Uite că la creativii mei nu am auzit treaba asta legată de starea de spirit. Or simţi-o ei pe undeva, dar sunt dotaţi cu ceva mai mult bun simţ şi nu vor să spună asta? Sau sunt cu capul pe umeri şi muncesc mai mult?
Hm. Greu de decis.

Ei sunt genul de persoane care trimit CV-uri fade agentiilor si se mira ca prostii ca nu ii ia nimeni nici macar la interviu, citind randurile tale imi si imaginez un arogant din asta blestemand statul roman ca nu ii creaza conditii de dezvoltare.
“De ce dracu te mai crezi atat de iesit din tipare, atat de remarcabil, cand toata viata ta nu ai stiut altceva decat sa copiezi pe altii, sa pupi in cur, si nu ai absolut niciun rezultat palpabil de aratat.”

Pe mine tata m-a “maltratat” 23 de ani cu expresia: “Ba, o carte n-ai citit in viata ta…” chiar si atunci cand terminasem toate volumele din biblioteca si incepusem sa cheltui o buna parte din leafa pe asa ceva, insa nu asta e important, ci faptul ca a mentinut in mine o stare de nemultumire, o stare de a fi mai bun si de a vrea mai mult. Starea asta, din pacate, cum ai spus tu, nu este mentinuta de majoritatea familiilor. Toti isi lauda copii, le spun ca sunt cei mai cei. Aici e buba, cred eu.

P.S. Scuze ca am scris cam mult, da’ imi mai sare tzandara

Sindromul “geniului neinteles” e cea mai penibila chestie a epocii moderne… Pardon, a doua chestie penibila [prima sunt pustii emo, care sunt “doar” neintelesi]. Adevaratul geniu, zic eu [dupa tigara si cafeaua de dimineata 🙂 ], e ala care e in stare sa se faca inteles de oricine: si de tractoristu’ din carciuma, si de comentatorul anonim de pe blog, si de profu’ de la universitate.

Oare asta inseamna ca Hitler era un geniu? Hmmz…

Ai remarcat un lucru adevărat, dar e normal să se întâmple ce spui tu… şi nu se limitează la creativitate!

Fiecare dintre noi crede că merită mai mult decât are, fie că e vorba de slujbe, de bani, de aprecierile altora. E sănătos în momentul în care cu ideea asta în minte te pui pe treabă şi faci eforturi să obţii mai mult, şi e rău dacă transformi respectiva convingere într-o revoltă anti-socială.

* Sunt PREA creativ ca să fiu luat în serios
* Sunt un om valoros, dar trăim într-o ţară care nu-mi recunoaşte valoarea
* Am idei dar nimeni nu le înţelege

şi aşa mai departe. După cum bine s-a zis mai sus, dacă duci asta la extrem eşti emo. 🙂

Sistemul curent de învăţământ superior are o influenţă destul de mare… nu-i chiar aşa greu să intri la o secţie de administrarea afacerilor, să zicem. Simplul fapt că eşti acolo nu te califică pentru a administra cu adevărat afaceri, dar îţi întăreşte convingerea că poţi să-ţi asumi o identitate cu mai multe pretenţii decât ar fi justificate. La fel cu multe alte domenii!

Voi deveni ceea ce vreau să fiu, atunci când voi înceta să fiu ceea ce sunt.

Unii se nasc cu talent iar alţii fără. Creativitatea trebuie dezvoltată prin muncă, trebuie solicitată, trebuie stimulată. Chiar dacă ai talent sau nu. 🙂

Creativitatea se poate (oarecum) invata. Sau mai exact poate exploda. Din putina si nasoala in multa si desteapta daca o alimentezi cum trebuie desigur:). Ceva de genul “dintr-un ciorap cu putina gaura se transforma intr-o gaura cu putin ciorap”. Bine, trebuie si indrumata spre ceea ce iti foloseste, desigur.
Am intalnit persoane care ocupa posturi importante si care nu au pic de creativitate, care au urcat post cu post pe baza fluxului de personal si al migrarii dintr-o firma in alta. Lipsa creativitatii si a imaginatiei impiedica gasire unor solutii oportune si ad-hoc si te trezesti cu o persoana care are drept de decizie, dar nu si capacitate, care nu poate oferi solutii si imbunatati mersul firmei.
Nu ma refer la publicitate, pentru ca aici daca nu esti creativ se vede instant si atunci degeaba ai cv-ul cat atlasul botanic de gros.
Revenind la creativitatea care se poate “invata” (publicitate) iti recomand Creative Advertising, una dintre cele mai bune carti despre publicitate aparute vreodata. Am avut ocazia sa aplic cateva lucruri de acolo si au fost perfecte. Daca vrei despre copywright, Kiss And Sell.

Apropo de trimis cv-uri la agentii de publicitate, vreau sa plec de la agentia unde sunt pentru ca m-am plictisit. Inca nu am cautat job in alta parte pt ca mi-e greu sa ma urnesc:). Un amic care lucreaza la Grey imi zicea sa ma uit pe net daca mi-e lene sa ma deplasez. Am intrat la bestjobs sau myjob mai mult la plesneala, nu stiu care dintre ele. Si am dat search pt postul de art director.
Erau minim 15 pe fiecare job lansat. Recordul era de 56. 🙂 Am cedat psihic si am renuntat. Nu din cauza concurentei, pt ca am o parere buna despre mine, dar eu n-as angaja pe niciunul din cei 56. Pentru ca sunt 99,9 % sanse ca cei 56 sa isi puna cv-ul in caz ca pica ceva interesant, nu pt ca vor asta neaparat. Si doar 0.1 sanse sa fie o persoana care este interesata.
As prefera sa angajez pe cineva recomandat de unul/una care deja lucreaza in agentia mea…
Oricum, intrebarea finala este urmatoarea: in agentii chiar exista minim 56 de creativi care vor sa plece? 57 mai exact daca ma adun si pe mine?:)

Sunt o gramada de agentii de pr in bucuresti. Au aparut ca ciupercile dupa ploaie si, ca orice agentie de pub, cauta oameni pe care sa ii chinuie. Asa ca aplica daca ai chef, pentru ca pe ei nu prea ii intereseaza trainingurile si facultatile cu pricina.
Mai ales ca fiind nou te pot chinui pe un salariu de incepator pentru primul an.:)
Ca paranteza, sa iti faci idee despre utilitatea trainingurilor cu pricina, desi toata lumea face MBA in comunicare etc, n-am auzit unul singur (vorbesc de cei care lucreaza deja in publicitate) care a absolvit sau este inca student sa spuna ca ii foloseste la ceva.:)

“sa-mi cer scuze”??? corect e “sa-ti/ sa va cer scuze”…ca doar nu iti ceri tie scuze…ci le ceri celorlalti…hmm…dar tot te tzuc…:*

Regardless, I stand by that. 😛

Robotii nu prea fac ceva independent:) Creativitate poate fi si atunci cand iti faci o afacere. La urma urmei presupune ca ai o idee pe care o dezvolti si face ceva nou sa apara. nu cred ca trebuie sa fie vorba doar de arta. Orice domeniu e creativ daca tu vii cu ceva nou.

In PR-ul romanesc 90% sunt total necreativi:) PR la romani inseamna si domnisoara care sta in fata la intrarea in companie si te intreaba zambind frumos incotro vrei sa mergi. Am avut colege care au activat in domeniu pe perioada studentiei. E departe de a fi foarte creativ. Mai nou la romani toate meseriile se cheama in engleza si trebuie sa sune pompos.

Art director si el doar editeaza poze la nivelul crop si un pic de contrast, asistent manager pentru vechea secretara, PR pentru ce in afara se mai cheama Front Office Girl ori secretara, operatoare ma rog, expert pentru ministerul Integrarii si ei erau mai toti abia iesiti din facultate si nu faceau decat sa duca dosarele la semnat.