Dupa o saptamana in care am inlocuit orice fraza cu ”imediat”,  am gasit in sfarsit timp pentru un post cumulativ.

Cum sarbatorile pascale cer un horror de calitate, majoritatea filmelor cu care am ales sa va plictisesc se incadreaza in gen. Fara sa mai insist asupra subiectului, o sa insir cateva titluri vizionate in ultimele luni.

The Rite (2011)

In general, cand in distributia filmului tau intra nume precum Sir Anthony Hopkins, Rutger Hauer sau Toby Jones, ai deja premisele reusitei. Suedezul Mikael Hafstrom n-a realizat asta, asa ca a regizat si coordonat intregul film de parca ar fi filmat Halloween 15. Axat pe tema posesiunii demonice, problema cu The Rite este ca, dupa o prima parte care curge lent si sta sub semnul psihologicului, filmul se transforma intr-o glumita de categoria B. Dilemele unui tanar agnostic plecat sa devina preot si intalnirea lui cu un batran exorcist (Hopkins) sunt directii exploatabile. Asta nu explica insa finalul banal si efectele inutile. Daca-l ai pe Hopkins in film, il lasi sa zambeasca sadic si sa-si spuna replicile sacadat. In niciun caz nu-l machezi cu rosu si-l faci sa urle ”Baaaaaaal” !

REC (2007)

REC e un film spaniol cu zombii. Pardon, REC e un foarte bun film spaniol cu zombii, filmat cu o camera tremuranda si cu mult talent. Realizatoarea unei emisiuni nocturne pe tema ”eroilor urbani” si cameramanul ei urmaresc o echipa de pompieri intr-o interventie de rutina. Lucrurile se complica si cei doi, alaturi de pompieri, doi politisti si locatarii unui bloc se trezesc afectati rand pe rand de un virus similar turbarii. Forta filmului nu sta in tema, ci in atmosfera si in detaliile inserate pe parcurs. Mai mult, conexiunea religioasa aparuta spre finalul filmului difera cu mult fata de explicatiile cu care ne obisnuise Hollywoodul.

REC 2 (2009)

Continuarea filmului anterior, exploreaza in continuare pe filonul religios amintit. Filmul porneste exact din momentul in care se incheiase prima productie si foloseste inclusiv o parte din distributia primului film. Ce e socant este ca echipa a reusit sa pastreze elementele care au facut din REC un film agreabil si sa dezvolte o intriga suficient de interesanta. Ca orice continuare, nici REC 2 nu e la inaltimea primul film, dar e agreabil si asta e mare lucru pentru ”continuarea unui film spaniol cu zombii”.

Quarantine (2008)

Un remake american al filmului REC. Cu exceptia partii ”religioase” (importanta si destul de interesanta), filmul reprezinta o refacere cadru cu cadru al productiei spaniole. Daca aveti o problema de principiu cu limbile latine, puteti sa vizionati Quarantine. E ceva mai sangeros si per total nu e rau, dar nici nu se compara cu originalul.

The Hole (2009)

Filmul asta ar fi prins excelent in 95′, in perioada ”Are you afraid of the dark?”. Film de familie combinat cu horror, film in care singura actrita recogniscibila este gagica din Meet the Parents, The Hole e suficient de coerent incat sa nu fie nasol. Fugind de un sot abuziv, o mama cu doi copii se muta intr-o casa veche. La subsolul ei, cei doi pusti descopera o gaura fara fund din care noaptea se aud zgomote suspecte. Urmeaza ceva tipete si o concluzie moralizatoare, cum sade bine oricarui film de gen, dar per total, e un pretext bun pentru o punga de popcorn.

Fido (2006)

O comedie canadiana care a avut recent privilegiul de a intra in Top 30-ul meu personal. Cu Billy Connoly in rol principal, Fido ne prezinta o viziune alternativa a anilor 50′, unde apocalipsa zombiilor a fost acceptata si cei din urma au ajuns sa fie folositi pe post de sclavi controlati. In conditiile in care orice membru decedat risca sa se intoarca, inmormantarile au devenit cea mai profitabila afacere. O familie disfunctionala cu o mama obsedata, un tata fricos si un pusti singuratic ajunge sa-si cumpere primul zombie. Desi ”defect”, nou venitul se apropie anormal de mult de pusti si de mama sa. Filmul combina o viziune dementa cu bucati de comedie neagra si horror, pentru ca in final sa devina genul de productie pe care ”trebuie sa o vezi”.

The Troll Hunter (2011)

O parodie norvegiana dupa tot ce inseamna Blair Witch Project, Cloverfield si altele asemenea. Un grup de studenti urmareste un presupus braconier de ursi, in speranta de a obtine un documentar decent. Perseverenta ii aduce in pragul unei descoperiri fenomenale: trolii sunt reali si sunt un secret bine pastrat al Norvegiei. Cu putina atentie, chiar si versiunea subtitrata are destule delicii pentru amatorul de parodii finute.

Devil (2010)

Daca multi au cazut de acord ca M.Night Shyamalan s-a transformat intr-unul dintre cei mai slabi regizori de la Hollywood, ultimul lui film nu e atat de dezastruos ca eforturile anterioare (The Last Airbender, the exemplu). Devil e un film bazat pe premisa: ”au fost x oameni intr-o camera, cand deodata, s-a intamplat ceva”. Cinci indivizi din medii sociale diferite  raman blocati in liftul unei corporatii. Cand lucrurile in jurul lor incep sa se precipite si personajele mor rand pe rand, trecutul dubioas al fiecaruia iese la iveala. Culmea, filmul reuseste sa pastreze tensiunea si nici regizat prost nu e. Singura problema pe care o vad cu el este ca inca din titlu si din primele discursuri, afli cine-i vinovatul.

The Adjustment Bureau (2011)

Am zis sa bifez si un film mai putin horror, mai ales ca l-am prins in premiera. Desi Matt Daemon nu-mi place, The Adjustmen Bureau a fost o experienta placuta. O combinatie intre clasica poveste a iubirii imposibile si o reinterpretare a mitului angelic, filmul lui George Nolfi reuseste sa te tina pe scaun. Nu vei avea revelatii, nu-l vei vedea de zece ori pe DVD, dar nici nu vei regreta banii dati pe bilet. Daca vreti o referinta pentru poveste, ganditi-va la City of Angels (1998), remake-ul american dupa mai vechiul Wings of Desire, al lui Wim Wenders.

Alte filme pe care mi-au mai cazut ochii in ultima vreme:  Season of the Witch (un fantasy slabut, parte datorita finalului, parte datorita lui Nicholas Cage), Skyline (catastrofal de slab + cel mai iritant actor intr-un rol principal), I spit on your grave (un remake ciudatel, plasat intre splatter film si porn), Scott Pilgrim vs. The World (o metafora geek, mi-a placut), Screamers 1&2 (ambele slabute, dar primul e inca vizionabil), The Social Network (absurd de plictisitor pe alocuri, dar cumva interesant), Predators (primul film care onoreaza cu adevarat seria Predator). Pe langa asta, am vazut si vreo trei animatii mai mult decat decente pentru publicul lor: Legend of the Guardians, Megamind si Tangled.

P.S: Pentru ca-s sarbatori si pentru ca am promis, o sa pasez aici linkul catre filmuletul de promovare al unui ONG.

P.S2 : Pe post de urare, o sa va las cu un link la siteul asta. Nu, nu-i publicitate, ci, pentru ca textele imi apartin, va las sa va alegeti. Sarbatori frumoase sau macar o mini-vacanta odihnitoare.