experienta (deci, intr-un final, expertiza) elimina din start orice concurenta. Oricat ar vrea naturopatii de la noi, medicina este un astfel de domeniu:

    http://thefederalist.com/2014/01/17/the-death-of-expertise/
    https://www.krossfire.ro/poti-sa-fii-de-acord-sau/

  • Nautilus: Daca-i vorba de legi da. Daca e vorba de fenomene si de explicarea lor (in exemplul tau: un incident care implica arme de foc), expertii ar trebui sa fie primii intrebati.

  • Krossfire,
    “Treaba asta cu LED-urile mi se pare ca duce spre o mai veche teorie a “supra constiintei”, teorie care incerca sa justifice cumva fenomenele pe care unii le considera “inexplicabile”. ”

    Nu, nu are treaba deloc cu ceva de gen supra-constiinta. Asta a incercat Nietzsche sa faca cu Über-Ich. Vacariu e departe de acest concept, nu are nimic comun cu el.

    Teoria lui Vacariu este extrem de abstractizata, este practic un framework nou, insa foarte greu de digerat, pentru ca sparge modul de gandire care ne-a fost educat de societate, scoala etc…
    La inceput ai senzatia ca intelegi, insa cu cat mai mult patrunzi in framework, cu atat mai greu este sa spargi frameworkul vechi de gandire… Ideea este ca mintea noastra este obisnuita sa gandeasca intr-un alt framework, noi gandim lucrurile din perspectiva noastra de observator unic al universului. Vacariu zice foarte bine ca nu trebuie sa ne punem noi in centrul “universului” pentru ca nu suntem singurii observatori. De aceea nu trebuie sa incercam de fiecare data sa cautam legaturi intre lucrurile pe care le observam. Nu exista o cauzalitate in tot si in toate, pentru ca nu exista un uni-vers, adica o singura lume in care sunt inglobate toate entitatile si obiectele observabile si neobservabile de catre noi. Si nu are nici o treaba nici cu idea de multi-versuri, pentru ca multiversurile duce in final tot la ideea unei lumi care le inglobeaza pe toate celelalte.

    Legat de nuvela de care zici, trinmite-mi sa citesc si iti spun eu daca seamana cu teoria lui Vacariu…:)))

    Oricum mai am eu un gand cu tine, iti trimit mail.

  • Nu-i gata inca (nuvela). O sa vad daca o includ in seria actuala (serie pe care planuiesc in mod marsav sa o public in UK :D).

    Cu multiversurile nu sunt nici eu, nici stiinta de acord. Raman o fantasma, o fantasma pe care descoperirile ultimilor ani (inclusiv cele din 2014 legate de Big Bang) o cam infirma.

    Altfel, cred ca n-are rost sa te contrazic cu Vacariu pana nu-l citesc, ca iar fac off-topic la off-topic 😀

  • Succes cu nuvela…:))

  • Sa vedem cand se anunta Bristol si Bridgeport Prize 🙂

  • Putem discuta de ce lucrurile nu sunt clare in medicina – si cand spun asta, nu zic sa tratam cancerul cu “lasat de sange” ci doar ca pur si simplu medicina este departe de a fi o stiinta unde totul este alb si negru. Vezi http://www.thenewatlantis.com/publications/the-folly-of-scientism

    Nu vreau insa sa dezbat failures of medicine or science. Pana la urma, orice demers cognitiv este “supus greselii” iar orice decizie de a adopta o opinie or “studiu” in detrimentul altuia are baze emotionale – which is, if I’m not mistaken, what hary is saying.

    Tu incerci sa acreditezi ideea ca exista subiecte sau situatii unde o dezbatere nu are sens ori unde lucrurile sunt “clare” iar eu zic ca depinde de context. Folosind exemplul tau cu medicina / naturopatie, acum cativa ani a spune ca zaharul este o otrava te punea indubitabil in tabara “naturopatilor / tembelilor new age” de tip “oreste” sau cum il cheama. Dupa ce prelegerea lui Lustig a devenit “virala” the opposite is true: https://www.youtube.com/watch?v=dBnniua6-oM

    S-a schimbat valoarea de adevar a acelei afirmatii? Tot ce s-a schimbat este opinia generala. Dar opinia generala nu poate fi un argument logic, it’s a logical fallacy (“argumentum ad populum”).

  • Pai asa, nicio stiinta nu este “exacta” (cu mici exceptii), dar asta nu inseamna ca parerea unui neica nimeni care prepara diete din ceaiuri valoreaza cat a unui medic. Sigur ca poti observa lucruri de bun simt, sigur ca poti da peste medici slab pregatiti, dar asta nu-ti valideaza tie “punctul de vedere medical”.

    De fapt, problema cu zaharul e undeva la mijloc. Daca Lustig isi permite sa adopte o pozitie radicala, simt ca e nevoie de cineva la fel de pregatit care sa-l contrazica. Personal, prefer o pozitie moderata si un consum la fel de moderat, dar asta nu face parerea mea despre zahar la fel de grea ca a unui nutritionist.

  • Ba părerea ta ar fi la fel de grea ca cea a unui nutriționist, ba chiar mai mult, că te știu om rațional cu capul pe umeri, în timp ce nutriționistul este un escroc care practică o falsă profesie. Dacă ar fi vorba despre un dietician, atunci altfel ar sta treaba.

  • Exista si doctori nutritionisti, la ei ma refeream (nu la baietii aia cu diete bazate pe “tipurile de sange”).

  • Doamne maiculita, trebuie neaparat sa stii fizica cuantica si ciclul Krebs ca sa poti sa intelegi ce scrie in Atlantic Monthly zilele astea ?!

  • Nu, probabil ca nu, imi raspund tot eu insumi mie, ca un adevarat filozof amator, (desi nu stiu daca asta zice cu adevarat, ca mi-a fost frica sa dau click pe articol, just in case ca apareau pe acolo termeni pe care nu ii stiu si ma simteam obligat sa ii caut si pe astia in dictionar, ca si cu epistemologia), probabil in Atlantic Monthly zice acelasi lucru pe care il zice mereu si dintotdeauna, Votati Partidul Republican, eventual chiar si extrema deosebit de spiritual idealista de era noua Tea party.

  • Ca sa stii? Nu. Ca sa-ti fie publicata opinia acolo, ar trebui sa cunosti suficient de bine subiectul in cauza (sau macar sa dai impresia asta intr-un mod suficient de convingator). La politica ma refer, nu la fizica 😛

  • Domnule, promit sa fac cat mai citite aceste cuvinte, cat imi va sta in putintq, ca prea pertinenta opinie aveti. Respectele mele.

  • “Pai asa, nicio stiinta nu este “exacta” ”
    Exactly.

    “nu inseamna ca parerea unui neica nimeni care prepara diete din ceaiuri valoreaza cat a unui medic”
    Pentru tine, in contextul tau. Este posibil ca cineva sa fi cunoscut in viata sa mult mai multi medici cretini decat naturopati (in special intr-o tara in care principalul om politic este un plagiator), si ca urmare sa aiba mai multa incredere in opinia unui naturopat, in special daca subiectul este preparea ceaiurilor.

    “De fapt, problema cu zaharul e undeva la mijloc.”
    ..de codru des? 🙂

    “Personal, prefer o pozitie moderata si un consum la fel de moderat (..)”
    Pentru ca in contextul tau, parerea ta proprie si personala este mai grea pentru tine decat cea a lui Lustig, M.D. (adica Medical Doctor) si profesor universitar, care are mai mult de a face cu subiectul respectiv, fiind autorul unui NYT Best Seller pe tema & having studied this issue for years. Sa fie oare din cauza ca emotional esti mai atasat de o opinie care incrimineaza mai putin regimul tau alimentar de pana acum?

    Vezi si http://asa.zamo.ca/2009/12/critica-ratiunii-emotionale.html

  • 1.A cunoscut mai multi medici cretini, dar erau medici.

    2.Zic ca e la mijloc pentru ca pozitia lui Lustig nu e singura “autorizata”.

    3.Ii pot respecta opinia si stiu ca a mea nu valoreaza mai mult, dar asta nu inseamna ca o voi si interioriza. Mai mult, asa cum spuneam, nu e singura pozitie si din unele puncte de vedere pare destul de radicala, chiar daca e intens studiata.

    Aici vad eu problema: Exista pe piata extrem de multe opinii neverificate si “neautorizate” (prin profesie sau experienta), dar intens promovate. Lumea are impresia ca in problema vaccinurilor are de “ales” intre viziuni, cand de fapt pozitia anti-vaccin e o imbecilitate bazata pe absolut nimic (pe un studiu fals si dovezi anecdotice). O alegere exista pana la urma si e o alegere intre diferite pareri legate de fabricarea vaccinurilor in conditii de siguranta (vezi scandalul Cantacuzino), vaccinarea fara consimtamant, vaccinarea la o anumita varsta etc

    P.S: Eu nu consum mai deloc zahar alb procesat, nici simplu, nici in alte produse…dar alegerea are mai mult de-a face cu alte considerente decat cu o decizie de a “trai curat” – am glicemia si colesterolul foarte mici, deci nu ma simt inca in pericol.

  • Daca unicul criteriu de validare a unei opinii ar fi expertiza, ar trebui s-o accepti pe a lui Lustig (/Yudkin).

    Nu cred ca merita discutate ideile cu zaharul si / sau vaccinurile, pentru ca asta implica adoptarea / respingerea acestor idei, or asta reduce relevanta discutiei. Important este cum alegi ce opinie crezi / adopti, si ce opinie respingi. Mi se pare evident ca in ultima instanta folosesti criterii subiective, emotionale. Daca asa stau lucrurile, “expertiza” celor care enunta opinii inceteaza sa fie un factor determinant – este mai degraba un factor intre (multe) altele. Daca expertiza nu este factor determinant, este intellectually dishonest sa ataci o opinie din pricina lipsei de expertiza a celui care o enunta.

  • Nu ar trebui sa fie unicul factor, dar mi se pare normal sa fie un factor determinant. Daca Lustig era un “naturopat”, nu ma oboseam sa citesc ce zice, intelegi? Nu ma interesa din start opinia unui neica nimeni despre zahar. Expertiza/Experienta ar trebui sa gireze de la bun inceput opinia, chiar daca nu-i va garanta acordul/adoptarea.

  • Atunci te reduci din start la opiniile promovate de media, care este o problema de care te plangi in articol. Mai precis, exista o discordanta majora intre ce identifici ca problema si modul in care o rezolvi.

    Plus ca am impresia ca ne invartim in cerc. Conform diplomei sale, Ponta este doctor in drept. A fost si prosecutor, inseamna asta ca opinia lui vis-a-vis de vinovatia lui Basescu este mai aproape de adevar decat opinia oricarui individ care citeste presa si intelege ceea ce citeste? Daca incerci sa acreditezi alte criterii de relevanta, impingi practic “expertiza” in taramul irelevantei.

    “Expertiza” ca argument / criteriu in aprecierea opiniilor este un logical fallacy (ipse dixit).

  • E fix invers. Punand intrebarea: Cine e dom’le asta? poti respinge din start cam orice “parere” aruncata in neant de media.

    Din cate s-a putut observa, Ponta are o personalitate foarte…scindata. Opinia lui legata de Basescu este opinia lui de politician al PSD, nu de specialist in drept 🙂

    Nu, expertiza nu este un “logical fallacy”, e cel mult un criteriu al subiectivitatii si cel putin una dintre premisele necesare pentru a incepe o dezbatere publica 🙂

  • Dar da, uneori expertiza e problematica: http://lifehacker.com/why-theres-so-much-confusion-over-nutrition-and-fitness-1572870867 (un link preluat de la Odeena).

  • Vezi ca bunaciunea de WordPress e prea expert sa-ti link-uiasca bine 🙂

    Nu am spus ca “expertiza este un logical fallacy” ci utilizarea acesteia ca si criteriu de relevanta / credibilitate. Inteleg ca tu incerci s-o folosesti ca si criteriu pentru a eleva discursul mediatic, dar nu mere.

    Cu multi ani in urma, un tip pe nume Einstein incerca sa acrediteze o idee (el ii zicea teorie) in fizica, el fiind un amarat de functionar la oficiul de copyright, adica un neavenit, un d-asta, scarta-scarta pe hartie. Asta-i si motivul pentru care a luat cateva decade pana sa fie luat in serios.

    Problema opiniilor stupide este una de signal to noise ratio. Filtrand pentru “expertiza”, reduci semnalul fara a imbunatati SNR. Expertii au opinii diferite din motive in afara expertizei si-atunci ai nevoie de criterii dinafara de asemenea. Cand exista un consens intre ei, ai sanse mari sa fie groupthink si un outsider are sanse mai mari sa nimereasca o idee buna – vezi “emperor’s new clothes” si, to a lesser extent, povestea prostiei omenesti, unde un “nespecialist” in cresterea copiilor s-a dumirit cum e cu drobul de sare.

  • Am corectat acum, sper 🙂

    Einstein nu era chiar un neavenit. Problema lui era prestigiul in comunitatea respectiva, nu neaparat “lipsa expertizei”.

    Mie mi se pare filtrul pentru expertiza este destul de eficient, mai ales in anumite domenii (de-asta am amintit medicina). Exceptiile si “groupthink”-ul sunt o treaba. Consensul e cam altceva, mai ales in domeniile sugerate (in cazul analizei politice de exemplu, expertiza nu e nici pe departe o garantie a unor predictii exacte). In cazul “Emperor’s New Clothes”, problema tocmai de la un fals specialist plecase 😛

  • O-ntorci ca la Ploiesti, si deja, cum ziceam, ne invartim in cerc. Cand a sarit cu teoria, Einstein era un neavenit – numai Captain Obvious, cu amazing power of hindsight spune altfel 🙂

    De asemenea, filtrul tau este eficient in special in domeniile in care este eficient. 😀

  • Pic de somn, dar trebuie sa iti las imaginea asta, merge prea bine. 😀

  • Absolvise deja si n-a pornit de la zero. Daca era pantofar si lansa teoria relativitatii, atunci cred ca nu l-as fi crezut (in ciuda faptului ca multe descoperiri stiintifice au plecat din discipline precum filosofia). Aia zic. Nu era recunoscut drept o “autoritate”, dar nu era nici o nulitate 🙂

  • Brontozaurel: Chiar e la fix!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.