De la debut la ‘Best Of’

In perioada in care ma angajasem in ambitiosul proiect de a cartografia o serie de subgenuri de rock am dat peste un tipar usor de intuit in evolutia multor trupe. Tiparul nu este greu de descifrat si urmareste vesnicul drum de la entuziasm la blazare. Forta lui consta insa in aplicabilitatea lui in diverse domenii, inclusiv in baltoasa politica romaneasca.

Primul album este in general o incununare naturala a efortului depus de trupa tanara si entuziasta. Dupa cativa ani buni in sala de repetitii , membri schimbati si mici rateuri prin cluburi, esti gata sa te remarci. Mai mult, ai ceva material scris si testat pe public astfel ca efortul depus este minim. Primul album este un succes, pleci in turneu, culegi laude si te bucuri de faima mult asteptata. La sfatul altora,te mentii in atentia media cu ceva la indemana : un al doilea album care urmeaza indeaproape reteta primului. Trucul iti iese pentru ca genul este inca pe val. Mai mult, casa de discuri investeste in tine si ai toate sansele ca al doilea album sa aiba valoare de productie si vanzari mai bune. Ai ocazia sa deschizi in fata unor giganti ai genului si sa te asociezi cu ei.

Acum vine momentul decisiv : Cum vei continua ? Te reinventezi si-ti demonstrezi valoarea sau continui pe acelasi drum cu riscul de a parea ridicol ? Majoritatea intra treptat in anonimat, urmand ca la un al cincilea sau al saselea album sa mai aiba o ultima zvacnire inainte de destramarea finala. Altii sufera din cauza schimbarilor de componenta si a disputelor creative si ajung sa o ia pe un complet alt drum. O mana selecta de trupe isi mentine stilul viu si actual si stie cand sa ia pauza. Altii se despart si se reformeaza cu noi forte pe cand foarte multi aleg calea turneelor anulate, a remixurilor, live-urilor, inregistrarilor nefinisate si a celebrelor  ”Best Of”-uri. Compilatia  este in general o cale facila de a imbogati casele de discuri.

Traian Basescu este muzicianul mediocru dar carismatic aflat in fata unui al treilea album primedjios. Dupa ce si-a carat in spate trupa pe parcursul a doua albume criticate de cunoscatori dar adorate de public (primaria si victoria primului mandat) , Base face dovada unei lipse de imaginatie si a unor pretentii nejustificate. Este omul care isi amageste fanii cu remixuri si turnee in care urla piese din ce in ce mai vechi. E omul care nu crede in schimbare, e cel care promitea candva sa schimbe totul dar intr-un final a ajuns un fel de Directia 5 a scenei politice.

Antonescu a fost intotdeauna chitara a doua in trupa PNLista. Basistul cuminte care a executat linistit partitura diversilor producatori se gaseste in postura de a reda credibilitatea unei trupe cu mult prea multi solisti in ultimii ani. Cu oameni plecati in alte formatii (Stolojan) si indivizi huiduiti de pe scena (Tariceanu), trupa liberala vrea sa abordeze un gen cautat pe piata insa nu are forta de a-l adjudeca.

Geoana este omul in care toata lumea si-a pus sperante dar care nu a livrat nicio piesa memorabila. Netalentat mai degraba decat ”prostanac” , Geoana inca nu si-a pierdut speranta de a ocupa coperta Rolling Stone. Inca de la primele aparitii pe scena, ca tanar diplomat, M.G a repetat obsesiv aceleasi acorduri , sustinand ba ca sunt progressive rock, ba ca sunt folk socialist. In aceeasi batalie il putem intalni si pe deloc tanarul Sorin Oprescu, vechiul muzician local cu ceva carisma dar fara talentul necesar afirmarii nationale. Oprescu este un ”one hit wonder” care nu-si da inca seama de conjunctura succesului sau.

In cursa intalnim si ciudatenii, oameni care abordeaza acelasi gen agresiv si tembeloid de ani de zile, oameni precum Vadim sau Becali, artisti care canta pentru a se auzi, nu pentru a transmite ceva. O surpriza este tanarul Cernea, rockerul entuziast care a ascultat tot ce trebuie dar nu dispune inca de anii aia de cantat prin cluburi. Genul eco nu este cel mai gustat si nici cu repertoriul nu sta prea grozav insa e de admirat intentia de a fi original.

Ce-i ciudat in final este ca marile trupe ale scenei mondiale se ”lupta” uneori pentru a fideliza si mentine  zeci de milioane de fani. In general reusesc : e nevoie doar de talent, multa munca si dramul ala de noroc. Intr-un peisaj politic dominat de trupe fabricate si artisti de carton, se investesc miliarde pentru a impresiona 3-4 milioane de fani septuagenari care sunt prea obositi sa auda muzica sau sa vada spectacolul. Noi restul, platim biletul pentru a putea huidui in voie.

P.S : Ar mai fi de mentionat ca in articolul de mai sus este mai degraba vorba despre o reteta des folosita decat despre o formula consacrata.Daca vi se pare ca-i prea lung, ei bine mai aveam pe suflet si o editare grafica dar nu era suficient de amuzanta incat sa merite inclusa.

33 COMMENTS

  • Cred ca toti ar trebui sa se reinventeze.
    T.B. este la al 4-lea megaconcert ( daca punem si referendumum), M.G. a preluat niste hituri mai vechi ale lui Iliescu si nu are nici un dram de carisma , este extrem de fals in tot ce face, Oprescu este un rocker caruia i-a trecut vremea , blazat, facand eforturi de a se mentinte in top iar C.A. este genul pe care nici nu stiu sa il definesc, imi scapa, ba este impulsiv si cu vocabular de mahala, ba pozeaza in baiatul de salon ce interpreteaza Chopin la pian, la Balul de Cristal.
    Nici unul nu ne reprezinta.
    Si, atunci, totusi cine?

  • Da, dar ca sa te reinventezi trebuie sa fi avut un stil propriu la un moment dat 🙂

  • manelisti si lautari

  • pana s-o cotesti pe politica, am crezut ca descrii scenariul pentru un nou joc, rock’n’roll tycoon 🙂

  • A mai fost facut si la un timp am incercat si eu sa imit sistemul in Game Maker dar o evolutie satisfacatoare a unei trupe necesita un algoritm dotat.

  • Cred ca e cel mai bun articol al tau de cand te urmaresc eu (adica nu de foarte multa vreme 🙂 ). Foarte reusita paralela intre politica si entertainment (fie rockul in cazul nostru). Ce sa mai zic… ne lipseste un Mick Jagger.

  • Merci. Acum depinde si cat de mult credit ii dai lui Jagger ca artist si cat credit ii dai ca entertainer 🙂

  • Excelent Kross. Geoana nu stiu daca este numai netalentat, mai potrivit i-ar fi rolul solistului (solistei) sexy (dar atat) pe care il (o) promoveaza o trupa depasita. Dupa cateva albume de succes trupa PSD a inceput sa decada si a incercat sa se reinventeze cu ajutorul unui fost ambasador in SUA.

  • Nu e nici macar sexy pentru ca sustinatorii PSD nu-l vad ca un lider. Rar se uita cineva la el dar omul continua sa apara la concerte.

    Seamana cu Aurel Moldoveanu, folkistul ala parasit de muza care face concerte si toarne clipuri desi nu pare nimeni sa aiba nevoie de prezenta lui sau sa-i recunoasca vreun merit.

  • Articolul nu este lung , pentru ca nu puteai sa scrii un articol telegrafic .
    Din pacate pentru el , Traian Basescu este la al 6 -lea album si nu-i mai iese .
    Electoratul a inteles ca Traian Basescu a vrut sa schimbe sistemul ticalosit de altii cu sistemul ticalosit de el .

  • Nu spui nimic de cel care canta intr-o limba straina. 😀

  • Nu spun pentru ca nici in aia nu canta prea bine 🙂

  • Comparația ta privind evoluția trupelor de rock și cariera politicienilor noștrii e amuzantă, dar doar atâta. 🙂

    Politica nu înseamnă doar promisiuni electorale și respectarea lor. Politica începe de regulă cu niște compromisuri.

  • Sunt suficient de pasionat de politica incat sa nu incerc sa fac vreo legatura cu ce se intampla in Romania. It’s just music 🙂

  • Am citit, dar e in mare intre tine si demaio. Oricum, cu Puya nu-ti voi putea da dreptate.

  • Nu ma pricep sa fac o comparatie cu trupe rock, sau poate doar daca ma refer exclusiv la Romania, cred ca se incadreaza in genul experimental trash (nu thrash), adica oricat de prost ar suna este arta, si au toti contract la aceeasi casa de discuri, si aici e si marea problema, producatorul nu incearca sa afle cu adevarat care sunt gusturile publicului si sa se plieze pe ele, ci vrea sa il formeze pentru muzica pe care o poate el oferi, aducand in scena mereu aceeasi artisti, gratis, ba chiar mai pleci si cu ceva in punga de la concert.

  • Ce sa zic, buna analiza. N-as zice neaparat trash , nici thrash ci mai degraba un metalcore spalacit cantat la infinit.

  • R.Inedit : E si asta o viziune despre individ, a omului care se tot chinuie sa scoata un album promis de vreo sase ani.

  • Va dati seama ce si cate o sa i se intample lui Traian Basescu daca nu mai ajunge presedintele Romaniei ?

  • din pacate, in cazul Basescu (era sa scriu la Basescu, ceea ce ar fi fost o labofonie impardonabila; mai rau e ca uite am scris) combinatia cu Directia V si alte directii s-ar putea sa fie si pe alte planuri decat cel metaforico-muzical, unde se intelege cel mai bine cu Guta. si tot din pacate, ceilalti se regasesc mai curand intr-un fel de cenaclu Flacara decat pe o scena rock. Oprescu e un fel de Hrusca interpretand “Ruga pt parinti” si alte chestii lacrimogene, Becali e mosul care canta “Cu caciulili pa frunte”, Vadim e cu “Traiasca Ceausescu” si, intre ei, Antonescu pare un folkist mai haios, gen Alifantis, ca nu pot sa-l compar cu Vali Sterian.

  • Deci, belea comparaţiile! :)))
    Iar aia cu genul eco, m-a spart! :)))

  • De cand te citesc, cu rare exceptii faceai referire la clasa politica. Acum vad ca vii cu nume, ce-i drept in analogie. Pana la urma, cu cine ramai, sa stim si ce gen de muzica iti place..

  • R-Inedit : Nu cred ca-i va mai pasa cuiva dupa.

    Radugo : Pai daca ar fi un cenaclu Flacara ar fi practic un vis implinit pentru ei.

    Nelinistitu : Hipsterii vor sari pe tine daca le contesti religia 🙂

    Khazak : Pai asta e o exceptie, nu o sa incep sa defulez politic aici 🙂

    De fapt, voiam sa ma plang putin de concertul lui Tiersen, dar mai stau putin.

  • Cred ca am gasit secretul numarului mic de comentarii la postul tau : Pur si simplu n-ai ce adauga, it’s great !

  • Apreciez insa cred ca si lipsa mea de timp (si a altor bloggeri) de a mai scrie si citi in ultima vreme are ceva de-a face 🙂

  • Hmmmm… Ai uitat de Ion Iliescu, acest Pink Floyd, acest Roger Waters nemuritor al zilelor noastre, detinator al nu mai putin de 4 albume / mandate, si actual producator si manager al noilor sperante… Teama imi e sa nu asistam in curind la un “Best Of” – sau, Doamne Fereste!, la un come back sau “reload” – ca nu mai suport…

  • In cazul lui Iliescu ar fi mai ”fun” sa avem o reinventare, ca a Madonnei. Sa-si bage un strat de fond de ten si sa-si faca un partid de dreapta crestina 😛

  • Nah, asta au facut deja Emil Constantinescu si Victor Ciorbea, care tot apar ca analisti la Realitatea, dar se pare ca nu ii prinde tocmai bine.

  • Nu, aia sunt ca Limp Bizkit care se tot maturizeaza de 4 ani dar nu-i asculta nimeni 😀

  • Limp Bizkit sunt destul de asculatati dupa parerea mea

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.

Related Posts