Sicilia, pe scurt
E ceva interesant in a te intoarce dintr-o vacanta dintr-un loc vizibil mai nasol decat Romania. Primesti puncte bonus la incredere…
Iesirea de cinci zile in Catania n-a fost ceva tocmai programat. Initial pusesem ochii pe niste orase mai hipsteresti, gen Praga sau Viena, dar schimbarile din grupul nostru au facut imposibila rezervarea. Sicilia si Catania nu erau pe lista, dar sunau suficient de dubios incat sa luam bilete.
Altfel, Sudul Italiei nu mi-a inspirat niciodata incredere, iar Sicilia nu mi-a zguduit crezul. Catania este capitala provinciei cu acelasi nume din Sicilia si unul dintre orasele mari din Italia. Ca sa nu ramanem blocati intr-un singur loc dubios, ne-am fatait si prin Siracuza si prin localitatile din jurul vulcanului Etna.
Cliseele despre mafioti nu-si au locul in Catania. Scopul nu e sa gasesti indivizi imbracati in costum la 28 de grade (sunt peste tot), ci sa gasesti oameni care nu vor sa-ti traga teapa. Dementa incepe cu taximetristii care nu au tarif de pornire fix, nu au pretul pe kilometru scris, nu au firma, iar taxatorul numara pur si simplu, fara sa afli ce. Taximetristii sunt usor de recunoscut oricum: sunt singurii cu masini scumpe si cat de cat curate. In rest, orasul e invadat de vechituri, Smarturi, Fiat Panda si Fiat 500. La cat de stramte sunt strazile, nici nu te-ai astepta la altceva. Altfel, e de remarcat lipsa totala a regulilor de circulatie. Toate, dar toate masinile sunt lovite, culoarea rosu de la semafor nu inseamna nimic, iar scuterele fac legea. Nu am vazut biciclete sub fundul localnicilor si nici nu cred ca va vedea cineva prea curand.
O alta surpriza este ca, in ciuda fluxului de turisti, mai nimeni nu vorbeste limba engleza. Nici macar receptionistii de la hotel nu erau toti pe faza, desi hotelul Ognina s-a dovedit a fi un hotel foarte ok. Din fericire, cu tot accentul coclit al sicilienilor, italina ramane o limba usor de inteles si foarte usor de citit. Din nefericire, centrul de orientare turistica din oras este vital pentru a te putea bucura de vacanta. Cum taximetristii nu sunt o optiune, spre centrul Cataniei se ajunge cel mai usor cu transportul public, adica o serie de autobuze scumpicele, murdare si in eterna intarziere (poti astepta pana la o ora dupa unul). Statiile sunt ‘’facultative’’, cea mai buna metoda de oprire fiind sa insisti cu apasatul pe buton. Intarzierile sunt valabile si pentru autobuzele turistice, avioane si cam orice alt mijloc de transport.
Magazinele pentru turisti sunt o gluma. Restaurantele lipsesc, locul lor fiind luat de zeci de ‘’baruri-patiserii’’ cu exact acelasi meniu si aceleasi preturi. Daca dati totusi peste un restaurant, veti observa cateva particularitati: chelnerii sunt toti barbati, veti fi servit cu lucruri ‘’din partea casei’’ (care vor aparea pe nota de plata), iar cel mai proaspat lucru din meniu e mai mereu carnea de cal. Pizzeriile siciliene seamana mult cu cele bucurestene, doar ca prin Bucuresti mai trece OPC-ul din cand in cand. Magazinele de suveniruri vand papusi siciliene, figurine din lava si multe maruntisuri dubioase. Cuvintele de baza raman: Etna si lava. Altfel, aici am observat extrem de multe combinatii dubioase de magazine de tip ‘’Optica Medicala si Calculatoare’’ sau ‘’Cafenea si Haine pentru Copii’’. Totul este incadrat de putine supermarketuri si foarte multe loterii, magazine cu bilete de Bingo si tabacherii.
(La prima vedere, Sicilia este asta)
Retelele wireless exista, dar sunt rare si parolate. Strazile sunt murdare, pline de pisici, dar fara caini comunitari sau minoritati. Nu sunt rare depozitele ruginite si inchise cu lacat, dar care adapostesc masini aproape noi. Nu-s rare nici terasele fara acces direct, care functioneaza numai dupa anumite ore. Altfel, foarte rara este notiunea de munca. Oamenii isi incep ziua pe la 10.30-11.30 si deja la 16.30-17.00 au tras cortina. Plajele sunt cam pietroase, preturile maricele, daaaaar…
Cu toate nemultumirile, Sicilia ramane o regiune faina. Nu de alta, dar in 4 zile jumate am fost in continua miscare pentru a vedea ce ne-am propus si tot au mai ramas zone descoperite. Catania in sine are o groaza de cladiri istorice, vizitabile gratuit, vreo 2 catedrale superbe (una fiind Domul din Catania), un castel destul de bine conservat si un amfiteatru roman cu acces gratuit. Altfel, nu merita ratata nici urcarea pe Etna. Daca tot o sa scoateti o groaza de bani din buzunar pentru excursie, e bine sa faceti treaba pana la capat si sa urcati pana la cota 3000, la craterele secundare. Cel principal se afla la vreo 300 de metri distanta, dar accesul nu se poate face organizat. N-o sa vedeti rauri fioroase de lava, dar nici vreun peisaj comparabil cu alte inaltimi.
(Daca te uiti mai bine, Sicilia poate fi asta)
Siracuza si imprejurimile au lasat o impresie mai placuta la nivel de civilizatie. Plaja mai ”nisipoasa”, orasul mai curat si un trafic cu mai putine valente de arma mortala. Aici, pe langa frustrarile legate de panglicile cu acces interzis, am vazut totusi doua amfiteatre, unul roman si unul grec si ceva din Necropola de la Pantalica. Alaturi, am tras cu ochiul la o pestera folosita temporar drept inchisoare si o catedrala catolica sinistru de moderna (Madonna delle Lacrimae). Orasul e un fel de rezervatie naturala pentru ruine si e aproape imposibil sa nu dai de vreun sit grec sau roman. Altfel, la fel ca in Catania, s-a simtit lipsa unor ghizi competenti, a unor informatii corect scrise si a unor pliante coerente.
Catania este o regiune unde logica elementara nu-si are locul. Chiar si asa, cu putina discretie si spirit romanesc, te poti relaxa destul de bine in orasul care are drept sigla un elefant tras in teapa (u Liotru).
P.S: Cred ca excursia poate fi rezumata mai simplu in cuvintele mele: Che bellisima pisica, un fabuloso miau-miau!
Tot astept sa vad pe cineva ca se intoarce din Italia si nu mentioneaza asta 😆
Nu stiam ca se poate urca pe Etna. Wow…
Nu se putea merge pe jos cu harta? Orasul nu cred ca-i mai mare decat Brasovul…
Nu stiu cum mai e la Roma sau Milano acum, dar amicii plecati la Napoli au vazut vreo 2 accidente nasoale in 5 zile (noi numai unul, si ala pe ocolite, asa).
Marfa ideea cu Sicilia, cel putin stii ca ai vazut niste locuri pe care nu le-a vazut chiar toata lumea :).
Dap, data viitoare o sa fac plaja in comuna Voluntari :))
Si eu am fost in Sicilia si m-am simtit de parca as fi fost turist in Romania .
Daca Sicilia nu era regiune autonoma, poate insula arata altfel .
Se vede ca-i autonoma 🙂
Sicilia nu înseamnă doar Catania. Palermo, de exemplu, e chiar ok. Mâncare excelentă și ieftină în restaurantele din centru, oraș nu mai murdar (dar nici mai curat) decât Bucureștiul, o plajă chiar frumoasă la Mondello și transportul public rezonabil.
Noua ne-a bagat 5 euro in plus la nota de plata, aia 5 euro fiind un fel de rezervare a mesei, cu toate ca erau locuri libere .
Cu toate ca in meniu aveau trecute o gramada de chestii, nu aveau decat doua feluri de pizza, trei feluri de paste, doar 5 marci de bere si doar vin Rapitala .
Vinul era excelent, dar in meniu erau trecute multe sortimente .
Mie mi-a placut in Sicilia, mai ales ca am cunoscut pe cineva de acolo si ne-a ghidat cum trebuie.
Bogdan: Era si Palermo pe lista. Am bifat vreo 2 orase mari si vreo 4 localitati mai mici, deci o parere cat de cat am putut trage.
Romania Inedit: Si noi simteam nevoia unui ghid 🙁
Pe noi nu ne-au jumulit pentru ca am avut drept ghid un localnic .
Culmea ospitalitatii a fost ca la restaurant au adus o noua fata de masa foarte curata si ne-au invitat sa ne alegem dintr-un cos pestele pe care vrem sa-l mancam .
Sicilia este foarte frumoasa .
Stiu ca poate gresesc, dar pentru mine Sicilia are imaginea pe care am vazut-o prin filme – femei imbatranite inainte de vreme, imbracate in negru, barbati pusi pe infipt cutitul, praf mult si caldura torida, saracie aproape de “luciu”. Stiu ca poate gresesc si ca, asa cum spui, daca te uiti bine s-ar putea sa vezi si altceva, dar nu am nici cel mai mic curaj pentru a incerca sa “refac” imaginea Siciliei, prin experienta proprie.
Asa ca ma multumesc cu (si iti multumesc pentru) a ta. 🙂
Femeile sunt nasoale intr-adevar, uite de asta mentionasem. Sunt dragute pana la vreo 13-14 ani si apoi se produce o transformare: capul lor este inlocuit cu un cap de cal 🙂
My pleasure 🙂
That’s the spirit 😀
Sicilia- pe scurt – Krossfire-s Blog…
“E ceva interesant in a te intoarce dintr-o vacanta dintr-un loc vizibil mai nasol decat Romania” Minte cind zice “pe scurt”. Pe scurt la krossfire e cam asa, 5-600 de cuvinte….
M-am întâlnit astăzi cu Sandy şi am întrebat-o şi de tine. Mi-a spus că ai fost în Sicilia şi că ai scris pe blog despre asta. Eram curioasă ce impresie ţi-a lăsat Sicilia. Eu nu am reuşit să ajung în Italia, încă, dar aş fi vrut, măcar pentru siturile, clădirile istorice etc. Mă bucur că am citit postul ăsta. Spor în ceea ce faci! Cati
Imi place , prin asta ti-ai mai castigat un cititor, mult succes si la cat mai multe!
Saluty. Daca-ti faci timp, vezi intai ”Italia Mare” si mai apoi insulitele semi-autonome 🙂
Prima pe listă ar fi Viena. Am văzut în post că voiai să vizitezi Praga sau Viena. Am văzut Praga, e superbă, iar Viena am înţeles că e la fel de frumoasă ca Praga. Apoi, urmează Italia. Mersi pentru sfat! O întrebare: te pot adăuga în blogroll-ul meu umil?:) Mersi, Vlad.
Evident, nu era nevoie sa ma intrebi 🙂
Poate mă luai la rost că te pun acolo fără voia ta.:)) Mersi! Succes în toate!
Ar fi fost culmea 🙂
Iti recomand Praga vara (ca sa te plimbi in voie si sa te bucuri de frumusetea orasului) sau de Craciun – cand atmosfera de Sarbatori e extraordinara.
P.S. N-am mai trecut pe-aici de multisor, dar vad ca nu s-a pierdut nimic din calitate. 🙂
De Sarbatori nu ma prea ocup cu plecatul din tara, dar raman cu recomandarea de vara 🙂
P.S: S-a cam pierdut din consistenta si din desimea posturilor
Mai bine ca nu te duci atunci – iarna in Praga e mult mai rece decat o stim noi (anul asta am fost de Valentine’s Day si stiu ce vorbesc :))
P.S. Desime – poate. Consistenta – ma indoiesc… Oricum, mersi c-ai trecut si pe (prin?) blogul meu incipient. Asa mai vad si eu cum apar unele-altele, sa mai fac niste twitch-uri. 🙂
Da, am bagat un ochi si o sa mai bag. Nu-s mare fan Jobs, dar apreciez ca a murit ca un razboinic si ca va ajunge in Valhalla 🙂
Interesant. Nu am fost pe la ei prin sud.
Apropos de Jobs, daca nu era el, nu cred ca mai aveai Internet si blog ca nu aveai PC sau laptop.
Lol, Jobs n-a avut nicio treaba cu Internetul si nici cu primul PC. Era simpatic, dar hai sa nu-i dam credit pentru lucruri la care nu a avut vreo contributie 🙂
Sa multumim IBM pentru forma actuala a computerelor personale si Darpa (ArpaNet) pentru Internet. Apple a facut ceea ce a facut si Microsoft ulterior: Au copiat un sistem existent (GUI-ul Xerox), l-au imbunatatit si simplificat. Laptopul tot apanajul Xerox e 🙂
http://www.computerhope.com/issues/ch000984.htm
Caracterul de vizionar al lui Jobs nu s-a referit niciodata la inovatie pura ci strict la ”perspectiva asupra lucrurilor”. Smartphone-uri erau pe piata, multe mai bune decat iPhone. El a venit si a zis: Simplificati interfata, lasati programele de gestiune si complicatiile si centrati totul pe utilizator. La fel a procedat si in cazul PC-urilor, aducand multe inovatii care tineau de ergonomie (Nu Apple a inventat Mouse-ul, dar ei au gasit un port care sa-l faca mai utilizabil).
Corect – Jobs n-ar fi fost nimic fara… cei dinaintea lui. Insa meritele lui indiscutabile sunt doua:
1. ca a luat ceva deja existent si l-a facut mai bun;
2. ca a fost o sursa de inspiratie (ca sa ne ferim de stereotipicul “role-model”) pentru o lume intreaga.
Care a fost primul PC din lume?
Nu cumva Apple II, urmasul lui Apple I ?
Vezi ca am scris toata istoria la mine pe blog.
De acord, dar la ambele se poate raspunde prin: N-a fost singurul!
Si eu l-am apreciat, desi nu-s fan Apple. Totusi, l-am apreciat, nu idolatrizat 🙂
Razvan: Primul PC in sensul cunoscut de noi azi a fost Commodore Pet. Cei doi Steve facusera o placuta integrata sub egida Apple I, dar nu era un PC, desi ei i-au zis ”The first Apple computer”. Avea nevoie de monitor, sursa si periferice separate. PC-uri fusesera facute inainte de IBM, dar erau mult prea scumpe si inaccesibile.
^Apple II a fost baza si a aparut la scurta vreme dupa PET 🙂
Dupa cate am invatat eu la scoala abia dupa un an de la aparitia lui Apple II au lansat IBM un personal computer (PC), ei erau axati pe mainframe-uri si alte jucarii gigantice.
Commodore PET era o jucarioara ciudata, nu prea semana a computer. faceam si eu in facultate niste calculatoare asemanatoare si lipeam cu letcon-ul piesele pe placa de baza.
Commodore PET a fost anuntat in ianuarie 1977 dar, primele bucati au fost livrate abia in octombrie. Apple vindea deja Apple II din august.
Oricum, nu are prea mare importanta. Ce nu mi-a placut la ei a fost ca nu lasau pe nimeni sa produca componente pentru computerul lor. Aici imi dau jos palaria in fata IBM.
Nu cred ca asta e o discutie pe care sa o purtati in termeni absoluti (zic “voi” pentru ca IT-ul nu este deloc un domeniu in care sa ma cred “cineva”). Asa cum il vad eu pe Jobs, overall in istoria recenta a umanitatii, el e mai degraba catalizatorul care a determinat nenumaratele break-through-uri tehnologice, viziunea care a facut multe alte minti luminate sa convearga intr-o directie comuna.
Razvan: IBM aveau si dispozitive mici, dar axate pe business (ma rog, erau mult prea scumpe si nisate: http://en.wikipedia.org/wiki/IBM_5100)
Nu zice nimeni ca Apple n-au avut o contributie puternica, dar nici sa le dam credit pentru lucruri pe care nu le-au inventat. In orice caz, competitia Apple/Microsoft a dus la o modernizare rapida si fluida a sistemelor de operare 🙂
…mai ales Windows, cu ale lui bug-uri epocale. 🙂
Windows a fost si ramane regele sistemelor de operare, indiferent de cat de prost ar rula (desi sincer, Windows 7 cu licenta originala merge impecabil pe un sistem cu specificatii medii).
Asa cum Apple a dominat cateva nise fara sa aiba neaparat cele mai bune produse, Microsoft a dominat mai mereu piata sistemelor de operare. Cu toate eforturile comunitatilor Linux (unele chiar reusite, a se vedea Ubuntu – vorbim de perspectiva utilizatorilor), cu toata propaganda OS X, Windows are in continuare peste 3/4 din piata 🙂
Asta pentru ca Windows a reusit sa devina mai mult decat un sistem de operare. Pentru “general public”, Windows e practic sinonim cu calculatorul in sine. Si, mai bun sau mai rau, de un calculator ai nevoie azi. 🙂
Si totusi, la fel ca in cazul suitei Office, mai nimeni nu stie cum sa-l foloseasca 🙂
Buna asta…
Ei, n-as spune ca lumea nu stie sa foloseasca Office-ul. Mai degraba, ca nu stie sa foloseasca decat 5-10% din potentialul fiecarei aplicatii.
Pai cam da..dar na, e ca si cand ai sti sa apesi tragaciul armei, dar ai merge la magazin pentru a-ti schimba cartusul 🙂
Deci, EU am postul despre Jobs, tu il ai pe cel despre Sicilia. Si noi discutam aici despre calculatoare si arme de foc… Nu-i nimic ciudat in asta, nu?
Nu, ca suntem pe Internet, nu la Senat 😀
:))) cataklizme
Dar stii ce-i dubios in toata afacerea cu Jobs? Oricat ai fi de indarjit, asta era unul din oamenii care parea sa fie mereu ”acolo” (un pol tehnologic). Cred ca asta e si va fi mereu putin socant.
Stii ce e cu adevarat socant: omul a pus, prin existenta lui, bazele unei intregi industrii. Murind, n-a facut decat sa lanseze o alta industrie – cea care analizeaza “fenomenul Jobs”. Cat de repede vine peste noi avalansa de biografii mai mult sau mai putin oficiale, scandaloase si senzationale…
In alta ordine de idei, pe blogul meu a aparut blogul tau ca sursa importanta de trafic. Ma simt ca un parazit. 🙂
Lol, inca nici n-am actualizat blogrollul 🙂
Cam asa au facut toti (vezi Michael Jackson)
Desigur, in cazul lui MJ, la fel ca si cu alti muzicieni controversati, toti au descoperit, DUPA moartea lui, ce “artist desavarsit” (citat, nu ironie) a fost. INAINTE de moartea lui, insa, nasul lui cazut era mai celebru decat posesorul.
Vorba piesei de la Vains of Jena: Everybody loves you when you’re dead 🙂
Yeah, you say it best when you say nothing at all. 🙂
Cred ca tocmai mi-am depasit recordul la nepostat pe blog (deh, treburi sufocante 🙁 )
Dar ai avut atatea de comentat… 🙂
Cumva, cumva, Italia nu m-a inspirat niciodata din punct de vedere turistic. In afara de vechile vestigii romane, ce nevoia mai au ei ?
Uhmmm…scutere :D?
Cred ca mi-ar place sa vad Sicilia, mai ales ca spui ca au stadute inguste si mule scutere! Decat la noi sa-i vezi pe toti cum se lauda cu ditamai “jipanu” si nici nu se uita ca a plouat si sunt balti afara, ei tot cu viteza trebuie sa strabata orasul :P, mai bine cu masinute mici, scutere, e mai interesant, ca legile de circulatie nu se respecta nici la ei, nici la noi…..
Imi pare rau ca nu ti-a placut in Sicilia,dar poate nu ai vazut ceea ce trebuia…Taormina e superba,Giardini di Naxos …iar cafeaua si inghetata sunt excelente!Dar mi se pare curios ca numesti accentul sicilienilor ,,coclit”Multe cuvinte siciliene se regasesc si in vocabularul romanesc;iar dialectul sicilian si cel napolitan sunt cele mai ascultate in muzica italiana!Si voiam sa mai precizez ca autonomia siciliei e un paradox!Toti banii din rafinariile siciliene iau drumul Romei!
Am ratat Taormina, desi mi-a fost recomandat. Cafeaua e decenta, inghetata e mediocra.
Accentul e ”coclit” comparativ cu italiana clasica, atata tot.
Nu mi-a placut pentru ca este extrem de similar Romaniei, aspect remarcat si de tine. Mai mult, e departe de a-i fi superioara in vreun aspect (inca nu-i inteleg pe cei care lucreaza acolo pentur ”conditii”).
Mai am doi colegi care au fost anul asta si au ramas cu aceeasi impresie.
Sunt de acord cu Isabela in ceea ce priveste dialectul sicilian; are multe cuvinte similare cu cele din romana. Iar bucataria siciliana este dementiala. Atat de simpla si de savuroasa. Per total vacanta noastra in Sicilia a fost o experienta pozitiva din toate punctele de vedere: locuri minunate, oameni primitori si dornici sa interactioneze, atmosfera de vacanta, relaxanta si bucate alese. Aste au fost motivele pentru care noi ne-am simtit mai bine ca acasa. Am scris cu placere cate un articol despre fiecare loc vizitat. Iar aici puteti vedea poze cu ce am mancat:
http://cristisiadriana.ro/jurnal-de-calatorie/2011-05-03-sicilia-2011-ce-am-mancat-in-sicilia/
Sincer, ma asteptam la ceva bucate ascunse pe care le-am ratat, dar majoritatea erau si in patiseriile lor. Imi mentin in mare pozitia de ”neimpresionat” de culturala siciliana, dar impresionat de istoria insulei 🙂
[…] Sicilia, pe scurt – Sau cum am invatat sa apreciez Bucurestiul. […]
[…] care n-au văzut mai departe de orăşelul lor de munte, dar au impresia că o găleată precum Catania (exemplu aleatoriu, dar real) depăşeşte cu mult „tot ce se găseşte în România”. La […]