Unul din trei

Vineri am participat in calitate de vorbitor la Ziua Tanarului Jurnalist. Probabil ca in mintea cititorilor a rasarit deja  intrebarea ”Ca sa le spui ce?”. Ca sa spun ce spun de multa vreme si pe-aici, adica mai nimic…

Nu am nici varsta si nici palmaresul pentru a vorbi prea mult despre blogging sau jurnalism. Pentru asta au fost invitati Piticu si Cristian Pantazi. Eu am venit la categoria ”inca unu”. Se stia ca trebuie sa vina Piticu, sefu’ de la Hotnews si ”inca unu”. Am preferat sa ma rezum la relevanta crearii unui nume online si la a mormai ca o baba comunista: tineretu’ tre sa munceasca!

Lasand la o parte tema generala, cred ca motivul pentru care niste oameni au ocupat aproape trei ore o scena a fost sa-i convinga pe cei inca liberi sa nu faca aceleasi tampenii ca ilustrii lor predecesori. Despre facultate si mentalitatea atasata, am mai scris. La fel si despre creativitate.  Despre proiectele din cadrul facultatii, au scris cei care de altfel aveau si pregatirea sa o faca.

Nu scrisesem inca pe blog despre faptul ca, indiferent cat de pompos , de boem sau de corporatist ti-ar suna titlul, munca e in definitiv aceeasi. Nu am apucat sa mentionez ca, indiferent daca-i spune body copy, stire de agentie sau mapa de presa, tot la a scrie bine se rezuma totul. Nu am apucat sa scriu multe, asa ca nici nu o voi face. Voi tranti prezentarea proiectata in seara trecuta si voi astepta cuminte hoardele de unici:

 

Daca ati inteles ceva din prezentare, va felicit, sunteti primii. Daca va intrebati ce-i cu mecla aia labartata din coltul dreapta jos, atunci stiti ce se intrebau milioane de utilizatori cand au vazut agrafa din Microsoft Office. Ar mai fi de mentionat ca o parte dintre cifre si concluzii au beneficiat de concursul unui om de HR.  Pe final, pe post de sfat pentru cei cu mai mult avant in campul muncii, imi voi permite sa-mi citez un fost profesor, care la randu-i isi cita un superior: ”First of all, think clear ! Only then, think clever!”.

P.S: Cum in ultimele saptamani m-am jucat prin sutele de aplicatii gratuite Android, aveam impresia ca gasisem toate tampeniile posibile.  Dupa detectorul de metale functional si aplicatia de masurat pulsul, Google s-a gandit ca e cazul sa supraliciteze putin. Prin urmare, ultimul Google Goggles (aplicatie de scanat coduri, produse, imagini) are optiunea de a rezolva automat jocuri de Sudoku. Take that, utility!

31 Comments

  • Este o prezentare destul de interesanta , ca si categoria la care ai prezentat .
    Tu ce ai fi vrut sa scrii ?

  • Mai nimic, cum spuneam 😛

  • Is mandru ca-ti citesc blogul 🙂

  • chiar agrafa aceea este superinteresanta 😛 sa stii 😉

  • Florin: N-am alternativa pentru ”blush”.

    My coffee-break: N-a iesit cine stie ce. Trebuia sa fie ‘a funny face’ nu a ‘a chubby weird face’.

  • Faptul că oricine e liber să încerce nu înseamnă că reuşita e pentru toţi (în sensul de obligatorie sau garantată), şi mai ales nu pentru cei lipsiţi de o bună motivaţie: riscul este mai mare decât de a rămâne doar unul din 3000…

    Bună ideea prezentării, pentru mine “încă unul” sunt ceilalţi doi, deşi numele de Piticul l-am mai văzut pomenit şi în alte rânduri, nu m-a interesat până acum.

  • Ma gandeam la 1 din 3000 aproape strict cand vorbeam despre studentii din zona comunicarii. Cercul e mult mai larg la facultatile foarte mari cu ‘specializari facute ca sa fie facute’ (uite mama…am facultate!). Si in cazul comunicarii si filierelor vocationale sunt tone de studenti care n-au ce cauta acolo, dar micul lor avantaj e ca genul asta de facultati n-au prea multe locuri per total.

  • Bravo pentru participare şi nu mai fi aşa de modest, că ai ce spune! Ia zi, Pantazi şi Piticu ce au spus, că nu se înghesuie să povestească despre acel eveniment?

  • Pai fiecare cu felia proprie 🙂

  • Sau 2500 din 3000 pur si simplu nu pot mai mult. Nu toti caii sunt pur sange, nu toti cainii care latra nu musca.

  • deci imi fac secs teip. daca-i digitala, se pune? 🙂

  • Incearca cu Lindsay Lohan, nu cred ca vei avea probleme la capitolul convingere.

  • Congrats pentru prezentare. 🙂 Ideea e chiar buna si eu zic ca ai punctat esentialul. Intotdeauna e ceva mai mult de spus, stai linistit. Think of it this way – mai mult material pentru viitoare sustineri. 😉

  • Vorba ta, mai e timp, mai sunt prezentari 🙂

  • cerbulvechi: Si mai ales, nu toti caii care stralucesc sunt aur 😛

  • Cine e bre aplaudacu din ultimul slide? Cu cat l-ai platit sa apara in prezentare :)) ?

  • Doua oua Kinder si un suc de mere 🙂

  • Il felicit pentru prezentare pe acel “inca unu”! 🙂

    Cat priveste tot ceea ce tine de facultati, admiteri, sfaturi pentru si dupa terminarea facultatii, ma intereseaza. De aceea am citit si toate comentariile la acel articol.
    Mi s-a parut deosebit de interesant tot ceea ce a scris invitatul tau, Mirel57.

    Este prima data cand constat ca “hoardele” sunt asteptate. 😉

  • Saru’ mana.

    Da, cred ca e mai interesant topicul cand esti in anul I sau la liceu…deja spre finalul facultatii, lumea fie mai face o facultate pentru a se decide, fie e deja fixata pe ceva 🙂

  • Salutare. Am facut un concurs pentru bloggeri si vreau sa te inscrii si tu. In 5 minute scrii un articol si poti fi fericitul castigator. Astept sa te inscrii. Mai multe detalii privind concursul gasesti aici http://www.24monden.net/2011/01/concurs-castiga-un-stick-de-memorie-4gb.html

  • Deci, articole cu link catre un site/blog pentru ”premiul” care consta intr-un stick de 4GB? Fara suparare, asta-i premiu de dat pe Twitter, in pauza de masa, genul de chestie pe care o cumperi cand iti mai raman niste bani dupa sandwich…

  • ^ Nu mai spun de faptul ca nu-i garantat, ci e premiu pe care il ‘poti castiga’.

  • Anul dublei promotii a fost 2009 in unele cazuri (unde s-a facut trecerea de la 5 la 4 ani).

    Alternativa pentru “blush” 😳 oarecum…

  • Mai, mie unul mi se pare extrem de interesant ce ai scris si mai mult decat adevarat. Dar atitudinea cu care ai spus-o mi se pare un pic semi-delasatoare…asa ca intreb eu.

    CINE chiar tine cont de lucrurile astea sau sunt facute mai degraba sa incante ochiul unui anumit grup de persoane?

    Nu de alta, dar sunt niste cerinte…cum sa zic eu…la fel cum este bunul simt. Cica toata lumea il are pe hartie dar pe urma te uiti in jur si…intelegi tu.

    Sau ma rog, nu sunt niste cerinte, sunt niste sfaturi pe care lumea ar trebui sa le urmeze. Sa le urmeze sa ajunga unde mai exact?

  • Sunt mai degraba gandite pentru niste oameni la inceput de drum care se intreaba si ne-au intrebat ‘de ce sa fac asta/cu ce ma ajuta’? Adevarul e ca dupa 3-4 ani de spamat si altele, nu ma astept ca o anumita categorie de bloggeri sa tina brusc cont de ele.

  • De ce? Ca nu exista un exemplu pozitiv puternic. Ca la intrebarea “Aratami-l mie pe ala cu bani care a facut asa?” nu are nimeni ce sa raspunda. Ca pana la urma asta e profesia,nu? Metoda de castigare a banului.

    Cine o face din hobby/pasiune o face asa…dar nu poti sa faci un om sa munceasca fara sa ii arati ce o sa primeasca…decat daca-l faci sa creada ca ce are este destul…

    Sunt si genul de intrebari care zboara prin capul meu. Si sunt genul de intrebari care nu se pun in Romania. Si orice exemplu pozitiv care incearca sa iasa este pus la pamant…ca acel exemplu pozitiv are de obicei si valori morale, iar alea sunt bad for business.

    Ai dat extrem de bine citatul ala cu profesorul. Dar l-as intreba pe domnul profesor, care sunt top 3 lucruri care intuneca mintea? As zice ca banii se afla undeva pe acolo, impreuna cu alte “necesitati”.

  • Partial m-am dat si pe mine drept exemplu: am fost ajutat la obtinerea unui job si am marcat si doua colaborari de pe urma blogului. Nu mi-am respectat intru-totul propriile sfaturi, nu am castigat milioane, dar m-a ajutat la partea de scoatere din anonimat. Ori, eu aia am vazut in sala: oameni inteligenti, dornici sa lucreze, dar anonimi intr-o profesie care nu permite anonimatul (nu, nici macar publicitatea nu te lasa sa fii ‘Gigel si atat’). E un risc asumat, o situatie nasoala, dar cam aia e piata media/piata comunicarii. Vrei nu vrei, tre sa iesi si sa tipi la gard din cand in cand.

  • Atunci permite-mi sa-ti adresez o intrebare pur personala. Imagineaza-ti ca suntem prieteni si suntem la o bere dar cum nu asta este cazul, nu ma supar daca nu-mi raspunzi:

    Nu ai niciodata impresia ca poate esti prea calificat pentru ceea ce faci, ca nu primesti ceea ce meriti si iti vine sa-ti bagi p**a in tara, in oamenii cu care muncesti si toti ceilalti care nu sunt capabili sa inteleaga?…dar dupa aia iti revii si incepi sa razi.

  • Ba da, dar pe de alta parte realizez ca-s si suficient de bou incat sa ma suprapreciez si ca mai am suficient de invatat incat sa vad cat de bou sunt cu-adevarat.

    De plecat as cam vrea de multa vreme, dar in zona mea de munca, pleci dupa ce ai 1-2 premii sub curea si cateva recomandari regionale/internationale. Deci, mai e putin 🙂

  • Ceva de genul asta vroiam sa aud, ROCK ON THEN 😉

  • Din păcate încă foarte puțin se pune accentul pe voluntariat, proiecte… iar așa ceva ar trebui să înceapă încă din liceu.
    Dar majoritatea au altă treabă în liceu/facultate.

    Prezentarea e foarte reușită.

6 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.