Advertising, PR si altele
Inca nu stiu daca sa aberez despre recentele iesiri in media clasica ale blogului (FHM , RRA si sursa citata in Adevarul) si astfel sa ma umflu inutil in pene sau daca sa imi adun documentatia pentru un post mai complex. Pana una alta, am decis sa raspund la o intrebare care mi s-a adresat repetat : De ce nu scrii despre PR & Advertising ? Raspunsul logic ar fi : Pentru ca nu am competenta.
In cazul PR-ului , desi am lucrat o perioada in domeniu (4 luni) , am avut vreo 3 colaborari si am incasat si un mic premiu (de la Petrom), inca topai pe undeva pe dupa linia de start gandindu-ma serios daca are vreun sens sa mai continui cursa. De ce ? Pentru ca domeniul asta inca sufera de o lipsa de definitie la noi.
Desi am intalnit si oameni benevolenti si nu am fost constrans la fostul job am realizat ca in orice firma din Romania relationistii au munca redusa la a organiza conferinte, trimite constant comunicate si cel mult scrie discursuri. La problema asta contribuie doi factori : Lipsa de informare a clientilor si lipsa unor facultati\profesori de relatii publice care sa cunoasca realitatea romaneasca. Predarea unor notiuni generale de PR ajuta insa din pacate da foarte multe asteptari viitorilor angajati din domeniu. Studentul roman (ala mai treaz) spera sa poata dezvolta un plan de comunicare, scrie documentatii si organiza si evenimente care nu implica zeci de jurnalisti si 2-3 invitati. In Romania si nu numai, de genul asta de activitati se ocupa agentiile de publicitate prin departamentele BTL (Below The Line), de planning si de creatie. Cum multe dintre agentiile de PR sunt de fapt integrate in cele de publicitate…intelegeti ideea.
Cu publicitatea este putin altfel. Domeniul asta are darul de atrage multi tineri absolventi in special datorita oamenilor din profesie, ai banilor si ai muncii lejere. Cel putin asta crede aspirantul clasic…spera ca din primele luni sa-si poata salta standardul de viata, sa se bata pe umar cu directorul de creatie si sa se laude la jumatate din cunoscuti.
La nivelul oamenilor, trebuie sa recunosc ca sunt mai putine femei in departamentele de creatie (desi numai cu doua agentii am luat contact, la una facand un internship) decat sunt in departamentele de PR ,conduse practic de sexul cicalitor. Detasarea si deadline-urile ceva mai largi (dar nu foarte) sunt iarasi un plus. Cu banii, avea dreptate maestrul Luke Sullivan ”In prima parte a meseriei esti platit prost pentru ca ulterior sa fii platit prea bine”. Cel putin asta sustin cunostintele juniorii prin agentii si cei care lucreaza de multa vreme in domeniu. Meseriile atat de ravnite de tineri precum cea de copywriter nu sunt nici pe departe usoare. Mai multe detalii aveti in link-ul Metropotam dat anterior.
Despre autosuficienta creativa si lipsa creativitatii am mai scris. In publicitate nu te va lua nimeni fara un portofoliu cat de mic sau fara un internship\mentorship in compania cu pricina iar in PR nu se prea fac angajari fara cateva evenimente la activ si un CV grasut. Majoritatea aspirantilor la titlul de ”copywriter\strategic planner\art director\whatever” in general cred despre ei ca sunt buni si creativi. Atat, doar cred. Solutia ar fi implicarea in cat mai multe activitati (mai nou voluntariatele sunt pe baza de contract) si vanarea ocaziilor. N-ar fi rele nici cateva lecturi obligatorii. De retinut ar fi si ca majoritatea oamenilor relevanti din publicitatea romaneasca se cunosc (daca nu au lucrat impreuna, tot au baut o bere la pitch-urile mai mari). Astfel ca daca reusesti sa impresionezi negativ suficienti s-ar putea sa-ti distrugi mai toate sansele de angajare intr-o agentie mare.
Surprinzator , pentru cei care au impresia ca afara datorita multitudinii de agentii de publicitate, comunicare integrata, PR & lobby, angajarile se fac mai usor sau pe baza unei diplome de facultate, ei bine nu este asa. Citeam zilele trecute intr-un AdWeek mai vechi imprumutat de cineva un interviu cu o persoana de HR de la DDB care sustinea ca a vazut atatia indivizi (in special tineri) nepregatiti sau de-a dreptul mediocri , imbracati ciudat sau care incercau sa impresioneze abordand o atitudine blazata la interviu incat a decis sa cheme la interviuri numai pe baza de experienta sau portofoliu relevant. Va suna cunoscut ?
Probabil unii vor lua postul asta drept un fel de mini CV. Este departe de a fi asa ceva. Luati-l deci ca pe o disecare a motivatiei unui student in an terminal la una din facultatile de comunicare din Bucuresti. Un fel de : De ce da , de ce nu ?
Ca o concluzie, aruncata in finalul unui post unde nu am putut demonstra prea multe as zice totusi ca lucrurile merg inspre bine in domeniul comunicarii din Romania. Poate ca in vreo 10 ani, desi vor fi cu siguranta mai multe reclame (in special neconventionale si innovative) vom ajunge ca din masa de reclame si comunicate care ajung in spatiul public, sa avem macar 30-40% lucrari decente.
P.S : Daca studiati putin Ads of The World si anuarele AdWeek (dar in special primul site) veti vedea cat de putine reclame romanesti sunt cu adevarat decente, targetate si bine primite in afara. Comunicarea internationala este destul de proasta in Ro asa ca nu prea avem de ce vorbi despre eforturi de relatii publice organizate.
P.S 2 : In articolul de fata vorbeam in special despre cei care dau sfaturi de ”angajare” si conduita altor potentiali aspiranti la una dintre aceste profesii. Site-urile care mai comenteaza uneori reclame sau promoveaza competitiile sunt site-uri de pasionati, nu de experti.
- krossfire
Un simplu haiduc al cuvintelor.
- NOI nu suntem noi November 6, 2023
- Primiți cu Tekiriki? October 27, 2023
- De parcă tu puteai mai bine... October 6, 2023
- Dar a și făcut... August 12, 2023
- Puțin mai prost August 2, 2023
“Cel putin asta crede aspirantul clasic…spera ca din primele luni sa-si poata salta standardul de viata, sa se bata pe umar cu directorul de creatie si sa se laude la jumatate din cunoscuti.”
ce spui tu aici nu e valabil numai pentru domeniile respective. majoritatea studentilor sau a absolventilor de orice fel viseaza cam aceeasi chestie. in prima faza, trec prin facultate fara prea multe griji, apoi vor toti salarii mari fara sa faca mare lucru si fara sa se oboseasca sa invete una sau alta. Ori, e foarte important ce experiente acumulezi si locurile in care le dobandesti. Chiar daca acest lucru nu are rezultate financiare imediate, va cantari mult pentru viitor.
Eu recunosc ca in colaborari si angajari am fost platit destul de bine insa era vorba de lucru pe termen scurt si asta a contat (intensitate mai mare, desi vorbim de part-time).
nu zice nimeni ca nu trebuie sa fii platit pentru munca depusa:)) dar sa nu stii sa faci nimic, nici sa nu fii dispus sa inveti si sa astepti si bani multi…asta e intr-adevar o problema:)
Adica in situatia majoritatii studentilor romani.
din pacate cam asta e situatia…
Krossfire minte cu neruşinare!
ruşînie! ruşîni să-ţi fie tinere!
eu te-am “angajat” şi fără să-ţi cer CV-ul :))
la cât eram de disperat cu când ţi-am trimis mailu’ ăla mai de mult cu privire la comunicatul ăla de presă…
lăsând de-o parte glumele şi tonul hazliu, articolul ăsta crează premisele pentru o serie de articole explicative pentru termeni precum copywriteri, creaţie, agenţie de publicitate şi aşa mai departe. ce zici, te încumeţi la o astfel de treabă? că nu-i decât de teoretizat. :))
şi-nc-o chestie: “de ce da” şi “de ce nu” au devenit arma mea #1 de vreo juma’ de an când vreau să încui pe cineva care nu are bine pus la punct un plan atunci când vrea să mă convingă ceva. e … infailibilă!
Neah, glad to help :p
Lasand asta la o parte, colaborari obtii mai usor in general si uneori si pe mai multi bani insa nu te ajuta (cel putin in publicitate) sa-t faci un portofoliu.
M-am gandit sa-i explic pe scurt , pentr ca descrieri pe larg ale fisei de post mai exista.
1. mail me a few links, if you’ve got a little time to spare.
2. hmm… dacă te ocupi de partea de PR pro-bono pentru o chestie a unui prieten nu o poţi trece la CV?
3. de ce n-avem frate şi noi un digg românesc, unde să dau submit la articolu’ tău, la articolu’ de pe metropotam şi aşa mai departe? nu de alta, dar tare mi se pare că se irosesc aşa multe articole bune pentru că cel care le scrie, n-are o goarnă suficient de mare pentru a se face auzit de tot mai multă lume.
E al tău Petromul? Nu-mi vine să cred! Cine ţi l-a dăruit? 😀
Serios vorbind, copywritingul îţi poate face mintea terci. După o zi grea, nu prea mai ai chef de nimic. Toată ziua ai căutat expresiile cele mai potrivite, te-ai amuzat de nush ce alăturare ciudată de cuvinte (moment în care colegii de departament se uită câş şi te întreabă “glume de copywriter?”… Uneori ajungi acasă stors de orice energie creativă, stors de simţul umorului. Însă nu tot timpul.
Ce mai? E fain. Mai ales când ai de făcut un product naming. Sau un mic (mare) concept de reclamă…
De link-ul de la metropotam spuneam. Ar mai fi blogul lui Capanescu si site-urile de gen IqAds, AdPlayers, IAA care au glosar. Intr-adevar, o discutie pe tema ”Cum naiba stiu daca pot fi strategic planner” nu s-a prea popularizat dar imi trebuie ceva mai multa experienta pentru asta.
krossfire, apropo de studenti si joburi. din pura curiozitate…ce atitudine au profesorii pe acolo fata de studentii care lucreaza? nu de alta, dar eu m-am trezit la inceputul anului acest cu comentarii dure din partea sefului de catedra care ne-a spus ca se va face prezenta la cursuri si cei care nu sunt prezenti din diverse motive (job, alte chestii) nu vor lua mai mult de 7 la examene pentru ca nu e corect ca ei sa castige bani in timp ce altii vin la scoala si stau la toate cursurile. Acum eu nu am nimic cu nimeni si nu ma astept sa fiu avantajat pentru ca lucrez, insa nu inteleg atitudinea asta deloc. Daca eu cred ca pot sa ma ocup si de scoala si sa-mi trec examenele si in acelasi timp sa am si un job, de ce nu as face-o? Din pacate, nu e prima data cand ma lovesc de atitudini de genul acesta.
Darius : Acum am observat faza cu Petrom-ul, foarte tare.
Stiu, am facut un internship de vreo 3 luni intr-o companie foarte misto. Bine, nefiind obligat material (nici macar la nivel de timp uneori) dupa o vreme mi s-a cam dus cheful (si s-a vazut si prin executiile mele) insa am vazut si partea ”fun” si partea nasoala din meserie. Am mai avut si ceva colaborari (RAR, etc)
Tudy : Pana acum n-au fost probleme insa in ultimul an, la specializarea principala a facultatii (Jurnalism) anumiti profi au facut tot posibilul sa nu se poata chiuli la orele lor. Eu fiind la Publicitate am doar vreo doua cursuri mai ”nasoale”.
la mine in faculta s-a creat un soi de curent in directia asta. si nu e de la un singur profesor. lucrurile acelea s-au discutat la sedinte si au pornit undeva de la conducere.
mai, eu sunt chiar din afara… 🙂
insa din ce vad eu aici, sunt cateva treceri in fuga prin cateva locuri mici, dar sfaturi si pareri mari…
si eu am o parere destul de slaba de exemplu despre editurile de la noi si modul de promovare si comunicare cu publicul… insa ce-am facut? am lucrat doar 6 luni in domeniu (si sincer, nu ma gandesc sa ma intorc prea curand… dezamagirile au fost pe masura).
as putea sa-mi dau cu parera despre n lucruri… neah.
asta-i pe scurt. bafta!
Aseara am fost la primul curs de publicitate. E optional la noi, dar a venit tot anul si ne-am inghesuit vreo 300 de insi intr-o sala cu caacitate de 100. SI chiar ma uitam la indivizii aia(ma rog, majoritatea individe) si nu vedeam absolut nici un motiv pentru care multi, foarte multi din oamenii aia se vedeau lucrand in viitor in advertising. (pe mine ma exclud, eu sunt cumva o mini piarita-junior copywriter-marketing person si deh)
Foarte mare dreptate ai cu tot ce ai zis in postul asta. Cel putin lumea asta a oamenilor din domeniu e asa mica si toti se stiu intre ei si..trebuie sa fii bun si sa te mai faci si remarcat. Oricum, bine punctat
@A.Faith eu stiu ca este digg.ro 😀
Tudy : Incercarea de a te intoarce la ”varsta de aur” a invatamantului va esua daca prima masura va fi prezenta obligatorie.
Andrei : Sunt sfaturi si pareri care mi s-au dat in agentii in general, chestii care se spun in general si pe care toata lumea le ignora pe principiul ”Bai, eu oricum sunt super creativ si destept si o sa ma recruteze astia de pe strada”. Am vazut cum e cu editurile si e pacat de oamenii care se chinuie sa le dea material autohton.
Ligia : Sunt super curios, ce faceti la cursul ala ? (Si nu o spun ironic pentru ca noi la specializarea publicitate face si o groaza de tampenii pentru a umple curriculumul).
tudy, esti la ceva facultate de la UBB(chiar FSEGA?). ca daca da, decizia a venit de la rectorat, si se impune inclusiv la master, la noi, la ala de 1, unde pe bune, locuri in camin nu-s, burse nu-s si nu stiu din ce se asteapta ca eu sa ma intretin pe perioada masterului daca nu lucrez ca sa ajung la orele cu prezenta obligatorie. bine, ca sunt si profesori care se dezic clar de la aceasta regula.
in alta ordine de idei, adica on-topic, chestia asta se include clar in categoria: hai sa ne facem avocati/notari/it-isti/economisti si mai completati si voi pentru ca e in trend si ni se pare ca vom face lucruri putine pe bani multi. si uite asa se pierd oameni talentati in marea masa de oameni care nu stiu nimic, pe principiul ca faci aceeasi facultate cu alte cateva mii. si toti se uita la tine circumspect cand le explici ca tu chiar ai vrut acolo si chiar stii cate ceva. m-am aflat de multe ori in aceasta situatie.
Ca incepator
– sa fii freelancer… nu poti pentru ca n-ai portofoliu si nu te prea baga nimeni in seama
– sa te angajezi… iti trebuie vreun “kil” de noroc pentru ca “acest anunt este valabil doar pentru cei cu cel putin doi ani experienta”
E adevarat, odata ce ai inceput, greu, incet si sigur vei fi copy, art… etc.
@Andrei Monciu: ăla numeşti tu digg? mie mi se pare o clonă nereuşită.
Ehei…dacă ai şti tu câţi lucrează degeaba pe domeniile astea, fără nici măcar cea mai mică legătură cu ele…
Din pacate, desi sunt cateva premii internationale obtinute de romani in aceste domenii, consider ca inca suntem departe de ceea ce ar trebui sa fim. Nu avem inca specialisti in PR si Publicitate. Doar tunari.
o zi minunata iti doresc
Posturile tale sunt prea lungi, m-am pierdut pe drum in ideii.
@AutoGreen: go twitter then!
Schumitza : I hear you loud and clear…in special datorita faptului ca majoritatea oamenilor din jurul meu se asteptau sa pic la o facultate cu profil real.
Dan : Te mai baga in seama sa stii si ca incepator\freelancer , singura chestie este ca rar iti sunt garantate lucrarile la portofoliu iar recompensa baneasca nu e suficienta.
A.Faith : True, e la fel ca wins.ro
Demaio : Din pacate stiu, si ma doare…
James : Asta zic si putinii oameni care chiar se chinuie sa ridice domeniul.
Autogreen : Din pacate este un trademark. Scriu rar dar consistent pentru ca am sesizat ca sunt citit in pauze, atunci cand oamenii vor sa rumege un articol, sa ma critice, aprobe sau pur si simplu sa vada ” ce mai zice asta”. Nu pot fi content factory pentru ca nu am timpul si nici dedicatia stirilor comentate la minut (de asemenea trebuie si un anumit tip de personalitate pentru a rezista comentariilor rautacioase care deriva din stilul asta).
krossfire: uite ca asta e situatia…intr-adevar, nu aplica toti profesorii chestia asta, dar nu stiu incotro ajungem asa.
Schumitza: da, acolo sunt:) absolventa de IE, cumva?
normal ca absolventa de IE, care chiar stie ceva, tratata ca o paria ca a facut FSEGA ca alte cateva mii. din categoria “facultate de balet”
si ca sa fiu totusi on-topic iar, nu stiu cu ce se mananca publicitatea “on the inside” ca sa zic asa, pentru ca la mine creativitaea inseamna sa poti rezolva pb complexe in cod cu ajutorul tool-urilor putine. nu ca n-as scoate cate o fraza memorabila pe sesiune, de la prea mult citit. dar daca toti “ne facem” copywriteri in conditiile in care bugetele pt publicitate numai o sa scada in conditiile economiei actuale….nu stiu ce o sa se intample…
Krossfire, zău dacă am prins ideea.
Schumitza : Bugetele pentru advertising cresc pentru a salva aparentele si pentru a ajuta comunicarea institutionala post criza.
A.Faith : Dupa vreo 12 ore de stat in picioare si ascultat cursuri , alergat dupa carti, etc…nu cred ca mai pot scoate o fraza coerenta. Voiam sa spun sincer : Asta e stilul meu si incercrea de a ma plia pe content factory (2-3 posturi pe zi) ar face praf blogul.
:)) take it easy! you need a break. vino la concert la Craiova 😀
[…] Advertising, PR si altele Krossfire despre publicitate, promovare şi alte […]
Faza cu “diploma” s-a fumat de cam mult la noi. Nu neg faptul ca studiile sunt importante (ca de-aia m-am chinuit si eu sa nu raman datoare) dar competenta nu se castiga numai pentru ca ai urmat 14 cursuri pe semestru si ai copiat pe rupte la examen. Competenta se dobandeste muncind ca turbatul, studiind tot ce iti cade pe mana si din nou muncind ca turbatul.
Articolul este super interesant (ca de obicei de fapt). Acu’ purced la citit informatiile linkate.
Revenind scurt la subiect: domeniul este unul fascinant si jobul “usor” dupa ce incepi sa stii cum merge treaba. Faptul ca nu dai la lopata e clar vazut de cei din exterior ca “munca neserioasa”, dar aia e treaba lor pana la urma. Si la noi se simte nevoia unei maturizari, dar si eu cred ca suntem pe drumul cel bun.
Cred ca sunt in masura sa iti pot lasa un comment la acest post. Stiu ca toata lumea se plange de faptul ca oamenii fara experienta nu sunt angajati, insa au existat situatii in care acest lucru s-a intamplat.
Cat despre piata de PR din Romania, s-a dezvoltat foarte mult in ultimii ani (si continua sa se dezvolte), avem specialisti in PR (desi nu foarte multi), iar proiectele din Romania castiga din ce in ce mai multe premii.
f pertinet articolul…bv…ma uit zilnic pe adsoftheworld si vad atatea din ele copiate aici..de mi-e mie rusine sa zic…ca-s in domeniu…. si cate s-ar putea scrie despre acest domeniu..al publicitatii neaose…. daca las la o parte premiile castigate – unele pe bune, altele nici acum nu inteleg cum – si-as scrie o carte despre jocurile de culise ….de la angajare pana la pitchuri…ar fi un best seller…acum nu stiu…in ce tara..:))
Cu pilele necesare, chiar si un absolvent ce a terminat o facultate ce nu are nici o legatura cu domeniul publicitatii, va fi angajat.
Iar in agentiile de publicitate este o mancatorie intre angajati si o invidie.
@anonim – Depinde ce oameni vrei să angajezi şi de ce atmosferă vrei să beneficiezi. Dracul nu este negru peste tot, să ştii.
@anonim
Lucrezi in publicitate de zici treburile astea? Ce mancatorie? Ce invidie? It’s the best job ever.
@Monique of the Problematique – Se mai poate întâmpla, ca peste tot. Dar acum să ajungi să spui că dacă ai pile ai drumul deschis chiar dacă ai absolvit zoofilia la seral şi că publicitatea este o groapă cu lei, e nebunie curată. Şi departe de realitate…
Monique : Interventia nu e doar pertinenta, ci si dorita (chiar voiam sa intervina si cineva din profesie). Nu stiu cat credit sa acord PR-ului in afara agentiilor de comunicare integrata.
Dragos : Din pacate s-au scris carti despre jocuri de culise. Cine vede publicitatea in stilul ala ”glamorous” o va vedea la fel in continuare iar cei care-i urasc pe oamenii din profesie nu-si vor schimba opinia. Ti-ai atrage un public format tot din oameni implicati in advertising care iti impartasesc experienta.
Demaio, Anonim : Chestia cu pilele este destul de cunoscuta dar nu numai in publicitate. Problema sta in modul urmator : Intri pe pile insa cine iti va da conturi, cine te va ajuta sa evoluezi ? Vei ramane la acelasi nivel, fericit ca esti ”copiraitar” chiar daca toate reclamele tale sunt in stilul ”Buy Yutupai”, scrise pe bara de metrou si chiar daca nimeni nu te ia niciodata in serios.
Eu cred ca numai un nebun angajeaza pe cineva incompetent doar fiindca are pile. Un randament scazut niciodata nu va aduce profit.
Krossfire, am o doleanta mai ciudata. As putea sa te rog sa nu mai imi lasi comentarii pe blog dupa fiecare postare a mea pe blogul tau. Eu te citesc fiindca imi face placere si, mai ales, deoarece scrii bine, dar asta nu inseamna ca esti obligat sa faci acelasi lucru. Mi se parea ca faci asta constrans de dorinta de a fi dragut, dar mie nu-mi plac lucrurile facute din obligatie.
Nu las mereu comentarii 🙂
Ideea este urmatoarea : Eu urmaresc constant cateva bloguri pentru simplul motiv ca nu am timp de foarte multe. Acele ”cateva” variaza in functie de mood si de ce s-a mai scris in ultima vreme desi am si cativa clienti fideli.
Asa ca de fiecare data cand uit de un blog interesant si cineva posteaza ii citesc mai toate postarile din ultima vreme si uneori revin pentru a raspunde eventualelor replici date in urma unui comentariu 🙂
Daca ma stabilizez si cu jobul & all voi proceda dupa metoda veche : In weekend umplu blogrollul de comentarii !
@A.Faith, ai intrebat de digg romanesc, e si ala un digg, trebuie sa incepi de undeva nu?
Krossfire eu te-as angaja imediat. Dar nu am unde 😛
te stabilizezi, adica treci la program de 14-16 ore?:P plecat dimineata la 8 de acasa, intors la 22?:)
“mai nou voluntariatele sunt pe baza de contract”. Nush la ce voluntariate te-ai referit si nici la ce fel de contracte, dar eu semnez “contract de voluntariat” in fiecare an, in ultimii 6ani pe unde voluntariez..not so new…
Baghy : Thanks 😛
Tudy : Nici chiar 🙂
cutish : Si eu , insa nu erau obligati sa o faca. De ceva vreme (cateva luni) exista o lege care oliga ”angajatorul” sa semneze contract si cu voluntarii.
@Andrei Monciu: era o întrebare retorică. digg-ul ăla nu e în stare să pună masele în mişcare aşa cum o face digg.com
krossfire, eu vad un pic diferit lucrurirle (ca proaspat absolventa a unei facultati de comunicare de stat si angajata de 2 ani si in aceasta industrie). problema e ca majoritatea studentilor fara experienta / cv / portofoliu vor sa se angajeze. totul e bine pana aici. si eu am vrut asta. problema apare cand se pune itnrebarea unde sa se angajeze. aici e aiaic. pentru ca toti se arunca la numele mari. ori, nu doar ca nu sunt primit, si daca ar fi nu ar face fata. putini sunt cei care accepta sa inceapa cu o agentie mica, no name, dar unde sa gaseasca oamenii si timpul sa invete cum stau lucrurile pe bune inainte de a se arunca la the big names.
ps: portofoliu se poate face si fara sa fi lucrat vreodata. asta e frumusetea meseriei acesteia – poti crea si daca nu esti angajat. portofoliul poate arata ce poti face, nu neaparat ce ai facut la x agentie.
Maria\Serban : Stiu ca iti poti crea propriul portofoliu (cum spuena si Luke Sullivan) dar multe firme din Ro nu prea tin cont de el.
Nici agentiile mici nu angajeaza heirupisti pentru ca au nevoie de oameni care sa munceasca si sa invete foarte mult in conditiile in care multi studenti s-au nascut invatati.
doar maria 🙂
de acord, dar si multi studenti care nu au habar cu ce se mananca creatia ne-au facut renume prost. parerea in agentii este ca studentii de la comunicare nu stiu nimic practic, dar au pretentii de salarii mari.
cat despre agentiile mici, sunt cateva care angajeaza si studenti (marturie sunt eu si multi alti colegi de-ai mei care asa am inceput.) problema cu agentiile mici este ca studentul trebuie sa faca niste compromisuri pe care putini sunt dispusi sa le faca. aici ma refere la invatat pe cont propriu si repede cum merg lucrurile, stat muuult peste program epntru a face lucruri, gandit si framantat chiar si timpul liber pentru a gasi solutii, anonimat, puterea de discernere de a fura meserie si de a stabili contacte, si, da, salariu foarte mic, care de cele mai multe ori de abia acopera transportul pana la agentie si mancarea de la pranz … si peste toate astea si stresul cu restantele de la scoala 🙂 dar, daca ai ceva de zis, toate acestea vor da roade. depinde de fiecare cat e dispus sa sacrifice.
Stiu cam cat e un salariu de jurnior-trainee asa ca nu o sa comentez dar pot garanta ca majoritatea colegilor se asteapta la salarii de min.500 euro. Statul peste program este o chestie tipica in agentii.
pai asta e problema… si cunostinte practice putine si salariu ok nu se poate… cred ca a ajuns la urechile tuturor povestioara cu studentul care voia sa se aganjeze la o agentie foarte mare insa nu avea habar ce e publicitatea. a cerut 1000 de euro salariu si cand a fost intrebat de unde ai scos suma asta???? el a rapsuns candid: “pai la ce masini aveti in parcaree…”
Pacat ca nu se uita acei colegi mai mult la tine sa puna mana pe carti practice, sa fie cu adage-ul si lurzer’s la zi, cu dorinta de colaborari si intership… e naspa la inceput de drum, dar e si frumos si palpitant… ce e insa mai neplacut e momentul cand ajungi sa vezi cum lumea prezentata de luke sullivan e… foarte romantzata fata de ce se intampla cu adevarat. dar asta e alta poveste. eu cred ca daca vrei, poti si daca esti refuzat mai incerci si incerci…
Wow, nu stiam faza cu masinile dar stiam una care se lega de hainele directorului de creatie. Am vazut contradictia dintre lumea lui Luke si ce se intampla intr-o agentie, nuami ca Luke deja vorbea de lumea lui ca director de creatie , nu de lumea lui ca incepator sau ca un copywriter normal.
Multi dintre colegii mei se complac in joburi submediocre pe ideea ca ”vin bani” (dar vor veni aceeasi bani si peste ani de zile si portofoliile vor fi in continuare goale).
[…] atipica, am decis sa revin la titlul postului : Clasa muncitoare. Nu am de gand sa scriu din nou despre cariere pentru ca risc sa irit cititorii. Postul asta exista de o vreme in drafturi si m-am gandit sa-l […]
Nice site you have!
[…] mici articole despre cautari de joburi si alte nimicuri similare ce ajung sa-ti decida viata. Despre comunicare integrata si creativitate am mai turuit si in trecut si nu stiu daca e cazul sa revin, mai ales ca nu am autoritatea sa ma […]