Personaje recurente in sitcomuri

Ma holbam zilele trecute la niste episoade din That 70’s Show (stiu, stiu..dar e vacanta si relaxeaza) si ma gandeam: personajele astea se repeta ! Sunt convins ca ati observat cu totii un tipar dupa care sunt construite personajele din sitcomuri, insa, comparand That 70’s Show cu mai celebrul Friends, am gasit cateva personaje care apar in zeci de sitcomuri (al caror succes il si asigura).

Dupa ce mai demult am enumerat personajele de tip ”breakout” din web-comicuri si desene, nu mi s-a parut atat de deplasat sa enumar aici cateva din personajele care-mi par a fi recurente in serialele americane :

1.The Dumb Guy : Clar, fara personajul asta nu ai sitcom. Trebuie sa existe un tip sau o tipa atragator\atragatoare care sa treaca vag de limita retardarii. E vorba undeva si de nevoia de autogratificare si de stereotipurile americane, dar si de factorul ”fun”. Vorbesc de personajele precum Joey (Friends), Kelso (That 70’s Show), Kelly Bundy (Married With Children). Ar mai fi si Kramer de mentionat din Seinfeld, dar omul e la limita dintre geniu si prostie pura (greu de descris) si poate Danny din King of Queens.

the-dumb-one.jpg

2.Conjuncturalul\Raissonerul : As zice ca asta este personajul meu preferat. Iritant in general, interventia lui produce umorul doar in anumite situatii. Este personajul care sta pe margine si arunca ”vorba de duh”, sau personajul care darama iluzia personajelor din categoria anterioara. Umorul se produce doar in anumite conjuncturi, in functie de actiunile celorlalte personaje. Este vorba de personaje precum Hyde (That 70’s Show), Niles (The Nanny), Chandler (Friends). Bud Bundy si Arthur (King of Queens) sunt prea implicati si prea ”certati”, desi in majoritatea timpului s-ar putea incadra aici.

conjuncturalul.jpg

3.The Average Joe : Personajul asta este sufletul sitcomului, cel care ”face toata treaba”. In general timid si cu un statut material fluctuant (de la personaje capabile material pana la oameni mereu in cautarea unui job), personajul asta nu poate lipsi, chiar daca el nu este mereu personaj central. Eric din That 70’s Show, Doug din King of Queens, Alan (Two and a Half Men) , Jerry Seinfeld (desi el intra in X categorii) etc…

4.Personajul exotic : Un alt personaj care poate transforma un sitcom plictisitor (ca mai toate sitcomurile in prima faza) intr-o experienta relaxanta cel putin. Vorbim de personaje precum Kramer, Phoebe sau Fez. Fara a fi neaparat dintr-o tara ”exotica”, personajele respective par sa nu aiba nicio legatura concreta cu restul personajelor. Cam tot ce intreprind ele intra in categoria ”out of this world”.

5.The average Jane : Diferita de personajul masculin caruia ii va fi consoarta, ”The Average Jane” are ceva in plus fata de el…este fie ”traznita”, fie pur si simplu superioara altor personaje. Cam toate prietenele de personaj principal din sitcomuri intra in categoria asta. Mai exista si eventualitatea unei ”average Jane” foarte frumoasa.

6.Personajul de tip slacker\tocilar\spoiled brat : Desi notiunile se exclud uneori, genul asta de personaj se comporta la fel indiferent de tip. Fie este ”the father of all nerds”, fie este un personaj iritant care nu face nimic si actioneaza conform unor tipare. Cam din asta rezulta umorul personajului de-alungul sitcomului : din tipare. O avem pe Monica din Friends (fosta tocilara, tipicara si cu raspunsuri previzibile – si Ross intra aici de multe ori dar poate fi si average Joe), Spence (King of Queens), Jackie (That 70’s Show), Peggy (Married With Children) etc.

peg3.jpg

Dupa statutul material, personajele se incadreaza in tipicul middle\upper class cu zeci de personaje gen ”under-achiever” presarate prin seriale. Daca va mai vin in minte standarde pentru personaje, feel free 🙂

Evident ca exista si personaje care nu se incadreaza in aceste categorii si presupun ca se pot face X categorizari pe tema asta. Well, asta a fost incercarea mea (sub copyright de altfel ).

P.S : Inca nu m-am prins daca filmuletul ala cu cele doua fete de la Indiggo care behaie la America’s Got Talent e pe bune…

16 Comments

  • împart cu tine ruşinea de a mă fi uitat, cu plăcere, la multe episoade din That 70’s Show. ba mai mult, iată am acum motive să mă bucur că nu sunt singurul aflat în poziţia asta jenantă. dintre caractere, eu unul optez pentru The Dumb Guy, întrucât e individul pre-raţional sau virgin în gândire. m-am săturat de gândit, vreau o pauză.

  • M-am saturat de sesiune si munci, vreau replici si comportament juvenil 🙂

  • ba e pe bune. fetele alea de la Indigo chiar se fac de ras si continua sa-si tina prostia sus de tot ca s-o vada lumea chiar daca toti le spun ca sunt proaste, idioate si fara voce sau macar simt artistic. ele chiar cred ca pot canta ok. ala/aia de le sustine tre’ sa fie mai mincinos decat Pinochio 😀

  • care am inteles ca ar fi chiar mamela(adica mama) lor

  • Great, deci e pe bune…

  • cum priveste ralu lucrurile: in acea juma de ora can ma uit la joey, nu vreu sa vad copii cu IQ peste medie. Is inconjurata de prieteni de genul asta toata ziua. Vreu un baiet bun, care ar putea sa nu deschida gura. vreu sa-mi clatesc putin ochii, vreau sa-i privesc tricoul mulat si sa ma visez angelina jolie noaptea… cu el 😀

    Asa ca pentru comedioare ieftine, merge un el tantalau, cu un corp bine facut la fel de bine cum merge o ea insipida intelectual, dar cu sani frumosi si fund bombat.

  • Eh , dar uneori merge si personajul ala cu ”replica potrivita” si inca vreo cateva…

  • Pai toate srialele astea cu tipologii umane se joaca.

    Friends si Seinfeld o fac absolut excelent si din cauza asta de 10 minute stau sa ma gandesc care dintre tipuri imi place mai mult. Adevarul e ca valoarea e cam colectiva – unul fara altul nu prea mai stau in picioare.
    Si fiecare are pana la urma replicile lui care te fac sa te tii de burta cat tine episodul.

    Mi-am bagat singura in cap “Smelly Cat”…

  • Eu il stiu si la chitara 🙂 (e banal, usor de invatat)

  • Kramer e prea genial ca sa fie bagat intr-o categorie. am zis!

  • Kramer rocks, dude 😀

  • Regret dar desi folosesc cum spui tu personaje “cliseu”, serialele SEINFELD si MARRIED WITH CHILDREN sunt tot ce au facut americanii ma bun si haios in domeniu in anii 90. Parca imi dadeai impresia ca spuneai ca si aceste filme sunt standard. Ele fiind the cream of the cream, dupa mine. Asa, avem personaje-cliseu si in viata, si in carti, si in toate filmele.

  • Nu minimizez nimic, subliniez doar un tipic. Poti folosi acest tipic de personaje oriunde insa modul in care imbini actiunea si concepi interactiunea permanenta este practic cel ce da savurosul.

    In Friends & That 70’s Show, actiunea devine extrem de previzibila la un moment dat, la fel si in Married With Children (noroc cu inediul situatiei). In Seinfeld rar se intampla sa prevezi…

  • O asa nostalgie ma cuprins cand am vazut pozele lui Mattew Perry si Matt le Blanc( Chandler si Joey ), ma face sa vreau sa incep iar toata seria sa o vad de la cap la coada…a nu-stiu-cata-oara. E genial filmul, dupa parerea mea cel mai de succes serial filmat vreodata

  • Chandler si Joey erau intr-adevar o pereche inteligenta…

  • As fi vrut sa comentez la acest post, ba mai mult sa va consult. Apoi am vazut ca e din 2009…

5 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *