Moțul aisbergului

Nu știu alții cum sunt, dar eu mi-am cam pierdut răbdarea. O răbdare care a trebuit să suporte autorități neglijente, polițiști bătăuși, angajați Metrorex nesimțiți și protestatari deliranți. Și dacă un om care a stat luni de zile în convalescență a ajuns la limită, îmi închipui cum se simt cei care până recent stăteau doar accidental în casă.

Pentru că… da, articolul ăsta nu e despre luptători pentru libertate și alți speciali care nu comentau când li se furau în 2017 drepturile, dar care pentru o bucată de pânză vor să asedieze spitalele. Nu e nici despre ăia care au urlat lozinci fasciste la Timișoara, au strigat „Jos, pandemia!” la București și „Jos ungurii!” la Pitești sau care au agitat steaguri URSS la Vâlcea. Nu, acum scriu despre ceilalți, ăia care au stat cuminți în casă sperând că, la un moment dat, lucrurile o să migreze spre normal.

Ca să clarificăm de la bun început poziția mea, menționez că sunt vaccinat în seria a doua (cu rapelul făcut cu Pfizer și fără efecte secundare). Am suficientă încredere în studiile de până acum să cred că purtarea măștilor, condițiile minime de igienă, testarea constantă și vaccinarea sunt singurele arme eficiente pe care le avem în lupta cu virusul.

Ca mulți dintre prietenii mei, am luat izolarea în serios, nu m-am înghesuit la mare în iunie 2020 și n-am mieunat nici în timpul restricțiilor din primavară și toamnă. Mai mult, fiind o categorie vulnerabilă, cred că o să port liniștit mască în transportul în comun și după încheierea pandemiei. Suntem totuși în țara unde omul de rând are igiena și cunoștințele medicale ale unui cartof. Daaaaar…

Și aici vine un mare „dar”, pe care mi se pare că nici guvernanții și nici o parte însemnată din bulele Facebook nu-l iau în seamă. „Dar”-ul ăsta ține de faptul că de un an și două luni, lumea (și când zic lumea, mă refer chiar la LUME) tot așteaptă o îmbunătățire semnificativă a situației. Un orizont previzibil atât al măsurilor, cât și al efectelor măsurilor. Iar orizontul ăsta nu apare și aici nu e doar vina celor care nu vor să poarte mască sau a conspiraționiștilor (unii surprinzător de atenți, de altfel).

Adevărul e că în ciuda unor previziuni optimiste, inclusiv ale mele, lucrurile se mișcă obositor de încet. Nu doar în România, ci și la nivel european și global. Suntem în luna aprilie și Europa a vaccinat în medie cam 10% din populație cu o doză și doar 5-6% cu două doze – departe de cei 60% necesari imunității de turmă. Singura excepție este Marea Britanie, dar și acolo, discrepanța dintre o doză (46% din populație) și două doze (5.7%) este absolut uriașă – despre ei vom vorbi însă puțin mai târziu.

Dacă cifrele ăstea par mici, adevărul este că sunt. Trecând peste micile râcâieli politice cu Astra Zeneca și problemele de aprovizionare, majoritatea analiștilor declarau optimiști că „până în mai”, rezolvăm cu vaccinarea. Nu doar că nu a fost adevărat, ci, dacă ne uităm la reticența populației la vaccin sau la lipsa de informație, o să ne dăm seama că după ce atingem pragul de 40%, vaccinarea va fi mult mai dificilă și lentă: vor sta vaccinurile în stoc și țața Floarea acasă. Aș zice deci să ne gândim la un noiembrie 2022 ca termen optimist și o primăvară a lui 2023 ca termen pentru o oarecare relaxare. Adică vreo doi ani și ceva de la primele cazuri…

Între timp, toate țările care n-au fost în stare să gestioneze intern măsurile și pandemia au făcut același lucruri: lockdown și stare de urgență. Și asta e o problemă. O dată că măsurile par arbitrare (de ce n-ai voie în magazin după 18.00, când majoritatea oamenilor care mergeau fizic la muncă ieșeau la cumpărături la 20.00?), a doua este că par și sunt disperate. Nu doar aici, ci și în țările care au impus restricții mai severe. Închiderea nu poate fi un semn al succesului imunizării!

Mesajul pe care-l primește omul de rând, chiar și ăla cuminte care a stat la locul lui și nu ține masca sub nas este: „Băi, știi ce, noi suntem lenți cu vaccinarea și blânzi cu amenzile, dar acum închidem tot că poate scad cazurile. Stați și voi cuminți, dar noi nu promitem nimic.”. Și cazurile vor scădea… și apoi vor crește iar într-o tiribombă a statisticilor prevăzută cu exactitate încă din martie 2020.

Iar între timp, frustrarea populației generale va crește constant. Nu doar datorită incertitudinii sociale și politice, ci și datorită unor limitări biologice (așa-numitul „pandemic wall” despre care am mai vorbit). Și atunci nu doar nebunii și votanții AUR o să iasă în stradă. Ei ar fi făcut-o oricum: pentru genul ăsta de oameni pandemia a fost și este o metodă de a se da în stambă și de a-și etala spiritul adolescentin de frondă – eu nu port masca pentru că sunt baiat mare și fac ce vreau, ptiu!

Cei care o să iasă în câteva luni o să fie oameni educați și angrenați social. Deja am în listă purtători de mască care au luat-o puțin razna… pentru că au tot așteptat ceva: nu finalul pandemiei, dar măcar o previziune realistă. Vreți să știți de ce Marea Britanie pare să o ducă mai bine? Nu doar din motive de vaccinare (deși au reușit performanța a zero morți de Covid-19). E și din motive de predictibilitate, așa cum îmi spunea recent un prieten – britanicii, așa johnsoniști și brexiteri cum îi numim prin presă, au făcut un plan și s-au ținut de el.

Și când spun „au făcut un plan”, spun că au făcut un plan. Un plan accesibil și comunicat clar de vreo două luni. Ce spune el? Lucruri simple: dacă scade incidența până la X, deschidem Y și Z. Dacă până la 12 aprilie se întâmplă X și Z, atunci dăm drumul la următoarele evenimente fix în data aia. Iată ce poți face tu pentru a accelera asta: test, vaccin, raportare. Iată de la ce dată vei putea călători, dacă lucrurile merg bine. Iată de ce ai nevoie să ieși din țară. Planul nu s-a schimbat de la lansare (și nici peste noapte, aviz guvernanților), ci a fost doar actualizat în funcție de situație.

Bine, mă, și cu ce te ajută un plan? Realitatea din teren e importantă. De fapt, realitatea e aceeași de ceva vreme (una în care anumiți oameni o să facă în continuare ce vor), dar planul e o chestie mai importantă decât pare. Planul oferă predictibilitate pentru populația majoritară și un motiv de a respecta regulile: facem asta pentru că vrem să obținem asta – împreună! Dacă măsurile tale par a fi un copy-paste din Franța sau din alte locuri unde străzile pustii nu sunt măsura exigenței, ci doar a ineficienței, nu te poți aștepta ca populația să le îmbrățișeze. În plus, Franța are toate mijloacele să-și revină dintr-o lovitură economică – noi nu.

În momentul ăsta, incertitudinea și anxietatea ne scufundă mai adânc decât o face pandemia. Pentru că măsurile arbitrare nu se sparg în capul ălora care stau bot în bot în baruri, ci tot în capul celor care-și curăță conștiinciios cumpărăturile. De-asta spun că nebunii din stradă sunt doar vârful aisbergului. Masele care acumulează frustrări sunt ceva mai jos, iar faptul că mai nou se organizează brigade de „vânători de nemascați” (cum am văzut că practică USR) o să stârnească și mai multe animozități. Pentru că mulți erau dependenți de micile lor evadări, iar sfaturile de tip „citește o carte” nu mai funcționează după un an și jumătate de stres.

Cu alte cuvinte: avem nevoie de un plan și avem nevoie de realism și transparență. Funcționează vaccinul? Funcționează. Merge vaccinarea? Merge decent pentru România, ba chiar puțin peste. Ne va scăpa de pandemie până în mai? Nu, dar putem spera realist că până la finalul anului vom elibera paturile de la ATI și că n-o să ne mai streseze mersul la supermarket. Hai mai degrabă să comunicăm asta și să o transformăm în efort colectiv. Aia e, am plonjat în pandemie cu capul înainte și acum ne vor ridica cu macaraua.

E valabil și pentru măsuri. Orice măsură restrictivă ar trebui evaluată într-un raport riscuri-beneficii. Are sens închiderea tuturor localurilor? Nu, dar ar avea sens închiderea cu lacăt a localurilor care fentează legea. Un club de fițe își plătește amenzile din bacșișuri, dar trei luni de lacăt înseamnă deces economic. Are sens închiderea sălilor? Habar n-am, dar aș aplica și aici același raport: câte cazuri s-au înregistrat printre obișnuiții sălilor? Cât contează în raport cu beneficiile psihologice și fiziologice ale sportului? În fine, ați înțeles ideea. E greu după an să interzici micile „supape”, fără să pui sau măcar să promiți ceva în loc.

E adevărat că dacă o mare parte din populație nu juca corect, România era și mai adânc înfipită în nămol. E la fel însă de adevărat că și partea aia din populație are o răbdare limitată și nevoi imediate. Majoritatea nu a făcut cursuri de recalificare, nu s-a apucat de yoga și nici de antreprenoriat. Majoritatea a așteptat.

De-asta cred într-o planificare atentă. Nu de alta, dar mi se pare normal să vrei o vacanță pe anul ăsta și mi se pare normal ca, vaccinat sau testat și cu toate măsurile de precauție, să ți-o poți permite. E normal și să-ți rezolvi problemele medicale care au apărut cu siguranță în timpul izolării. Tot normal e să poți să bei și o cafea la o terasă exterioară, în limitele aglomerației, sau să mergi fizic la sală, kinetoterapie, dans sau ce mai aveai în plan. Cu măști, cu mâini spălate și cu atenție.

Crezi că numărul de cazuri necesită închiderea unor localități și izolarea? În regulă, ia măsura asta, dar atribuie-i un orizont de timp și un obiectiv: vrem să închidem două săptămâni Bucureștiul până se mai eliberează paturile de la ATI și mai vaccinăm câteva zeci de mii de oameni. Ia măsura în așa fel încăt să înțelegem că încă luptăm, nu că ne-am dat deja bătuți. Dacă o iei doar pentru că n-ai altă soluție și dacă nici nu cauți una, îmi e greu să cred că nu vei întâmpina rezistență populară. Iar dacă guvernele (toate cele vizate, nu doar cel al României) nu înțeleg asta și nu văd riscurile comunicării defectuoase și planificării haotice, atunci poate că oamenii chiar ar trebui să iasă în stradă. Nu împotriva măștilor și sticluțelor de dezinfectant, ci împotriva bâlbelor, greșelilor administrative și a lipsei de organizare. Împotriva incertitudinii întreținute de incompetență.

P.S: Să ne înțelegem, și protestul ăla ipotetic tot cu mască ar fi. Sursa imaginii.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

10 Comments

  • Din păcate se observă o incompetență crasă de la nivel de guvern până jos la autorități locale. Se iau decizii stupide care se schimbă peste 2 zile, care se schimbă peste 3 zile, pentru că nu îi duce capul să aibă niște persoane care să își asume răspunderea pentru ceea ce decid (excepția fiind senzaționalul: “Îmi asum răspunderea” care apare în gura multora, dar care nu are nici un efect de genul demisie sau “băi, sunt prost, să vină altul”), să aibă niște persoane care să gândească “Dacă luăm decizia X, pe cine afectează și în ce măsură?”. Nu avem persoane care să decidă lucruri care să aibă o logică, care să aibă niște explicații coerente prezentate omului de rând.

  • Problemele astea pe care tu le expui existau si inainte de pandemie, dar pe nimeni nu a interesat. Daca ar fi interesat pe cineva, s-ar fi protestat si pentru acele probleme nu pentru asa zisa-libertate ingradita zilele astea, asta odata.
    In al doilea rand, societatea romaneasca nu a stiut niciodata in acesti 30 de ani, sa se defineasca. Orice roman, are o parere diferita despre ce ar trebui sa reprezinte tara pentru el, dar mai ales orice roman este nemultumit de ea. Partea interesanta este ca foarte putini romani au solutii pentru diverse probleme si mai putini sunt dispusi sa se lupte pentru ele. De asemenea, observ foarte multi con-cetateni romani ce s-au culcat in Romania si s-au trezit intr-o tara de prin vest cand vin cu idiotenii(vezi cazul Tenita). Si totul se intampla, pentru ca autoritatile/politicienii joaca un concurs de popularitate si cam atat.
    La acest tablou, faptul ca unii au iesit in strada sa scandeze contra pandemiei si apoi masurilor idioate luate de autoritati, nu cred ca ar trebui sa ne surprinda. O alta problema urata, este ca societatea asta occidentala spre care tindem, s-a degradat atat de mult in ultimii ani, astfel incat toti incompetentii au ajuns in pozitii importante. Iar acesti incompetenti sunt si fricosi. Din cauza asta vin cu propuneri de tipul carantinam orase la 3 cazuri, sau bagam o carantina nationala in Franta, ca numai asa putem controla treaba desi sunt semnale ca aceste masuri nu sunt asa de eficiente precum suna. Pe langa asta, geniile astea niciodata nu au propus o analiza cost-beneficii, ei venind cu clasica marota o sa se moara mult.
    Sunt de acord cu tine, ca lumea are nevoie de un calendar si de o directie mai mult ca oricand. Numai ca pentru asta ai nevoie de cineva competent la butoane si curajos in asumarea unor masuri. Ori noi, tot ce avem sunt niste executanti ce vin pe la 11 noaptea sa propuna masuri si spera sa nu se degradeze prea mult situatia.

  • Foarte decent și clar explicată situația actuală. Nu pot decât să te felicit.

  • O singură completare, despre Pfizer. Câtă vreme acela este vaccinul cu care se vaccinează evreii eu personal nu mai am nevoie de studii sau de citit ce scrie pe prospect. Nu cred că există un singur om în lumea asta care să spună că evreii ar dori să-și facă rău sau să dispară ca nație, au o istorie care ne asigură de asta.
    Orice altceva mai departe de asta este amatorism sau/și conspiraționism 🙂

  • Remington Steele: In primul rand n-avem pe nimeni care sa ofere niste explicatii transparente si coerente. Culmea, in sine, campania nu e un dezastru (nu pentru Romania), dar mesajele care au venit de la centru au fost teribile…

    asdad: Exact! Stii care mai e o problema majora? Ca toate organizatiile astea secundare (DSP, DGASP, ISU) au fost pline de omuleti ajunsi acolo pe pile si prin tot felul de tertipuri. Stii tu, institutii de care ai nevoie doar in “momente speciale”. Colectiv a fost un moment special. Pandemia e alt moment special. Iar noi in momentul asta ne axam prea mult doar pe zona centrala (nu ca Guvernul n-are destule in carca).

    Dan: Multumesc!

  • BogDan: Bine, Israelul a facut si o tona de studii, mai multe decat facusera Pfizer inainte de lansare :))

  • Avem nevoie de pansamentul asta de articol. Multumesc.

  • “(deși au reușit performanța a zero morți de Covid-19).”

    Mmm typo?

    “ E și din motive de predictibilitate, așa cum îmi spunea recent un prieten – britanicii, așa johnsoniști și brexiteri cum îi numim prin presă, au făcut un plan și s-au ținut de el.

    Și când spun „au făcut un plan”, spun că au făcut un plan. Un plan accesibil și comunicat clar de vreo două luni. Ce spune el? Lucruri simple: dacă scade incidența până la X, deschidem Y și Z. Dacă până la 12 aprilie se întâmplă X și Z, […]”

    Un mic detaliu, planul a fost făcut pe baza statisticilor și științei după un an de alte planuri populiste: “vara-către pub cetățenii mei!” Cazurile au crescut.”Iarna: cum să nu sărbătorim Crăciunul?Iaca aveți 2-3 zile libere de la Rona.Sigur nu o sa se întâmple nimic.”

    Să nu uitam ca de-abia acum se fac teste și carantina ca lumea la intrarea in UK, după un an.

    Planul ăla e butonul roșu al presiunii politice pe Johnson și chiar al presiunii ziarelor de casă. E prima data când gigel s-a abținut să dea date concrete precum pe 1 mai faceți toți baie dezbrăcați in canalul mâneci să radem de francezi. A venit cu dacă peste x săptămâni după deschiderea școlilor e ok o să se deschida y iar peste alte săptămâni dacă x și y nu aduc la mai mult căzuți urmează să dam voie la Z. Dar asta după un an de World beating track and trace care a funcționat 0.001% după câteva miliarde bune băgate in el și după “cea mai pregătită nație din lume pentru o pandemie” a avut recordurile la numărul de morți in Europa.

    Și ca sa nu fiu ofticos: i-a ieșit faza cu vaccinurile.

    Dar subtilitățile politice sunt fenomenale. Când e vorba de sistemul track and trace, care e mizerabil e NHS track and trace. Când e vorba de vaccinuri e Goverment vaccine program.

  • Nico: Pai au avut zero morti de Covid-19 timp de vreo doua zile, daca nu ma insel – in conditiile in care si alte tari, “mai civilizate”, au cifre ingrijoratoare.

    De acord ca planul a venit dupa un debut haotic al pandemiei, dar pana la urma a venit. Aia e problema: aici inca il asteptam 🙂
    Am dat exemplul lor nu neaparat pentru rezultate, ci pentru ideea unui orizont predictibil, a incadrarii in niste limite.

    Gabriel I.: Multumesc.

  • Frumos

3 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *