Spirite, ursuleti si dinozauri

Ca de obicei, atunci când vreau să sparg un set de articole sforăitoare cu unul mediocru, scriu despre filme…

Din păcate pentru fragila economie a cinematografelor bucureştene şi din fericire pentru cititori, n-am prins foarte multe titluri noi în ultimele două luni şi, în orice caz, nu foarte multe titluri bune. Prin urmare, iată o serie de filme aşa şi aşa, analizate… cât de cât.

Ted 2 (2015)

Dacă la capitolul seriale de desene animate (Family Guy, American Dad!),  documentare (Cosmos) şi chiar muzică, implicarea lui Seth MacFarlane poate fi un semn bun, la capitolul filme şi seriale, mai tot ce iese de sub bagheta de scenarist, regizor sau producător a americanului merge pe acelaşi tipar: umor aleatoriu şi de multe ori grotesc, dublat de o naraţiune greu de descifrat. Cu alte cuvinte, reţeta Family Guy, aplicată într-un context nu foarte potrivit.

Ted 2 continuă povestea lui John (Mark Whalberg) şi a ursuleţului vorbitor Ted (MacFarlane), care de data asta nu mai distrug căsnicii, ci încearcă să o salveze pe cea a lui Ted. Mila Kunis nu-şi mai flutură accentul prin filmul ăsta, dar Amanda Seyfried, Morgan Freeman şi, pentru scurtă vreme, Liam Neeson o fac. De fapt, cam asta şi salvează Ted 2. Glumele licenţioase ale ursuleţului ar fi complet cretine, dacă în partea cealaltă nu s-ar afla nişte actori decenţi. Printre zecile de aluzii sexuale, intenţionat rasiste sau complet tembele, Ted 2 strecoară şi câteva glume bune, suficiente pentru o duminică ploioasă, dar nu şi pentru o ieşire la cinematograf cu cei mici, după cum a aflat o mămică din sală. Verdictul? Ca să-l citez pe Ted: Meeeeeeeeeeeh…

Maggie (2015)

Dupa zeci de filme care ne-au precipitat copilăria şi două mandate de guvernator care i-au (atenţie: jocuri de cuvinte despre secetă!) precipitat pe californieni, Arnold Schwarzenegger încearcă să ne demonstreze că e un actor serios. Şi este, atunci când e bătrân, neras şi nu vorbeşte mai deloc. Maggie este povestea (inspirată, zic mulţi, din jocul The Last of Us) unui tată şi a fiicei lui condamnate la zombificare. Cam atât. Schwarzie nu se bate, Joely Richardson e o nevasta interesant aleasă, iar puştoaica Abigail Breslin joacă un rol foarte convingător de adolescentă care se transformă treptat în adolescentă zombie. Maggie curge încet şi tensionat. Deşi accentul fostului Terminator poate irita pe alocuri, filmul e o dramă destul de reuşită.

Jurrasic World (2015)

În mod absolut previzibil, la capitolul “seria Jurrasic Park”, niciuna dintre continuări nu a fost în stare să atingă succesul filmului original. Din păcate, nici Jurrasic World nu reuşeşte să trezească fosila pe care Jeff Goldblum şi Sam Neill au tot primenit-o în trecut. Chris Pratt (Guardians of the Galaxy) e un actor simpatic şi bine ales, dar parcă prea musculos pentru rolul lui (pare să fi făcut ceva efort pentru film). Restul actorilor sunt relativ anonimi (mai puţin Judy Greer, din Arrested Development) şi chiar dacă Omar Sy e bunicel, lipsa unei distribuţii puternice se vede. La fel şi lipsa unui fir narativ coerent şi a unui final satisfăcător. Jurrasic World e un film de acţiune plăcut, dar nu-mi dă speranţe prea mari pentru continuitatea seriei. Şi da, dinozaurii arată bine, chiar şi fără Spielberg la cârmă.

Poltergeist (2015)

Nu ştiu de ce clasicul horror Poltergeist a trebuit refăcut şi cred că niciunul dintre participanţii la filmul ăsta nu ştie. Mi-a părut teribil de rău de Sam Rockwell (care pare sictirit şi sarcastic tot filmul), un actor care chiar îmi place, şi poate puţin de Jared Harris, un actor care nu-mi place în mod deosebit, dar care poate juca decent. Restul participanţilor la atrocitatea asta n-ar trebui să mai facă filme împreună prea curând sau filme în general. Deşi respectă vag scenariul filmului original, Poltergeist nu ştie clar ce vrea să fie: un horror slab, o comedie sinistră sau o tâmpenie S.F. De altfel, nici nu vă sfătuiesc să aflaţi răspunsul la dilema asta…

Get Hard (2015)

Get Hard e o comedie standard bazată pe un cuplu anormal format din Will Ferrell şi Kevin Hart. Alison Brie (Annie din serialul Community) arată bine, dar nu face vreun efort să şi joace în consecinţă (ceea ce e ok pentru rolul ei). Get Hard este povestea unui manager de fond de investiţii acuzat de fraudă şi condamnat într-un proces fulgerător . Presat de circumstanţe, dar şi de propria ignoranţă (asezonată puternic cu rasism), personajul apelează la un “negru” care să-l ajute să supravieţuiască în mediu vitreg. Da, chiar asta e premisa filmului: cineva crede că toţi negri sunt puşcăriaşi, dar, ţineţi-vă bine, nu sunt. Povestea seamănă cu multe altele (vezi Big Stan… sau mai bine nu), însă comedioara nu e întru-totul rea. Pare genul de film care, ca multe altele, va intra în 10 ani în grila de reluări a ProTVv-ului.

It Follows (2015)

Un nou horror independent de calitate din aceeaşi zonă cu Babadook şi când spun “aceeaşi zonă” nu mă refer la Australia, ci la zona “actori necunoscuţi, decoruri minimaliste şi multă atmosferă”. It Follows e un film cu şi despre adolescenţi, o metaforă la adresa bolii în general şi a (spoiler) bolilor cu transmitere sexuală în particular. Pe scurt, după o aventură negândită cu noul ei prieten, o fată cuminţică se trezeşte urmărită de o entitate care se deplasează încet, ameninţător şi care-şi schimbă constant înfăţişarea. O entitate mai înspăimântătoare decât toţi monştrii din filmele horror clasice. It Follows se plimbă între stigmat social şi pericol real, jonglează cu boala şi obsesia şi face totul într-un mod coerent. Muzica e dubioasă, desprinsă parcă din topurile MTV ale anilor ’80 (motiv pentru care şi funcţionează), iar actriţa din rolul principal se îmbracă similar unei imigrante îndrăgostite de Brittany Murphy (o actriţă care ar mai fi putut spune multe în branşă, de altfel). Alte lucruri nu prea mai sunt de comentat la It Follows. De văzut.

Demonic (2015)

Demonic eu un film horror clasic, ţinut în picioare de o mână de actori de serial şi de filme de categoria B, în frunte cu Frank Grillo, Maria Bello şi Scott Mechlowicz. E în regulă dacă numele nu vă spun nimic. Feţele lor probabil vă vor spune “hei, cred că l-am mai văzut pe ăla undeva”. Deşi nu excelează la niciun capitol, Demonic oferă totuşi o poveste interesantă (un grup de detectivi anchetează moartea unor puştani, plecaţi pe urmele unor spirite malefice într-o, bineînţeles, casă bântuită), fără a uita de obişnuita schimbare de situaţie din final. Deşi e puţin confuz şi prea rapid pe alocuri, Demonic este un film horror corect, care poate fi vizionat fără a vă lăsa cu dureri de cap.

Drept concluzie, poate aruncaţi un ochi pe It Follows şi Maggie şi, la plictiseală, pe Jurrasic World şi Demonic. Dacă le-aţi văzut deja pe restul, atunci mă simt mai bine. N-am fost singurul care a pierdut ore din viaţă întrebându-se cât de proastă o să fie următoarea replică din Poltergeist.

P.S: Blogul ăsta cam fost în vacanţă în ultima vreme, spre deosebire de stăpânul lui. Deşi pentru mine scriitura online rămâne un exerciţiu frumos, sunt curios câţi dintre voi mai văd un viitor în mediul de blogging (dincolo de scopul lui original, acela de a împărtăşi/publica nişte idei).

23 Comments

  • Din toate filmele astea, care din ele ti-a placut cel mai tare?

  • It Follows e cam singurul care merită 😉

  • Mersi frumos de anunțul care este. Chiar mă gândeam la ăla cu Terminatoru’, dar dacă zici că-i dramă, o să mă uit la ăla cu Will Ferrell. 🙂

  • Pai tocmai articolele tale despre filme mi se par printre cele mai putin mediocre. Nu ca celelalte ar fi, insa daca e sa folosim o ierarhizare cf criteriul mediocritate, cronicile tale de filme sunt pe penultimul loc de mediocritate, ultimul loc fiind ocupat de cronicile de spectacole/concerte de muzica rock, dupa parerea mea de cititor amator de recenzii artistice, inclusiv critici literare, (inclusiv pe texte de non-fictiune de tip eseu jurnalistic).

  • Am văzut și eu “Get Hard”, a fost amuzant, dar păcat că au exagerat cu glumele sexuale. Sunt prea facile și sunt prea multe în ziua de azi, devine plictisitor. Cît despre horror-uri, nu m-aș uita nici plătit, mi se par banale și ridicole pe alocuri…

  • M-a enervat la culme, It Follows si imi venea sa-mi bag ghearele in ceva ca te tine tot filmul in suspans. N-am nici o problema cu genul vechi de horror, dar ma asteptam la mai mult si sincer la un final mai putin previzibil. Get Hard a fost amuzant si Jurassic a fost mai mult pentru faniii filmelor. Ted 2 m-a plictisit groaznic. Daca vrei sa te enervezi rau de tot sa te uiti la Trainwreck fiindca din vreo 30 de oameni in sala, mai mult de jumatate au plecat si totusi filmul are o nota decenta pe imdb si RottenTomatoes.

    Ti-as recomanda sa vezi SouthPaw fiindca mi s-a parut un film bunicel iar tehnicile folosite sunt viabile. In rest, cele Marvel sunt mai mult pentru fani si alte filme bunicele nu prea au aparut.

  • Ted 2 a fost OK, mai slab decat Ted 1

    Jurrasic World a dezamagit

  • Nelinistitu’: E drama din aia cu traire 🙂

    Rudolph: Merci… cred :))

    George Hari Popescu: Am senzatia ca, exceptand cateva filme (Apatow si nu nu mai el), comediile “pentru mase” au stagnat teribil de cateva zeci bune de ani (pentru ca umorul “pentru mase” nu-si mai gaseste ecoul).

    Horror-ul are si o parte “gourmet” implicata 🙂

  • Andreea: Eu nu mai am de ani buni incredere in rating-ul Rotten. La unele filme, banii studiourilor sunt atat de “evidenti”, incat ma enervez inainte de a vedea filmul 🙁

    Ema: Greu de facut o comparatie intre TED-uri :)) (e ca o comparatie intre doua bauturi carbogazoase – difera gustul, dar chiar exista “mai bun”?)

  • I-am zis prietenului meu o chestie ca sa nu ne mai luam teapa in cazul filmelor. Asa, ii ziceam sa ne gasim fiecare un critic care are gusturi asemanatoare cu ale noastre si cu care suntem de acord in majoritatea review-urilor care le facem si cand mai apare un film nou, il ascultam mai intai pe ala sa vedem ce parere are. Este mult mai bine decat sa ne uitam practic pe o baza de date care iti face o medie cum e rottentomatoes, metacritic si imdb.

  • La Rotten Tomatoes problema e ca apar recenzii de filme vazute in “press preview” si scrise de oameni care stiu din start ce parere “trebuie” sa aiba. Genul asta de pareri ajung sa influenteze si parerea publicului, pana sa apara cele autentice 🙁

    P.S: Chiar scrisesem despre Transcendence la un moment dat. Despre filmul ala auzisem ca e prost si ca Depp isi rateaza cariera, inainte sa se lanseze efectiv in cinematografe.

  • @Andreea: cum adica, voi nu aveti critici de filme deja stabiliti preferati ale caror opinii sa le cititi inainte de a va decide sa vedeti un film ? Chiar poate ca nu trebuie sa ma mir pt ca intr-adevar e posibil ca eu sa apartin unei generatii oarecum asa de tranzitie oarecum relativ mai in varsta, adica in curand implinesc 35 de ani si eu chiar am apucat asa o perioada in care in jurnalism totusi contau anumite voci asa de indivizi mai experti, ca de fapt imi dau seama ca acei critici pe care eu ii urmaream au cam inceput sa decedeze sau sa iasa la pensie si de fapt eu chiar caut asa critici mai noi insa pana la urma ma bazez tot pe pensionari. E intr-adevar asa un soi de dorinta poate desueta cand eu chiar cautam si pe lb romana asa sa fiecineva strict interesat de filme si chiar am mereu antenele oarecum ciulite in sensul asta ca sa pot retine un nume pe care sa pot conta oarecum…de fapt pe mai multe limbi nu numai pe lb romana, (desigur oarecum critici care sa comenteze oarecum similar cu afinitatile mele insa de la care pot sa si invat ceva nou, asa poate sa fiu atent la niste nuante pe care altfel nu le-as fi bagat in seama)…insa sincer cred ca era journal stului cultural vedeta, insa vedeta totusi expert real credibil, reputabil, plus inalt educat realmente calitativ superior, a cam apus, sau e oarecum mai altfel pt cei nascuti dupa 1990…s-au intamplat destule chestii in istoria jurnalismului in ultimii 15-20 de ani, unele legate de Internet, altele legate de alte chestii mai corporatiste in jurnalism. Adobe ca nu e doar legat de Romania, cred ca e legat de ca sunt mai in varsta si am apucat multiple tranzitii exact la perioada adolescentei cand se formeaza oarecum si optiuni asa pt politica si arte, cum vezi societatea, la cine asculti, ce profesori preferi sau chiar ce soi de critic de filme iti place. Acum ca ma gandesc observ asa istoric chiar cum am tins eu sa abordez Internetul si ce site-uri si publicatii citesc si cum evaluez la expertiza si credibilitate plus afinitate pe cei pecare m-am decis sa-i urmaresc atat in print cat si mai recent on-line, si
    cum am ramas la niste nume plus cat de mult dureaza sa evaluez alte nume si cf ce criterii oare um obscure (chiar si pt mine) personale. Ca eu nu as putea zice ca am avut vreo indrumare organizata in a aprecia arta, inclusiv cinematograful, insa am fost mereu curios sa aflu, sa imi dezvolt niste repere asa mai clare. Chiar da a e doar pt entertainment asa escapist, nu cine stie ce super-capodopera de geniu. Dar mi se pare asa interesant si oarecum ciudat ca sa existe tineret care se chinuie asa sa dezcifreze din IMDB sau Rotten Tomatoes fara sa stie pe numele cui sa dea click…sau ce site…dar de fapt nu e ciudat pt ca si eu am procedat asa prin trial si error daca era de pe Internet si nu stiam de dinainte din presa scrisa plus Rotten Tomatoes nici nu exista cand am avut eu acces la Internet si initial acolo scriau nume destul de cunoscute insa asa recent au aparut altii, (dincare unii nu sunt doar critici de filme si gata, ci si publicisti sau
    alte chestii…pt ca intr-adevar nu cred ca poate cineva azi asa sa isi planifice un job de critic de filme si gata). Zau…am inceput sa ma simt si mai batran decat e cazul…plus oarecum sa inteleg frustrarea dlui Eco in alt fel. Asa ca o ingrijorare ca o dezamagire. Pe care am simtit-o si la Sir Tim Berners Lee, (unul din parintii conceptului Internet pt publicul larg)…desi Sir Berners Lee zicea ca e dezamagit doar de unele aspecte, si ca ramane optimist re valoarea autentic educativa a Internetului. Numai ca am impresiaca lumea trebuie sa invete sa-l foloseasca ca nu e util doar daca primesti feed de la agregatoare.

  • Dar pot sa recunosc chiar sincer ca nici eu nu stiu sa folosesc Internetul ca lumea. Si desigur exista baze de date si baze de date. Ca una e IMDB si alta e nu stiu care biblioteca sau arhiva. Plus si eu folosesc Internetul mai mult pt joaca decat pt informare reala. Desi il mai folosesc informativ asa ca am unele ziare si reviste pe care le stiu de cand erau print, plus ma relaxez cu wikipedia la fel ca cu orice enciclopedie (si stiu diferenta intre Britannica si wikipedia), dar recunosc sincer ca ff rar intru pe site-uri de biblioteci universitare, (desi am acces, dar mi-e lene !). Dar re filme specific eu am cateva nume din NY Times si The New Yorker plus Asociatia Episcopilor Catolici…zau, au un site de critici de filme chiar super-distractiv plus daca stii sa citesti din punctul lor de vedere mai printre randuri, capeti si informatii bune despre cum poate fi acel film si pe ce se axeaza la nivel de entertainment si arta educativ-morala ! Plus sunt intotdeauna interesat de a citi Krossfire ! Zau. Nici nu glumesc.

  • Rudolph: Cred ca mai toata lumea foloseste in principiu Internetul pentru “joaca”, nu pentru “informare reala”, dar mai toti ajungem cumva sa ne bazam aproape toata informatia pe informatie provenita din mediul online… (sau pe blogul meu, aparent :)) ).

  • Viitor în blogging ? În locul de baștină a lui “ba pe-a mă-tii” ?

  • Nimic despre “The Avengers 2 – Age of Ultron” sau “Rogue Nation” ? Că merită (un) ecran mare 🙂

  • White-Wolf: Age of Ultron am vazut in cinematograf – https://www.krossfire.ro/roboti-cutremure-si-hipsteri/

    Mission: Impossible? Nu-s tocmai fan…

    P.S: Viitor in scriitura online, macar 🙂

  • Păi, dacă-mi zici așa, sunt sigur că da. Și nu doar în cazul tău ci, hai să zic, aproape universal valabil
    Poți inventa, crea susține un nume, un brand, o activitate lucrativă și/sau generatoare de venituri din momentul în care ai înțeles și ajungi să stăpânești incredibilele oportunități care le oferă secolul “new media”. Doar că trebuie să comiți non-stop … excelență într-un mediu în care “new” s-a perimat după 5 minute.
    Chestiune mare consumatoare de timp, chestiune care păstrând propoportiile, va deveni din ce în ce mai greu de susținut ca lup singuratic – chiar și atunci când unicul scop declarat e urlatul în deșert, la luna plină – : fiind tot mai mult și mai clar nevoie de “team work, team support…” nu doar că se împarte profitul dar trebuie să-ți fie foarte clar că romantismul și perioada lui în www s-au încheiat
    Concluzie ? Trăiești. Și nu neapărat nasol. Însă de boiereală nu poate fi vorba 🙂
    Partea faină ține de faptul că încă există suficientă confuzie creativă prin sau din care să-ți poți găsi și bătători propria cărăruie

    p.s.; Nici eu nu-s cine știe ce fan dar seria asta chiar au realizat-o deosebit. Fie și numai din felul în care susțin acțiunea cu camera și (încă) mai pot găsi noi chestii motorizate cu care să realizeze urmăriri și cascadorii

  • White-Wolf: Si trebuie dedicati niste ani scrisului in sine, care nu e o activitate nici simpla, nici lipsita de investitii, in ciuda parerii generale (sau “in ciuda pareri general-e”).

    Stiu ca-i fainuta seria, dar la mine domnul Cruise nu prea are tragere (desi aparitia lui Simon Pegg e salutara in orice film).

  • Blondina din It Follows are un viitor numai bun daca va continua sa-si aleaga proiectele la fel de bine 😀

    Inainte de It Follows a mai jucat intr-un alt film pe care-l recomand: The Guest. Coloana sonora a fost mai bine aleasa aici fata de It Follows, de mult nu m-a convins un film sa-i ascult melodiile 😉

    Insa “You’re Next” ar trebui vizionat inainte de recomandarea de mai sus. Nu de alta dar asa se observa cat de mult s-a imbunatatit regizorul in intervalul dintre cele 2 proiecte – Adam Wingard.

  • Nu ma prea atrag horror-urile de tip slasher, dar You’re Next e cam la a doua recomandare. The Guest insa nu m-a miscat, deci daca You’re Next e ala mai slab…

  • Ted 2 si Get hard doua comedii foarte bune de weekend impreuna cu familia. Totusi, una din cele mai bune comedii din ultimii ani este Spy (2015) – o arata si nota 7.1 imdb (foarte mult pentru o comedie).

  • L-am recenzat cu alta ocazie, dar da, Melissa McCarthy chiar isi face treaba, cu toata vulgaritatea pe care o imprima personajului ei 🙂

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.