Creativitatea

In primul rand as vrea sa va cer scuze pentru faptul ca am postat mai rar si pentru ca nu am apucat sa citesc blogurile pe care le comentez de obicei sau blogurile celor ce m-au descoperit recent. Sunt foarte ocupat si sper ca situatia sa dureze maxim o saptamana.

Iritarea de fata a pornit din liceu si s-a extins la facultate. Cum definesti un om creativ si cu ce se mananca in definitiv conceptul de creativitate ? Una din frazele care ma scot din sarite la o buna parte din studentii ce vor sa devina ”publicitari” (creativi zic ei) este ca ”se considera creativi”. Exact ! Se considera ! Majoritatea celor care fac afirmatii despre ei la persoana a treia si li se pare ca ar da mult mai bine decat multi copywriteri actuali (care in mare parte chiar sunt slabi) nu au scris in viata lor un rand si au un nivel de cultura submediu.

Departe de mine gandul de a spune ca un concept de genul creativitatii se poate invata. Il consider un talent care, spre deosebire de majoritatea talentelor descoperite timpuriu trebuie intretinut prin consumul de cultura si prin exersarea directa : scris, schitat, pictat…creat, pe scurt. Cand spunem creativitate nu spunem doar dorinta de a crea ci si ”gandire creativa”, acel ”thinking outside the box” care presupune ca subiectul sa poata sa depaseasca limitele sistemului.

Vina pentru creativii nascuti peste noapte care in repetitiva lor viata n-au pus mana pe o carte dar se si viseza publicitari o au in mare parte parintii si apropiatii. Fara a le servi portia zilnica de cultura, aceastia ii incurajeaza si le confirma opinia despre propria persoana desi subiectilor le este imposibil sa creeze altceva decat rime de gradinitia si texte penibile.

Nu e vorba aici de aspirantii la statutul de ”creativi” din domenii precum publicitatea sau relatiile publice ci si de multi asa zisi artisti : Poti fi scriitor daca ai public, dar nu poti fi original atat de usor in anul 2008.

Un astfel de individ spunea zilele trecute, intr-o discutie surprinsa involuntar ”Si ce daca n-am scris sau castigat vreun concurs ? Sa fii creativ e o stare de spirit !”

Sa fii creativ e o stare de spirit in momentul in care ai demonstrat ca esti creativ celorlalti si propriei persoane. E ca si cand ai spune ca a fi presedinte este o stare de spirit…chiar este , dar pentru presedinti !

P.S : Am vazut ca au bagat camere de filmat si GPS-uri cu ecran mare pe cateva autobuze din liniile RATB. O idee buna, dar nu pentru Romania. Aici este doar o investitie pierduta.

37 COMMENTS

  • Uite că la creativii mei nu am auzit treaba asta legată de starea de spirit. Or simţi-o ei pe undeva, dar sunt dotaţi cu ceva mai mult bun simţ şi nu vor să spună asta? Sau sunt cu capul pe umeri şi muncesc mai mult?
    Hm. Greu de decis.

  • Mama ai grait ca unul din membrii juriului de la Olimpiadele COmunicarii.

  • Sau despre vreounul dintre membrii acelui juriu…

  • Nici una, nici alta. 🙂

  • Ei sunt genul de persoane care trimit CV-uri fade agentiilor si se mira ca prostii ca nu ii ia nimeni nici macar la interviu, citind randurile tale imi si imaginez un arogant din asta blestemand statul roman ca nu ii creaza conditii de dezvoltare.
    “De ce dracu te mai crezi atat de iesit din tipare, atat de remarcabil, cand toata viata ta nu ai stiut altceva decat sa copiezi pe altii, sa pupi in cur, si nu ai absolut niciun rezultat palpabil de aratat.”

    Pe mine tata m-a “maltratat” 23 de ani cu expresia: “Ba, o carte n-ai citit in viata ta…” chiar si atunci cand terminasem toate volumele din biblioteca si incepusem sa cheltui o buna parte din leafa pe asa ceva, insa nu asta e important, ci faptul ca a mentinut in mine o stare de nemultumire, o stare de a fi mai bun si de a vrea mai mult. Starea asta, din pacate, cum ai spus tu, nu este mentinuta de majoritatea familiilor. Toti isi lauda copii, le spun ca sunt cei mai cei. Aici e buba, cred eu.

    P.S. Scuze ca am scris cam mult, da’ imi mai sare tzandara

  • Nu-i nimic, asta e post de sarit tandara. Culmea, la mine nu a existat o atitudine din asta de ”autodepasire” insa mi-am impus-o singur 🙂

    Da, multi sufera de sindromul ”geniului neinteles”.

  • Sindromul “geniului neinteles” e cea mai penibila chestie a epocii moderne… Pardon, a doua chestie penibila [prima sunt pustii emo, care sunt “doar” neintelesi]. Adevaratul geniu, zic eu [dupa tigara si cafeaua de dimineata 🙂 ], e ala care e in stare sa se faca inteles de oricine: si de tractoristu’ din carciuma, si de comentatorul anonim de pe blog, si de profu’ de la universitate.

    Oare asta inseamna ca Hitler era un geniu? Hmmz…

  • aveam in liceu un tip, care intrebat ce meserie vrea sa aiba, a raspuns suav: director de banca. si-acu la fel gandeste. si fantezisti ca el mai sunt multi, inclusiv creativii despre care spui tu. tragedia e ca uneori, sprijiniti pe cai mai mult sau mai putin cinstite de parinti, neamuri si alte persoane care de care mai influente, ei chiar ajung sa fie ce si-au dorit…

  • Ai remarcat un lucru adevărat, dar e normal să se întâmple ce spui tu… şi nu se limitează la creativitate!

    Fiecare dintre noi crede că merită mai mult decât are, fie că e vorba de slujbe, de bani, de aprecierile altora. E sănătos în momentul în care cu ideea asta în minte te pui pe treabă şi faci eforturi să obţii mai mult, şi e rău dacă transformi respectiva convingere într-o revoltă anti-socială.

    * Sunt PREA creativ ca să fiu luat în serios
    * Sunt un om valoros, dar trăim într-o ţară care nu-mi recunoaşte valoarea
    * Am idei dar nimeni nu le înţelege

    şi aşa mai departe. După cum bine s-a zis mai sus, dacă duci asta la extrem eşti emo. 🙂

    Sistemul curent de învăţământ superior are o influenţă destul de mare… nu-i chiar aşa greu să intri la o secţie de administrarea afacerilor, să zicem. Simplul fapt că eşti acolo nu te califică pentru a administra cu adevărat afaceri, dar îţi întăreşte convingerea că poţi să-ţi asumi o identitate cu mai multe pretenţii decât ar fi justificate. La fel cu multe alte domenii!

  • @Odeena – geniul neinteles exista; nu e o inventie a contemporanismului. Ba chiar deloc.. e o concluzie mai degraba (think Mozart – asta sa dau un exemplu arhicunoscut). Iar cel care reuseste sa se faca inteles nu e nici mai mult, nici mai putin decat un populist. Cat despre Hitler si geniu – aolo!

    @Krossfire – foarte corect ce spui, insa nu vad care e relevanta. Sa fie sanatosi. Si ei si parintii lor. Normal ca e o chestiune de educatie felul in care ajungi sa te privesti si sa te idolatrizezi, insa ei chiar nu fac rau nimanui. Eventual daca ii iei in seama, ajungi sa innebunesti de nervi, dar nu are rost.

    Creativitatea e o trasatura psihologica. Toti o avem, la fel cum avem vointa, inteligenta etc. Difera doar proportiile si desigur, difera modul de dezvoltare a ei. Foarte multi prefera sa ignore latura creativa a personalitatii pt a da intaietate unor alte aspecte pe care ei au dreptul sa le considere mai importante. La fel cum x are dreptul sa viseze ca va fi director de banca – se numeste naivitate, dar e nevoie si de asta.

    In fine, referitor la mai multe comentarii de aici, nu inteleg care e rostul a condamna oamenii care nu au inteligenta necesara sa traiasca altfel. Sau poate o au dar nu vreau. Ma mir ca nu au aparut referiri la manelisti. Ca mai nou nu putem sa ne spunem nicio parere fara sa ne raportam la manele si emo.

  • Voi deveni ceea ce vreau să fiu, atunci când voi înceta să fiu ceea ce sunt.

    Unii se nasc cu talent iar alţii fără. Creativitatea trebuie dezvoltată prin muncă, trebuie solicitată, trebuie stimulată. Chiar dacă ai talent sau nu. 🙂

  • Nimic mare nu se creează în lumea aceasta fără pasiune. 😉

  • Creativitatea se poate (oarecum) invata. Sau mai exact poate exploda. Din putina si nasoala in multa si desteapta daca o alimentezi cum trebuie desigur:). Ceva de genul “dintr-un ciorap cu putina gaura se transforma intr-o gaura cu putin ciorap”. Bine, trebuie si indrumata spre ceea ce iti foloseste, desigur.
    Am intalnit persoane care ocupa posturi importante si care nu au pic de creativitate, care au urcat post cu post pe baza fluxului de personal si al migrarii dintr-o firma in alta. Lipsa creativitatii si a imaginatiei impiedica gasire unor solutii oportune si ad-hoc si te trezesti cu o persoana care are drept de decizie, dar nu si capacitate, care nu poate oferi solutii si imbunatati mersul firmei.
    Nu ma refer la publicitate, pentru ca aici daca nu esti creativ se vede instant si atunci degeaba ai cv-ul cat atlasul botanic de gros.
    Revenind la creativitatea care se poate “invata” (publicitate) iti recomand Creative Advertising, una dintre cele mai bune carti despre publicitate aparute vreodata. Am avut ocazia sa aplic cateva lucruri de acolo si au fost perfecte. Daca vrei despre copywright, Kiss And Sell.

  • Tiberiu : Faina observatie cu facultatea care-ti ridica pretentiile. A mea e chiar una bazata pe asta..

    Kalkin : Am citit cartea precum si ”Hey Whipple, Squeeze This”. Pentru ca le aveam imprumutate le voi cumpara de pe Amazon in editii mai ok 🙂

    Arana : Nasol este ca unii chiar au talente in alte domenii pe care ei le considera inferioare.

  • Apropo de trimis cv-uri la agentii de publicitate, vreau sa plec de la agentia unde sunt pentru ca m-am plictisit. Inca nu am cautat job in alta parte pt ca mi-e greu sa ma urnesc:). Un amic care lucreaza la Grey imi zicea sa ma uit pe net daca mi-e lene sa ma deplasez. Am intrat la bestjobs sau myjob mai mult la plesneala, nu stiu care dintre ele. Si am dat search pt postul de art director.
    Erau minim 15 pe fiecare job lansat. Recordul era de 56. 🙂 Am cedat psihic si am renuntat. Nu din cauza concurentei, pt ca am o parere buna despre mine, dar eu n-as angaja pe niciunul din cei 56. Pentru ca sunt 99,9 % sanse ca cei 56 sa isi puna cv-ul in caz ca pica ceva interesant, nu pt ca vor asta neaparat. Si doar 0.1 sanse sa fie o persoana care este interesata.
    As prefera sa angajez pe cineva recomandat de unul/una care deja lucreaza in agentia mea…
    Oricum, intrebarea finala este urmatoarea: in agentii chiar exista minim 56 de creativi care vor sa plece? 57 mai exact daca ma adun si pe mine?:)

  • Eu sunt mai mult axat pe PR iar domeniul fiind mai nou in Romania forta de munca este jalnica : De la oameni care cred ca PR = stat la poarta si luat legitimatii de jurnalisti pana la oameni care scriu non-stop acelasi comunicat de presa si dau vina pe jurnalisti ca sunt prosti si nu il preiau. Nu mai vorbesc de lipsa de imaginatie in campanii si organizarea de evenimente.

    Totusi, daca mi s-a ivi ocazia as prefera publicitatea (desi n-am avut decat traininguri in domeniu, pe cand in PR am lucrat). Inca mai am timp si traininguri 🙂

  • Sunt o gramada de agentii de pr in bucuresti. Au aparut ca ciupercile dupa ploaie si, ca orice agentie de pub, cauta oameni pe care sa ii chinuie. Asa ca aplica daca ai chef, pentru ca pe ei nu prea ii intereseaza trainingurile si facultatile cu pricina.
    Mai ales ca fiind nou te pot chinui pe un salariu de incepator pentru primul an.:)
    Ca paranteza, sa iti faci idee despre utilitatea trainingurilor cu pricina, desi toata lumea face MBA in comunicare etc, n-am auzit unul singur (vorbesc de cei care lucreaza deja in publicitate) care a absolvit sau este inca student sa spuna ca ii foloseste la ceva.:)

  • Scriam acum o luna pe blog despre creativitate si cineva imi spunea ca am scris degeaba. Totusi am fost surprins sa vad oameni mai interesati de subiect decat ma asteptam. Nu e cool sa te consideri creativ pentru ca scrii la gazeta, cel putin presa de pe la noi e schioapa si chioara rau. NU se poate invata creativitatea, dar in mod cert poate fi educata, spun asta pentru ca am oameni in jur care nu o educa si se pierd in vizionari interminabile de seriale si comentarii…

  • Kalkin : Eu eram platit bine, dar nu puteam evolua => Demisia.

    Vlad : Nu prea ma intereseaza presa. Sunt mult prea multi muncitori acolo si prea putini creativi. O facultate educa muncitorii (tehnicienii scrisului), creativitatea nu se prea invata. Voi citi acum articolul

  • Nu inteleg prea bine de ce oricand e mentionat termenul ‘creativitate’ e asociat doar cu domenii de tip PR, advertising, arta. Ai numit bine mai sus, e ‘thinking outside the box’. Pentru a fi bun in orice domeniu, fara exceptie (care sa-mi vina momentan in minte), trebuie sa fii creativ – de la munca de manager la cea de contabil. Performanta in orice domeniu e datorata creativitatii (finding money on the table for economists). Ca observatie, mie matematicienii buni mi se par printre cei mai creativi oameni.

  • “sa-mi cer scuze”??? corect e “sa-ti/ sa va cer scuze”…ca doar nu iti ceri tie scuze…ci le ceri celorlalti…hmm…dar tot te tzuc…:*

  • Sandy : E greseala mea preferata 🙂

    Julesie : Asta zicea si proful meu de mate din liceu.

  • Regardless, I stand by that. 😛

  • Eu leg creativitatea de imaginatie, de capacitatea de a face ceva nou sa apara. :)), chiar si denumirea de “creativitate” sugereaza faptul ca trebuie sa se fi produs ceva de pe urma ei. Dar totusi, imaginatia are rolul cel mai important, cel putin din punctul meu de vedere. Altfel, si robotii de pe linia de asamblare a masinilor Dacia ar fi creativi, nu?

  • Robotii nu prea fac ceva independent:) Creativitate poate fi si atunci cand iti faci o afacere. La urma urmei presupune ca ai o idee pe care o dezvolti si face ceva nou sa apara. nu cred ca trebuie sa fie vorba doar de arta. Orice domeniu e creativ daca tu vii cu ceva nou.

    In PR-ul romanesc 90% sunt total necreativi:) PR la romani inseamna si domnisoara care sta in fata la intrarea in companie si te intreaba zambind frumos incotro vrei sa mergi. Am avut colege care au activat in domeniu pe perioada studentiei. E departe de a fi foarte creativ. Mai nou la romani toate meseriile se cheama in engleza si trebuie sa sune pompos.

    Art director si el doar editeaza poze la nivelul crop si un pic de contrast, asistent manager pentru vechea secretara, PR pentru ce in afara se mai cheama Front Office Girl ori secretara, operatoare ma rog, expert pentru ministerul Integrarii si ei erau mai toti abia iesiti din facultate si nu faceau decat sa duca dosarele la semnat.

  • Odeena, Arana, din punctul meu de vedere HITLER chiar a fost un geniu… doar ca acest geniu din dotare si l-a focalizat neconstructiv si in defavoarea umanitatii.
    da, a facut chestii urate, multe prea urate.plus mentalitatea extremista.
    dar Hitler chiar a fost un mare geniu , de la tehnicile originale de lupta pe care le initia pana la programele si strategiile de lupta.
    genial, dar in a wrong way.
    si totusi , asta nu-i anuleaza geniul.

  • Irefutabila : Hitler era impotent militar. Ideile lui in marea majoritate au fost nerealizabile. El a fost un lider carismatic, un geniu al propagandei, chiar mai mare decat al sau Goebbles.

  • există un gen de raportare ontologică sau existenţială (scuze pentru termen, îl folosesc ca să mă dau mare, bineînţeles) în actul creaţiei şi asta îi distinge pe oamenii care creează de cei care nu creează sau se închipuie creatori sau creativi. Labiş are un vers: “Eu nu mai sunt, e-un cântec tot ce sunt”. creaţia înseamnă ieşire din sine, ek-stază, auto-transcedere, depăşire de sine. creaţia înseamnă negarea realului imediat şi a futilităţii acestuia (pardon de expresie).
    ai dreptate deci când spui că, pentru cei ce creează, cultura e absolut necesară, pentru că te familiarizează cu acest exerciţiu al depăşirii realului. chiar dacă pentru unii e un exerciţiu obositor (discuţie între marii poeţi belgieni Emile Verhaeren şi Maurice Maeterlinck, relatată de Gide:
    V: De mai multă vreme, nimic din ceea ce se mai scrie nu mă mai interesează.
    M: Nici pe mine. Şi, dacă mă gândesc mai bine, nici ceea ce scriu eu nu mă mai interesează.)

  • Radu : Deja vorbim despre un potential creator mare, real. Comparativ cu diletantii, cei ce depasesc realul nu sunt obsedati de recunoasterea meritelor.

  • In zilele noastre a fi creativ este o misiune destul de grea si in acelasi timp este o necesitate a acestui mileniu, dupa cum recunostea si Bill Gates. De cate ori poate ne-am pus intrebarea cum sa gasim o idee creativa care sa ne scoata din impas ? Ce fel de mediu înconjurator ar fi necesar pentru a ne veni ideile creative ? Cum pot liderii sa sustina procesul creativ si sa stimuleze creativitatea la locul de munca ? Cum putem trece peste anumite bariere de gandire ?
    Teresa Amabile, director la Harvard Business School, si-a dedicat intreaga sa viata cercetarilor in domeniul creativitatii si este una dintre cele mai cunoscute persoane din intreaga lume care s-a ocupat de inovatie in domeniul afacerilor.
    Acum 8 ani, ea a realizat un studiu în domeniul creativitatii, astfel: a lucrat atat cu studenti cat si cu manageri din companii foarte diferite, și a colectat aproape 12.000 emailuri , cu descrierea amanuntita a zilei de lucru, de la persoane care erau implicate in proiecte creative în domeniul productiei bunurilor de consum, high tech si din industria chimica. Ea nu a povestit participantilor ca obiectul sau de studiu este creativitatea. Ea a pus doar intrebari, intr-un email pe care-l trimitea zilnic, despre munca pe care o desfasurau cei supusi cercetarii, precum si despre mediul înconjurator in care activau. Teresa Amabile a codat emailurile primite inregistrand momentele in care oamenii se luptau din greu cu o problema sau cand le venea o idee noua.
    Ea continua aceste studii, împreuna cu echipa sa si în ziua de astazi si a observat ca exista 6 mituri despre creativitate care sunt descrise mai jos:
    1. Ideile creative vin de la oamenii creativi
    Cand a întrebat directorii de companii unde au nevoie cel mai mult de idei creative, ei au raspuns aproape intotdeauna la fel – in compartimentul de dezvoltare produse noi, in cel de marketing si in cel de publicitate. Iar cand i-a întrebat unde anume nu-si doresc sa aiba oameni creativi, ei raspundeau invariabil in departamentul de contabilitate, si apoi radeau datorita conotatiei negative pe care o are creativitatea în domeniul contabilitatii.
    Dar perceptia comuna a tuturor managerilor era ca unii oameni sunt creativi iar altii nu. Iar acest lucru nu este adevarat. Ca si lider, nu vrei sa ai creativitate doar într-un singur domeniu. Vrei ca fiecare persoana din organizatia ta sa produca idei noi si utile, inclusiv in domeniul financiar. Daca privim in trecut, exista inovatii si in domeniul financiar care sunt extrem de profunde și in intregime etice, precum contabilitatea bazata pe costuri.
    De fapt, aproape toate cercetarile in acest domeniu arata ca orice persoana cu o inteligenta normala este capabila sa indeplineasca si anumite sarcini care cer creativitate.
    Creativitatea insa depinde de un anumit numar de lucruri: experienta, incluzand cunostinte si indemanari tehnice, talent, abilitatea de a gandi intr-un mod diferit decat cel uzual, capacitatea de a elimina ideile fara valoare.
    Motivatia intrinseca – oamenii care sunt motivati de ceea ce fac lucreaza adesea creativ – este foarte importanta.
    De peste 5 ani, organizatiile acorda o atentie tot mai mare creativitatii și inovatiei iar angajatii urmeaza in permanenta cursuri pentru descatusarea potentialului lor creativ.
    Dar o mare parte din oameni nu sunt în stare sa-si dezvolte acest potential creativ, deoarece ei lucreaza intr-un mediu care impiedica aparitia motivatiei intrinseci. Prin urmare, multe companii mai au un drum lung de parcurs pana sa elimine barierele din calea creativitatii.
    2. Banii sunt un motivator al creativitatii
    Experimentele realizate de cercetatori în domeniul creativitatii au aratat ca banii nu inseamna totul.
    Teresa Amabile i-a intrebat pe cei supusi studiului cum ii motiveaza banii sa vina cu solutii noi, iar ei au raspuns ca aceasta intrebare este irelevanta, ceea ce inseamna ca ei nu se asteapta sa fie platiti in fiecare zi in functie de ideile noi pe care le folosesc. In acelasi timp, angajatii care se intreaba mereu ce bonusuri vor primi pentru munca pe care o realizeaza, sunt cei mai putin creativi oameni.
    Bonusurile acordate si plata angajatilor foarte strict pe performanta pe care o obtin poate deveni problematica cand oamenii cred ca fiecare miscare pe care o fac le poate afecta remuneratia.
    In aceste situatii, oamenii risca sa aiba o tendinta de a fugi de esec, pur si simplu. Bineinteles ca oamenii au nevoie sa simta ca sunt compensati corect. Dar cercetarile efectuate arata ca oamenii pun o valoare mai mare pe mediul de lucru in care creativitatea este ajutata sa se dezvolte, sa fie valorizata si recunoscuta.
    Angajatii vor sa aiba oportunitatea de a se angaja profund în munca lor și sa faca reale progrese.
    Deci este foarte important pentru lideri sa puna la un loc oamenii impreuna cu proiectele lor, nu numai pe baza experientei pe care o au acestia ci si tinand cont de motivatia pe care o au.
    Oamenii sunt mult mai creativi cand le pasa de munca pe care o fac si cand isi focuseaza toate abilitatile pe care le au pentru aceasta.
    Daca provocarile la care sunt supusi sunt prea inalte fata de nivelul abilitatilor pe care le au, ei devin frustrati.
    Daca provocarile la care sunt supusi sunt prea scazute fata de nivelul abilitatilor pe care le au, ei devin plictisiti.
    Liderii trebuie sa stie sa balanseze aceste lucruri cu atentie pentru a obtine rezultatul dorit.
    3. Presiunea timpului dezvolta creativitatea
    In studiul pe care l-a facut, Teresa Amabile a observat ca oamenii gandeau adesea ca ei pot deveni mult mai creativi daca lucreaza sub o severa presiune a timpului.
    Dar din studiul cercetatoarei a reiesit exact opusul – oamenii care erau cel mai putin creativi erau tot timpul in lupta cu timpul.
    De asemenea, atunci cand oamenii lucreaza sub presiunea timpului, le scade creativitatea nu numai in ziua respectiva, ci chiar si in următoarele doua zile.
    Presiunea timpului distruge creativitatea deoarece oamenii nu se pot angaja in mod profund in problemele pe care le au de rezolvat.
    Creativitatea solicita o perioada de incubatie – oamenii au nevoie de timp pentru a intra in probleme si pentru a lasa ca ideile creative sa iasa la suprafata.
    De fapt, nu conteaza atat de mult dead-line-ul stabilit pentru rezolvarea problemei ci faptul ca angajatii isi distrag atentia de la ceea ce au de facut cu lucruri mai putin importante sau deloc importante iar distragerea atentiei este cea care fura timpul necesar distrugerii barierelor de gandire uzuale si dezvoltarii ideilor creative.
    Oamenii nu pot fi creativi cand se afla in bataia pustii, ci numai cand sunt focusati pe munca lor.
    Angajatii trebuie sa evite activitatile care ii distrag de la scopul lor si sa se focuseze pe ce este important de rezolvat.
    In prea multe organizatii oamenii nu inteleg motivul grabei, a faptului ca cineva undeva are nevoie ca acel lucru sa fie rezolvat astazi.
    4. Ingrijorarea sparge tiparele de gandire
    Exista aceasta idee potrivit careia frica si tristetea dau pinteni, intr-un fel, creativitatii.
    Exista o literatura psihologica in care se explica faptul ca incidenta unei depresii puternice este mai mare la scriitorii creativi si artisti – depresia geniilor care sunt incredibil de originale in ceea ce gandesc. Dar Teresa nu a observat acest lucru la populaţia pe care a studiat-o.
    Ea a codat cele 12.000 de emailuri in functie de nivelul de frica, anxietate, tristete, manie, fericire si dragoste, pe care oamenii au experimentat-o in ziua respectiva.
    Si a gasit ca procesul creativ este asociat pozitiv cu bucuria si dragostea iar negativ este asociat cu mania, frica și anxietatea.
    Cercetarile au demonstrat ca oamenii sunt cei mai fericiti când gasesc o idee creativa si gasesc o idee care sa sparga tiparele cand au fost fericiti cu o zi inainte. Astfel se creeaza un cerc al creativitatii si fericirii.
    Cand oamenii sunt atrasi de munca pe care o fac exista o sansa mult mai mare ca vor face o asociere cognitiva care a doua zi va da nastere unei idei creative. O zi plina de fericire va conduce la o a doua zi plina de creativitate.
    5. Competitia bate colaborarea
    Exista o credinta destul de extinsa, in special in domeniul financiar si industria high-tech, ca o competitie interna între angajati va forta inovatia.
    In studiile sale, Teresa a descoperit ca procesul creativ primeste o lovitura puternica cand persoanele dintr-un grup de lucru intra în competitivitate in loc sa colaboreze.
    Cele mai creative echipe sunt cele intre care exista incredere pentru a impartasi si dezbate ideile.
    Dar cand oamenii lupta pentru recunoastere, ei se opresc din impărtasirea ideilor lor. Si acest lucru este distructiv deoarece nimeni intr-o organizatie nu are toate informatiile cerute pentru a pune toate piesele puzzle-ului impreuna.
    6. O organizatie restructurata este o organizatie creativa
    Poate in domeniul departamentului de relatii publice, o firma care isi reduce personalul forteaza dezvoltarea creativitatii.
    Din pacate, cercetatoarea a observat foarte multe exemple de acest fel. Din punctul sau de vedere, restructurarile sunt foarte dificile pentru angajati si distrug creativitatea. Astfel, ea a studiat o divizie a unei companii de electronice formata din 6000 de angajati. In urma procesului de restructurare a 25 % din angajati, ceilalti au agonizat o perioadă de 18 luni. Fiecare dintre stimulatorii creativitatii scazusera semnificativ. Anticiparea restructurarii a fost și mai grava decat restructurarea în sine. Frica oamenilor de a nu fi concediati ii dezangaja de la munca lor. Problema cea mai mare a fost ca la 5 luni dupa restructurare, creativitatea era distrusa, in proportie de 100%. Comunicarea si colaborarea au scazut, de asemenea, semnificativ, si odata cu ele, spiritul de libertate si autonomie.
    Liderii trebuie ca dupa restructurari sa stabilizeze imediat mediul de lucru, altfel, izvorul ideilor creative va disparea.
    S-ar putea crede ca ceea ce s-a scris pana acum demonstreaza ca Teresa lupta pentru un stil de management uşor. Dar nu este adevarat.
    Ea pune accentul pe un stil de management istet. Cei 30 de ani petrecuti in domeniul cercetarii, cele 12.000 de jurnale de activitatii pe care le-a obtinut, sustin ideea ca daca oamenii fac ceea ce le place atunci ei se angajeaza profund in ceea ce fac iar cand munca lor este valorizata si recunoscuta, creativitatea prinde aripi. Chiar si in vremuri grele.

    http://www.confidencecamp.ro

  • De curand am primit invitatie la un curs de creativitate.Din cate am auzit …cica ar fi bune intr-o cariera si ..chiar in viata de zi cu zi.Acuma nu stiu ce sa zic..pe mine m-ar interesa dar sunt nehotarata.Voi ati mai participat vreodata la asa ceva?Apreciez parerile voastre.

  • Nu se prea poate invata creativitatea, decat daca a fost antrenata nativ si acum incerci sa o scoti la iveala. Depinde cat costa toata treaba.

  • Și iaca vin din 2o18 back in timeline pentru ca să răspund. Din ce-am experimentat, prefer o abordare minimală și optimistă a subiectului. Talentul există în fiecare, iar rezultatul depinde de stare și exercițiu. Da, unii au rezultate mai satisfăcătoare decât alții, dar factorii determinanți ai detaliilor sunt mult prea fini și țin de nota personală a fiecăruia.

  • Da, dar fara munca mai totul e absolut irelevant (atat talentul, cat si factorii de finete).

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.

Related Posts