Salut !

Citeam un articol recent de-al Leului si mi-am amintit de unul din lucrurile care ma irita cel mai mult la o persoana : lipsa raspunsului la salut sau lipsa salutului de bun simt (mai ales daca un astfel de comportament se repeta).Sunt convins ca s-au mai turnat milioane de biti de informatie pe tema acestui comportament de taran insa in cazul de fata, nicicand nu va fi prea mult.

Daca frazele de spart gheata nu ma incanta prea mult, salutul este o forma de recunoastere  si in general o forma de minim respect. Analizand istoric diversele forme de salut, le putem deduce originea militara si putem sesiza ca salutul, sub orice forma, avea o maxima utilitate practica la un moment dat : iti spunea ca omul din fata ta lupta pentru aceeasi cauza si ca nu era cazul sa-l pui la pamant cu prima ocazie.

In mare, cam asta e rolul salutului si acum, fie ca-l constientizam sau nu. Nu e atat o forma de respect cat un reminder al relatiilor in care te afli cu o anumita persoana. Ma saluti rece cu un gest dubios sau ma intrebi de sanatate, relatie si cariera ? Pot deduce din asta lungimea distantei sociale dintre noi si de asemenea pot sesiza acel minim respect care nu ne arunca in oala ”dusmanilor infocati”.

Exceptand oamenii predispusi natural la reverie (care vor ignora constant grupurile din jur), cei care nu saluta in general alcatuiesc o categorie aparte de dobitoci pe care merita sa o disecam putin, de amorul bloggingului :

Dobitocul parvenit : Asta e exact specimenul de pe blogul leului . A fost o vreme amic (sau ”tovaras”, cum spun diversi cu emfaza) cu tine iar acum, dupa o mica pauza de activitate are impresia ca s-a ridicat peste un nivel imaginar. Vorbim de pauze dintre terminarea liceului\facultatii si o noua revedere sau de colegi de la un fost job care n-au mai dat un telefon de luni de zile. Majoritatea sunt indivizi foarte complexati care au impresia ca in timp ce tu ai ramas pe loc (eventual in acelasi oras, cu acelasi job si in acelasi liceu) ei si-au facut un rost si simt nevoia sa ”demonstreze” asta ignorandu-te.

Dobitocul genial : Asta e tipul care vorbeste cu 2-3 oameni pe care-i considera ”cool”, doar in public si doar pentru a epata. Problema cu el este ca nu-i saluta pe cei cu care se intalneste zilnic in ideea ca-si coboara pozitia in chiar ochii celor pe care nu-i saluta.  Are impresia ca daca nu saluta ceilalti il vor privi ca pe o fiinta mistica, un ideal. Replica lui favorita cand caracterizeaza o persoana  ? ”Ahhh, dar pe ala nici nu-l salut !”. Oare chiar te observa cineva cand saluti ? Pasivitatea lui asumata se naruie in momentul in care va apela la acesti oameni (cu prima ocazie )iar atitudinea lui va fi una condescendenta. E genul de dobitoc care are impresia ca iti face o favoare cerandu-ti 10 RON. In cazul nou infiintatelor categorii de pitipoance si cocalari, atitudinea asta este obligatorie.

Dobitocul nesimtit : Este un hibrid aparte – fiind pe de-o parte dobitoc si in acelasi timp nesimtit el nu beneficiaza nici de aura mistica a genialului, nici de un nou nivel al existentei sale pe care sa-l ridice in slavi. El pur si simplu nu saluta pentru ca are impresia ca ceilalti nu merita asta. Atunci cand saluta, o face din obligatie si inceteaza imediat cu aceasta activitate injositoare odata ce nu se mai simte constrans de mediu. E colegul de grupa care saluta cu jumatate de gura si care te va ignora imediat ce vei iesi din  ”odioasa” sfera a colegilor, e femeia de la alimentara din colt care desi te vede zilnic nu gaseste ca ar fi indicat sa te salute in afara programaului.

-Dobitocul paranoic : Probabil cel mai agresiv tip din cele patru identificate pana acum, dobitocul paranoic este cel care nu saluta ca forma de protest. El tese intrigi in propriul cap si interpreteaza o unica de raspuns la un salut ca fiind o declaratie de razboi (nu se va mai obosi sa-ti confirme atitudinea ci o va provoca prin propria-i atitudine). De multe ori, dobitocul paranoic face un supraefort si saluta, insa intotdeauna o face mormait si insotit de o privire care-ti spune ca nu veti face prea curand castele de nisip impreuna. El nu saluta pentru ca are ceva de impartit cu tine desi nu se va intreba vreodata ce anume.

-Dobitocul paranormal : Din blanda mea catalogare, mai toti au reiesit a fi dobitoci insa ce te faci cand cineva, in momentul in care iti vei calca pe mandrie si-l vei aborda ,se face ca nu te cunoaste ? Fie sub forma practicata de dobitocul parvenit (Te cunosc de undeva ?) fie sub o forma mult mai detalita si mai penibila pentru ambii interlocutori (Parca te cunosc). Una e sa te ia in brate cineva pe care nu l-ai mai vazut de zece ani, cineva care a slabit, si-a schimba complet ”alura si coafura” si alta e sfidezi logica si sanatatea mentala facand pe idiotul.  Oamenii de genul asta fie incearca sa caute o scuza pentru lipsa saluturilor anterioare (devenind din dobitoci, idioti) , fie o fac intentionat (daca exista un motiv , sa spunem ca e ok), fie pur si simplu s-au gandit intr-o zi ca noul lor statut le permite sa stearga cu buretele trecutul. Aici trecut inseamna ”tipa aia cu care ai stat cinci ani in banca si pe care nu ai mai vazut-o de doua luni”.

Desigur, mi s-a intamplat de zeci de ori sa nu salut din neatentie si nu cred ca e cineva care sa spuna ca si-a observat cunoscutii in orice ipostaza. Deja la al treilea ”ignore”, atitudinea incepe sa devina suspecta si chiar agresiva. Persoana careia ii este destinata o va percepe mai mult ca sigur, fie el coleg de munca, prof, ruda sau fost amic. Evident, se poate sa nu saluti pe cineva tocmai pentru ca nu-l respecti suficient si nu-l consideri de-al tau , e o exceptie precizata la inceput. Din pacate, trebuie sa ai un motiv suficient de bine intemeiat pentru a ignora.

Si pana la urma ce se intampla daca nu saluti niciodata persoane pe care le vezi zilnic si care in definitiv nu ti-au dorit vreodata raul ? Si ce daca le marginalizezi ignorandu-le constant ? Pai , nu-i nimic. Intr-o eventuala intalnire care ti-ar putea marca destinul, te vei trezi atacat direct de aceste persoane care…surpriza, nu te inghit ! Cum sa nu te inghita pe tine, frumosul, genialul, imbogatitul ? Refuzandu-le un simplu salut, ai reusit de fiecare data sa le demonstrezi ca nu esti de-al lor, ca nu luptati in aceeasi armata si, conform unei legi naturale (strain=dusman), ca esti un potential inamic !

P.S : Habar n-am de unde am prins link-ul asta dar cert este ca m-a impresionat. E vorba despre o familie de romani cu venituri decente si joburi mai lejere care prefera sa stranga amintiri in detrimentul televizoarelor cu plasma. Uitati-va la pozele de pe site si spuneti daca nu v-ati fi dorit un astfel de bagaj vizual in copilarie in locul desenelor Pokemon sau mai stiu eu ce.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

36 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
doomy

Ah, esti un adevarat maestru al categorisirii, mister! 😀

Aquarian Green

Linkul din P.S. mi-a redus drastic bagajul verbal.

sorin

Pe mine ma dispera apropiatii ce folosesc ” … Domnu’ X”. Asa, pai cum pana mea, ieri ne trageam de bretele la o bere “pizdare, mai bem o bere?”, azi sunt domnu’ Caisa ? Am avut o coloega si un coleg, apropiati ca varsta, dupa 5 ani de munca, colegi in timpul programului si amici dupa program, mai aveau tendinte de a folosi domnu’. Si pana mea daca nu ma deranjeaza chestia asta enorm, si nici macar nu vad care ar fi motivele pentru care osul meu ar deveni domnesc-formalizat. Prin 2005, sarbatoream cu colegii intr-un local, chelnerul ii intreba pe colegi “ce VA mai aduc?”, pe mine ma intreba “ITI mai aduc ceva ceva?”, e clar, “mufarina” din dotare ma trece la categoria “baiatu”. Pai atunci ce pana mea ii facea pe colegi sa-mi domneasca osul? Probaibil mai am sechele din copilarie, taica-meu ma blagoslovea cu “domnul meu” tocmai cand reuseam sa-l supar mai tare. Io daca sault ” buna dimineata Marinica”, de ce pana mea sa primesc ” Buna, domnu’ Caisa”. Sau poate ca sufar de criza celor ce-s aproape de 40 de ani. Am avut un coleg la Bistrita, un om foarte fain, eu aveam 24 de… Read more »

DeMaio

Asta îmi aminteşte de mulţi cretini alături de care am nimerit la masă şi care se considerau “tovarăşi” cu mine pentru simplul motiv că am băut o bere în acelaşi loc, fiind foarte supăraţi când treceam pe lângă ei fără să le iau în seamă existenţele inutile. Mdeah. Bine lucrat, Vlad, ca de fiecare dată 🙂

Garm

Eu personal imi salut toti cunoscutii, ba chiar si necunoscuti uneori. Spre exemplu daca urc in lift alaturi de alte persoane (cunoscute/necunoscute) la iesire consider politicos sa salut. E o chestie de bun simt :). Asta nu inseamna ,apropo de ce a scris DeMaio, da suntem cine stie ce “Buddies”. Este vorba doar de educatie 🙂

feeria

Krossfier, linkul din PS este… superb. Pff.. ce frumos au curajul unii sa isi traiasca viata.

Sorin, 😀

Garm, si eu fac la fel. Pe de alta parte, de-a lungul timpului o singura persoana a decazut din drepturile de a fi salutata. O colega de facultate care, dupa ce am ajutat-o inainte de un examen explicandu-i de-a fir a par anumite lucruri, la cateva ore, dupa incheierea probelor, se facea ca nu ma vede pe coridor, si m-a lasat cu vorbele in aer- o situatie jenanta, pe care nu o meritam. De-atunci, sfidator chiar, ma uit la ea si nu o salut. Nu-s un bun crestin, si ma mandresc cu asta.

James Crissilv

Nici nu realizezi cat mi-a placut articolul. M-am destins. Asa ca, bun simt sau altceva, TE SALUT.
O zi minunata iti doresc

feeria

Krossfire, nu de la mine. E prima data cand aflu de link.
Luni, la facultate, stateam pe banca alaturi de alte doua colege si papam ceva inainte de ultimul curs, in micuta pauza pe care o aveam. Rontaiam, vorbeam si la un moment dat o masina parcheaza cu botul fix in fata noastra, mai exact la picioarele noastre. Din masina, adica la mai putin de 1 m, coboara o fosta colega de facultate (aia de 4 ani) tranteste usa si intoarce repede spatele, ca sa evite un posibil “salut”. Eu si celelalte doua colege am ramas asa cu sandvisurile in aer, pentru ca ne-a luat prin surprindere situatia. Era cam greu ca atunci cand conduci o masina si o parchezi in fata oamenilor, sa nu te uiti la ei, nu? Ma rog, avem masina, avem importanta. Go eat poo, or something.

WhiteWolf

Personal imi doresc sa se generalizeze formula de salut “Jos Guvernul”. Rostit apasat si la cel mai serios mod
Pe cat posibil intr-un cor cat mai mare si inainte de a fi prea tarziu

brontozaurel

Call me wild, horribly shy, even rude… Nu-mi place sa fiu prima care saluta, in special daca e o persoana pe care imi face placere sa o vad si pe care as saluta-o cu entuziasm, pentru ca asa dezamagita as fi sa constat ca nu mi se raspunde la salut si ca sunt ignorata 🙁 Inainte sa deschid gura, am nevoie de un semn, macar din priviri, ca n-o sa vorbesc singura.

Iar link-ul din PS sigur nu e de la mine – e prima data cand dau de el.

Marble Host

Sunt tot felul de oameni pe fata pamantului, unora le place la nebunie cuvantul “domn” si se simt jigniti daca nu-i domnesti, sunt altii mai sociabili care prefera sa le zici pe numele mic…

Andruska

Poate ar mai intra o categorie: aia care saluta doar hainele, nu si purtatorul. De fiecare data cind sint in costum si cu parul aranjat (nu foarte des!) si intru intr-un magazin (de la alimentara la Zara) imediat sint salutat si intrebat politicos (cu “dumneavoastra”!) daca pot fi ajutat cu ceva. Daca sint imbracat in blugi, am un hanorac si tenesi in picioare, sint abordat direct, fara salut, cu “ce doresti”. Pe mine ma amuza, tot timpul ma gindesc ca astia imi saluta hainele, nu pe mine 🙂

d

unde ii gasiti frate pe toti ciudatii astia, ca eu nu cunosc pe nimeni care sa se potriveasca cu ceea ce numea cineva mai sus ‘categorisirile’ tale 🙂

Anca

@Andruska, noroc c-am citit comentariile ca repetam aceeasi idee ca nea Caisa. Identic mi se intampla si mie. Chestia e ca si atunci cand sunt copilul de mana mi se spune: Poftiti, domnisoara (ca ma imbrac mai mereu sport).

, ca nu ma saluta cineva cand ar trebui sa o faca, e una, dar sa nu ti se raspunda la un salut clar si tare (pentru ai’ mai surzi) e si mai rau. Ma irita deasemeni barbatii care au impresia ca trebuie sa fie salutati de femei doar pentru ca ei sunt mai in varsta.

A.Faith

mă întreb de ce nu ai vorbit şi despre cei care salută excesiv. sau n-ai avut norocul să dai şi peste oameni d-ăştia?

a witch

Apreciez ca ai folosit la toti “Dobitocul” ca prefix! 🙂

A.Faith

mi-a fost mie dat să dau peste unul care-i saluta pe toţi, indiferent că-i cunoştea sau nu.

dAImon

@ A.Faith >> Chestia cu salutatul tuturor se intampla pe la sate, unde venirea unui strain pe ulita era considerata “eveniment”. Bineinteles ca la oras, asemenea comportament e derizoriu, si totusi unii il perpetueaza.

Dar pe principiul better-safe-than-sorry, am salutat de vreo 5 ori pe muncitorii care faceau reparatii la vreun vecin, sau pe musafirii acestuia.

Raluca Hritcu

Postul tău mi-a amintit de dicuţiile pe care le aveam în generală cu neterminaţi care nu salutau femeia de serviciu, pentru că în mintea lor limitată, ea le e era cu mult inferioară. Trist este că mulţi făceau asta pentru că văzuseră la fel şi la părinţi.

sorin

– ma bucur de faptul ca, spre sfarsit, am tinut cont de faptul ca asta e “curtea” ta.

Houston

Pe mine saluturile mă enervează şi le spun mereu cu jumătate de gură, indiferent dacă apreciez persoanele cărora le adresez sau nu.
Sunt nişte formule repetitive al căror rost îl văd cel mult în cazul unor revederi după un timp mai îndelungat sau pentru a-i semnala altuia că l-ai văzut.
Când urc etajele căminului, trebuie să-i salut pe toţi, chiar dacă i-am văzut de trei ori în aceeaşi zi. Ce tâmpenie!
Colegii mei de cameră îşi spun “Salut”, “Pa”, etc., şi de 5-6 ori pe zi. La început mă luam şi eu după ei, dar am renunţat între timp…

[…] Salut! – Despre importanta raspunsului la salut […]

[…] : daca dai nas in nas de zece ori cu o persoana si eventual mai schimbi doua vorbe, e ideal ca dupa sa-l saluti. Evident, nu spun ca asta e o atitudine generala, pentru ca am intalnit si zone cu oameni ultra […]

[…] Ala care refuza mai mereu sa salute, desi tu faceai efortul. Intamplarea a facut sa fiu totusi salutat si chiar abordat, spre senzationalul meu noroc. Nu de alta, dar chiar n-aveam ce face cu un sfert […]

36
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x