Prima la stanga

Inca nemultumit de articolele mai serioase, m-am gandit sa pocnesc lumea online cu o frustrare mica, dezvoltata intr-un articol prea mare…

O nelamurire care inca nu m-a lasat in peste 5 ani de Bucuresti, este cea legata de oamenii care dau indicatii. Ar fi nedrept sa particularizam sindromul indicatiilor la populatia bucuresteana. In fond, nu sunt nici primii si nici ultimii care-ti vor manca 15 minute din viata pentru a realiza brusc ca de fapt, ei nu sunt din zona. De multe ori, cand traiesti intr-un oras, ajungi sa respiri odata cu el si astfel, sa nu-l mai constientizezi.

Stiu stiu, exista GPS, exista Google Maps si multe altele. Acum da, nu e o problema sa scoti telefonul si sa te invarti in jurul unui bloc. Chiar si asa, nevoia de indicatii nu a disparut. Lipsa de timp, nevoia gasirii unui punct specific, ratacirea sau intrarea intr-un oras nou pun indicatiile pe tapet. In atare conditii, am identificat pentru voi mai multe tipologii de autori de indicatii.

Grog: Grog nu se va obosi sa spuna ”nu stiu” sau sa-ti dea vreo indicatie concreta. Ca un caine proaspat gadilat pe burtica, el va mormai satisfacut spre tine, incercand sa se scobeasca in dinti si sa articuleze concomitent.  Nu e nevoie ca Grog sa se opreasca din mers pentru a face asta. Pentru el, faptul ca merge si vorbeste in acelasi timp este parte din realizarile zilei. Stiti cumva unde este Intrarea Maimutei? Ngaaaaargh!

Neo: La fel ca celebrul personaj din Matrix, omul asta se va misca in reluare. Scopul conversatiei cu el va duce la un inevitabil ”Nu stiu”. Totusi, pentru a ajunge acolo, omul trebuie sa se intoarca, sa respire, sa te masoare bine si apoi sa-si rosteasca replica. Daca ar putea sa faca podul, un spagat si o lumanare pana termina de vorbit, ar fi perfect.

Surprinsul: Cum dom’le, nu stii unde-i intrarea Maimutei? Hai dom’le, ca si daca nu esti din zona, o vezi imediat. Faci a doua la dreapta dupa pom, intri pe straduta si la al patrulea bloc faci iar stanga. Imediat o vezi! Da hai dom’le, chiar n-ai stiut unde era?

Glumetul: E unul dintre putinii oameni care ti-ar putea livra indicatii, daca n-ar crede ca asta e unica lor sansa de comedie stand-up. Pentru ca, nu-i asa, in momentul in care te grabesti si nici GPS-ul nu te poate salva, unul care sa gaseasca o rima pentru ”Strada Caciulii” e fix ce-ti trebuie.

Suparatul: Omul asta nu se va simti deranjat ca l-ai intrebat unde e strada X. Nu, el o va lua ca pe o ofensa personala. Pentru ca strada aia i-a inecat pisica si i-a pus piedica lu’ ala micu cand mergea la scoala. Da cum indraznesti dom’le sa-l opresti din mers, sa-l intrebi ceva si sa mai si vii cu replica ”Ma scuzati”, cand stii raul facut nu se mai poate repara? De-asta am murit noi la Revolutie?

Ingerul Pazitor:  E clar, nu stii unde-i intrarea Maimutei. Esti un copilas neajutorat intr-un lume mare si rea. Omul caruia i-ai cerut indicatii trebuie sa mearga cu tine patru statii de autobuz si doua de metrou si sa te duca fix in buza magazinului pe care il cautai. Evident, va vorbi tot drumul si-ti va explica despre cum era sa mori in marele oras, pana l-ai gasit pe el si calea ti-a fost aratata. Va fi primul care-ti ofera indicatii atunci cand tu ceri o simpla confirmare.

Bolnavul de ADHD: Omul ar vrea sa te ajute, dar are o problema reala in a se concentra la ce spui si mai mult, nici nu prea stie clar orasul. Unde spuneati ca mergeti? Ahh, acolo, pai e simplu, o luati la dreapta, apoi la stanga, apoi in statia…ahhh, acolo ziceati ca mergeti. Pai stati, ca nu e bine…da, pai sa intreb pe cineva. Dar ce doreati sa intreb?

Nevorbitul: Domne, ai vazut ce au facut nenorocitii astia? Pai vor sa darame parcul dom’le si sa faca o crescatorie de iepuri. Pai iepuri ne trebuie noua in Bucuresti? O sa-i manance maidanezii pe toti domne, asculta-ma pe mine! Ahh, Intrarea Maimutei!?! Nu stiu domne unde e, habar n-am. Cand vrei sa vorbim discutii serioase, cauta-ma!

Personajul S.F: E omul care-ti da ocazia unica de a-i trai fanteziile. Cladiri inexistente, strazi de poveste si indicatii care necesita o nava cu propulsie hipserspatiala. Intrarea Maimutei? Ahh, cum sa nu. Stiti unde e magazinul ala cu pantofi rosii care nu e chiar mereu deschis? Ei, exact acolo, dar va intoarceti putin si asteptati sa treaca tramvaiul!

Concurentul: Concurentul stie ca in viata daca nu risti, nu castigi. Isi asuma instant rolul si raspunde pe loc oricarei intrebari. Pentru ca, nu-i asa, toate marile intrebari ale vietii au raspunsuri simple…dar gresite. Intrarea Maimutei? Acolo e , fix acolo, nu incape indoiala! El a raspuns primul, el si numai el!

Managerul:  Nascut pentru a conduce, omul asta stie ca pentru a avea succes in viata, trebuie sa desemnezi un alt responsabil. Dupa ce iti raspunde senin ca se gandeste la problema ta, te va ghida calm spre un politist de circulatie sau spre vreun chiosc Ratb unde ”trebuie sa stie doamnele”

Ganditorul: Ca veni vorba de gandit, omul asta e expert in asa ceva. In timp ce tu, grabitul, te uiti cu speranta in ochii lui, in mintea Ganditorului destinele lumii se unesc si dau nastere la noi universuri. Din pacate, dupa 10 minute de holbat, omul a concluzionat: habar n-are unde e Intrarea Maimutei, dar din nasul lui a luat fiinta o biluta formidabila!

Strainul: Strainul ”nu e din zona”, desi traieste la 2 statii distanta. Cand totusi iti raspunde, termenii folositi sunt atat de vagi, incat ai mai multe sansele sa-ti gasesti destinatia facand mereu ”prima la stanga”. Nu de alta, dar ”langa pisica aia gri” nu e un reper topografic exact.

Mica vedeta: Desi cei doi termeni se exclud, primul se refera in principal la varsta. E vorba de pustii care de fiecare data cand sunt intrebati ceva, au impresia ca sunt in direct la ProTV. Vor vorbi constant, se vor baga in seama, dar concluzia o vor trage telespectatorii.

Pasoptistul: Omul nu stie unde e ce vrei tu, dar el a locuit de multa vreme in orasul asta  si stie cum era pe vremuri. Ehei, in zona aia unde vrei tu sa ajungi, era Palatul de Clestar al padisahului Bucurestiului si zeci de pasari ale curcubeului se plimbau prin Herastrau inainte sa vina comunistii. Cam tot acolo, langa Palat, era si strada ta, care era de fapt un motor cu aburi gigantic, pentru sauna califului Valahiei.

E posibil sa fi uitat cateva superstaruri din gama celor intalniti in ultimii ani. Mi-a fost greu sa incadrez zecile de oameni care desi habar n-au unde e destinatia ta, abia asteapta sa-ti dea indicatii. Nu-i nimic, sunt convins ca cititorii ma vor completa cu succes. Daca aveti vreo plangere, mi-o puteti livra in persoana. E prima la stanga, dupa copac…

P.S: Cred ca am mai intrebat, insa raspunsul n-a fost foarte incurajator. Isi doreste cineva reinvierea seriei cu ”jocurile de alta data”? Ar fi rost de putina istorie a jocurilor video si de depanat ceva amintiri…

37 Comments

  • Comments Off, din nou. Habar n-am de unde a reaparut vechea problema 🙁

  • Răspuns la PS-ul tău: Da 🙂
    Comments off? Poate ai vreun plugin rebel care se crede mai deștept ca restul lumii.

  • E mai bine sa ai de-a face cu cineva care iti spune ca nu stie, decat sa dai peste fel de fel de persoane care sa te plimbe pe drumuri .
    O alta problema in Bucuresti este ca putina lume stie altceva decat imprejurimile in care traieste si de aceea nu te poate ajuta .

  • Mai rau e cand categoriile astea de oameni ajung la volanul unui taxi. 😀

  • Paula: Adica mai totdeauna 🙂

    Romania Inedit: Si eu prefer un ”Nu Stiu” rapid si sincer.

    Dorin: Scot de la naftalina un post care are vreo 6 pagini in Word. Il voi livra pe bucati, dar e bun pentru nostalgie.

  • La fel cum a spunea si romania inedit, daca nu poti fi de ajutor, solutia cea mai eleganta e sa recunosti ca nu stii. Dar asa ceva e greu, fiindca noi le stim pe toate si de-abia asteptam sa fim bagati in seama. Ce mai conteaza ca o mare parte a oamenilor au o mare problema in ceea ce priveste orientarea si oferirea unor indicatii clare?

    Pe de alta parte, in afara de vecinul de la opt, eu habar n-am cu cine locuiesc in bloc. Ce pretentii sa ai de la un oarecare de pe strada sa stie in ce oras locuieste?

  • Eu am aflat cu cine locuiesc in bloc, desi nu urmaream in mod deosebit asta 🙂

  • mai dar daca prinzi pe unul care cu adevarat nu stie?
    sa-i zici ca e Costel sau nu?

    @P.S. Of course it will be fun, my dear!

  • DeNebun: Pentru mine clar ar fi 🙂

  • Eu chiar explic omului unde e ceea ce cauta. Fara balast.

  • Si eu, ca in 5 ani am invatat orasul, dar astea sunt exceptiile 😛

  • Mai, dar multi ai mai intrebat de ai cunoscut toate tipologiile astea :)).

  • Cred ca in unele m-am incadrat si eu la un moment dat, de-aici si expertiza 🙂

  • da jocurilor de alta data!
    on topic: eu fac drift, nu cer indicatii, habar n-am unde sunt dar nici ca-mi pasa

  • Avantajul in orasele mari e ca mergand aiurea, vei ajunge la un moment dat la o ”strada mare”. Strazile mari dau mai mereu ”in centru” si de-acolo cam poti ajunge oriunde 😉

  • Lista poate fi completată, sunt multe categoriile. Eu căutam o străduţă din Madrid şi m-am gândit că cineva care plimbă un câine cu siguranţă e din zonă şi poate să mă îndrume, am dat de un cetăţean cu potaie în lanţ, dar şi evidente trăsături de băutor, iar răspunsul lui a fost clar: dacă ştiam numele vreunui bar rezident, îmi putea indica fără probleme strada. Mai există şi genul care, indifirent dacă ştie sau nu strada, îţi răspunde pe un tot foarte serios cu indicaţii detaliate, dar evident inventate, după care pleacă satisfăcut că o să le poată dovedi colegilor de muncă sau pahar, ce tare e şi ce glumă bună a făcut.

  • Asta e ca celebrul PTS (Petre Tutea Positioning-System). Ce biserica e prin zona?

  • PTS 😆 tare asta! 😆

    In unele categorii m-am incarat si eu uneori. La “suparat” pentru ca unele din personajele care intreaba par dubioase. La “manager” pentru ca ma gandesc ca ajuta si sa-i spui omului cum poate gasi informatia pe care o cauta. La “strain” pentru ca e imbosibil sa stii absolut toate stradutele din Bucuresti, chiar daca nu sunt prea departe de zona ta. Plus ca unii oameni ma intreaba de statii RATB/ de pizzerii/ de biserici/ de cluburi… de unde dracu’ sa stiu eu de astea? Ah, si mai sunt unii care insista cu intrebarile chiar si dupa ce le-ai spus ca nu stii. Sa nu uitam nici de pensionarii care intreaba si, dupa ce le raspunzi, se duc in directia opusa, pentru ca au ei un pitic care le spune ca tu de fapt habar n-ai pe ce lume esti si le-ai dat indicatii gresite…

  • Interesanta clasificarea ta, am intalnit si eu cateva specimene 🙂

    De aceea este bine sa ai GPS pentru a nu te mai lovesti de astfel maimute….

    Cum ies deseori cu cateii la plimbare am intalnit multi soferi care ma intreaba “Unde e strada X?” si incerc sa sintetizez informatia pentru a-l ajuta si nu pentru a-l incurca, dar in unele ipostaze m-am regasit si eu , mai rar dar nah…..

  • Ana: Cred ca toti ne-am incadrat la un timp intr-o categorie 😛

    Cartim: Din ce citesc si la Drace, inteleg ca oamenii care plimba caini sunt ”mai de incredere” in ceea ce priveste sportul indicatiilor 🙂 ?

  • Prima data am crezut ca esti al dracului de lipsit de sansa daca ai dat peste atatea specimene. Apoi m-am gandit ca poate nu ai trecut de doua ori prin acelasi loc daca ai dat peste atatea specimene. Apoi am inteles – erau si experiente proprii :).

    O subspecie : Nehotaratul habarnist. Nu isi da seama din prima ca habar nu are, mai intai te trimite la drepata cu ceva detalii apoi “aoleo, nuuuuu, pardon” si te trimite la stanga cu alte detalii si in sfarsit isi da seama ca habar nu are “nuuuu … ăăăăă … nu stiu sigur” si dispare.

    Si ar mai fi unul (experienta proprie) : Victima “furiei edilitare” – cel care stie precis unde este “ceva”-ul, iti explica foarte clar si fara pierdere de timp dar … intre timp reperele s-au schimbat. Si nu trebuie sa lipsesti din zona cu anii, este suficient sa nu treci doua sau trei luni printr-o zona ca sa nu mai poti da anumite repere – “in dreapta este un parculet” – parculetul nu mai este, a fost desfiintat si s-a amenajat o parcare … sau … “pe colt este o “Paine”, imediat dupa ea este un magazin “Optica” si dupa el este intrarea” – magazinul de “Paine” este acum sucursala de banca, iar “Optica” este punct farmaceutic … sau sa ii dai ca reper o casa veche iar in locul ei sa fie o maaaaare groapa – fundatia unui nou bloc (si nici nu merge sa ii spui “este o casa veche dar s-ar putea sa fie daramata, mai intrebati primaria de sector”) … suficient ca sa “arunce in aer” orice modalitate de a te ghida. Si sa te tii ce “ganduri stramosesti” iti transmite omul in cautarea parculetului sau a magazinului de paine sau a casei vechi.

  • Azi ma duceam la birou, eram la Piata Chirigiu si traversam inspre strada Uranus. Eram pe verde, deci in fata unor masini care stateau la stop. Cand aud un claxon, si, ca o fata neclaxonata, intorc capul ca sa vad o Dacie 1310 cu trei nedumeriti la bord. Ma apropii de ei cu ai mei trei covrigi in mana. Imi dau jos castile ca sa ma intrebe unde e Spitalul Filaret. Am stat pe ganduri 2.5 secunde, le-am zis ca nu stiu, dar ca Filaret e in directia “aia” – moment in care am ridicat bratul si le-am aratat —> directia.

    Crezi c-am procedat bine? 🙂

  • Glass and Iron: Un exemplu de gen era in sectorul 3 unde primarul a facut un parculet inainte de alegeri, pentru ca la scurta vreme dupa sa-l demoleze, sa faca un spatiu comercial peste si sa schimbe numele strazii.

  • Cosmin: Da, desi ai fi putut sa le explici de ce e naspa Dacia lor si de ce Spitalul Filaret e foarte jegos. Sigur ar fi apreciat 😀

  • Ma urc in tramvai, nu mai fusesem de ceva timp in zona si nu aveam chef sa bajbai. Trec in revista feţele celor din jur si ma opresc asupra unui tip pe la vasta a treia care parea ca nu ar bate campii … “buna ziua, va rog sa imi spuneti daca tramvaiul se mai intersecteaza cu autobuzul X” … tipul – “da, mai aveti … ăăăă … patru statii si puteti cobora sa il luati” … “multumesc” … intre timp un alt tip pe la varsta a treia se apropie, vadit dispretuitor catre primul si vadit indatoritor faţă de mine : “de ce coboare dom’ne acolo ? sa merga pe jos de sa-i vina acru ?” … eu, incercand sa aplanez : “nu-i nimic, putina miscare nu strica” … tipul 1 : “cum dom’ne sa merga de sa-i vina acru ? daca dumneata nu stii de ce te bagi ?” … tipul 2 : “cum de ce ma bag … pai aiuresti omu’ degeaba, il pui sa merga aiurea (si catre mine) la a treia dom’ne si nu mai faci decat doi pasi” … tipul 1 : “doi pasi … la a treia nu poate sa ia X … da’ bine ca stii dumneata, habar nu ai !” … “io m-am nascut aici si …” … “se vede unde te-ai nascut” … “ce vrei sa spui ? habar nu ai” … “ba dumneata !” … circ … o iau usurel catre vatman gandindu-ma ca ăsta trebuie sa stie la fix … astept statia ca nu este voie sa vorbesti cu el in timpul mersului … vine statia, intreb, omu’ incepe sa butoneze la usi si dupa cele inchide pe toate imi spune, in timp ce porneste usor : “puteati sa il luati si de aici da’ puteti sa mergeti pan’ la prima si sa va intoarceti putin” …
    De la faza asta imi intreb prietenii, cunoscutii, dau un Google search si informatie care se repeta de cele mai multe ori devine “harta”. Si daca nu imi iese din prima, merg mai mult pe jos, putina miscare nu strica, nu ? 🙂

  • Un adevarat conflict intre tipologii as zice. Delicios 😀

  • Lasa man ca am dat eu peste unul in Anglia care nu mi-a explicat unde vroiam sa ajung, m-a dus efectiv pana acolo. Ce-i drept nu era departe, si era in drumul lui….dar na. Era un ‘brother of metal’ iar eu cautam un bar care se chema Rock City

  • hihi… mai bine stiu Bucurestiul cei veniti din provincie decat cei nascuti si crescuti… (ca sa citez alt comentator: “se vede unde te-ai nascut”).
    de ce?
    probabil pentru ca atunci cand esti de multa vreme intr-un loc, incepi sa te “obisnuiesti” cu el, toate magazinele si alte… repere topografice incep sa se estompeze pentru ca treci pe langa ele zi de zi si sunt acolo zi de zi… sau aproape… sau nici nu stii cand a disparut pisica gri pe dupa colt…

    n-as vrea sa iau apararea bucurestenilor pentru ca niciodata nu am primit indicatii corecte de la un bucurestean, dar mi-am adus aminte ca dupa 10 ani de Bucuresti, nu prea mai stiu reperele din orasul natal… respectiv le stiu pe alea de acu 10 ani.

    ah, si apropo de Anglia, si eu am nimerit pe unu’ care m-a dus pana aproape de destinatie. in fine, cautam British Museum, eram per pedes (ca altfel il gaseam de mult, probabil), iesisem de la metrou si imi verificam harta. eram la doar 10 minute de mers, dar tipu asta, cam de varsta mea (“in his 20s”) ma intreaba dintr-odata unde vreau sa ajung. ii era oarecum in drum, m-a dus pana la “make a right here and in two minutes you’re there, mate”.

  • d.orin: Aia zic si eu, incepi sa ”respiri orasul”. Nici eu nu stiu foarte bine strazile din Valcea, de exemplu 🙂

    Garm, d.orin: Pai l-am si incadrat pe om, desi ai vostri o faceau exclusiv din bunavointa 😛

  • Interesant si fascinant articol !Si totusi, e bine ca atunci cand cineva iti cere ajutorul ,sa i-l dai .fara prea multe comantarii.

  • asa, ca nu mai eram sigur ca si tu esti din VL. 😀

  • Da, se poate spune ca sunt mai de incredere 😛 mai ales daca sunt si soferi, stiu ce inseamna sa ai nevoie de o indicatie.

    Darcul are dreptate, fiind din cartier, plimband patrupedul, este inevitabil sa nu cunosti strazile pe care umblii 😛

  • D.orin: Valcea, valcea 🙂

    Cartim: Da, dar nu-ti dai seama daca-s soferi dupa cum isi ”conduc” cainele 😉

  • Wow, ai cunoscut destui. Eu dau mereu de Neo, peste tot 🙂
    Și a mai fost o fază cu un bătrânel. M-am gândit că trebuie să stea de câțiva ani prin zonă, că ei nu sunt așa aventurieri. Și stătea prin zonă dar ăl lăsase memoria. DAR avea o hartă în mașină. Stai să caute harta. Eu: lăsați-mă pe mine să mă uit în hartă (o găsesc mai repede!!). El nu auzea. Ori era absorbit de evenimentul care l-a scos din monotonia zilei. Într-un final, vine nepoata lui. Cine este fata asta? Îi explică, bla, bla, bla. După vreo 10 minute găsește adresa pe care o căutam 🙂

  • Tare cu ”Cine este fata asta?”. Un fel de ”Dar cine e fata asta…tataie, iar rapesti domnisoare?”

  • Am hărți pe mobil și nu mai întreb.
    Deci nu.
    Nu am primit niciodată un răspuns clar. M-am plimbat prea mult aiurea la întrebările unora.
    Când plec într-un loc necunoscut, calibrez harta de pe telefon pe strada și numărul ăla, intre pe Google Maps să văd clădirile în zonă. Orice.
    M-au amețit prea mult unii de mi-a stat inima în loc că m-am pierdut. Sunt și panicoasă și am și orientarea în spațiu un pic deficitară… deci nu. 😆

  • Nici eu n-am mai cerut in ultima vreme, dar uneori o fac pentru a-mi confirma ceea ce stiu deja.

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *