Omu’ de otel si Apocalipsa

Da, stiu ca am mai delirat despre filme acum o luna si ceva…

Si mai stiu ca recenziile de filme sunt o umplutura semi-acceptabila pentru zilele in care ai vrea sa scrii ceva serios, dar caldura si lenea au alta parere. Cu alte cuvinte, sunt impotriva abuzului de pareri sforaitoare. Pana atunci, haideti sa citim niste pareri sforaitoare…

Man of Steel (2013)

Desi personajul Super Man nu-mi inspira mare lucru, m-am activat ca tot ”geek”-ul la combinatia Christopher Nolan – Zack Snyder. Pe Snyder il apreciez exclusiv pentru Watchmen, asa ca l-as fi preferat pe Nolan regizor. Distributie buna, idee buna pe hartie, film mediocru. Pe de alta parte, e unul dintre putinele filme pe care le-am recomandat si le recomand la Imax (The Avengers fiind un altul). Cat despre film in sine, n-am putut sa nu remarc episodicele, dar placutele prezente ale lui Russell Crowe si Kevin Costner. Nici cele cateva replici ale lui Laurence Fihburne n-au fost rele. Multi actori buni, un singur actor stralucitor: Michael Shannon in rolul generalului kryptonian Zod. Spre norocul lui, filmul da generalului o profunzime pe care benzile desenate si productiile anterioare nu au atins-o.

Din pacate, filmul lui Snyder se opreste aici, iar in restul de 2 ore ne serveste un imens flashback bine garnisit cu explozii. Nu stiu daca scenariul e de vina sau pasiunea pentru vizual a regizorului, dar Man of Steel e plin de gauri la capitolul coerenta. O nebuloasa ramane si personajul feminin, Lois Lane (Amy Adams), personaj care este aruncat efectiv in mijlocul unor evenimente, fara o explicatie prea clara (a se vedea “vizita” de pe nava generalului). Intentia a fost clara: noua Lois Lane trebuia sa fie o femeia moderna si independenta. Din pacate, ziarista devine un instrument de tip Deus Ex Machina. Chimia dintre ea si Super Man (Henry Cavill, un actor fara surprize) pare a fi mai degraba ceva ce ”trebuia sa fie acolo”, decat o consecinta naturala. Altfel, Man of Steel incearca sa fie ”Batman Begins” pentru supereroul cu mantie rosie. Pe alocuri reuseste, dand valente umane unui personaj de carton. Pe de alta parte, nu raspunde unor intrebari de bun simt precum: De ce 2.5 ore? Care-i legatura intre controlul populatiei si zborul stelar? De ce aveau kryptonienii nave sub forma de penis?

World War Z (2013)

World War Z e un film care poate fi redus la Brad Pitt teleportandu-se intre destinatii aflate la kilometri distanta, fara cadre de tranzitie. Ahh, undeva exista si o epidemie globala. In esenta, filmul e Troia cu zombii, israelieni si reclame la Pepsi. Scenariul e semi coerent, multe personaje sunt construite numai pentru a fi omorate in mod stupid, iar concluzia e usor de intuit. Brad Pitt e mult prea benign pentru a fi cu-adevarat actor de actiune (doar in Fight Club si Snatch i-a iesit cat de cat figura), iar filmul nu exceleaza prin mai nimic. Din fericire, pasul rapid al productiei o face sa fie digerabila, desi scenariul iti insulta constant inteligenta. Nu e nimic de talia 28 Days Later, dar nici nu o sa va stea floricelele in gat. Concluziile sunt oricum doua: Pitt si nevasta-sa din film sunt niste oameni de doi bani, iar (spoiler) epidemia din film ar lasa in picioare numai aurolacii si fetele de la colt, dupa cum observa un prieten. Ramane de vazut daca veti sacrifica doua ore din viata pentru a ajunge si voi la ele.

Los Amantes Pasajeros (2013)

Distribuit international sub titlul ”I’m so excited”, filmul asta poarta in mod curios amprenta lui Pedro Almodovar. De ce in mod curios? Pentru ca la baza, vorbim de o comedie scabroasa cu tone de glume sexuale, majoritatea axate in jurul culturii gay. La o prima vedere, vorbim de un ”Scary Movie” cu piloti de avion, stewardese si homosexuali. Mana lui Almodovar reuseste insa sa scoata Los Amantes Pasajeros din groapa la care il condamna tema. As vrea sa apreciati ca m-am abtinut de la un joc de cuvinte pe tema mainii.

O defectiune tehnica blocheaza o cursa internationala in aer, in timp ce echipajul format din doi piloti bisexuali si trei stewarzi gay incearca sa calmeze pasagerii de la clasa business. Dialogurile dintre captivi, printre care o ”dominatrix” celebra, o spiritista si un ”consultant” mexican, tin cu succes filmul in picioare. Mai mult, umorul direct, grobian pe alocuri, e de multe ori impletit cu aluziile si sarcasmul pe care am ajuns sa le asteptam de la regizorului spaniol. Din multe puncte de vedere, ai impresia ca Almodovar a facut doua filme: unul pentru publicul care a ajuns accidental in sala si altul pentru amatorii de ”drama intre patru pereti”.  Daca n-aveti asteptari si preconceptii, Los Amantes Pasajeros poate fi un film recomandat, unul suficient de amuzant incat sa nu fie dramatic si suficient de dramatic incat sa nu fie prost. Merita vazut macar pentru glumitele de pe generic, daca nu pentru dubiosul numar muzical pe mescalină.

Warm Bodies (2013)

Alt film cu zombii, de data asta o comedie. Obisnuit deja cu ideea ca un alt Fido si un alt Zombieland nu o sa mai iasa, am urmarit Warm Bodies fara prea multe asteptari. Filmul incepe bine, cu un zombie semiconstient si sarcastic drept personaj principal si un Rob Corddry in mare forma. Ba, la un moment dat isi face si John Malkovich intrarea in scena. Dupa toate aparentele, Warm Bodies urma sa fie o parodie reusita la adresa spalacitelor filme cu zombii aparute si anuntate in ultima vreme (vezi mai sus). Din nefericire, de undeva de pe la jumatate, Warm Bodies se transforma in Twilight, uitandu-si parca intentia originala si aruncand sarcasmul la gunoi pentru o galeata de sirop hollywoodian. Daca v-ati pus in cap sa va uitati la o ”comedie romantica” cu prietena, Warm Bodies merita luat in considerare. Din pacate, la nivel intelectual, filmul iti omoara erectia de pe la jumatate si apoi pleaca din camera. Din fericire, daca v-ati pus in cap sa vedeti o comedie romantica cu prietena, tind sa cred ca nu erectiile intelectuale sunt pe primul plan.

P.S: Primul care ajunge la finalul articolului astuia primeste puncte pentru rezistenta psihica. Nu trisati: stiu ca 50% dintre voi cititi direct P.S-ul.


36 Comments

  • Ai delirat la momentul potrivit și în cantitatea ideală :*

  • Am pus pe lista WWZ si Man Of Steel, asa pentru zilele cand am timp si vreau sa ma relaxez cu un film fara pretentii. Problema e ca pentru filme din astea de peste 2 ore, timpul sa gaseste extrem de rar.

  • Eu inca-s curios de ce naiba toate filmele recente au peste 2 ore. Le inteleg pe cele cu-adevarat epice unde povestea necesita un timp mai mare de desfasurare, insa majoritatea par doar trase de par (inclusiv la The Hobbit am simtit asta, spre deosebire de Lord of the Rings).

  • dana: Much appreciated 🙂

  • Doar Man of Steel vroiam sa vad din lista (l-am si vazut de cum a aparut) si mi s-a parut ok.
    Cam tras de par in multe secvente, cu multe plot holes si alte imperfectiuni de acest gen, dar per total… a fost ok.
    E simpatic acest Superman si, cel mai important, cred ca are potentialul sa lanseze un Justice League bun. De altfel acesta a fost principalul motiv pentru care am fost sa vad filmul, sa incerc sa imi dau seama daca are potential pentru un viitor Justice League sau nu

  • Din pacate, in Justice League il vad numai pe Batman-ul lui Nolan pana acum. Hai si Superman la limita, dar cu Green Lantern ce naiba facem?

  • Probabil din aceleasi motive pentru care unii scriu romane de 600 de pagini sau, mai rau, serii de romane de sute de pagini (vezi majoritatea seriilor fantasy). Din punctul meu de vedere majoritatea filmelor ar trebui sa aiba maxim 100 de minute – restul e umplutura.

  • La Man of Steel cred ca am adormit. Nu stiu sigur, parca l-am vazut, dar ce sa zic, filmele cu superheroes sunt niste nebuloase pentru mine. :))

    World War Z e pe lista, pentru ca am citit cartea si a fost una din favoritele mele anul trecut, dar mi-e greu sa ma urnesc. Eu nu fac echipa buna cu Bradutzu… 🙁

    Zici Almodovar, zic pas. :))

    Warm Bodies a fost suprinzator de bun, pentru un film de genul. Nu stiu daca l-ai vazut la cinema, dar eu am remarcat afisul. 😀 http://instagram.com/p/XIMPzdmgre/

  • Nu prea are treaba cu cartea (mai deloc chiar).

    Superb afisul ala. Mergea pe un Facebook\Twitter, in loc de instagram (dar aia e, daca ai ales sa fiiiiii egoista cu descoperirea :P).

  • Eu am dat share si pe FB, si pe Twitter, dar sunt o ilustra necunoscuta, n-am primit reactii. :))
    In ce priveste WWZ, stiu ca n-are nicio treaba cu cartea, but hey! I love my zombies, I love my sfx, da’ mi-e greu sa dau bani pe Brad. Asa ca aman de o luna sa ma duc la film… :)) Dar m-oi duce eu candva, ca vreau sa-l vad pe ecran mare 😀

  • Cum adica sa nu citesc tot articolul ? Sa sar direct la final ? Pai ar fi ca si cum intru gratis la cinematograf si, in loc sa profit – sa ma asez comod si sa ma uit la film, ma uit la garderobiera si plec … ca doar n-am venit pe blogul tau la agatat ! 🙂

  • Se mai poate adăuga o categorie celor care au intrat la Amantes Pasajeros, pur si simplu am fost păcălit de numele de pe afiş, Antonio Banderas şi Penelope Cruz, care au şi aparut pe ecran, preţ de câteva secunde!!! şi, bineînţeles, cel al marelui regizor!!! Personal, cred că este criză şi în Spania, iar filmul un mic tun, producţie economică, dar cu un afiş destul de interesant. Nu îl recomand nici când plouă…

  • N-am vazut niciunul din filmele de aici, prin urmare pot doar sa comentez ca sunt de acord cu Vlad cand spune ca filmele au inceput sa devina prea lungi.

    Nu cred ca e de vina faptul ca ne-am obisnuit ‘noi’ asa de cand eram mici, sa fie pana in 2 ore. Tin minte ca ma bucuram cand vedeam ca un film urma sa tina 1 ora si 45 de minute in loc de clasicele de 1 ora si 30. Dar totusi cele din ziua de azi, depasesc degeaba 2 ore.

    Fiindca orice film de peste 2 ore si ceva, da un sentiment de scenariu ‘artificial’. Caracterele, personajele, ideile, nu sunt neaparat dezvoltate mai bine fiindca e mai mult timp, dimpotriva, pare a fi doar o tragere de timp si scene in plus degeaba, de umplutura si plictisitoare.

    Iarasi, ma bucuram la cele unrated sau director’s cut, logic mai lungi, dar acolo descopereai ceva in plus care ori iti schimba usor ideea filmului, ori iti dadea de gandit, etc.

    Cele de acum cu 2-3 ore sunt, parerea mea, o forma prost iesita la final de a face publicul sa vrea la film. Indiferent ca te duci la cinema sau ca il vezi acasa, sentimentul de cat mai dureaza si cat e ceasul e inevitabil.

  • Glass: Aici e ma idegraba shaormeria cinematografului 🙂

    Drace: Despre gluma cu Banderas si Penelope Cruz spuneam 🙂 (si eu l-am vazut fix cand ploua).

    Redgrave: Pana la urma, filmul poate avea si 3 ore daca are ceva de spus. In cazurile astea insa, pare a fi un fel de obisnuinta perversa a regizorilor: sa facem filmele mari pentru ca par mai ”epice” 🙂

    Pe scurt: Da, ai dreptate 😛

  • E regula general valabila, mai bine calitate decat cantitate 🙂

    Sunt de acord ca multe dintre filmele facute dupa carti nu reusesc sa transpuna toate ideile si caracterele din carte. Este desigur mai dificil sa faci asta intr-o perioada ‘normala’ de timp. Dar din pacate, parca nu ies bine nici cand sunt lungi.

    As putea citi o carte lunga fara sa ma opresc sau cu mici pauze, am mai facut-o. Dar ca si comparatie, nu pot sta locului mult timp la un film lung, probabil aici intervine parerea personala, prea lung si tras degeaba de timp.

    E posibil sa ma insel desigur 🙂

  • Filmele au si dezavantajul de a te bombarda cu imagini, sunete si text intr-un timp prea scurt pentru a-ti permite sa fii selectiv, dar prea lung pentru a te lasa sa te plictisesti. Cartile si muzica luate separat au alti termeni de absorbtie, unii stabiliti de tine pana la urma. La fel si jocurile video cu multiplele lor recapitulari, checkpoints/save games si filmulete vizionabile separat. Cred ca de-asta au si atat de mare succes serialele acum 🙂

    P.S: Un film care mi-as fi dorit sa fie mai lung a fost Watchmen, film unde Snyder s-a fortat sa inghesuie o buna parte din tema benzii desenate in doua ore.

  • Probabil ca Watchmen ar fi bun si de serial. Acum nu stiu ce sa zic, intr-un serial de dupa film, actorii nu mai sunt aceeasi, invers de cele mai multe ori, da.

  • Pai au facut deja praf Zombieland. Lasa, nu le mai da idei 😀

  • M-am gandit si eu uneori la aceast aspect – cartea mai buna decat filmul, cartea citita pe nerasuflate, filmul facandu-ma sa ma gandesc la “ma’ e mult ?”. Am crezut ca este filmul de vina, ca a fost incapabil sa creeze atmosfera cartii. De fapt am ajuns la concluzia ca eu sunt “de vina” – cand citesc, imaginatia imi regizeaza propriul film si iese ceva care este “aproape” de mine, de intelegerea mea, de capacitatea mea de a trai emotiile; filmul imi impune viziunea echipei (regizor, actori) si este foarte posibil sa nu imi fie “aproape”, sa nu ma emotioneze, sa ma plictiseasca, sa ma faca sa gandesc “e prea lung si prea diluat”.
    O singura exceptie : “Love story”.

  • Hehe, uite ca nu ma asteptam la exceptia aia 🙂

    P.S: Apropo de ce ii spuneam Andreei http://theoatmeal.com/comics/wwz

  • *really really really small font*
    mie mi-a placut Green Lantern…
    *end really really really small font*

  • S-avem pardon. Watchmen = 162 min | 186 min (Director’s Cut) | 215 min (Ultimate Cut). Puteau să-l facă și de 10 ore, tot nu ieșea la fel ca print-ul 😉

  • Dana: Pe de alta parte, The Walking Dead e serial si nici macar n-a atins coerent lumea benzii desenate. Watchmen e “pe-acolo” 😛

    Cedik: Problema e ca Green Lantern chiar promitea si putea mai mult ca supererou, fiind cumva atipic. Atat lumea Marvel, cat si lumea DC au niste tipare clare.

    Miliardarul excentric care se foloseste de tehnologie (Batman, Ironman).
    Extraterestrul (Thor, Superman)
    Omul normal cu o superputere evidenta (Flash, Captain America)

    Ma rog, sunt mult mai multi, dar acum vorbesc de filmele The Avengers vs. Justice League. Aici Hulk si Green Lantern au in comun faptul ca sunt “verzi”. Sunt curios care va fi corespondenta Aquaman, daca apare in Justice League (se vorbea despre Black Panther, la randul lui un “rege printre oameni” sau despre Amphibian, un super erou minor.

  • World War Z suckz mai ceva ca un aspirator.

    În primul rând, se îndepărtează atât de mult de carte încât nu mai are niciun haz.

    În al doilea rând, zombii din film nu sunt zombi, ci nişte nebuni violenţi şi canibali. Asta face acţiunea ceva-ceva mai interesantă(?) decât în cazul în care ai avea de-a face cu nişte zombi înceţi şi stupizi (ca în carte), dar înlătură elementul horror – suntem obişnuiţi cu ideea că există nebuni care muşcă, mai puţin însă cu ideea morţilor vii.

    În al treilea rând, scenariul e opus legilor biologiei: nu are cum să existe un virus sau o toxină care să se răspândească în organism în 12 secunde, circulaţia sângelui nu funcţionează aşa. Până şi viruşii care produc răceala au o perioadă de incubaţie de 48 de ore.

    Filmul a apărut cu 23 de ani mai târziu decât trebuia. Ar fi avut mult mai mult sens dacă ar fi rulat la noi prin iunie 1990 😀

  • Din pacate, ideea nebunilor violenti a fost executata mai frumos de filmul lui Danny Boyle amintit mai sus (28 Days Later) 🙂

  • Deci, sa nu te iei de The Walking Dead! :))
    Glumesc, imi dau seama ca n-are nicio treaba cu comic book-ul, pe care il citesc, si recunosc ca ma frustreaza anumite aspecte, dar pe de alta parte, nu ma deranjeaza directia in care merge serialul si abia astept sezonul 4, sa vad ce fac astia fara Andrea si cu Daryl (care este miez, ce sa mai!). In fine, mai pe larg parca am scris intr-un articol pe blog, dar mi-e lene sa caut. 🙂
    La WWZ nu am pretentii. Ma duc acolo pentru efecte si cam atat. Dupa ce-am citit cartea, ma gandeam ca poate nu-i apuca pe hollywoodieni sa o puna pe ecran, ca e cam dificil sa faca asta, tinand cont de felul in care e spusa povestea. Ei, n-am avut noroc, de ce mi-era frica n-am scapat, si mai e si cu Mr. Pitt. Oricum, mai rau decat un film cu zombie sarbesc pe care l-am vazut acum 2-3 ani n-are cum sa fie. :))

  • The Walking Dead, jocul, sterge cu el pe jos. Ti-l recomand (varianta episodica, de la Telltale Games).

  • Eu l-am jucat pe iPad, but I got bored, so no… 🙂
    M-am distrat doar aici https://www.facebook.com/photo.php?fbid=273824529410124&set=a.128608383931740.21283.100003477360400&type=3&theater 😀

  • Cred ca pe PC e mai misto. Tocmai, ca-mi pare primul adventure cu un sistem sanatos de alegeri si cu suficienta presiune a timpului incat sa nu fie boring 😛 (eu am prins primele 5 episoade intr-un bundle redus, recunosc).

  • O fi mai misto pe PC, nu zic nu. Eu am o rabla mai veche, care tocmai si-a dat obstescul sfarsit, asa ca prea curand nu ma mai joc pe altceva decat pe iPad/iPhone. 🙂

  • Iti impartasesc parerea despre Watchmen, dar Man of Steel nu ma atrage deloc. Superman e de departe cel mai boring supererou. Nu e semn bun daca si la trailer m-a luat cu somn.

    Warm Bodies…zzzz, l-am sters dupa 15 minute. Ma enerva la culme. Un zombie indragostit, auzi. Poate ca unuia ca Gondry sau Kaufman i-ar fi iesit mai bine.

    M-am dus la Pacific Rim si am avut un ranjet imens timp de vreo 2 ore si ceva. (Din ce in ce mai mult incepe sa semene uitatul la un film Hollywood cu un maraton de serial tv, atat de multe chestii baga in filmele astea noi. Dar aici parca as fi vrut sa fie si mai lung :D) A fost “Avengers”-ul de anul asta, o dezamagire si un triumf in acelasi timp. Aveam asteptari imense de la el si probabil ca am fost dezamagit ca nu au “complicat” deloc ultimul act, avand in vedere sursele de inspiratie. In rest, m-am simtit ca la 14 ani, in a very good way. Probabil ca asta si Wolverine or sa fie singurele filme pe care le voi vedea la cinema anul asta.

  • Si eu am vazut Pacific Rim recent. E fix ce trebuie filmul: scenariu subtire, efecte din plin, dar totul unde trebuie 🙂

  • Gata, am vazut şi eu Pacific Rim 3D aseară. M-a ţinut atentă tot timpul (ceea ce e mare lucru pentru că am un istoric de sforăieli la cinema) şi mi s-a parut făcut cu multă grijă pentru fanii efectelor speciale 🙂 A fost ceva care m-a deranjat mai mult decât povestea slăbuţă şi anume jocul actorilor. Au fost niste scene în care se cereau nişte poante nasoale pe replicile lor exagerat de apăsate şi de serioase. Încă ceva, (spoiler alert) plânsul unei fetiţe japoneze sună prea porno, măi 🙂

  • Negrul cel putin mai avea aniste hopuri de trecut la “Unatc”-ul lor 🙂

  • ma bag si io tardiv, ca te pricepi: ti-a placut batman 3-ul? asta nou adica

  • Da, dar a fost mai slab decat precedentele.

One Pingback

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.