Pe langa micile frustrari zilnice (gatite la foc mic si servite pe blog), exista si unele ceva mai vechi, de care nu voi scapa prea curand…

O astfel de frustrare e legata de incapacitatea unor semeni de a intelege gravitatea faptelor lor, daca respectivele fapte nu au consecinte directe. Cu alte cuvinte, daca “nu s-a intamplat nimic”, nu e nicio problema.  Mai mult, in astfel de cazuri, privirea vinovatului va fi intotdeauna dezarmanta. De ce te superi? Doar “n-a murit nimeni”!

Un politician a cerut spaga de zeci de mii de euro intr-o instanta internationala? E in regula, din moment ce nu i-a dat nimeni bani. O oarecare domnisoara de pe (foarte) micul ecran a cerut bani pentru favoruri sexuale? Nu e nicio problema, ca n-au facut nimic pana la urma. Daca nu-i filmeaza in timpul actului, nu e prostitutie. Era sa fii calcat pe trecerea de pietoni? Lasa, ca n-ai patit nimic, te scuturi si-ti trece! Situatia devine palpabila doar atunci cand inconstientul face o victima. Cine s-ar fi asteptat ca Gigel, medicul care era sa nenoroceasca vreo trei oameni (dar nu s-a intamplat nimic), va reusi la un punct sa omoare pe cineva?

(Sursa Imaginii)

Situatia e la fel de grava si in zona profesionala. O privire spre jurnalistii care ne servesc zeci de articole “pe surse” confirma banuielile. L-am acuzat pe Icsulescu de tot felul de mizerii si i-am cam facut praf viata familiala? Nu s-a intamplat nimic pana la urma: nu s-a sinucis, n-a divortat nevasta-sa! Cum adica e vina noastra ca n-am verificat sursele si n-am filtrat informatia? Da asta nu e treaba noastra dom’le. Oamenii trebuie sa vada stirea si stirea era aia pe care am inventat-o. Cat timp calomnia si insulta de presa o sa tot apara si dispara din legislatie, noi n-avem nicio vina ca am distrus credibilitatea unui nevinovat.

Desigur, presa nu este singurul domeniu unde oamenii sunt “iertati”, iar greselile lor sunt trecute cu vederea pentru simplul motiv ca nu s-a intamplat nimic. Exista angajati a caror neglijenta era sa aduca pierderea unor contracte importante, in repetate randuri. Totusi, cu ce motiv ii concediem? Doar nu s-a intamplat nimic. La final, vom face ochii mari si ne vom intreba uimiti “Cum s-a putut pierde contractul ala? Nu ne-am fi asteptat niciodata!”.

In Romania, pedepsele pentru tentativa de jaf, omor, vatamare corporala etc, sunt mici si usor de contestat. Exceptand rarele accidente, de cele mai multe ori faptul ca cineva a incercat sa faca ceva, dar nu i-a reusit, nu garanteaza nimic. In cel mai rau caz, spune ca s-ar putea sa mai incerce de cateva ori, pana ii iese. Pentru unii neglijenta a devenit un stil de viata. E genul ala de pariu dintre baietasii de cartier in care unul face o idiotenie pentru ca “nu se intampla frate nimic”.  Si uite asa ai doua pustoaice gravide la fiecare colt de bloc.

Pana la urma, nu stiu de ce ar merita sa ne agitam. Romania ultimului secol a mers mereu pe un principiu autohton de “laissez-faire” (aplicat, din pacate, la nivel politic, nu economic). Nici dupa grele pierderi teritoriale si zeci de ani de comunism nu ne-am trezit. Dar e ok, doar n-a murit nimeni…

P.S: Pe acelasi principiu, cu cateva luni in urma, niste baieti numiti Defense Distributed au venit cu principiul unei arme letale facute cu ajutorul unei imprimante 3D. Schematica armei urma sa fie distribuita gratuit online. Desi alte incercari similare au esuat si nici a lor nu parea a fi complet fezabila, compania care fabrica imprimanta folosita pentru teste le-a confiscat-o. Intrebarea a fost cam aceeasi “Dar ce, facusera ceva? Scosesera vreo arma? A fost cineva ranit?”.