Porcul scuza mijloacele

Prins intr-una din saptamanile in care m-am simtit obligat sa exist, am neglijat inconstient blogul. Mai mult, o schimbare de ordin tehnic (laptopul) m-a tinut si ma va mai tine cateva nopti in picioare. Chiar si in aceste ”vitrege” conditii imi pot face suficient timp pentru o defulare mica.

Cred ca cititorii blogului au obsevat faptul ca in ultima vreme m-am legat mai des de cliseele verbale si de non-sensuri. Daca proverbele si citatele prost atribuite nu provoaca reactii prea puternice, exista o fraza care aruncata in momentul nepotrivit poate distruge reputatii. Este vorba despre celebrul citat atribuit lui Niccolo Machiavelli : ”Scopul scuza mijloacele”.

Traducerea frazei in diferite limbi depinde de multe ori de mentalul colectiv. In multe ocazii vom observa ca ”scopul” este de fapt un rezultat, ceva palpabil, pentru care merita sa lupti. Englezii o pun mai frumos in ”The ends justify the means”, unde ends defineste o extremitate, o culminare clara a unei activitati. Mai mult, citatul initial nu era destinat activitatii cotidiene ci vietii politice, Machiavelli avand chiar un mic ”disclaimer’‘ in legatura cu aplicabilitatea frazei.

Deci ce ar putea intr-adevar sa justifice mijloacele, daca nu scopul ? Eu as spune ca rezulatul. Rezultatul care scuza mijloacele  e  o concluzie de bun simt la care au ajuns si minti mai luminate decat subsemnatul. Adevarul e ca este greu sa definesti un scop atat de nobil incat sa scuze orice mijloace. Daca poti salva zece copii de la incendiu dar pentru asta trebuie sa distrugi o cladire atunci da, ”scopul” scuza mijloacele. Chiar si asa, daca nu reusesti sa salvezi copiii, distrugerea cladirii tot pe umerii tai va cadea.

De ce m-am trezit tocmai acum cu postul asta ? Nu pentru ca am auzit cu doua zile in urma o pustoaica in metrou care intentiona sa desparta un cuplu si folosea fraza asta. Nu pentru ca o poti prinde accidental si de la florareasa din piata Crangasi dar si de la angajatii din multinationale. Am mentionat-o pentru simplul motiv ca oamenii, romanii in special (istoric vorbind), au o reala problema in a-si defini scopurile. Fraza asta e devenit o metoda excelenta pentru unii de a scapa de responsabilitate fara a avea un plan real.

Un scop pe termen mediu sau scurt, care sa justifice ceva, nu poate fi generalist si ambiguu. Nu poti sa-ti tradezi  cel mai bun prieten crezand ca asta va ajuta cumva la atinge  ”fericirea”. Nu pot sa calomniezi continuu pentru o bruma de faima. Mai mult, nu poti sa condamni un popor pentru simplul motiv ca scopul tau este puterea difuza si atentia media.

Desi am zis ca nu o voi mai face, acum ma uit din nou spre politicieni. Am auzit fraza ieri la un talk-show televizat. Scopul pentru care unul dintre politicieni, deja ales , simtea nevoia sa faca niscaiva cheltuieli uriase in criza era ”fericirea poporului roman”. Zau ? Asta e scop pentru un politician ? Reabilitarea in 3 ani a sistemului sanitar e un scop politic, redresarea sectorului bugetar e un scop politic. ”Fericirea” este un scop omniprezent si ambiguu, unul care n-are ce cauta mai departe de opinia personala si de cartile de filosofie.  Fericirea este un scop personal pe care-l pot sau nu atinge in mod subiectiv, repararea unei autostrazi nu e.

Caragiale a dezvoltat mult mai frumos pe tema asta, asa ca n-am de gand sa insist. Totusi, raman cu intrebarea : Daca rezultatul este cel care scuza mijloacele, ce scuza ar putea gasi cineva pentru dezastrul politic si social in care ne complacem de mai bine de 20 de ani ?  Scuza ca 0.03% din populatie a vazut plajele din Majorca ?

P.S  : Daca vreti sa vedeti o noua mostra de tampenie in advertisingul online, priviti doar aceasta superba reclama din cadrul Incredimail. (Pentru curiosi, ala ar trebui sa fie un deget, deget care in urmatorul cadru apare pe fata unei femei)

30 Comments

  • La cealalta extrema, exista multi oameni (mai ales in RO) care isi pun singuri bete in roate. Au asa de multe prejudecati si autolimitari, incat nici macar scopul nu mai exista, d-apoi mijloacele…

  • Si atunci cand exista un scop bine definit, pe termen scurt, dar consecintele metodelor sunt aproape imposibil de controlat? Iar una din consecinte e ca poti sa pierzi exact acel lucru pentru obtinerea caruia ai luptat atat, pentru obtinerea caruia ai apelat la metose imorale/ ilegale…

    Eu tot as risca…

    Doar ca nu mi-as cere scuze pentru metode…

  • Ana : Cand miza este chiar scopul, nu vad de ce n-ai risca.

    Catalin : Da, am mai lovit si eu din cand in cand in tema asta. Sunt oameni foarte buni terminati de mediu.

  • Interesant este că scopul scuză mijloacele este o definire în termen mai largi a politici, dar asta în contextul în care scopul este just şi întemeiat. Pe când la noi politica are sens peiorativ şi ca exprimare şi ca gestică şi aplicabilitate. Astfel, şi sensul scopul scuză mijloacele se pierde în sistemul de valori actual. Hmm, am zis sistem de valori. Cam puţine, iar sistemul e în cap şi i-a dat sângele pe nas:)

  • PS: cred că proverbul îşi are aplicabilitate şi în Drept. Toate cele bune:)

  • Politica este la baza ”lupta pentru putere” insa oamenii astia se folosesc de mijloace politice pe care le justifica cu scopuri umanitare.

  • “Daca rezultatul este cel care scuza mijloacele, ce scuza ar putea gasi cineva pentru dezastrul politic si social in care ne complacem de mai bine de 20 de ani?”

    in cazul asta socialul devine un mijloc pentru ca politicienii sa isi atinga scopurile.
    socialul=aka noi, uamenii.

    daca cumva, prin cine-stie-ce miracol, socialul va fi scopul ultim al politicienilor, atunci poate ne-am ridica din mocirla in care ne-am tot zbatut timp de 20 ani..

  • rareori sunt rezultatele urmarite de politicieni cele pentru care majoritarii isi imagineaza ca voteaza. de pilda, nici un alegator nu are ca scop mentinerea la putere a unui politician cu orice pret..

  • Eu cred ca lipsa de repere morale in societatea romaneasca face ca scopul sa scuze mijloacele .

    Multi politicieni s-au comportat si continua sa se comporte ca in expresia celebra rostita de d-na de Pompadour atunci cand l-a consolat pe Ludovic al XV-lea dupa infrangerea de la Rosbach din 1757 , adica „ dupa noi – potopul!“ .

  • Jeanne Dark : Socialul in sine mi se pare un domeniu larg si usor ambiguu. As prefera ceva cat se poate de punctul din domeniul social sau economic, un ”ceva” care sa-mi dea motiv de vot.

    Zamolxis : In Ro alegatorii nu-si imagineaza ca voteaza pentru nimic. Multi voteaza mai mult pentru placerea de a face in ciuda.

  • Sau ca sa poata spune ca au fost si ei la vot…

  • scuzele pentru dezastrul social-politic contemporan nu ma intereseaza; ma intereseaza cauzele si mai ales – ce facem pentru inalturarea lor?

  • Ai spus“Daca rezultatul este cel care scuza mijloacele, ce scuza ar putea gasi cineva pentru dezastrul politic si social in care ne complacem de mai bine de 20 de ani ? “ Ok. Cine spune asta? E normalitate să fie dezastru. Nu mai percepe nimeni cum ar trebui să fie, decat prin comparaţie cu alte naţii. Corupţia şi minciuna sunt sacre aici. Deci nu intrăm să distrugem o religie.

  • Rochii : La noi e mai degraba din placerea de-ai apostrofa pe altii ca n-au fost.

    Zorin : Cauzele se stiu, se afirma la fiecare alegeri – E vorba de aia dinainte 😛

  • Ganduri Libere : Pai cat timp ai termen de comparatie (alte tari) poti judeca, nu-ti trebuie neaparat un termen imediat sau local de comparatie.

  • Chestia este ca pentru politicieni exista si scop si mijloace , pentru noi mai putin.
    Avem doar impresia ca detinem mijloacele , o data la patru ani.
    In realitate suntem dusi cu zaharelul pentru ca toti sunt facuti din acelas aluat. Din pacate.

  • In paragraful patru spui ca rezultatul, nu scopul scuza mijloacele. Nu vad insa care este exact diferenta dintre “scop” si “rezultat” aici. Banuiesc ca doreai sa spui ceva de genul: scopul e un ideal al actiunii, insa idealul ca atare nu poate justifica actiunea respectiva. Eventual, ceea ce o poate justifica este rezultatul ei (intelegind prin asta: rezultatul pozitiv). Cu alte cuvinte, pot avea un scop al actiunii mele, dar rezultatul final poate sa fie, cu sau fara voia mea, opus scopului / idealului.
    Daca aceasta este diferenta pe care o gindeai, nu cred totusi ca are vreun sens aplicata dictonului de mai sus, intrucit “scopul” era folosit exact in sensul de “rezultat”, deci e folosit ca sinonim. De exemplu: pentru a salva unitatea teritoriala a tarii, trebuie sa intram in razboi. Aici, atit scopul cit si rezultatul (dorit) sint identice: “salvarea teritoriala a tarii”. Daca totusi vrei sa imi spui ca “salvarea teritoriala a tarii” este doar idealul, si ca dupa razboi rezultatul poate fi dezintegrarea teritoriala a tarii, nu inteleg cum doar rezultatul ar fi putut justifica mijloacele: scopul (salvarea unitatii teritoriale) putea fi vazut, cel putin de unii, drept ceva pentru caree merita sa lupti, indiferent de rezultatul practic al luptei in sine. [scrupulozitatea in clarificarea limbajului este o deformatie profesionala, sper ca nu imi este luata in nume de rau 🙂 ]
    Indiferent de distinctia la nivel de limbaj, ce vreau sa spun este ca, evident, de multe ori scopul chiar scuza mijloacele. De multe ori insa, rezultatul nu le scuza: de exemplu, atunci cind, fie si fara voia sau cunostinta mea, rezultatul actiunii mele are implicatii negative mai mari decit importul pozitiv al faptei.

  • Cartim : Noi vedem mijloacele.

    Andruska : Tocmai, ca-n multe alte limbi e definita clar folosirea lui ”scop” cu sensul de rezultat. In Romania fraza este complet depersonalizata.

    Sunt cateva scopuri mai mult sau mai putin ”marete” pentru care nici nu mai conteaza atat de mult mijloacele pentru simplul motiv ca riscul este inerent actiunii. Mai precis, alternativa la a nu face nimic pentru scopul respectiv poate avea consecinte la fel de negative precum eventuala esuare.

  • Asteptam binecuvantata pauza de la problemele legate de politic.

  • Croco : O sa vina, incet incet imi pun ordine in prioritati.

  • Romania Inedit : Au fost deja vreo patru potopuri.

  • Suntem o natie de generalisti. Mare parte dintre noi nu au un scop clar. Vor si ei ceva: bani, faima, etc Dar nu stiu cum ar putea atinge “nirvana” asta. Nu ajunge doar sa iti doresti. Trebuie sa si muncesti.

  • Pai da, vezi tu, daca am avea un scop clar ne-ar trebui un plan pentru a-l atinge. Daca, sa zicem, am fi persoane publice, ar fi destul de nasol pentru ca ar trebui sa impartasim planul ala 😀

  • Parerea mea, orice se iarta cand finalul e “fericit”, iar memoria e de multe ori atat de scurta, mai ales in cazul romanilor. Niste ulei si zahar bine plasate in campania electorala, pot sa stearga ani de umilinte. Din pacate, incep sa cred ca doar la noi e asa.

    P.S. Stiu, am fost un pic “way off” 🙂

  • Eu nu cred, deja sunt sigur. Englezii sarbatoresc si acum ”Guy Fawkes” night pe cand noi uitam cu desavarsire cand a fost Revolutia.

  • ideea e ca in original chiar exista un scop, care urma atins. acuma insa, se gaseste un scop – reforma nu stiu cui, bunastarea nu stiu cui – in numele caruia sa se invoce trecerea la actiune. deci, varianta noua e: mijloacele scuza scopul.

  • Da, uite la abordarea asta nu ma gandisem 😀

  • Buna:) Te rog mult sa schimbi linkul catre mine din “Facultate” cu noul meu domeniu http://www.gazutza.info 🙂 Multumesc mult si succes cu blogul!

  • Diseara sper, acum nu-s logat (notez datele ca guest)

  • The end justifies the means? Întrebări retorice: who’s end? By what means?
    Ah, mi-am amintit de un puşti care se visa student la ştiinţe politice şi povestea că i s-a spus de două ori în viaţă că ar trebui să fie politician. Nu s-a prins de mesajul subînţeles: “politicienii vorbesc mult. şi prost” 🙂

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.