Imitatia, cea mai sincera forma de impostura

Problema mea ”paranormala” cu cablul de net devenit furtun s-a agravat la nivelul la care nu mai dispun de Internet acasa. Asta-i principalul motiv pentru care blogul a parut abandonat in ultimele zile. In orice caz, m-am decis sa postez un articol mai putin finisat sperand ca dialogul sa-i aduca plusul de informatie necesar.

Acum vreo trei ai (un secol, in anii de blogger), am postat o mica intepatura la adresa pustanilor care frecau menta pe la TNB. In articolul respectiv am fost mult prea agresiv si necizelat. Motivul ar fi ca la vremea respectiva eram si ceva mai apropiat de perioada liceului. In perioada adolescentei timpurii eram permanent iritat de ”gastile de rockeri” care dadeau din cur pe Vama Veche si pierdeau ore intregi holbandu-se unul la altul. Nu ma deranja lipsa lor de cultura muzicala, nu ma deranja ca maximul distractiei era atins cand faceau cheta pentru o sticla de posirca. Nu ma deranja nici macar aroganta pe care o afisa un grup complet uniform in comportament , imbracaminte si idei.

Cel mai mult ma deranja eticheta pe care si-o aplicau, aceea a inovatorilor , a celor ”hardcore” care-si permiteau sa dispretuiasca ”manelistii” desi in esenta nu erau cu nimic diferiti.  Daca ar fi fost doar pustii de liceu, mai ziceam…dar cand vedeai cate un ”metalist” autodeclarat de 25 de ani, aciuat pe la o facultate locala si megafan Nirvana si Cradle of Filth, zau ca-ti venea sa-l iei la suturi. Mereu m-am intrebat : daca oamenii astia pierdeau 50% din zi haladuind prin oras si restul la scoala, cand mai aveau timp sa si asculte muzica ? Ce sa le mai spui de o trupa sau un gen nou, ce sa inteleaga din originile curentului promovat, cand majoritatea timpului era pierduta cu glorificarea unei muzici pe care nu o cunosteau.

Trendul a ramas, curentele s-au schimbat. Punkerii, emo kids, fanii indie sau minimalistii, ignorantii de profesie, au ramas tot acolo. Blocati intr-un proiect inca neterminat, multi inca se balacesc in amintirea ierarhiei din liceu. Dar ce s-a intamplat cu cei care au mers mai departe ? Cativa s-au trezit si au inceput sa-si definitiveze gusturile, sa se maturizeze cultural. Majoritatea insa s-a transformat in ceea ce online-ul romanesc a ajuns sa numeasca ”hipsteri” (preluand fortat o expresie de-afara). Transformarea a fost naturala : ajunsi sa urmeze facultati de masa si angajati pe posturi rudimentare, maturizarea a devenit o simpla eticheta, una impusa de colectiv. Cum nu mai mergea sa se bata cu pumnul in piept ca au tricou cu Nightwish si Linkin Park, au abordat moda brit pop-ul spalacit, a trupelor etichetate inutil drept ”indie” si a fanatismului Radio Guerilla. S-au indepartat deci pe cat posibil de cultura indie sustinut sus si tare ca o promoveaza . Acum nu-si mai permit sa faca cheta pentru o bere, sunt obligati sa mearga la petrecerile companiei unde vor plictisi cu glume corporatiste si vor urca sute de poze pe Facebook ulterior. Acum sunt ”maturi” , nu mai pot fi ”roackeri” sau ”rapperi”. Acum sunt elitisti, desi valorile oricarei culturi le scapa cu desavarsire.

Emularea ca mod de viata atinge insa multe alte domenii. Asa-zisii ”hipsteri” sunt o specie adaptabila , care se camufleaza rapid. Prins anul trecut in mijlocul unui festival de publicitate AdFel, m-am speriat de gramada pustani dubiosi care vorbeau despre campanii integrate, printuri, briefuri si altele. In prima faza am zis ca-s studentii de anul I de la SNSPA, FJSC sau ASE pentru a afla cu stupoare ca oamenii intrau in zona 15-16 ani. Erau cel putin 100 de fani ai publicitatii care-mi dadeau fiori pe sira spinarii.  Mai toti vorbeau afectat, englezit si emiteau enormitati care ar fi trebuit sa dea serios de gandit oamenilor din agentii prezenti. Publicitatea si PR-ul sunt privite in mod eronat ca fiind meserii ”boeme”. Odata ce vor ajunge sa guste vinul deloc dulce al meseriei, majoritatea se vor blaza in acelasi stil al imitatiei de budoar.

Am defulat prea mult pe tema muzicii pentru pasaret si a teribilismului de liceu. Ce ma deranjeaza cu adevarat e faptul ca intr-o camera cu 30 de oameni, ”tineri absolventi”, intrati in campul muncii, vei gasi cel putin 15 care intra in categoria ”vietii la indigo”. Sunt oamenii dependenti de 2-3 replici ieftine, cu aceleasi hobby-uri si aceleasi glume spuse la petrecerile trecute .Nu  mizantropii care pierd vremea online si nici oamenii care avanseaza in 2-3 ani pe posturi de conducere vor decide viitorul tarii. Baietii si fetele fara idei proprii, mereu dependenti de colectivitati fara identitate, sunt cei care vor scrie ”istoria”. Fericirea de carton e usor de atins : ai nevoie doar de o doza de teribilism si de niste toale ”la moda”. Values not included…

P.S : Ca tot veni vorba de imitatori profesionisti, ma gandesc sa postez (cu ajutorul unui amic) cateva selectii din CV-urile unor proaspat absolventi (colegi de generatie ).  Nu m-am gandit pana acum ca exista oameni care pot scrie intr-un CV ”sunt om care vrea mai mult de la viata”. In alta ordine de idei, am fost pacalit de un amic sa-mi fac un cont de Facebook , retea sociala evitata cu obstinatie. Astfel, in 2 zile am aflat cu stupoare ca peste 40 de ”prieteni”. Ce sa zic…iubiti-ma, sunt un star !

48 Comments

  • Si pe mine ma ingrijora astazi noua generatie , pentru ca fusai nevoit sa aleg din vreo 49 de candidati si pana la urma il alesai pe al 50-lea , cu mari rezerve desigur .

    El nu stie ca e ales temporar , si daca nu evolueaza profesional in maxim 3 luni o sa-si caute iar de lucru .

    Foarte multi din cei care vor sa se angajeze nu fac nimic ca sa se individualizeze si dupa aia incep cu scheme de genul ” sunt facute angajari numai pe pile ” , ” daca nu ai pe cineva nu te poti angaja ” , etc.

    Asta ca sa nu scriu de pretentiile salariale IMENSE pe care le au si complet rupte de realitate .

  • episodul “southpark” cu goth kids surprinde perfect fenomenul: sub masca respingerii “conformismului” se afla niste pusti la fel de ahtiati dupa validare / acceptare.

    (si-a mancat un “n” in “Acum vreo trei ai”)
    ai, dai, N-ai. nu mai da, sa vezi cum.. 😀

  • Din cate am citit, faci vorbire despre “neste” personagii cu caractere profunde, precum pietrele de rau. Adec cu colturi rotunjite, si prin toate pavajele- de calcat cu piciorul.
    Oare merita “Oda Bolovanului De Rau”?
    Doar intrebam……

  • Ai spus foarte bine, multi se iau de manelisti si nu se vad pe ei insisi.
    Asta este, invatamantul e la pamant, multi ne-am dus la facultati cu speranta ca vom fi indrumati catre ceva, multi ne-am trezit ca invatam niste sute de pagini pe sesiune, iar la terminarea facultatii ca nu da nimeni 2 bani pe diploma noastra ori ca invaturile nu sunt bune la nimic.
    Iar ai spus bine, acele persoane sunt cele care ne-au decis soarta si ne-o vor mai decide. Si mai rau, cei care nici nu sunt in stare sa imite un lucru rezonabil voteaza pe banda rulanta, aceia decid.
    Referitor la cv-uri…destul de ciudat, nu prea ai ce sa scrii cand nu ai experienta in munca. O facultatea are mai toata lumea, o limba straina cel putin la nivel conversational sa gaseste, sa faci o foaie in word se poate, sa dai un mail nu e o problema…cred ca sunt zeci de mii de astfel de oameni, deci, cred ca e normal ca sa mai apara si unele minunatii prin cv-uri.
    ps: multumesc pentru cartile alea!

  • Pe Facebook mi-au dat an vreun sat intreg din India. Si nu e deloc putin. Cert e ca de cand am creat contul de facebook am avut la invitatii de prietenie de la indieni cu nume nepronuntabile de ma plictiseam dand delete…

    Legat de post, majoritatea cauta sa se adapteze la un nou mediu dupa ce termina liceul. E greu pentru unii pentru ies greu din obiceiurile obtinute de-a lungul liceului si adaptarea intr-un nou stil pare dificila. Si asta pentru ca trebuie sa invete sa faca bani, sa se intretina.

    Altii in schimb trec se adapteaza usor, aproape ca nu ii mai recunosti daca te intalnesti cu ei peste 2-3 ani. Tinand cont ca sunt “proaspat” iesit din liceu (vreo 2 ani) pot sa zic ca ai mei colegi din Petrosani nu s-au schimbat foarte mult ca nivel comportamental, doar ca s-au dedicat mai mult muncii si proiectelor pe care le au. Au ramas in schimb la fel de glumeti ca in liceu. 🙂

    Acum vreo cateva saptamani m-a amuzat un amic cu cateva fraze din CV-urile depuse la el la firma pentru ceva post de agent vanzari, poate apuc sa le pun pe blogul meu mai incolo.

    Cat despre problema ta cu netul, prima intrebare ar fi ce naiba de provider ai de iti pica netul tot timpul ? Si de ce nu iti iei ceva mai mobil ?

  • Vezi sa nu scrie pe dracu’ ghem, auzi colo. Pline cimitirele de astia bre om bun, intr-o nesfarsita permutatie de nume care nu spun nimanui nimic. Ce istorie ?

  • Ps, vezi c-ai scris aiurea url-ul, “ttp”

  • Hm… fenomenul e cam la fel ca acum 15 ani. Hai sa fim seriosi, mai toti aratam la fel si eram plini de teribilisme si figuri. Sita se cerne dupa, mult dupa, si timpul va spune cine era mai rasarit decat cine. Din gasca mea nu toti au trecut de la tricoul negru la gulerul alb. Unii, de la care te-ai fi asteptat mai putin, au reusit sa faca lucruri extraordinare, in timp ce altii mai populari s-au cam ratacit. Suna cliseu, dar s-a intamplat. Iar ce-ai observat tu la festivaluri de publicitate… e valabil cam in orice meserie bazata pe creativitate. Privind retrospectiv, si eu in primul an la arhitectura aveam impresia ca sunt al doilea dupa Frank Lloyd Wright dar nu aveam inca bagajul de cultura necesar pt a tine un discurs coerent. La varsta lor orice li se pare ca ar fi boem, asa ca nu trebuie sa-i judeci prea tare. Eu pe alt gen am boala: pe pipitzele care altfel nu stiu pe ce lume sunt, dar trec drept copywrighterite si designerite, zambesc frumos unde trebuie asa si primesc mai mult credit decat oameni cu experienta. De asta nu mi-a placut deloc scurta mea aventura prin industria publicitatii.

  • Romania Inedit : Sa-i angajezi unde ?

    Zamo.ca : Episodul ala vorbea de pustii de 9-15 ani. Pe mine ma sperie ce ajung ei pe la vreo 25-30

    Lupul : Nu stiu daca merita, dar cum n-am mai mult de 2 ore de net pe zi, fac si eu ce pot (la fel ca minunata gaina din carticica pentru copii)

  • Ciolanus : Inflatia invatamantului si a diplomelor se petrece peste tot insa in Romania s-a ajuns la nivelul ”Zimbabwe” (adica diploma valoreaza mai putin decat hartia pe care e scrisa). Sper ca au ajutat 🙂

    Marius : Nu de la provider efectiv era ci de la prostia care i-a bantuit cand au pus cablurile. Au fost prost izolate si la topirile de zapada a intrat apa pe cablu. Mai ramane sa platim apa la ei in detrimentl Apanova. Problema e ca-s nesimtiti si nu se misca.

  • Mircea Popescu : S-o gasi unul mai treaz care sa le noteze faptele de vitejie.

    Night-elf : Da, si nu. E la fel ca acm 15 ani dar la 30 de ani nu te mai iarta nimeni cu aceeasi usurinta. Cat despre copywriteri & co, criza a facut minuni 😀

  • “Au impresia ca sunt niste elitisti pentru ca asculta trupe cu zece fani ” pe vremuri ma incadram si eu in categoria asta, intre timp am mai crescut :). “Viata la indigo” este un lucru destul de natural din pacate. Societatea in care traim nu este chiar atat de toleranta cu cei care sunt “altfel”. Prin lipsa de toleranta nu inteleg neaparant intoleranta, nu te persecuta nimeni pentru ca esti fan Burzum, dar e posibil sa fii oarecum exclus.

  • Bai, si eu ….si in continuare ascult trupe cu 10 fani dar stiu ca nu-s elitist acum (doar ca ma plictisesc al naibii de repede)

  • Ii fac contabili , ajutoare de contabil , operatori calculator , magazioneri , relatii cu publicul .

    Eu nu sunt angajatorul , eu doar ii testez .

    Toti au pretentii salariale de peste 1000 de lei lunar .

  • Efectul de turmă este pe undeva normal. Există fel de fel de anturaje în viaţa noastră. Totuşi, devenim mai elitişti odată cu vârstă şi le schimbăm. Ideea este să le schimbăm în bine, altfel…

  • Pai astia nu devin mai elitsti, raman exact in aceeasi postura a imitatatorului.

  • Costel!

    Mai baiete! Eu ce ti-am mai spus tie cand mergi pe strada sa stai in casa?!

    E o chestiune socio-antropologica. Fortati de lipsa de orientare datorata unei izbelisti impuse de dezordinea sociala postdecembrista, unii parinti au copulat. Rezulta asadar o natiune de minidezorientati in ale ideilor, nascuti pentru a fi liberi intro societate fara de vreun stabiliment. Parintii acestor pederasi, nu au avut asadar accesul la o educatie a bunului simt si a dresajului cultural. Au stiut ca odata ce au acumulat capital, cresterea unui copil, “oferindu-i de toate” (o imbecilitate gresit inteleasa pe meleaguri oieresti) va fi singura modalitate de a creste un copil istet, descurcaret si fericit, asa cum au vazut ei in Dallas, Sclava Izaura, Stii si castigi, Tanar si Nelinistit, bla bla, bla.
    A crede ca aceste valuri de tineri inapti in ale prezentabilitati si abilitatilor sociale ridicate, se vor calma in marea asta de oameni ce abunda in cadrul evenimentelor Publicitaresti, e o utopie. Antropologic vorbind, nu e posibil. Involuatia continua din cadrul tarii noastre, e..continua.
    Dar iata ca scutul tau pentru asemenea oripilaciuni, il gasesti sigur in oamenii de pe langa tine. Sau de prin alte parti audio-vizuale.
    Revenind din ale vorbitului codat, concluzia pe care incerc de juma’ de ora sa o expune e urmatoarea:

    Lasa-i sa existe si te bucura de existenta lor, caci fara ei ai fi fost astazi mult prea naiv!

    P.S. Ii trimitem pe toti catre “Restaurant – La Bia!”

  • frate. am ras in timp ce am citit postarea, dar pe parcurs mi/am dat seama ca ai dreptate. E trist daca stai sa te gindesti. nu avem viitor

  • 9.5

  • DeNebun : Mane, tu iar ai tras din pipa pacii 😀 ? Nu fi egoist , shareeee 🙂

    Ady Hell : Pe mine nu ma prea amuzau nici in liceu dar acum ma irita efectiv.

    Ciolanus : Bine asa 🙂

  • 😀 oamenii invata unul de la altul si imitandu-se
    forma fara fond sau fond fara forma?

  • Am și eu o întrebare legată de “indie” ăsta de care tot aud de la lume mai cul ca mine(recunosc că nu mă pricep la muzică). Manelele n-ar trebui să fie considerate de hipsteri muzică indie? Că doar sunt produse în afara marilor case de discuri, ba uneori în afara oricărei case de discuri, prin efortul personal al unor artiști care-și filmează videoclipurile în propria sufragerie, cu libertate creatoare deplină și neîncorsetată de vreo corporație malefică. Din punctul ăsta de vedere Gicuță din Apărători e mai indie decât Radiohead. 😀 Nu de alta, dar cuvântul “indie” în sine nu cred că denumește un gen muzical.

  • Nadia : Buna intrebare 🙂 . Oricum, am constatat ca pentru hipsteri indie = ce da Guerilla (adica rahaturi mainstream) sau in caz ca-s incoltiti, indie = britpop.

    My Coffee Break : In cazul ala imi e dor de copacul meu de-acum cateva sute de mii de ani bune.

  • 😀 Eu am crezut prima data- si ceva timp dupa- ca indie se refera la muzica indiana… Si nu-s chiar batrana.

    Ce spui tu este o etapa, si e normal ca unii sa profite de ea, sa o depaseasca, iar altii doar sa ramana acolo. Nu fenomenul in sine e periculos, revoltator, enervant, ci felul in care il traieste fiecare. Poate sunt ceva mai intelegatoare, toleranta, you name it, si pentru ca am fost si eu in adolescenta un copil destul de rebel, cu impresia ca ce citesc, ascult, fac eu este super-extraordinar, si ca prietenii mei sunt cei mai misto, si ca nimeni nu mai este ca noi. Culmea e ca muuulti, foarte multi pe care-i cunosc si cu care vorbesc au avut aceeasi senzatie si se comportau la fel de “revoltat” si “mandru” ca si mine. Cam ce cultura sa ai la 15 ani? In afara de cea enciclopedica. Sau, cam cat de profund si de matur sa fii la varsta aia? Cat de bine sa te cunosti, si ca potential, si ca limite? Iar faza cu TNB-ul e chiar boema. Poate intr-un fel lame, cum ti se pare tie, dar tot boema.

  • “feeria” m-a facut sa constat inca odata,desi nu recunostem,ca trecerea dintr-o categorie in alta de varsta ne influenteaza de mute ori parerile si judecatile mai mult decat gradul de instruire. Ii impartasesc parerile si,intrucat viata mi-a permis sa cunosc si alte meleaguri,sa nu crezi ca altii sunt mai breji ca noi.Alta este diferenta.Posibilitatea mai mare si mai diversificata ca si cei care se remarca si cei care raman la stadiul de “:revoltati”,sa-si traiasca viata fara prea multe griji privind ziua de maine.Privind problema diplomelor pe banda rulanta,cei care le obtin sunt victimele,criminali sunt cei care le dau,in cunostinta de cauza.

  • Feeria : Si eu am fost asa si in anumite privinte inca sunt doar ca mi-am dat seama cat de mult rau poate face elitismul (chiar daca este unul justificat). In liceu esti prostovan oricum (nu-mi apartine mie citatul) dar dupa 10 ani se presupune ca ai crescut 🙂

    Cred ca percept altfel ideea de ”boem” si ”lame” 🙂

    Valeriu : Stiu ca altii nu-s mai breji ca noi. Sunt cateva natiuni care ma sperie.

    E cam greu cu diplomele pe banda rulanta pentru ca nu poti misca foarte mult in actualul sistem si cu actuala curicula.

  • If you want to be one of the nonconformists all you have to do is dress just like us and listen to the same music we do.

  • Ştii, contează foarte mult aici educaţia, atât cei “7 ani” de-acasă, cât şi cea proprie şi individuală. Nu mă aştept din partea unui copil de 2-3 ani să nu imite comportamentul văzut in jur, de fapt e chiar enervant să vezi o “mătuşă” sărită de pe fix care-l învaţă pe ăla micu’ să injure de mama focului, doar pentru că e “amuzant”. Copilul ăla mic nu ştie ce face.
    Însă am pretenţia ca, începând de la 18 ani să zicem, să creşti naibii pe scala valorilor, să nu mai devii penibil prin imbrăcămintea şi accesoriile turnate pe tine.
    Unii nu pricep că “viaţa e o scenă şi toţi suntem actori” este un enunţ metaforic şi nu trebuie luat ca atare, din această cauză nu îl recomandăm persoanelor sub IQ 90.
    Pe scurt, mă irită groaznic copilaşii ăştia de liceu, viitorul naţiunii, care în momentul în care văd la TV că un self-proclaimed star se îmbracă într-un fel şi se comportă diferit în cel mai prost mod posibil, ei ce fac? Preiau tot. Îl fac model în viaţă.
    Şi din ce cauză? Din cauze pur sociale: felul în care vei dobândi un statut – catalogat drept “cool” sau “bolnav mental”.
    Partea proastă e că mai sus în ierarhie, adicălea după 20 de ani încolo, the show must go on.
    Şi aici faci diferenţa între individ = lipsit de personalitate, nu-şi găseşte identitatea, nu are o identitate proprie; uşor de influenţat, maleabil până-n pânzele albe; statut de marionetă care “joacă după cum ii dictezi”.
    Şi persoană= are personalitate prin care se face remarcat; se remarcă nu prin comportamente deviante, ci prin calitatea informaţiei pe care o deţine; identitate de sine-stătătoare;greu până la aproape imposibil de influenţat;este cel care dictează, iar ceilalţi joacă.
    Şi-atunci să nu se supere nimeni când spun că pe lumea asta există prea mulţi indivizi şi prea puţine persoane. 🙂

    Apropo de CV-uri amuzante, îmi amintesc de o glumă cu sâmbure de adevăr: Ce scrie un administrator de forum in CV: “January 2000 – May 2004 – forum administrator”. 🙂

  • Imparatul : Stim stim, vazut la timpul lui episodul 🙂

    Roxana : Cam asta ziceam si eu. Ok, poti fi ca ”Smiley” in liceu dar cand la 30 de ani il emulezi pe Chris Martin ceva nu e in regula 🙂

  • Acum o sa ai peste 50. 🙂
    Poti sa dai si primul like, cu ocazia asta 😀 http://www.facebook.com/pages/A-blog-on-evolution/234007023027

  • super-starule!

  • De ce : Da, moare femeile 😛

    Catalin : Not interested in ”likes” & others. Nu dau join la jocuri, evenimente, like-uri, etc. Ti-am zis, e un accident ca nu l-am sters (si pe-asta, ca am mai avut un cont). Oricum, ti-am dat add 😛

  • Era vorba de fan-page-ul blogului meu, pe care pun articole de pe blogurile prietene. Ultimul era al tau, deci iti faceai tie reclama. Altfel, nu ceream like. Chiar si asa, a fost in gluma. 🙂

  • Merci, dar nu vreau sa iau si boala FB , am destule :p

  • Asta este realitatea, iar acest caracter si mod de integrare in societate este perfect valabil in toate tarile vestice. Daca se poate schimba? Poate ca s-ar putea, dar oare chiar ar fi bine sa fie altfel? O masa de oameni in care fiecare este diferit si individualist s-ar putea sa aiba consecinte nu tocmai din cele mai potrivite, nu uitati ca jumatate din populatia planetei are un IQ de sub 100.

  • Linkul la mica înțepătură nu merge

  • interesant

  • La noi functioneaza “efectul turmei” indiferent de ocazie, la pareri, la atitudine, asta asa, ca tot am eu ce am cu “Miorita”…

  • Din comentator inteligent te-ai transformat in blogger intepat si dictatorial.

    Punkerii si roackerii habar n-au de muzica, de curente, de genuri, de draci baltati. Asa si? 😀
    Pana la urma te deranjeaza ca n-asculta muzica TA, sau ti-e dor de iernile de alta data?

    Tribalismul si gandirea opaca de care dau dovada roackerii ignoranti se manifesta si in cadrul grupului tau, dar la alt nivel 🙂
    Care e diferenta dintre “punkerii care in ignoranta lor fac misto de manelisti” si grupul tau care publica platitudini din CV-uri si crede ca facebook e de lameri? Nu e nicio diferenta, amice.

    In ceea ce priveste facebooku’, nu tre’ sa te scuzi ca ti-ai creat un cont. E omeneste sa tii legatura cu prietenii, chiar si cu aia pe care nu-i cunosti 🙂
    Mizantropia nu mai e cool, nici macar in mediul virtual.

  • Nu stiu prin ce s-a manifestat ”transformarea” .Postul asta e in draft de ani buni si pur si simplu l-am scos la un moment de furie. Nici macar nu ”face” sens in peisajul altor chestii scrise in ultima luna.

    N-am afirmat niciunde ca Facebook ar fi ”de lameri” ci ca pur si simplu n-aveam ce cauta pe el. Nu-s fan al activitatilor legate de Facebook dar intr-adevar, faptul ca 80% dintre cunostinte il foloseau l-ar fi facut ”obligatoriu” la un punct.

    Eu tinteam frumos spre grupul de varsa ”30”. Diferenta dintre ei si grupul meu (al carui unic reprezentat online sunt) este ca am in spate un background care-mi permite uneori sa sar peste cal si ca pot ”uneori” si argumenta.

    Dictatorial ? Nu moderez decat minunile de comentarii cu injuraturi & co. N-am de ce sa intervin pe critica (dovada, comentariul tau, care in alte momente m-ar fi putut deranja).

    Mizantropia nu a fost niciodata cool, nici atunci cand Cioran dadea lectii de viata de la adapostul distante. Din pacate, pentru unii (ma includ) ea vine inclusa cu anumite defulari.

  • Si da..bloggingul tampeste dupa 4 ani, de-aia am lasat-o mai moale 🙂

  • recunoaste, daniel te-a lovit la sentiment :)))

    PS: e reteta de trolling clasica, nu pune la suflet :p

  • De ce ? : Stii care-i baiul ? Daca posta la un articol bun, ii dadeam un ”jet” simpatic si il ignoram. Din pacate, a nimerit pe o bucata destul de slaba de scriitura, una pe care-mi vine si mie sa o ascund sub pres 😛

  • N-ai afirmat ca facebook e de lameri, ci doar ai sugerat. Intr-adevar, ar fi trebuit sa mentionez asta in comentariu, dar ma gandeam ca te-ai prins. Nu-i bai, data viitoare o sa fiu mai explicit 🙂

    Dictatorial? Mpai, da, cam asta e denumirea comportamentala atribuita aluia care impune altora valori nejustificate. O fi muzica ta “mai buna”, dar de ce, amice? 🙂

    Bloggingu nu te tampeste, nici dupa 10 ani. Ingamfarea insa, aia e a ‘reacu rau 🙂

    Astept sugestii catre “o bucata buna de scriitura”, sa vedem daca pot intocmi un rechizitoriu si acolo.

    Cheers,
    Daniel.

  • Daniel : Sunt cam obosit pentru a detalia, asa ca voi da linkuri la posturi mai vechi unde e cazul. Nu vad unde am spus clar ca muzica mea e ”mai buna”. Nu o sa ma apuc sa dau copy/paste la CV sa demonstrez ca sunt mai calificat decat altii sa abordez subiectul (sau poate o sa o fac cu alta ocazie). Pur si simplu atitudinea neconstanta abordata ca stil de viata ma irita. Atat, ma irita.

    Da, in postul asta m-am cocotat indirect pe un piedestal. In parte e si datorita vechimii dar si a faptului ca sunt momente in care gasesc aroganta (putin diferita de ingamfare in acceptiunea mea) justificata. Uneori face parte si din brand (nu neaparat in cazul de fata) . Dadusem un link la un post mai vechi dar constat ca nu-l mai sustin in totalitate, nu in cazul de fata cel putin.

    Altfel, pentru ”scriitura” mai ok, vezi Best Of-urile (articolele mai titrate) cel putin sau articolele de pe voxpublica. In ultimele nu pretind superioritatea ideilor dar cel putin pastrez coerenta textuala (ceea ce n-am putut face in postul de fata). Nu-ti place, e dreptul tau (cum e si dreptul meu sa te ignor daca nu-mi aduci argumente mai grele)

    Pentru ultima paranteza, detaliez : https://www.krossfire.ro/nu-suntem-politicieni/

  • ^ Bloggingul nu ”tampeste” cat oboseste, fie si facut volitiv. Cand esti obligat sa alergi intre munca, master, proiecte adiacente si viata sociala (cata mai ramane) deja e cam greu sa pastrezi calitatea postarilor. Asta intra in contrast cu o dorinta sincera de a scrie, cu asteptarile cititorilor (care uneori te atentioneaza direct) si cu o anume obisnuinta. Mai greu de explicat din anume puncte de vedere.

    In atare conditii, cand intra cineva cu scopul de a te ”desumfla”, fara sa se semneze sau sa dea un e-mail valid (din nou, vezi ultima recomandare de post) e relativ greu sa-l iei in serios. Nu de alta, dar o simti ca pe o discutie din Ratb, una pe care o poti opri de la prima replica. Deci, eu o sa incerc sa justific ce e de justificat in conditiile in care simt ca asta nu e o discutie in Ratb si ca nu fac invitatii la trolling.

  • Nu stiu ce ma face sa cred ca cineva vrea sa ma scoata din serenitatea mea personala.
    Kross, se pare ca anumite bloguri au parte de un tratament special.
    Din cate am aflat se numeste trollism.
    Tot din surse sigure am aflat ca se trateaza cu indiferenta direct proportionala.

  • Lupul Alb : In general n-am probleme de genul dar in cazul de fata, cu exceptia unei acuzatii si a argumentarii mai putin solide, nu m-am simtit jignit. Pe moment, cineva m-a taxat (generalizand cam mult) pe un post slab. Poate si eu m-as fi taxat in alte conditii.

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.