Sa te imbraci…bine

Copil fiind, cu geci de fas ma imbracam…

Chiar daca intre timp am renuntat la adidasii cu beculete, ani de zile m-au urmarit cuvintele intelepte ale mamei: “Sa te imbraci bine!”. Desigur, nu numai purtatoarea mea de grija arbora sloganul asta. In indepartatii ani 90′, cu aceste patru cuvinte incepea cantecul amazoanelor cu plozi rasfatati. Spusa din reflex sau cu reala ingrijorare, fraza este extrem de intalnita si in anul 14, dupa Y2K. Fie ca iesi pana la colt, fie ca mergi la un interviu, e important sa te…imbraci bine.

Din pacate, sa te imbraci “bine” nu inseamna sa te imbraci cu gust, ci, in cel mai bun caz, sa te imbraci adecvat. De multe ori insa, inseamna fix ce insemna si sub comunism, adica:  “sa nu-ti fie frig, mama!” sau “sa iei ceva pe tine!”. Scopul hainelor e pur utilitar in fraza asta. E frig? Iei o geaca groasa. E cald? Iei o geaca groasa, pentru ca s-ar putea sa fie iar frig. In plus, mai exista si spinoasa problema a curentului care ti-o trage mai des decat politicienii socialisti. Oricum ar fi, confortul fiziologic si psihologic este singurul lucru care conteaza…si mai putin faptul ca ai asortat o geaca portocalie cu niste manusi grena (culoare altfel invizibila pentru barbati).

Pana sa intru mai adanc in problema, as mentiona ca autorul acestui blog este printre cele mai putin indicate persoane sa dea sfaturi. In ciuda faptului ca purtatoarea de grija amintita a incercat sa ma faca sa ma imbrac chiar “bine”, logica elementara mi-a ocolit mult timp alegerile. Ca orice copil simteam nevoia sa fiu remarcat. Desi geaca mea cu doua feţe era mai putin tipatoare ca sapca cu ventilator a colegului, n-as fi luat coronita pentru bun gust. Mai tarziu, grasut si metalist fiind, am decis sa ma imbrac in culori inchise. Prin culori inchise am inteles multa vreme blugi negri asortati cu tricouri negre sau blugi negri decorati cu bluze gri, in zilele mai vesele. Slabind in ultimii ani, am trecut razant prin zona hipsterica pentru a ajunge la ceva ce ar putea fi catalogat cu maxim entuziasm drept “casual”. Cu alte cuvinte, sunt greu de remarcat, usor de uitat si putin calificat…sa vorbesc despre moda.

Cu toate astea, pot sa remarc, ca orice posesor de retina, ca ai nostri concetateni se imbraca cel putin dubios, indiferent de sex. Stiu ca nu e o tendinta romaneasca si ca odata ce vezi cateva tinere britanice sau nemtoaice “in elementul lor” incepi sa crezi pitiponceala romaneasca e varianta light a otravii. Totusi, daca-i intrebi pe micii anarhisti din vest de ce se imbraca zilnic ca la parada gay, o sa-ti dea acelasi raspuns: pentru ca nu-mi pasa cum sunt perceput si vreau sa ma simt bine! Aha, greu de crezut…dar sa zicem. Problema e ca ai nostri se imbraca “asa” in mod intentionat. In virtutea unui orientalism pe care istoria nu ni-l neaga, combinatia stridenta si fixatia pentru “firme cunoscute” sunt metodele preferate de epatare. Cele doua curente sunt violent contrastate de garderobele sforaitoare izvorate din obsesia pentru “a te imbraca” bine si a fi pregatit pentru “orice”.

De ce spun ca multi romani se imbraca dubios? Nu din cauza vreunui trend terifiant precum salvarii de tip “Hammer Pants”, cizmele UGG sau papucii Crocs. Epidemiile de urat au lasat destule victime si prin alte parti. Romanii se imbraca dubios nu neaparat pentru ca ignora deliberat niste norme. Romanii si romancele se imbraca dubios pentru ca inlocuiesc normele amintite cu “viziunea proprie” asupra a ceea ce e acceptabil si au pretentia sa fie respectati pentru asta. Romanii si romancele se imbraca dubios pentru ca nu inteleg corect ideea de context si de mesaj vizual. Se imbraca dubios pentru ca li se pare in regula sa vina in maieuri cu gaurele la interviuri si sa iasa in trening la cumparaturi, chiar si atunci cand supermarketul e in celalalt colt al orasului. Romanii se imbraca dubios pentru ca, desi nu e nimic in neregula sa porti ce vrei, cand vrei, e total gresit sa comentezi alegerile altora atunci ale tale sunt o insulta abstracta.

Fizz
(Editare bazata pe imaginea asta)

Iti plac poncho-urile in cinci culori si sacourile in carouri curcubeu? Nicio problema. S-ar putea sa-ti stea bine in ele si nu te opreste nimeni sa le porti, dar nici nu face scandal daca lumea nu le gaseste acceptabile. Asuma-ti raspunderea pentru propriile alegeri vestimentare. Daca ai fusta de trei centimetri si decolteul pana la buric, nu tine discursuri despre cum barbatii romani n-au pic de bun simt. Un om decent se abtine pana la un punct, punct in care impulsul biologic preia carma. Ca barbat, e in regula sa nu porti ceas la mana, sa te incomodeze sau sa nu te atraga. Dar ramane valabil ca ceasul e o bijuterie social acceptabila indiferent de situatie, una cu traditie reala (trecem peste butoni, acele de cravata si notele de eleganta impuse de context). Daca porti ditamai lantul si doua ghiuluri, nu face misto de aia cu ceas si nu le spune ca “tu ai celular”. Indiferent de cat de finut e inelul si cat esti de emotional atasat de lant, un ceas de calitate va fi intotdeauna mai elegant. Daca ai si doua trei notiuni de orologerie si faci diferenta dintre Patek Philippe si FILA, ai cu siguranta un atu in anumite cercuri (presupunand ca vrei sa faci parte din ele).

Da, chiar exista cateva reguli care apar in asa zisele manuale de stil, dar si in mentalul colectivului educat. Din pacate, nu sunt capabil sa enumar prea multe si cred ca nici nu-mi permit financiar sa le respect. Ca idee insa, cred ca am fi cu totii mai putin chinuiti vizual, daca lumea ar gravita mai mult spre terenul de mijloc dintre “moda” si “sa te imbraci bine”. Cu alte cuvinte, lucrurile ar sta altfel daca oamenii n-ar mai incerca sa cucereasca varfuri despre care nu stiu nimic (Haute Couture-ul, de exemplu) si daca ar inceta sa se echipeze pentru o coada la paine imaginara. Nu de alta dar, daca pentru eleganta e nevoie de ceva bani si de putin studiu, bunul simt nu te arde atat de tare la buzunar. Nu acum cand exista haine “de firma” la pret de tricouri chinezesti. Nu cand bluzele cu paiete nu mai sunt norma in magazine, ci raritatea. Sigur, nu poti avea mega pretentii de la C&A sau H&M, dar daca depui un minim efort, in ambele magazine poti gasi articole la preturi decente, mai mult decat purtabile.

Cele doua marci sunt simple exemple si, daca stai intr-un orasel de provincie sau intr-o zona rurala, s-ar putea ca sugestiile de genul asta sa nu insemne nimic. Chiar si asa, nu te impiedica nimeni sa ai acasa o pereche de pantofi dintr-un material decent, un costum intr-o culoare sobra, cativa blugi care nu dorm sub talie si o bluza care nu striga “violator!”. Nu de alta, dar daca n-ai 16 ani, e de presupus ca vei trece prin cateva situatii in care felul in care te imbraci va spune celorlalti ceva despre tine. In cazul asta, altii vor fi tot oameni cu discernamant, nu pusti de clasa a zecea. Exista deci momente in care trebuie sa te imbraci atat adecvat situatiei, cat si adecvat varstei. Mai mult, dupa o vreme, e mai mult decat necesar sa faci cateva investitii in garderoba, mai ales daca ti le permiti. E semn de maturitate si nu strica nici la perceptie.

Nu-mi dau seama cat anume e vina designerilor romani pentru raspandirea unor stiluri ca ”Suparat si Bine Imbracat” sau “Dristor Kebap”, dar in mod sigur exista vinovati si in randurile lor. La fel cum exista vinovati si in randul vedetelor de carton pentru care movul si rozul merg senzational pe aceeasi fusta. Vinovati se gasesc cu siguranta si in randul primelor valuri de hipsteri (pentru ca nu cred ca mai exista vreo categorie definibila asa). Ii stiti. Baietii si fetele alea care reuseau nu doar sa insulte bunul gust contemporan, dar jigneau concomitent si sensibilitatea modei interbelice. Una sa te simti relaxat, sa porti un tricou cu mesaj si niste blugi largi cand iesi la o bere. Alta e sa te imbraci ca o baliza de semnalizare intr-un ocean de normalitate si sa te plangi ca nu esti remarcat.

In final, ramane totusi o intrebare, mereu aceeasi. Cine defineste “normalitatea”? Cine defineste stilurile acceptabile si moda actuala? In mod sigur nu un blogger pentru care blugii si camasile sunt standardul elegantei citadine. Clar nu jurnalistii de moda, mai preocupati de ridicat in slavi anonimi, decat de educat publicul. Foarte probabil ca nici designerii care isi pun modelele sa defileze cu pisici pe post de genunchiere si morcovi varati in nas. As zice ca, din moment ce hainele sunt o puternica marca sociala, categoria la care aspiri iti defineste standardul. Prin urmare, daca ai 35 de ani si inca iti mai porti tricoul cu “FBI”, vei fi un adevarat “fashion icon” printre adolescenti.

Stiu ca postul asta va irita pe multi si ca, oricat mi-as dori sa n-o fac, am emis judecati. Din pacate, subiectivitatea e inevitabila cand vine vorba de simturi. Din fericire parerile coincid de multe ori cand vine vorba de bunul simt. Cu alte cuvinte, daca 9 din 10 oameni isi pun ochelarii de soare cand faci parada modei pe bulevard, ai primul indiciu ca nu te-ai imbracat chiar…bine.

P.S: Cum spuneam si in prima parte a articolului, romanii inca mai au pana sa atinga varfurile observate prin alte tari, dar le-au depasit cu siguranta pe cele care tin de modestie.

28 Comments

  • Da’ tricouri cu Blind Guardian e voie? 😀

  • Musai daca ai si poster cu autograf 🙂 (inca n-am uitat :P)

  • He-he! Eu am rămas curios despre şapca cu ventilator şi stilul “Dristor Kebap”. Musai trebuie să exemplifici. 😀

  • Sapca cu ventilator era o super moda prin Valcea la un moment dat. Le aducea un nene de la chinezi si erau de mai mult prost gust decat asta: http://thecoolgadgets.com/wp-content/uploads/2009/08/solar-power-cap-with-fan.jpg

    Stilul Dristor Kebap e combinatia sapca verde/bluza rosie/decoratie cu lant pe exterior 😛

  • Recunosc, m-ai bătut grav cu şapca solară. 😀

  • Da’ stii ce mandru eram pe la 9 ani de ea? Boss de boss!

  • Multi se imbraca dubios pentru ca sunt saraci, de aia, si nu isi permit “sa se imbrace bine”! 🙁

  • Te poti imbraca decent si cu fonduri limitate, poate chiar apeland la “hulitele” second hand-uri.

  • Pai pentru multa lume ca sa te imbraci bine e musai “sa ai bani pe tine”.

  • Tocmai aia e problema, ca-s fundamental diferite treburile 😀

  • Uhuhu, ai mei ma freaca amandoi cu chestia asta. Tati mi-a facut scandal si pentru niste blugi rupti in genunchi (“celelalte fete arata ca niste flori si tu…”).

    Acum mama ma tot freaca sa-mi iau haine pentru conferinte ca n-am cu ce sa ma imbrac. Ahem, din cauza ca n-am cu ce sa ma imbrac am extins vara trecuta debaraua pe care ajunsesem sa ma tem s-o deschid ca era atat de plina incat erau mari sansele unui scenariu Scooby-Doo (adica sa pice toate peste mine). Si tot din cauza ca n-am suficiente chestii de imbracat am dat toamna trecuta cel putin zece saci de haine.

    Acum… pe undeva, recunosc ca are dreptate. Nu pot merge in Australia fara asa ceva! 😆 😀

  • Mda, is toanta, nici sa-mi scriu numele nu mai stiu…

  • Si am busit si link-ul, la dracu’… asta e poza.

  • Asta cu parintii si cu viziunea lor despre ce e ok si ce nu e clasica, dar imi e greu sa o sustin 🙂

    Am modificat numele, dar link-ul e tare simpatic asa ca o sa-l las de doua ori 😀

  • Adică, e vorba de cangur sau de copilul-cangur? 😀

  • Sau de cangurul copil? (drum roll).

  • Daca eu sunt copilul din interiorul cangurului cu copil cangur, asta inseamna ca fratele meu e cangur? O sa apara si un desen Brother Kangaroo dupa Brother Bear?

  • Ar trebui făcute un set de reguli, cum erau odată la sifonării, pe modelul “aşa DA / aşa NU” , dar nu aşa cum sînt prezentate prin revistele mondene unde te ia durerea de cap. Dar cred că mă lovesc iar de treaba aia cu gustul care cică nu se discută, dar io l-aş discuta pentru că unele persoane pe stradă îmi lezează privirea şi ajung acasă fără răspuns la întrebarea “cum naiba să ieşi în halul ăla pe stradă?” Nu ştiu dacă culorile puternice, ţipătoare, urlătoare de-a dreptul, puse alandala pe trup mă mai miră, dar mă îngrozesc femeile trecute bine de 35 de ani şi 100 de kg care nu vor să accepte ideea de colant. Habar n-am cum se vede asta din prisma bărbaţilor, dar eu simt aşa un impuls de a mă duce la ele să le întreb dacă au habar că şi-au uitat fustele acasă. Eu le-aş amenda pentru ţinută indecentă în spaţiu public. Plus taxă suplimentară pentru scăderea libidoului celor din jur în următoarea săptămînă. Bărbaţilor care cred că pantalonii subţiri mulaţi la fel ca un colant, fără un tricou lung care să le acopere fundul, le-aş da aceeaşi amendă. Serios, chiar nu-s curioasă pe ce parte şi-o ţine fiecare.
    Am avut perioade de timp cînd făceam alergie la paiete, sclipurici, oglinzi pisate sau ce se mai purta lipit pe haine; tunsorile halucinante ale băieţilor m-au mai ţinut cu capul strîmb pe străzi, dar am depăşit momentele. Exact treaba aia de care ziceam mai sus, fiecare cu gustul lui. Anul ăsta, după ce s-o mai încălzi puţin afară, atîta vreau, să nu mai văd ce are toată lumea între picioare. Pentru mine asta înseamnă să fi “bine îmbrăcat”.

  • Vorba vine, gusturile nu se discuta…se executa 🙂 (si da, despre asta e vorba, despre niste norme de minim bun simt).

  • Nu stiu daca ma incadrez pe undeva cu un tricou de genul asta: http://images.cdn.bigcartel.com/bigcartel/product_images/76105200/max_h-1000+max_w-1000/TMKPMTEEBIGCARTELL.jpg
    Desigur, nu e ceva de mers la interviu, dar avand in vedere ca nu suport sa port camasi, ma descurc asa.

  • Iti pot spune din ce vad eu : majoritatea barbatilor de in jur de 25 de ani, pe unde ma situez eu, se imbraca mai mult / mai putin ca niste COCALARI. Eu oricat incerc, tot nu reusesc sa arat ca scos din tipla…in sensul bun de data asta….

    Poate pentru ca o tura de haine nu ma costa decat maxim 500 lei, nu iau un tricou cu atata…poate de asta….

  • Ratonbox: Lucrez in publicitate, deci stiu cu e trendul cu tricouri ;))

    Alin: Am vazut esarfa la 700 ron…in 5 culori, fara super firma. Deci, se poate.

  • Si ce, sa imi vand Audi-ul cu 2000 de euro ca sa-mi iau o geaca ?! Nu, mersi.

  • 1. “Ai bani pe tine” e traducere stil Irina Margarina Nistor din …ţigănească. (În limba romilor nu se foloseşte “a avea” ca verb auxiliar, ca în limbile europene, aşa încât posesiunea se exprimă cu “a fi … pe”. Adică ei spun “mi-e foame” sub forma si man bohk = “e foame pe mine”.)

    Aşa încât când auzi că Gigel nu are bani pe el poţi să-l întrebi: “nu cumva ţi-au căzut din căruţă, pe drumul din India încoace?” 😀

    2. Cine face alergie la paiete, sclipurici, oglinzi pisate sau ce se mai purta lipit pe haine şi la tunsorile halucinante ale băieţilor ar trebui să nu se apropie prea mult de punkeri sau Harajuku Girls, ca să nu fie traumatizat/ă 😀

  • Alin: Q7-le.

    Nautilus: Stai putin. Exista imbracaminte care defineste cultural (punkeri, harajuku, Les Sapeurs si altii) si imbracaminte care face praf culturi 😛 (chiar daca “a avea bani pe tine” poate face parte din cultura ta).

  • Sincer, toate companiile care eeși fac relcamă pe ”efectul” ce eel deține graffitiul acum een stradă și artă, sunt disperate de a atrage atenția publicului. Chiar dacă foarte multe dintre ele nu au sens.Ce2nd o să fie mișto să-ți măne2nci Happy Meal-ul la pușcărie?

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.