Spore

Am promis ca voi continua seria jocurilor de alta data insa zecile de sugestii si lipsa de timp pentru un articol full au venit temporar de hac initiativei. Ultimul episod ramane cel despre John Romero. Postul de fata este destul de detaliat asa ca am folosit tag-ul More.

M-am gandit ca macar odata sa fac un review complet unui joc nou avand in vedere ca joc destul de rar si ca grafica cu zece mii de shadere ma prinde greu. Alaturi de Peter Molyneaux (Populous, Dungeon Siege, Black & White, The Movies), Will Wright ramane unul dintre cei mai creativi designeri de simulatoare si jocuri de strategie. Aplaudat pentru seria Sim City, Will a devenit obscen de bogat odata cu The Sims, jocul care a creat o isterie mondiala. Tot ”simuland” el diverse , de la omuleti obsedati sexual la orase si societati, Will a anuntat prin 2006 ca va incerca sa simuleze o civilizatie de la stadiul celular pana la stadiul de explorare spatiala. Jocul anuntat atunci poarta numele de Spore.

Spore trebuia sa fie visul umed al oricarui gamer obsedat de a face pe zeul. De la Populous si Black & White nu se mai aruncase cineva cu atata forta in domeniul simulatoarelor demiurgice. Este Spore jocul care sa revolutioneze in 2008 industria jocurilor ? Sincer, nu prea…dar nu este nici pe departe un joc prost.

Jocul incepe similar The Sims cu alegerea unei planete unde iti vei incepe drumul spre veneratie. Alegerea planetei nu prea conteaza, cel putin nu in stadiul incipient al jocului (va conta ulterior cand vei fi dezvoltat mai multe civilizatii). Spore isi imparte gameplay-ul in cinci stadii diferite de existenta : stadiul celular (Cell), stadiul de creatura (Creature), stadiul tribal (Tribal), stadiul civilizational (Civilisation) si cel spatial (Space). Fiecare stadiu corespunde unui mod destul de diferit de joc asa ca le voi analiza separat.

1.Stadiul Celular (Arcade\Fishy\Snake)
In stadiul asta te poti lasa cel mult impresionat de grafica suprarealista si de evolutia constanta a mediului . Nu sunt prea multe de facut aici : Iti manevrezi creatura amorfa printre alte creaturi dubioase si fie mananci particule organice, fie vegetale, in functie de alegerea ta initiala (carnivor\ierbivor). Jocul este pur arcade, factorul fun venind din faptul ca in anumite momente poti evolua prin imperechere.

2.Stadiul de Creatura (3rd Person Shooter\Evolva)
In stadiul de creatura organismul tau (acum pluricelular) iese din apa si  impreuna cu altele asemenea isi face primul cuib. Desi oarecum similar cu stadiul celular, aici jucatorul s-ar putea trezi complet adancit in gameplay. Creaturile carnivore vor vana in general alte creaturi si vor forma aliante in functie de forta inamicilor pe cand cele ierbivore vor cauta sa se imprieteneasca cu mai toate creaturile din jur. Faza asta seamana foarte mult cu mai vechiul joc Evolva datorita faptului ca in urma alegerilor tale, al numarului de creaturi ucise\aliate primesti puncte ADN ce pot fi investite in evolutie si customizare. Acum incepe Spore sa-si arate adevarata fata, fata valoroasa pentru maniacii customizarii. Teoretic, in functie de cat esti dispus sa aloci fazei asteia, creatura\creaturile tale (iti poti face o haita de maxim 4 creaturi) pot arata cu adevarat unic. Personajul este comandat in regim de shooter 3rd person, camera fiind suficient de manevrabila pentru a-l urmari si cand vaneaza, dar si atunci cand danseaza si canta pentru a impresiona alte specii.

3.Stadiul Tribal (RTS\RPG\Populous)
Aici perspectiva se schimba, evolutia fizica nu mai este posibila, in schimb aparand evolutia hainelor\armurilor purtate de membrii civilizatiei si evolutia prin adaugarea de specializari posibile. Poti avea maxim 12 creaturi (toate cu nume proprii si mici tipare comportamentale) pe care le vei folosi fie pentru a te extinde pasnic sau pentru a arde triburile\satucurile din jur si pentru a vana creaturile care inca nu au evoluat. Jocul devine destul de repetitiv in momentul asta desi te forteaza sa-l joci intr-un ritm rapid.

4.Stadiul Civilizational (Civilisation)
Aici m-am plictisit cel mai mult pentru ca simteam ca joc Civilisation intr-un ritm ceva mai alert. Ai orase cu granite, poti construi numai in interiorul lor (perspectiva din Warrior Kings) si ti se da posibilitatea de a construi cladiri\adaugari in oras si vehicule in afara lui. Practic, o aviatie puternica si ceva forte la sol inseamna victorie. Comertul nu este neaparat necesar iar propaganda religioasa este implementata mai mult la nivel de concept. Scopul este cucerirea planetei diplomatic sau pe calea armelor dar ultima varianta te scuteste de cel putin o ora de plictiseala. Atentie, in interiorul continentului te vei lupta cu reprezentanti ai aceleasi specii cu a ta dar sub alta conducere (deja se presupune ca in stadiul tribal ai cucerit continentul).

5.Stadiul Spatial (Elite\Homeworld\Populous)
Acum jocul devine cu adevarat interesant. Fara a pierde controlul planetei, ti se da o nava spatiala controlata 3rd person. Nava poate rapi creaturi, le poate scana, poate iesi din atmosfera planetei si chiar din galaxie, poate trage, face comert si de altfel poate face o multime de chestii in functie de modul in care o echipezi. Gameplay-ul seamana cu Elite, mai putin partea in care poti sa si colonizezi planetele intalnite in cale. Aici primesti si cateva misiuni (in functie de ce zone explorezi si de cum mentii legatura cu cei de pe planeta mama) precum cea de investigare a unei civilizatii disparute, de pictare a unei planete in mov sau cea de eliminare a unei rase parazite. Numarul de modificari pe care le poti face planetelor,   speciile extraterestre intalnite si placerea exploratului fac stadiul spatial sa fie de departe cel mai important din joc. Te poti juca de-a Dumnezeu pe de-a intregul, ajutand noi creaturi sa evolueze, astfel aparand intrebarea : De ce naiba m-am mai chinuit pana acum ?

(Dar ce va tot povestesc. Puteti privi si singuri diversele faze evolutive. Mi-a fost lene sa inregistrez filmulete.Click pe imagine).

Configuratorul usor de folosit si inteligent (poate fi downloadat si separat) pare sa prinda viata proprie, multi oameni preferand sa-si expuna creatiile pe site-uri speciale, existand chiar si un tip de ”pornografie sugerata” prin intermediul creaturilor, numita Sporn  (Aveti aici un filmulet edificator si amuzant pe tema asta). Faptul ca poti juca orice stadiu al jocului dupa o prima terminare sau avansare pana in ultima epoca este iar un plus. Jocul tine de asemenea o harta evolutiva a civilizatiei tale, explicandu-ti pe parcurs cum au ajuns celulele tale fricoase niste maimutoi agresivi cu tunuri de 30 de kg. Nu va aruncati deci in configurator, e de preferat o jucare cap-coada cu ajutorul tutorialului. Si da, zvonul conform caruia poti sa-ti imbraci creaturile si sa le compui imnul national (chiar daca are doar cateva note) este adevarat.

Deci, per total,  unde da bine Spore ? Spore da bine la grafica (desi nu m-am putut bucura complet de ea), la control (felicitari celor de la Maxis pentru numarul mic de butoane si tab-uri folosite), la  AI, la documentatia din joc si din afara lui (excelenta)  si mai ales la nivelul de customizare.Daca esti maniacul customizarii unitatilor, aici e de tine. Impossible Creatures nu se compara cu ce poti face aici.

Unde da prost Spore ? Problema e ca daca imbini o multime de elemente de gameplay de la X jocuri clasice nu vei obtine un joc mai bun ci doar unul usor mai antrenant. Mai grav este ca Spore este antrenant pentru scurta vreme. Daca nu beneficiezi de multiplayer , dupa ce vei incerca maxim 2 cicluri evolutive si te vei juca putin cu configuratorul  Spore nu va mai avea niciun fel de farmec. A doua si ultima faza de joc sunt de departe cele mai interesante, restul fiind o umplutura dusa pana la absurd uneori (macar poti sari peste ele insa vei rata cateva decizii de joc).  Partea de life sim si god game este pur si simplu ”not fun” in cea mai mare parte a jocului. De asemenea, ideea de evolutie din Spore este puerila ( iti creste creierul daca ucizi nematode !?!) iar pentru doritorii de realism asta poate fi o dezamagire. Diferenta dintre ierbivore si carnivore se estompeaza in epocile mai avansate (desi inca din stadiul celular poti alege sa fii omnivor).

Spore mi-a adus cel mai mult aminte de Populous : The Beginning si putin de Empire Earth, ceea ce este  in definitv un lucru bun. Faptul ca online batalia se duce in epoca spatiala (si sunt o groaza de jucatori deja) este un mare plus care va mai tine jocul pe harta o vreme dar nu suficient de mult cat sa devina un clasic. Ultima creatie a lui Will Wright este cu siguranta o experienta interesanta, nu una de neignorat din pacate.

Departe de a forta sistemele pana la absurd, jocul are cerinte decente comparativ cu alte creatii grafofilice aparute in ultima vreme. Laptopul meu, de altfel destul de slab (Intel Dual Core 1.66, 1GB RAM, placa Intel dedicata 128 MB) poate sa-l duca fara mari probleme la 1024×768 si detalii de mediu la jumate (cu umbre, antialiasing si inca vreo cateva efecte la minim totusi)

Referinte foarte simpatice la joc au facut si Tim Buckley intr-un episod din Ctrl-Alt-Del si Yahtzee cu super recenzia sa de pe Zero Punctuation (hint : He didn’t like it, he never does !). Adevarul e ca sunt suficiente forme conice si sferice in joc incat sa te apuce amocul si sa construiesti tot felul de vibratoare mecanice si sani zburatori (m-am abtinut cu greu desi tancurile mele de asalt aratau dubios).

P.S : Intentionam sa scriu un post usor laudativ cu aparitiile din presa din ultima vreme ale www.krossfire.ro insa nu stiu pe cata lume ar fi interesat cum de altfel nu stiu pe cati intereseaza jocurile si Spore. Anyway, I’ll be back…with something better.

35 Comments

  • Eu inca mai joc, inca nu mi-a pierit cheful. In varianta piratata nu poti juca online 🙁

  • Eu acu ma joc de-a omnivorul cu un fel de gorila-pantera-girafa. Kind of fun 🙂

  • Uff, eu inca sunt la Prince of Persia 2.

  • Mai bine, macar acolo nu sunt planete populate de strutocamile agresive 😀

  • But I really need to move on. Nu am terminat toate jocurile de pe PS2 si (desi ma joc de ceva timp si pe PS3, cand merg in vizita) m-a depasit tehnologia. 🙂

  • Bine, depinde si de cand si cat te joci. Eu de prin 2004 rar am mai pus mana pe vreun joc pe care sa-l duc pana la capat.

  • mie imi face cu ochiul adventure-ul the abbey. cat despre spore, l-am butonat la cineva pe toate stadiile, dar nu m-a prea captivat.

  • Murder in the Abbey are personaje 3D, renderizate cu Vertex Shader. Mi s-a parut cam penibil pentru un point’n click. Chestia e ca dupa o vreme ti se ia de el. Mult prea mult dialog…(imi place la RPG-uri aspectul asta, doar pentru ca ulterior pot macelari, descoperi, infiinta ceva)

  • da, dar mie imi place sa ma uit la ele ca la un film, care mai este si interactiv.

  • not really into gaming … dar sunt tare curios să văd unde s-a scris despre tine în presă 😀

  • FHM, Adevarul (sursa citata) + un interviu la RRA 🙂

  • wow…devil may cry 😀

  • Playstation maniac 😛 ?

  • inca nu, evit pe cat posibil consolele. dar ma bate gandul sa imi iau un wii, asa de weekend 🙂

  • Si pe mine ma batea gandul de jucarii de gen dar nu cred ca voi mai avea timp dupa angajare.

  • man, dupa ce te angajezi mai exista viata sa stii 🙂

  • Am mai lucrat vreo 5 luni + scoala + prietena…mai exista viata, dar putina (desi in anul III e mut mai lejer)

  • cheer up, have a guiness

  • Sau un Granini =))

  • asta dupa ce incepi munca

  • Nu-mi merge mailu’ si nu sunt la birou, asa ca, scuze de spam pam. Ne vedem maine, dupa 3 poti veni. Rezolv eu si treaba aia. See you!

  • Merci mult 🙂

  • Jocul a fost foarte interesant in prezentarile producatorilor.

    Asta pana am inceput sa-l joc. Cum nu mai jucasem nici un joc de cativa ani (cam de cand a aparut freelancer, care de altfel a fost singurul joc pe care am avut rabdarea sa-l termin), iar spore chiar parea incitant, am luat o copie de la servici si l-am instalat.

    mi-a luat in jur de 30 de minute sa ma plictisesc atat de tare incat sa-mi promit singur ca nu mai joc nimic daca nu-i freelancer sau Eve-online.

    Asa sa-mi ajute D-zeul simulatoarelor!!! 🙂

  • Partea spatiala aduce putin a Freelancer insa nu se compara. Pentru mine Freelancer a fost ”zeul” tuturor simulatoarelor spatiale : Era atragator vizual, cerea putin de la sistem, era extrem de usor de controlat si foarte ”deschis”. A fost facut de oamenii care au lucrat si la X-Wing si alte jocuri de gen, ultimul in care s-au regasit mai multi oameni din echipa aia.

  • Asa e. Mi-e dor de un bun simulator spatial.
    Eve-online e Ok, dar costa bani, si nici nu te lasa sa faci ce vrei….

    Cel mai mult imi placea libertatea din Freelancer.

  • Au fortat ei un Starlancer dupa, dar n-a mers.

  • In primul rand felicitari pentru un revie deosebit.

    Discutand despre joc pot spune ca mi se pare ca ideea este una geniala, dar realizarea lasa de dorit.

  • Trebuie să te contrazic un pic la etapa a 4-a, cu propaganda religioasă. Este chiar simpatică, dacă n-ai încercat-o, şi este similară principiului de atac armat. 😛 Oricum, ce este mai amuzant în Spore decât să ajungi la stadiul spaţial şi să arunci o planetă întreagă în aer? Sau să cauţi artefacte, să cunoşti civilizaţii mereu noi şi să teraformezi planete, pictându-le solul în albastru, marea în galben şi cerul în roşu? E interesant jocul, şi nu ştiu de ce anume te-ai plictisit. Într-adevăr, devine redundant la un moment dat, dar trebuie să recunoşti şi tu: treaba aia cu centrul Galaxiei a fost cea mai criminală din întreg scenariul…

  • Sodium : Aia cu robotelul si cu vocea 🙂 ?

  • 😀 Yep.

  • Krossfire, încearcă şi World of Goo. E o bijuterie de joc.

  • Merci de sugestie. Acum l-am vazut si pare inteligent dupa trailer. Will check it out 😀

  • i played the original SimCity in the 90’s and until now i still play the latest version of SimCity:.,

  • simcity is my all time favorite game, my dad even played that game ,’~

  • the original version of Sim City is quite funny because of the very poor graphics compared to the latest release of Sim City:–

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.