Yanne, da muzica ?

Invitat de un prieten cu-adevarat indragostit de muzica lui, am purces acum doua zile la trambitatul concert Yann Tiersen. Aici as vrea sa clarific ca in ciuda pasiunii mele evidente pentru metal, am ascultat mai tot ce a scos Yann Tiersen intre Rue de Cascades si Les Retrouvailles. Mai mult, desi nu ma omor cu stilul, i-am ascultat si vizualizat online ultimele improvizatii live. Prin urmare, speram la un concert ”clasic” dar m-as fi lasat cu bucurie surprins.

Motivul pentru care public recenzia la aproape 3 zile dupa concert este ca am preferat sa ma distantez putin de fenomen . Si acum imi pare ciudat cum oameni care au plecat dezamagiti au preferat ca ulterior sa se rezume la ‘‘Cred de fapt ca a fost foarte misto, dar n-am inteles eu bine”. Ca sa aproximez un clasic in viata, jack :  E chiar atat de greu sa recunosti ca ai aruncat banii pe o porcarie  ?

Problema n-a fost neaparat in faptul ca un compozitor ajuns cunoscut datorita vioarei, pianului si acordeonului a facut niscaiva experimente rock. Problema a constat in modul de abordare, in senzatia de pustan rebel care defuleaza in fata unui public care a platit pentru altceva. Modul in care Tiersen abordeaza chitara nu e cu mult prea departe de cel in care o face un incepator: simplist si ”intens”, adica tare. Mai grav este ca in febra minimalismului, Tiersen n-a putut lasa in pace nici sintetizatorul care a inecat totul in zgomote. Rezultatul a sunat ca o combinatie de metal incipient cu putina vioara , theramina (martenot de fapt) si un bas greu de suportat. Vioara a cantat cu-adevarat doar pe  Sur le Fil,  restul concertului fiind lasat prada experimentului. Yann Tiersen nu inseamna doar Amelie dar sper sincer ca Yann Tiersen nu inseamna minimal, post-rock sau altele. Omul avea o nisa superba, nisa unui tanar compozitor cu viziune si cu inspiratie clasica (Vivaldi , Handel) care ar fi putut duce treptat stilul asta mai departe. In schimb, din plictiseala sau necesitate de a-si testa fortele, Tiersen a ales calea inaudibilului.

Pentru un fan al barocului simfonic care pe langa a ascultat mai tot de la Zeppelin la drone doom,  Tiersen a parut deplasat. Nu ma asteptam sa-l vad pe Dominique Ane dar vocea lui Yann este pur si simplu slaba si neconturata. Muzicienii adusi cu el pareau adunati de la diverse trupe, basistul cu miscari de metalist fiind un exemplu. Riffurile repetate la infinit aveau uneori tendinta de a atinge alternative-ul american iar instrumentele ”mai altfel” nu reuseau decat sa intareasca sentimentul de nehotarare muzicala. Pentru genul asta de apucaturi exista ”side project”-urile, adica trupele cu nume dubioase care canta prin cluburi si in care isi face brusc aparitia si un nume mare. Nu de alta, dar mosuletii care au plecat dupa 20 de minute si cam 90% din sala aia nu venisera pentru ”The Yann Tiersen Experience”.

Indiferent a cata oara vizitezi o tara, e de bun simt sa vezi de ce fanii de-acolo te asculta. Concertele au un pret pe bilet cu un scop iar Sala Palatului nu este un club de cartier.  Da, sonorizarea a fost proasta dar nu l-au ajutat nici prestatia sau coerenta muzicala. Am vazut comparatii nejustificate cu Sigur Ros (post-rock) sau Arcade Fire, trupe cu mult mai mult bun gust in concert.Stiu ca au fost si oameni care au apreciat sincer evenimentul si nu-i voi condamna pentru simplul motiv ca e posibil sa avem alte background-uri muzicale. Poate ca totul se reduce la asteptari insa cei care desi n-au inteles mare lucru din intentiile ”maestrului” dar il apara, raman iritanti.

Ai mei prieteni si nu doar ei au acceptat ca idolul lor a facut un concert prost si pentru asta ii pot respecta. Omul ne-a aratat fundul (la propriu, involuntar) pentru a-si satisface egoul muzical. Dupa o ora si jumatate in care incepusem sa-mi amintesc glume de la job , ”marele” compozitor s-a retras de pe scena fara a fi bisat. Cum ultimul concert la care am fost anul asta a fost Leonard Cohen, voi presupune ca nu l-am vazut cu-adevarat pe Yann Tiersen ci pe un pusti de 16 ani care si l-a ales gresit idolul.

P.S : Una peste alta, dupa Inglorious Basterds, un film pe care la randu-mi il recomand, am sesizat un contraatac pe o linie similara cu titlul ”The Men Who Stare at Goats”.  Nu stiu de ce dar am senzatia ca titlul asta, in ciuda pretentiei de a intra in pop-culture, va genera sute de parodii.

31 Comments

  • Deci, nu! Oricât aş încerca, nu! Bine că mai citesc păreri ca să renunţ. Definitiv!
    În altă ordine de idei, mulţam mult pentru neaşteptata şi unica nominalizare! 🙂
    Să se înţeleagă: “unica”, pentru că e de la tine! 😀

  • @krossfire, sunt alaturi de tine. Nelinistitu’ ii criminal 🙂

  • Nashpa, poate se revanseaza la urmatorul concert din Romania.

  • jane eu ce sa mai zic…m-am certat cu lumea pentru parerea mea despre aceasta zacusca muzicala. E bine ca in vremuri de criza oamenilor le ajunge doar circul si mai lasa painea deoparte. Sunt curios de ce a incercat la noi balacareala auditiva si de ce nu in alte locuri unde se impune prestanta. Asta m-a deranjat pe mine. Ca la noi nimeni nu cere prestanta si mananca orice basina, atata vreme cat e a vreunui Yann sau altul.
    Neam de oameni fara coae sa stea drepti si sa refuze. Ne intimideaza autoritatea, succesul s.a.m.d. Therefore I conclude: Fuck you dolphiiiiin! Fuck you whaaaaale!

  • Nelinistitu : N-am inteles, la ce sa renunti ?

    Florin : Asa ziceam si eu + E suficient de nou incat sa primeasca nominalizarea.

    Garm : Putin probabil, sunt convins ca el isi vede calea muzicala ca fiind cea corecta. Nici nu ar putea fi altfel dar totusi, nu a ajuns singur la un punct.

    Jack : Total de acord. Eu am vazut tone de oameni care au plecat dezamagiti de-acolo dar apoi s-au autoconvins obsesiv (ma refer la cei pe care-i cunosteam din vedere) ca de fapt n-a fost atat de rau.

  • De fapt, e socant sa vezi cati oameni mi-au trimis mail sau mi-au zis pe mess/alte canale ca-s de acord. Foarte putini ar intra pe postul asta sa zica : Fuck it. Nu de alta, dar daca incepe vreun flame war, apare cineva cunoscut si spune ”Haha…Gigel n-a inteles super muzica lui Tiersen !” ?

  • Deci, renunţ în sensul de “Fuck it!”. :))
    Rămân la ale mele muzici, alea grele şi adevărate. 🙂

  • Ce, eu am scris la doua saptamani dupa festivalul de jazz. 😀 Si a propos de bis, am fost sucarita ca Bona nu l-a dat. Nu prea pricep de ce, a plecat cam catranit si cam brusc.

    Voiam sa vin si eu la concertul astuia, insa doar auzisem de el (Amelie) si n-am avut timp sa-l ascult mai mult, asa ca am renuntat. Asta cu sa zici ca n-ai auzit de vreun mare nume in cultura e la fel cu a zice ca n-ai inteles, nu?

    Am si eu o mica strangere de inima la concertul lui Garbarek, ca si asta-i creativo-improvizationist. o_O

    Aici e muuult de discutat, din mai multe directii: asteptarile personale vs. intentia artistului, cum ai zis si tu- respectul artistului pentru publicul in fata caruia canta, capcanele perverse ale cercurilor culturale: “n-ai inteles? normal, a fost prea subtil pentru tine.” “Ai inteles? Pai ce-ai inteles?” (si-ncepe lupta in figuri de stil si bibliografie)
    Asta-mi aduce aminte de o alta capcana din psihologie- celebra proiectie! Sunt in stare sa-l decapitez mental pe ala de-mi scoate in ochi “proiectia”. Poti intoarce oricand orice critica in directia celui care te critica. “Crezi ca sunt coleric? De fapt tu esti, dar nu-ti accepti propriile impulsuri agresive”. Oh, go to hell.

    Ajungi sa-ti inghiti parerile negative si pornirile sincere (bai, sa mor de-am priceput ceva!) doar ca sa nu faci nota discordanta in cercul de foci care aplauda orice chestie “de cultura”.

    Am apreciat-o de curand pe o prietena care mi-a zis verde-n fata ca nu i-a placut o carte pe care eu o elogiasem. Bine, a dat si niste argumente (care pentru mine functionau si in sens pozitiv 😀 ).

  • Nelinistitu : Credeam ca ai fost in sala si ma vei condamna pentru lipsa mea de viziune artistico-progresisto-ininteligibila.

  • Feeria : Garbarek are o varsta. Pe Tiersen cred ca l-a prins criza varstei de mijloc. Incerca oricum cineva sa ma convinga ca n-am vazut eu influentele de Pink Floyd si alte dracii. Ba influentele erau acolo, la fel cum si Kid Rock se sustinea influentat de Black Sabbath dar muzica lui tot o rapaiala apoasa e. Problema e ca a trece de la a compune in stil clasic pe instrumente traditionale la doua acorduri repetate la nesfarsit + sintetizatoare nu-mi pare o evolutie.

  • Am topait din link in link si am citit si restul articolelor. Dorin a fost cel mai direct. 😀 A spintecat, nu alta.
    Sunt curioasa cum mi s-ar fi parut mie.

  • vad ca incetul cu incetul incepe sa fie un fenomen general.. vor sa fie in trend si ajung -penibili – e prea dur, nu?

  • Nu e prea dur. Nu cred ca e un trend la Tiersen ci mai degraba un fel de rebeliune de tip ”criza unei noi varste de mijloc”.

  • Bai, ai fost prea finut.Daca aveam bloc injuram ca la usa cortului. Asa m-am multumit in a face gesturi ciudate si a asculta altceva la casti 😀

  • Aoleu, deci ai platit bilet ca sa asculti muzica de la player 😀 ?

  • La fel ca tine, am fost invitat si nu se cadea sa plec pur si simplu, rupeam inima fetei 😀

  • am admirat intotdeauna jazzul – e ceva class

  • Yann Tiersen? Recunosc ca nu am auzit pana acum de el. Pe zi ce trece imi dau seama din ce in ce mai mult ca nu le stiu pe toate. Oricum, mi-a placut articolul, foarte relevant.

  • Zorin : Da, desi kitschul exista si acolo insa e mai greu de dibuit. Unii urla in capul lui Berti Barbera dar eu de exemplu nu-l pot condamna 🙂

    Razvanserbu : Meh, e chestie de gust. Nu e atat de mare incat sa fii ”obligat” sa auzi 😀

  • Mie-mi place melodia I saw daddy today, de la el. Brings back old memories. :))
    Aveam o colega de cameră anul trecut obsedată de Yann şi punea pe repeat Watching Lara sau LA noyee. x(
    Gizăs, turbam.
    Iar vis-a-vis de concert, uite de-asta prefer eu să nu dau bani degeaba: în România nu sunt concerte adevărate. Până şi Deep Purple o să cânte mai ok în Roma decât anul trecut la Bucureşti. 🙂
    q.e.d.

  • M-am linistit, credeam ca am devenit incult.

  • Roxana : Nu e vorba de Romania aici neaparat (desi sonorizarea e strict vina noastra). E mai degraba vorba de artist. Ohh, si a venit o tipa din Iasi cu noi, de la Poli, indragostita de Tiersen 😀

  • Ha, nu am auzit in viata mea de el, iar Amelie (desi afisul arata bine) m-a plictist din primele 5 minute asa ca nu m-am mai uitat, sau am adormit… eu mereu am considerat ca formatiile, cantaretii care isi adauga la stilul de muzica extensia “experimental”, in realitate nu stiu sa cante, sau nu au talent, sau nu sunt siguri de el, dar in schimb sunt plini de figuri. 😀

  • imi marturisesc ignoranta. habar n-aveam de el.
    ascultat doua piese.
    nu e cana mea de ceai.
    daca e cu clape, prefer einaudi. sau mrvica.
    thanks for the tip, totusi. poate ii mai acord o sansa cand o sa fiu in toane mai bune. 🙂

  • Drace : Eh, Amelie e mai mult ”art movie” dar mergi pe Goodbye Lenin (e cam lung, dar e mai implicant). Tocmai asta ma irita la Tiersen, ca a demonstrat ca poate fi mai mult pentru ca ulterior sa se scufunde in apa mocirloasa a experimentului.

    Aciddu : Sa fie si el in toane bune, ca cine stie ce chitara electrica arde peste acordeon 🙂

  • Sa inteleg ca nu am pierdut nimic ca nu am fost…

  • Cum spuneam, depinde de asteptari. Daca te asteptai la un concert mediocru de experimental , ai pierdut ceva :p

  • Am revenit. Ma bucur sa te regasesc si sa iti recitesc lucrarile.
    O zi miinunata iti doresc

  • Ohoo, bravos. Credeam ca disparusesi definitiv din blogosfera 🙂

  • nu cred c-as putea rezista sa ascult un concert Yann Tiersen. asta desi ma misca pana la lacrimi muzica din Good Bye Lenin, ori de cate ori o aud.
    tu spui de minimalism si de baroc la el. pai… de obicei se cam exclud una pe alta, zic eu, si asta arata cat de eclectic si de difuz e. ba vrea sa fie Piazzola, ba Gilles Apap… poate faptul ca e francez sa fie explicatia. 😉

  • Cum spuneam, eu il vad la nivelul unei crize artistice.

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.