Yanne, da muzica ?

Invitat de un prieten cu-adevarat indragostit de muzica lui, am purces acum doua zile la trambitatul concert Yann Tiersen. Aici as vrea sa clarific ca in ciuda pasiunii mele evidente pentru metal, am ascultat mai tot ce a scos Yann Tiersen intre Rue de Cascades si Les Retrouvailles. Mai mult, desi nu ma omor cu stilul, i-am ascultat si vizualizat online ultimele improvizatii live. Prin urmare, speram la un concert ”clasic” dar m-as fi lasat cu bucurie surprins.

Motivul pentru care public recenzia la aproape 3 zile dupa concert este ca am preferat sa ma distantez putin de fenomen . Si acum imi pare ciudat cum oameni care au plecat dezamagiti au preferat ca ulterior sa se rezume la ‘‘Cred de fapt ca a fost foarte misto, dar n-am inteles eu bine”. Ca sa aproximez un clasic in viata, jack :  E chiar atat de greu sa recunosti ca ai aruncat banii pe o porcarie  ?

Problema n-a fost neaparat in faptul ca un compozitor ajuns cunoscut datorita vioarei, pianului si acordeonului a facut niscaiva experimente rock. Problema a constat in modul de abordare, in senzatia de pustan rebel care defuleaza in fata unui public care a platit pentru altceva. Modul in care Tiersen abordeaza chitara nu e cu mult prea departe de cel in care o face un incepator: simplist si ”intens”, adica tare. Mai grav este ca in febra minimalismului, Tiersen n-a putut lasa in pace nici sintetizatorul care a inecat totul in zgomote. Rezultatul a sunat ca o combinatie de metal incipient cu putina vioara , theramina (martenot de fapt) si un bas greu de suportat. Vioara a cantat cu-adevarat doar pe  Sur le Fil,  restul concertului fiind lasat prada experimentului. Yann Tiersen nu inseamna doar Amelie dar sper sincer ca Yann Tiersen nu inseamna minimal, post-rock sau altele. Omul avea o nisa superba, nisa unui tanar compozitor cu viziune si cu inspiratie clasica (Vivaldi , Handel) care ar fi putut duce treptat stilul asta mai departe. In schimb, din plictiseala sau necesitate de a-si testa fortele, Tiersen a ales calea inaudibilului.

Pentru un fan al barocului simfonic care pe langa a ascultat mai tot de la Zeppelin la drone doom,  Tiersen a parut deplasat. Nu ma asteptam sa-l vad pe Dominique Ane dar vocea lui Yann este pur si simplu slaba si neconturata. Muzicienii adusi cu el pareau adunati de la diverse trupe, basistul cu miscari de metalist fiind un exemplu. Riffurile repetate la infinit aveau uneori tendinta de a atinge alternative-ul american iar instrumentele ”mai altfel” nu reuseau decat sa intareasca sentimentul de nehotarare muzicala. Pentru genul asta de apucaturi exista ”side project”-urile, adica trupele cu nume dubioase care canta prin cluburi si in care isi face brusc aparitia si un nume mare. Nu de alta, dar mosuletii care au plecat dupa 20 de minute si cam 90% din sala aia nu venisera pentru ”The Yann Tiersen Experience”.

Indiferent a cata oara vizitezi o tara, e de bun simt sa vezi de ce fanii de-acolo te asculta. Concertele au un pret pe bilet cu un scop iar Sala Palatului nu este un club de cartier.  Da, sonorizarea a fost proasta dar nu l-au ajutat nici prestatia sau coerenta muzicala. Am vazut comparatii nejustificate cu Sigur Ros (post-rock) sau Arcade Fire, trupe cu mult mai mult bun gust in concert.Stiu ca au fost si oameni care au apreciat sincer evenimentul si nu-i voi condamna pentru simplul motiv ca e posibil sa avem alte background-uri muzicale. Poate ca totul se reduce la asteptari insa cei care desi n-au inteles mare lucru din intentiile ”maestrului” dar il apara, raman iritanti.

Ai mei prieteni si nu doar ei au acceptat ca idolul lor a facut un concert prost si pentru asta ii pot respecta. Omul ne-a aratat fundul (la propriu, involuntar) pentru a-si satisface egoul muzical. Dupa o ora si jumatate in care incepusem sa-mi amintesc glume de la job , ”marele” compozitor s-a retras de pe scena fara a fi bisat. Cum ultimul concert la care am fost anul asta a fost Leonard Cohen, voi presupune ca nu l-am vazut cu-adevarat pe Yann Tiersen ci pe un pusti de 16 ani care si l-a ales gresit idolul.

P.S : Una peste alta, dupa Inglorious Basterds, un film pe care la randu-mi il recomand, am sesizat un contraatac pe o linie similara cu titlul ”The Men Who Stare at Goats”.  Nu stiu de ce dar am senzatia ca titlul asta, in ciuda pretentiei de a intra in pop-culture, va genera sute de parodii.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest
32 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Neliniştitu'

Deci, nu! Oricât aş încerca, nu! Bine că mai citesc păreri ca să renunţ. Definitiv!
În altă ordine de idei, mulţam mult pentru neaşteptata şi unica nominalizare! 🙂
Să se înţeleagă: “unica”, pentru că e de la tine! 😀

Florin

, sunt alaturi de tine. Nelinistitu’ ii criminal 🙂

Garm

Nashpa, poate se revanseaza la urmatorul concert din Romania.

jack

jane eu ce sa mai zic…m-am certat cu lumea pentru parerea mea despre aceasta zacusca muzicala. E bine ca in vremuri de criza oamenilor le ajunge doar circul si mai lasa painea deoparte. Sunt curios de ce a incercat la noi balacareala auditiva si de ce nu in alte locuri unde se impune prestanta. Asta m-a deranjat pe mine. Ca la noi nimeni nu cere prestanta si mananca orice basina, atata vreme cat e a vreunui Yann sau altul.
Neam de oameni fara coae sa stea drepti si sa refuze. Ne intimideaza autoritatea, succesul s.a.m.d. Therefore I conclude: Fuck you dolphiiiiin! Fuck you whaaaaale!

Neliniştitu'

Deci, renunţ în sensul de “Fuck it!”. :))
Rămân la ale mele muzici, alea grele şi adevărate. 🙂

feeria

Ce, eu am scris la doua saptamani dupa festivalul de jazz. 😀 Si a propos de bis, am fost sucarita ca Bona nu l-a dat. Nu prea pricep de ce, a plecat cam catranit si cam brusc. Voiam sa vin si eu la concertul astuia, insa doar auzisem de el (Amelie) si n-am avut timp sa-l ascult mai mult, asa ca am renuntat. Asta cu sa zici ca n-ai auzit de vreun mare nume in cultura e la fel cu a zice ca n-ai inteles, nu? Am si eu o mica strangere de inima la concertul lui Garbarek, ca si asta-i creativo-improvizationist. o_O Aici e muuult de discutat, din mai multe directii: asteptarile personale vs. intentia artistului, cum ai zis si tu- respectul artistului pentru publicul in fata caruia canta, capcanele perverse ale cercurilor culturale: “n-ai inteles? normal, a fost prea subtil pentru tine.” “Ai inteles? Pai ce-ai inteles?” (si-ncepe lupta in figuri de stil si bibliografie) Asta-mi aduce aminte de o alta capcana din psihologie- celebra proiectie! Sunt in stare sa-l decapitez mental pe ala de-mi scoate in ochi “proiectia”. Poti intoarce oricand orice critica in directia celui care te critica. “Crezi ca sunt coleric? De fapt tu esti,… Read more »

feeria

Am topait din link in link si am citit si restul articolelor. Dorin a fost cel mai direct. 😀 A spintecat, nu alta.
Sunt curioasa cum mi s-ar fi parut mie.

ionut

vad ca incetul cu incetul incepe sa fie un fenomen general.. vor sa fie in trend si ajung -penibili – e prea dur, nu?

croco

Bai, ai fost prea finut.Daca aveam bloc injuram ca la usa cortului. Asa m-am multumit in a face gesturi ciudate si a asculta altceva la casti 😀

croco

La fel ca tine, am fost invitat si nu se cadea sa plec pur si simplu, rupeam inima fetei 😀

Zorin

am admirat intotdeauna jazzul – e ceva class

razvanserbu

Yann Tiersen? Recunosc ca nu am auzit pana acum de el. Pe zi ce trece imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu le stiu pe toate. Oricum, mi-a placut articolul, foarte relevant.

Roxana

Mie-mi place melodia I saw daddy today, de la el. Brings back old memories. :))
Aveam o colega de cameră anul trecut obsedată de Yann şi punea pe repeat Watching Lara sau LA noyee. x(
Gizăs, turbam.
Iar vis-a-vis de concert, uite de-asta prefer eu să nu dau bani degeaba: în România nu sunt concerte adevărate. Până şi Deep Purple o să cânte mai ok în Roma decât anul trecut la Bucureşti. 🙂
q.e.d.

Razvan

M-am linistit, credeam ca am devenit incult.

Drace

Ha, nu am auzit in viata mea de el, iar Amelie (desi afisul arata bine) m-a plictist din primele 5 minute asa ca nu m-am mai uitat, sau am adormit… eu mereu am considerat ca formatiile, cantaretii care isi adauga la stilul de muzica extensia “experimental”, in realitate nu stiu sa cante, sau nu au talent, sau nu sunt siguri de el, dar in schimb sunt plini de figuri. 😀

aciddu

imi marturisesc ignoranta. habar n-aveam de el.
ascultat doua piese.
nu e cana mea de ceai.
daca e cu clape, prefer einaudi. sau mrvica.
thanks for the tip, totusi. poate ii mai acord o sansa cand o sa fiu in toane mai bune. 🙂

gabi macovei

Sa inteleg ca nu am pierdut nimic ca nu am fost…

Cristian Ion

Am revenit. Ma bucur sa te regasesc si sa iti recitesc lucrarile.
O zi miinunata iti doresc

radugo

nu cred c-as putea rezista sa ascult un concert Yann Tiersen. asta desi ma misca pana la lacrimi muzica din Good Bye Lenin, ori de cate ori o aud.
tu spui de minimalism si de baroc la el. pai… de obicei se cam exclud una pe alta, zic eu, si asta arata cat de eclectic si de difuz e. ba vrea sa fie Piazzola, ba Gilles Apap… poate faptul ca e francez sa fie explicatia. 😉

[…] pe care-l asculta ilegal generatia dinainte. Nu s-a schimbat atat de mult  incat sa dea un rateu gen Tiersen , dar s-a schimbat suficient incat sa ridice niste semne de intrebare in mintea celor mai in […]

32
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x