Da’ nu s-a intamplat nimic…

Pe langa micile frustrari zilnice (gatite la foc mic si servite pe blog), exista si unele ceva mai vechi, de care nu voi scapa prea curand…

O astfel de frustrare e legata de incapacitatea unor semeni de a intelege gravitatea faptelor lor, daca respectivele fapte nu au consecinte directe. Cu alte cuvinte, daca “nu s-a intamplat nimic”, nu e nicio problema.  Mai mult, in astfel de cazuri, privirea vinovatului va fi intotdeauna dezarmanta. De ce te superi? Doar “n-a murit nimeni”!

Un politician a cerut spaga de zeci de mii de euro intr-o instanta internationala? E in regula, din moment ce nu i-a dat nimeni bani. O oarecare domnisoara de pe (foarte) micul ecran a cerut bani pentru favoruri sexuale? Nu e nicio problema, ca n-au facut nimic pana la urma. Daca nu-i filmeaza in timpul actului, nu e prostitutie. Era sa fii calcat pe trecerea de pietoni? Lasa, ca n-ai patit nimic, te scuturi si-ti trece! Situatia devine palpabila doar atunci cand inconstientul face o victima. Cine s-ar fi asteptat ca Gigel, medicul care era sa nenoroceasca vreo trei oameni (dar nu s-a intamplat nimic), va reusi la un punct sa omoare pe cineva?


(Sursa Imaginii)

Situatia e la fel de grava si in zona profesionala. O privire spre jurnalistii care ne servesc zeci de articole “pe surse” confirma banuielile. L-am acuzat pe Icsulescu de tot felul de mizerii si i-am cam facut praf viata familiala? Nu s-a intamplat nimic pana la urma: nu s-a sinucis, n-a divortat nevasta-sa! Cum adica e vina noastra ca n-am verificat sursele si n-am filtrat informatia? Da asta nu e treaba noastra dom’le. Oamenii trebuie sa vada stirea si stirea era aia pe care am inventat-o. Cat timp calomnia si insulta de presa o sa tot apara si dispara din legislatie, noi n-avem nicio vina ca am distrus credibilitatea unui nevinovat.

Desigur, presa nu este singurul domeniu unde oamenii sunt “iertati”, iar greselile lor sunt trecute cu vederea pentru simplul motiv ca nu s-a intamplat nimic. Exista angajati a caror neglijenta era sa aduca pierderea unor contracte importante, in repetate randuri. Totusi, cu ce motiv ii concediem? Doar nu s-a intamplat nimic. La final, vom face ochii mari si ne vom intreba uimiti “Cum s-a putut pierde contractul ala? Nu ne-am fi asteptat niciodata!”.

In Romania, pedepsele pentru tentativa de jaf, omor, vatamare corporala etc, sunt mici si usor de contestat. Exceptand rarele accidente, de cele mai multe ori faptul ca cineva a incercat sa faca ceva, dar nu i-a reusit, nu garanteaza nimic. In cel mai rau caz, spune ca s-ar putea sa mai incerce de cateva ori, pana ii iese. Pentru unii neglijenta a devenit un stil de viata. E genul ala de pariu dintre baietasii de cartier in care unul face o idiotenie pentru ca “nu se intampla frate nimic”.  Si uite asa ai doua pustoaice gravide la fiecare colt de bloc.

Pana la urma, nu stiu de ce ar merita sa ne agitam. Romania ultimului secol a mers mereu pe un principiu autohton de “laissez-faire” (aplicat, din pacate, la nivel politic, nu economic). Nici dupa grele pierderi teritoriale si zeci de ani de comunism nu ne-am trezit. Dar e ok, doar n-a murit nimeni…

P.S: Pe acelasi principiu, cu cateva luni in urma, niste baieti numiti Defense Distributed au venit cu principiul unei arme letale facute cu ajutorul unei imprimante 3D. Schematica armei urma sa fie distribuita gratuit online. Desi alte incercari similare au esuat si nici a lor nu parea a fi complet fezabila, compania care fabrica imprimanta folosita pentru teste le-a confiscat-o. Intrebarea a fost cam aceeasi “Dar ce, facusera ceva? Scosesera vreo arma? A fost cineva ranit?”.

16 Comments

  • Stiu ce spui…
    Cred ca e oarecum valabil la nivel general. E mai vizibil la noi romanii fiindca suntem primii care ne analizam, dar tendinta umanitatii a devenit aceeasi, oriunde.
    Si e un lucru trist.
    Stau si ma gandesc cateodata unde anume ne-am schimbat asa, ce anume in decursul istoriei umane a declansat “lasitatea” de care dam dovada. Raspunsuri ar fi multe, de la ‘poate ca nu am fost niciodata mai buni’ pana la ‘ne complacem in spiritul de turma caracteristic de cand lumea si pamantul’.
    Nu cred ca oamenii (mai) evolueaza. Sincer, nu cred ca vom evolua niciodata ca specie. Suntem aceleasi caractere de acum sute si mii de ani, doar ca am schimbat un pic rolurile, actorii… scena. Teatrul e acelasi 🙂

  • Ca specie evoluam, doar ca evolutia naturala nu mai functioneaza in directia in care ar trebui sa se duca in mod normal special (corpul a inceput sa se adapteze la ingrasare, atentia e mai usor de stimulat unidirectional, dar mai greu de concentrat pe ceva etc).

  • Am impresia ca tu pledezi pentru o viata cam plictisitoare. Auzi, fara oameni (aproape) morti pe trecerile de pietoni si fara IED-uri din imprimante… Boring!

  • Cum bine spunea CanCan: Sora Nicoletei Luciu, aproape dezbracata!

  • In cazul mass-media inteleg ca problema lor este ca daca nu s-a intamplat sau nu se intampla nimic e musai ca sa ajute evenimentul, dar in alte cazuri, e destul de grav ca tentativele nu sunt pedepsite corespunzator.

  • Da, bine zis: “sa ajute evenimentul”.

  • …Ştiind cine şi-a luat de curând 6 ani la Jilava, atitudinea justiţiei noastre e oarecum altcumva.

    ~Nautilus

  • Cine anume :)?

  • Eu cred ca printre motivele declinului presei din Romania sunt si aceste articole ‘pe surse’. Hai sa luam cazul presei sportive unde periodic apare cate un fotbalist care este ‘transferat’ intr-o vara pe la Dinamo Moscova, Real Madrid, Juventus, Bayern sau Liverpool si la inceputul sezonului il gasim tot la Steaua. Ce motiv as avea sa dau banii pe un ziar de sport cata vreme majoritatea dezvaluirilor senzationale ‘pe surse’ sunt inventii? Managerii au iertat, au iertat si uite ca acum majoritatea ziarelor sunt in pragul falimentului….

  • Nu cred ca a iertat nimeni, dar pur si simplu nu mai are rost sa-ti bati capul cand exista publicatii care inventeaza stiri bazate pe discutiile de pe propriul forum (asta s-a intamplat la un timp in cadrul unui “ziar online”).

  • azi acu’ o ora era sa-mi tai (vine poezia) picioru’ cu toporu’. maine tai din nou lemne. ce sa si faci?

  • Slave work :D?

  • Sunt cam multi cei obisnuiti cu jegul (la prorpiu si la figurat). Multi s-au nascut in jeg si habar nu au de curatenie (fizica si morala). Altii aud de asa ceva, dar nu inteleg, altii se intalnesc cu asa ceva, dar degeaba.

    Eu nu prea cred ca a fost vreodata altfel. Intotdeauna au existat cateva “insule” de inteligenta, de curatenie, care au reusit sa mentina un aparent echilibru, inconjurate de o mare (de) nepasare pana la imbecilism, de mizerie. Acum pare ca este o perioada de declin obisnuit, o perioada in care se vede mai bine ca altadata ca de fapt echilibrul nu exista. Acum este o perioada de “libertate”, de “exprimare”, de “afirmare”. Este normal ca majoritatea sa se auda mai bine, sa “acopere” minoritatea. Multul conteaza, multu’ “face diferenta”.

    Este mai usor sa cobori, sa (te lasi sa) aluneci, decat sa faci efortul de a urca – asta stie toata lumea. Placerea de a trai cat mai demn “aluneca” spre placerea de a trai si atat …
    Sunt din ce in ce mai putine semne ale trecerii unor personalitati prin aceasta lume si din ce in ce mai multe zgarieturi si dâre ale trecerii.

    ios mort dupe idea k traiesc viata la placere asa sunt zilele mele …

    P.S. Cand merg pe strada sunt atent sa nu calc in rahatii cainilor scosi de nesimtiti la plimbare. Cand aud exprimarea “pe surse”, indiferent cine o “scoate la plimbare”, stiu ca trebuie sa fiu atent sa nu calc in “rahatul” pe care il va lasa.
    Am impresia ca “pe surse” a devenit “paravan” pentru minciuni.

  • In Romania cel putin, n-a prea fost niciodata altfel, nici macar in interbelic, acum ca tot ai adus vorba:

    https://www.krossfire.ro/praslea-cel-voinic-si-interbelicul-de-aur/

  • bre, mentalitatea asta nu e tipica la romani. o sa o agsesti prin multe alte parti, pentru ca e construita adanc in interiorul nostru

    si are si un nume 🙂

  • Stiu ca psihologic pleaca tot de la disonanta cognitiva, dar varianta romaneasca e mai simpatica.

    Altfel, maestre, cred ca ai un injector Java pe blog 🙁

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.