Roma nu a fost construită într-o zi, dar nici şpaga nu era atât de mare…

Problema imigranţilor îmi pare puţin prea sensibilă pentru a o diseca pe blog, dar am de gând să mă leg de un mic detaliu pe care analiştii de serviciu îl pun uneori pe tapet…

Deşi conaţionalii noştri sunt implicaţi (mai mult sau mai puţin legal) în direcţionarea recentului val de imigranţi, România e pe lista foarte puţinor oameni care caută o viaţă mai bună. Unii au urlat că e vorba despre nivelul de trai, de un brand de ţară prost şi de alte aspecte care ne-ar pune în inferioritate faţă de vecinii unguri, de exemplu. Adevărul este însă că niciunul dintre zecile de mii de imigranţi care au asediat Serbia şi Ungaria nu a făcut asta pentru a se stabili acolo, ci pentru a ajunge la “tărâmurile promise” din Germania sau ţările nordice. Totuşi, de ce imigranţii n-au ales drumurile neterminate ale României pentru a face mutarea asta?

Ei bine, pentru că, nici acum şi nici în istorie, România nu a fost considerată “punct de trecere spre Europa”. Am mai spus-o şi în alte articole: nici măcar în Evul Mediu, drumul turcilor spre inima continentului nu trecea prin Ţările Române, devenite deja provincii ale Imperiului Otoman. Pasajul ipotetic trecea prin Belgrad, motiv pentru care victoria lui Iancu de Hunedoara în apărarea cetăţii este cu mult mai importantă decât alte confruntări locale. Asta nu înseamnă că Ţările Române şi mai târziu România nu au avut sau nu au importanţă strategică (în ultimii 20 de ani, asta ne-a salvat), ci doar că scuza constantei presiuni militare şi economice asupra României nu prea mai funcţionează.

Într-adevăr, România nu a avut banii sau norocul de a fi influenţată (prea mult timp) de marile forţe economice şi culturale ale Europei, însă e greu de justificat faptul că, în sute de ani de existenţă a unor formaţiuni statale pe teritoriul ţării, noi nu am construit aproape nimic. Nu ne-am definit un stil real şi nu am încercat să lăsăm ceva în urmă, chiar şi cu riscul de a fi incendiat la primul asediu. Serios, dacă “stilul brâncovenesc” şi câteva biserici sunt tot ce rămas din extinsul Ev Mediu românesc, istoria nu ne avantajează cu nimic. De ce? O să dau un exemplu cu care am luat contact foarte recent…

Nu obişnuiesc să vorbesc despre vacanţele mele din afara ţării pe blog pentru simplul motiv că sunt experienţe personale care nu se desfăşoară în locuri atât de exotice, încât să nu existe descrieri mai bine scrise pe tema asta. O excepţie a fost Sicilia, acum câţiva ani, pe care am menţionat-o la cererea unui prieten care mi-a cerut sfatul. Foarte recent însă, am făcut o vizită în Malta, unde mi-a atras atenţia ceva ce nu ţinea nici de stânci, grote sau plaje şi nici de îndelungata istorie a insulei. Este vorba despre rapiditatea cu care locuitorii Maltei au construit şi, de multe ori, reconstruit multiplele fortăreţe şi catedrale de pe insulă. Nu de puţine ori am auzit fraze precum “a fost construită în trei ani” sau, în cazul capitalei fortificate, Valletta, “a fost proiectată şi terminată în 15 ani”.

Chiar dacă maltezii nu şi-au propus să construiască o nouă Sagrada Familia (deşi Catedrala Sf.Ioan, construită ulterior, fură din strălucirea Europei), vorbim despre clădiri imense din gresie galbenă şi marmură, despre zeci de fortificaţii, câteva biserici, multe decorate în stil renascentist şi baroc, despre un palat, clădiri aministrative şi câteva sute de locuinţe. Toate construite de mână, în 15 ani, de localnici şi sub tutela Cavalerilor Ospitalieri (Cavalerii Maltezi). Da, au existat şi prizonieri de război şi probabil şi sclavi implicaţi (deşi nici Ţările Române n-au dus lipsă de iobagi), însă fundaţia cetăţii a fost una de oraş construit de “gentlemani pentru gentlemani”.

Sigur, ştiu că nu vorbim tocmai despre o comparaţie dreaptă. Cavalerii Ospitalieri faceau parte din marile familii nobiliare ale Europei care, după victoria împotriva turcilor, i-au răsplătit din plin pe apărătorii cetăţii. Apărători care pierduseră însă un fort, aproape toate proviziile şi foarte mulţi oameni (raportat la forţele lor). Oraşul cetate a fost construit la ordinul şi în cinstea lui Jean Parisot de Valette, mare maestru al Cavalerilor Ospitalieri, care nu şi-a mai văzut însă proiectul împlinit.

Valletta 2

De ce insist cu exemplul ăsta? Pentru că vorbim despre o ţară mică, asediată constant de turci (ba chiar, la un moment dat, piratul turc Dragut a reuşit să ia aproape toată populaţia insulei Gozo în sclavie). Un popor cu origini mixte, creştin, obişnuit cu rezistenţa în condiţii vitrege şi lipsa proviziilor, dar şi cu jafurile sau asediile. Un popor a cărui conducere a ştiut să gestioneze încrederea şi fondurile altor ţări creştine şi nu şi-a folosit poziţia geografică pe post de scuză. Un popor al cărui exemplu l-am fi putut urma, dacă ar am fi ştiut să ne orientăm şi dacă…

Sincer, dacă n-am fi permis atât de lejer existenţa şi proliferarea furtului. În sute de ani de existenţă, poporul român s-a definit printr-o rată deosebită a dărilor şi spăgilor, impresionantă chiar şi pentru funcţionarii Înaltei Porţi. Practic, una din primele eliminări sistematice ale taxării abuzive şi inutile a venit de la un fanariot, Constantin Mavrocordat, un om ajuns în multiple rânduri pe tronurile Ţării Româneşti şi Moldovei prin intermediul şpăgii.

Mulţi cititori vor spune că exagerez, însă şi vizitatorii străini în ţările române au avut o opinie similară: furturile la nivel înalt mergeau atât de departe încât devenise imposibil pentru un domnitor cu viziune să mai şi construiască ceva. Aproape toţi cei ajunşi pe tron, români sau străini, ajungeau să-şi ocupe o mare parte din timp cu a-şi meţine poziţia internaţională, cât şi puterea în faţa boierilor, ambele necesitând un sistem complex de tributuri şi datorii create de multe ori artificial.

Sigur, veţi spune că tot puterile externe ne induseseră comportamentul ăsta, dar noi vorbim despre vămuire şi dări sistematizate încă din timpurile lui Ahtum, un conducător bănăţean din secolul al XI-lea care se ocupa cu “transportul de sare” în regiune. Ar fi stupid să speculăm că respectivul lua şpagă, însă şi el şi vestitul Glad se ocupau cu instituirea unor “puncte de vămuire”, un obicei pe care l-au preluat ulterior şi haiducii români, unii dintre ei susţinuţi de sute de oameni.

Nu e ca şi când lucrurile n-ar fi putut fi sta altfel, dacă boierii români ar fi putut vedea dincolo de propria pungă. Aceiaşi boieri pe care lucrarea menţionată anterior (An Account of the Principalities…) îi numeşte replici fade ale boierilor turci, lacomi, inculţi şi extrem de puţin conectaţi la spiritul vremii. Practic, cu nimic diferiţi faţă de boierii de tranziţie, cei care ne-au ţinut 20 de ani pe loc, furând cu ambele mâini. Cei care au avut grijă să falimentăm treptat (continuând tradiţia comunistă), în timp ce ţări similare precum Polonia au decolat.

Cu alte cuvinte, nu cred că e cazul să mai punem pe tapet cartea “compromisurilor istorice” şi nici să ne lăudăm că suntem “poarta Occidentului spre Europa”, cât timp conducătorii noştri nu pot construi nici măcar o uşă de lemn (fără să suprataxeze tâmplarii). Poate că Valletta n-a fost construită chiar în 15 ani, cum se susţin maltezii, şi sigur nici Roma n-a fost construită într-o zi… dar, prin comparaţie, Bucureştiul pare încă în stadiul de proiect.

P.S: Ştiu că am lăsat câteva piste neargumentate în articol, dar când faci şaormă din problema imigranţilor, istorie şi câteva poze de vacanţă, e greu să oferi şi cartofi prăjiţi la meniu.

17 Comments

  • Apreciez P.S. ul. Plus intentia ta in esenta totusi hranitoare chiar daca si cu fast-food.

  • Pai noi nu am fost poarta de intrare a Europei pentru ca pe la noi era mai ocol si nici drumuri nu prea existau.
    La noi nu era nicio graba cu construirea si reconstruirea, pentru ca la cate invazii existau, cea mai sigura avere era aia care se putea deplasa cel mai usor.

  • Rudolph: Multumesc! Mai treceti pe la noi 🙂

    Romania Inedit: Cu alte cuvinte, cand au vazut turcii ce autostrazi pentru cai aveam, au lasat-o balta 🙂

  • “România e pe lista foarte puţinor oameni care caută o viaţă mai bună”

    Asta se intampla din lipsa de informare, emigrantii nu stiu mai nimic despre Romania, iar de Ungaria si Serbia stiu doar ca nu e ok sa ramana in acele tari. Nimeni dintre calatori nu stie sa spuna de ce. Cand au plecat, au avut un tel, acela de a ajunge in Germania. Nimic nu-i poate impiedica sa ajunga acolo, nici macar inatinctul de supravietuire.

    Chiar daca pare ciudat, eu cred ca imigrantii din Siria, de exemplu, ar trai mult mai bine in Romania decat in Germania sau alte tari occidentale, cel putin cei din prima generatie de migratori.
    In Germania ii asteapta marginalizarea sociala. Vor primi ajutor social, atat cat sa poata supravietui si cu conditia sa nu deranjeze pe nimeni.

    In ciuda – sau poate chiar din pricina – primitivismului proverbial autohton, imigrantii din lumea a 3-a s-ar simti mai aproape de casa daca ar cere azil in Romania.
    Romania i-ar integra mai bine si mai eficient decat Germania, mai ales pe cei care sunt deschisi la minte. Socul cultural pentru imigranti nu ar fi asa de mare in Romania.

    Romania ar putea deveni astfel o veritabila poarta (si filtru) catre occident pentru imigranti.
    Si am putea profita de acest rol, cerand si primind de la UE sume importante pentru integrarea imigrantilor. 🙂

  • Ma bucur ca in sfarsit am ocazia sa fiu de acord cu Hary, (…nu stiu daca e chiar prima oara insa oricum parca a trecut mult timp de cand am mai fost eu de acord cu el…), indiferent daca referitor la aceasta chestiune putem fi ambii incadrati la categoria naivilor visatori.

  • Eu doar vreau sa-mi exprim mahnirea ca efectiv chiar printre bloggerii pe care-i citesc eu, chiar unii simpatici, plus educati…cand vine vorba de barbati cu pielea mai intunecata se transforma asa in niste oameni isterici, (indiferent de orientarea lor sexuala, sau de unde sunt oamenii aia si ca de fapt nu le cer lor nimica, nici nu-i baga-n seama, sau poate tocmai de aia). Nu e vorba numai de imigranti, e vorba de romani din diaspora care vorbesc despre negri fara sa fi interactionat probabil niciodata cu unul. E vorba de lume prost educata de tv/ziare dar care in legatura cu asta nici nu are chef sa afle mai mult si chiar prefera sa ramana cu ochii inchisi. Mie mi se pare un
    comportament ff isteric. Pe bune. Dar apare mai ales re barbati negri.sau mai intunecati. Habar nu am cat de atavic o fi.
    Adevarul e ca si eu m-am speriat rau cand
    aveam vreo 5 ani si am vazut un negru in
    troleibuz pt prima oara, chiar daca era
    imbracat la costum si avea servieta
    diplomat si semana cu dl Sidney Poitier. Eu
    tot am fost convins ca poate dorea sa ma
    manance. Noroc ca mi-a explicat mama ca nu trebuie sa jignim oamenii asa aiurea-n tramvai prin a incape sa ne ascundem dupa mama incepand sa scancim asa diverse
    alerte ca ne facem de ras si distrugem
    imaginea Romaniei (adica a lui mama) pe
    plan international in lumea din cartier si din troleibuz. Ma rog, nu as putea zice ca am devenit brusc dispus sa ma indrept in mod indraznet catre acel om si sa-i urez chiar eu personal ceva gen, “How ! Venim in pace ! Traisca pacea si prietenia intre popoare ! Doriti cumva, stimate sef de lumi extracontinentale, o margea suvenir plus senvisul meu cu cascaval in schimbul acului dv handmade artizanal de aur cu diamant de la cravata ?”, insa macar am invatat sa fiu mai demn cu acea ocazie…si senvisul cu cascaval tot nu l-am mancat ci l-am daruit cadou unui catel cu care ma imprietenisem la gradinita. (Ca pe mine nu ma entuzismeaza mancarea ci de fapt voiam sa ma simt prieten asa cu cineva care sa se joace cu mine fara prea multe negocieri, dar asta e ceva idiosincratic personal, nu cred ca are de a face cu mama, care ramane desigur in mod inevitabil, fiind totusi femeie plus mama unui copil asa mai putin competitiv, o mama comunista, insa mult mai pragmatica decat visatorii asa ca mine, ca tata, poate chiar si ca Hary).

  • @autor: cea mai originala abordare a subiectului “la zi” – imigrantii! felicitari!
    @hary: dar de unde stii tu ca ei isi doresc integrarea? ajutorul social din Germania este muuuult mai tentant decat o ipotetica integrare in Romania.

  • Hary: Daca imigrantii ar sti ca o majoritate a populatiei intelege totusi limba engleza, tot ar fi un pas. Limba de mica circulatie (romana) si faptul ca putini fac legatura cu latina este o bariera mai mare decat am crede. Asta si lipsa generala de informare asupra tarii (lipsa unui “brand”, apropo de ce spuneam mai sus). E greu sa rezumi Romania in 5-6 cuvinte si, din pacate, asta nu e un lucru bun pentru prima impresie. Dar, din nou, cred ca problema e greu de rezolvat in cativa ani (aparent e si greu de dezbatut, daca urmarim site-urile romanesti).

    Germanii stiu ca trebuie sa existe cineva care sa ocupe joburile mai putin dorite si sa plateasca viitoarele contributii sociale (sa nu uitam de valul de imigranti turci de dupa ’90 si de marimea cartierelor dedicate acestei etnii din orase precum Munchen sau Hamburg). Desigur, nu putem ignora complet dimensiunea umanitara a gestului lor, dar cea economica este si ea destul de vizibila. Ungaria vrea doar sa fie bagata in seama international si profita de o situatie in care nu par sa aiba vreo contributie pozitiva.

    Rudolph: Ma bucur 🙂

  • Rudolph: Ai observat cate fraze rasiste urmeaza dupa fraza “Nu sunt rasist, dar…”

    Bugsy: Printre altele, dar apreciez 🙂

  • Cum n-avem brand de tara? Frunza Udrei si trotineta Logan ce sunt? 🙂

  • Loganul ar fi brand de tara daca nu s-ar vinde atat de mult si ca Renault 🙂 (sincer, as prefera sa fiu asociat cu ceva “economic si simplu, dar care-si face treaba”, decat cu Dracula).

  • Rudolphe,
    nu pot sa nu remarc ca m-ai enumerat imediat dupa taica-tu in sirul (e drept) foarte scurt al visatorilor “asa ca tine”…:)

    Bine, poti spune ca ai vrut doar sa-mi atragi atentia trolland, dar totusi… sper ca nu ai de gand sa ma transformi intr-un fetis… 🙂

  • bugsy,
    “dar de unde stii tu ca ei isi doresc integrarea? ajutorul social din Germania este muuuult mai tentant decat o ipotetica integrare in Romania”

    Nu stiu ce-si doresc imigrantii, pentru ca nu mi-au spus, presupun ca dorintele si asteptarile sunt foarte diferite, in functie de meseria, educatia si personalitatea fiecaruia.

    Daca insa nu se vor integra in tara destinatie, oricare ar fi ea in Europa, nu o sa le fie bine, nici lor si nici cetatenilor tarii gazda.

    Daca vor sau nu vor sa se integreze, este deci irelevant. TREBUIE.

    Iar acest lucru este mai posibil in Romania decat in Germania (in opinea mea). Chiar daca noi nu avem infrastructura necesara in momentul de fata.

  • Problema imigrantilor ma depaseste dar, pot sa zic ca am de a face cat de cat cu celelalte.
    Sunt constructor, am trecut prin doua institutii ale statului din domeniul constructiilor si, din pacate, este asa cum spui. In executie, mi-am dat seama ca nu suntem in stare sa construim. Ca factor de control, m-am izbit de interese.
    Cu fosti ministri ca Mitrea, Berceanu, Orban, Udrea, Fenechiu, Dragnea si altii, care au reusit sa distruga cu deosebit succes cam tot ce insemna incredere, corectitudine, dorinta de a face/schimba ceva in bine, m-am simtit la fel de util ca nisipul in ochi.

    P.S. asteptam cu interes aventurile capitanului Rontz in ,spatiu’.

  • @hary: mi-am dat eu seama ca iar nu am stiut sa ma exprim corect, insa voiam sa te asigur ca mentionarea numelui tau acolo langa tata (si langa mama, doar un pic mai departe), a fost chiar plina de respect plus admiratie fata de tine (ma rog, cel din comentariul de mai sus, ca stiu ca nu te cunosc doar ca atunci cand am citit ce ai zis m-am gandit…ceva de genul asta ar fi zis tata…pe cand ce zice Krossfire seamana mai mult cu opiniile lui mama, desi ma rog mama mea e mult mai simpatica in exprimare decat Krossfire plus mai autentic comunista), dar pur si simplu
    eu personal chiar in mod real imi admir
    parintii ff mult, (de bunici nici nu mai zic) !

  • Fiecare nație… are caracterul pe care îl are!
    Maltezii cu al lor, nemții cu al lor, grecii cu al lor, și tot așa.
    Românii n-are.
    Caracter.
    Ca nație, zic.

    Vorbesc serios, nu fac ‘șto.
    Asta explică multe – de la construit pîn’ la furat.

  • Eu ma gandeam ca l-am prevestit pe Oprescu cu articolul asta, dar nici discutia despre caracter nu-i de lepadat 😛

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.