Problemele altor oameni

Alaltăieri, un amic care tocmai îmi citise uriașa analiză a anului trecut, îmi zice într-o doară: „Mă, din analiza ta, reiese că România n-a avut un an chiar așa de rău!”

Și știți ceva? Cam așa e. În ciuda faptului că 2020 nu va intra confortabil în istorie, România a avut un an bun… pentru România. Adică un an mediocru.

În 2020, veciniie de peste Atlantic au făcut toate greșelile de management pe care le poate face o națiune dezvoltată, chiar și unele pe care România încă nu le-a făcut. În plus, 2021 a început cu o mineriadă de export. Marea Britanie s-a trezit prinsă între ifosele unui premier incompetent și consecințele Brexitului. Italia a avut mai mulți infectați decât populația Sloveniei și, cel puțin în primele luni ale pandemiei, a gestionat teribil situația. Spania la fel și nici Franța n-a impresionat prin profesionalism.

„Dar stai, prietene, că și în România s-au întâmplat o groază de mizerii!” o să-mi zică unii. Ai uitat de incendiul de la Piatra Neamț, ai uitat de Socola? Ai uitat de lipsa de ventilatoare? N-am uitat dar, deși toate sunt semne ale slăbiciunii sistemului nostru medical (cotat printre cele mai slabe), ele nu au fost singulare în Europa și în lume. Toate națiunile amintite mai sus au avut spitalele pe butuci, Suedia a decis să nu acorde îngrijire medicală bătrânilor din aziluri (chiar și celor care depășiseră cu puțin vârsta de 60 de ani), iar neglijența altora a omorât în mod stupid zeci de oameni.

În plus, România anului 2020 e România care a terminat în sfârșit niște proiecte de infrastructură (cel puțin în lovitul București, unde încă ne luptăm cu apa caldă). E tot România unde, în ciuda văicărelii, am avut alegerile locale cu cea mai mare participare din ultimii ani și cu rezultat echitabile (Nicușor Dan, Dominic Fritz și Allen Coliban n-ar fi încăput pe liste acum 4 ani). Prin comparație cu alte sisteme democratice, am fost ok și la organizat votul și la recunoscut alegerile lui.

Dar stai, că în România a ieșit partidul AUR, care arată că ne îndreptăm spre extremism, nu? Nu e chiar așa. AUR a luat cam 10% la parlamentare care, spre deosebire de locale, au avut participare minimă. I-au votat 500 000 de oameni, pe când în 2018, ungurii i-au dat 2 milioane de voturi lui Orban și peste 1 milion celor de la Jobbik, având o populație semnificativ mai mică. În plus, dacă tot e să ne comparăm cu vecinii de peste Tisa, e de remarcat că extremiștii lor sunt destul de abili și inteligenți. Sau mă rog, suficient de inteligenți cât să-și mențină puterea și susținerea, dar nu cât să nu participe la orgii cu bărbați în Bruxelles. Dubioșii noștri, susținuți de Rusia și de mici nuclee habotnice, au reușit deja să se autosaboteze, în nici două luni de când au apărut în public. Poate ar fi mai bine să ne bucurăm că eternul Călin Popescu Tăriceanu a ieșit de pe firmament – era acolo din 2005 (chiar de mai devreme).

Chiar dacă în 2019 viața de zi cu zi era sensibil mai relaxată, lupta cu Dragnea ne adusese într-o postură deloc favorabilă pe plan extern. Cu un an înainte PSD se lupta să o revoce pe Kovesi, iar în 2017 umpleam săptămânal străzile la proteste. Sigur, în 2020 efuziunile BOR i-au iritat pe mulți dintre noi, dar măcar o parte din preoți a înțeles problema. În plus, n-am mai avut niciun referendum pentru familia tradițională. Să mai zic că în niciunul din anii ăștia n-am terminat vreun proiect de infrastructură? Nu că în 2020 am fi făcut mare brânză (o bucățică de metrou, câțiva kilometri de cale ferată), dar măcar am semnatul Pactul Ecologic European și am obținut înființarea unui centru de securitate cibernetică la noi. E și asta o treabă, nu?

De fapt, și acum, în 2021, dacă dai la o parte eterna văicăreală din online, constați că problemele noastre nu sunt nici pe departe atât de grave pe cât le-am fi putut face. Ce se discută acum în online? Evident, procesul de vaccinare, unde România e praf, aplicația nu merge și suntem codașii Europei, nu-i așa?

Nu prea. Indiscutabil, comunicarea a fost lacunară, aplicația a avut și are probleme și clar sistemul e subdimensionat – chiar și pentru categoriile vulnerabile. Dar, aplicația totuși există și e mai puțin haotică decât orice altceva am văzut în ultima vreme de la Stat. Cadrele medicale sunt vaccinate (cele care au consimțit) și, din oamenii înscriși până acum pe listă în tura 2, în jur de 80% sunt categorii vulnerabile, nu angajați la Stat. Ah, și în Europa? Suntem la mijlocul clasamentului, mult în fața unor țări precum Belgia, Olanda, Suedia, Finlanda sau.. Franța. Nu doar la numărul de persoane vaccinate, ci și la organizare.

Sigur că ne așteptăm la ceva haos la centrele de vaccinare. Tot sigur că o să mai apară probleme în sistem, unele care vor face înconjorul Facebook. Și mai sigur e că nu vom vedea vreodată eficiența britanicilor sau a israelienilor și nici măcar determinarea ungurilor (deși ei tocmai s-au apucat de comandat vaccin chinezesc). Dar putem fi mediocri și asta e o veste fabuloasă pentru România, o țară unde numai 5.4 milioane de persoane lucrează legal! Pe bune, cea mai circulată știre politică din ultimele două săptămâni e o poză cu Iohannis încordându-și brandul la vaccin. Trecând peste faptul că ne mirăm că un bărbat de 61 de ani e în formă, aș zice că nu avem tocmai problemele politice ale altora sau măcar pe cele ale altor ani…

Pentru cine nu și-l amintește, Silviu Brucan, un comunist deștept, dar lichea (ca toată generația lui), obișnuia să facă pe proful de democrație acum vreo 15 ani. Aproape la orice mișcare tactică a României, Brucan avea o notă între 2 și maxim 5, când treceam totuși clasa. Ei bine, cred că 2020 a fost un an de șase pentru România, poate chiar de șapte dacă prindem un prof indulgent. Nu e o notă mare, dar e muncită și măcar ne asigură și în 2021 prezența.

P.S: Poza aparține domnului Alexandru Jac și îi puteți vedea și restul de imagini pe Unsplash.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

14 Comments

  • Pînă la 15 ianuarie, cînd începe etapa a II-a, în România au fost administrate 183.669 vaccinuri (personalului medical?), în timp ce suma cadrelor medicale, stat și privat, este de 300.000 (statistică din 2017, în noile circumstanțe ar putea fi mai mare). Mi-ar plăcea să citesc o statiscă a motivelor pentru care circa 100.000 de lucrători din sănătate au refuzat imunizarea… În ceea ce mă privește, nu am să-i răpesc sistemului meu imunitar șansa de a arăta de ce este capabil.

  • Sigur, e alegerea ta. Avand in vedere ca am avut de-a face cu cateva cadre medicale care refuza vaccinarea, eu n-as vrea sa vad statistica aia pentru ca sunt sanse sa ma sperii.

  • Salut, după aproximativ 6 zile in care am lăsat sistemul imunitar (pe care de altfel îl credeam bun – nici o răceală/gripa in ultimii 3ani) să se lupte cu virusache, va spun că nu se merita sa faceți cunoștință cu acest covidut.

  • Esti bine, sper, nu?

    Eu sunt tehnic incadrat in grupa II si m-am programat la prima doza de vaccin la inceputul lui Februarie. Va spun dupa a doua doza cum stau cu Bill Gates si 5G-ul (serios insa, avand un trecut autoimun, o sa-mi fac absolut toate analizele dupa).

  • Ehe…pentru că titlul e bun și poate fi interpretat în funcție de problema fiecăruia, uite că am și eu una. Cred că e locul perfect s-o expun. Deci…exista pe aici un domn cu un blog, perfecționistu punct com ce se mai semna și cu Kathy Bates. Mda, domeniul domnului este acum ceva spital prin Sri Lanka. E, nu că nu m-aș bucura ca domnul respectiv să dețină un spital…dar aveți habar dacă mai scrie pe undeva?

  • Nautilus, nu? Sa stii ca nici eu nu l-am mai vazut. Am vorbit cu el ultima data fix inainte sa-i dispara blogul. L-am scos din blogroll cand imi veneau semne ca domeniul fusese “hijacked” 🙁

  • Asparagus.

    Și cei care și-au îngropat morții anul ăsta, mai ales cei cărora șansa la viață le-a triată de Cocos – direct la plămâni sau indirect fiindcă n-au avut unde să se trateze.

  • Despre ce vorbesti? Vreo afacere de-a miliardarului (si puscariasului) Cocos? Baga un link, ca nu stiu referinta.

  • Nu, nu.

    În legătură cu cât de bun a fost România. N-am fost, nici măcar mediocru, chiar mai rău.
    Am evidențiat asparagusul (știrea în care s-au dus să muncească în plină pandemie pt că Iohannis & Orban le-au promis chestii nemților), încât s-a ajuns că nemții sa-și modifice legea muncii, la cât de oribili sunt intermediarii români & inutile misiunile diplomatice.

    Și a doua, de victimele Covid (nu Cocoș), în care au fost decimate vieți & familii.

    N-am fost bun anul, nici măcar mediocru.

  • N-a fost bun anul pentru nimeni – ce zic eu ca in Romania putea fi mult mai rau. La noi e bine cand putea fi mult mai rau :))

  • populatia Sloveniei, 2 milioane si un pic. victime de covid in Italia? mai mult de 2 milioane?

  • Infectati, nu victime, greseala mea 🙂

  • fun fact:poza e de la fosta cresa lu fi-miu, unde m-am luptat sa fac primaria sa puna stalpisorii aia, ca acolo parcau masinile, nu dacia asta, altele. stalpisorii au fost pusi de-abia dupa ce fi-miu a promovat la gradinita. de vreo 4 ani ma lupt in acelasi sector 6 sa puna stalpi in fata gradinitei, desi fi-miu e in prezent la scoala! cam asta e si romania, daca stau sa ma gandesc. da, mergem intr-o directie cat de cat buna. dar mi se pare ca nu facem progrese notabile, intr-un timp rezonabil, ci asa o foarte mica imbunatatire intr-un cincinal. long live drumu taberei!

  • Ha, am stat niste ani in Drumul Taberei si, acum ca zici, recunosc zona (nu e si o policlinica pe-acolo?). Din pacate, lucrarile la metrou m-au facut sa imi mut cartierul general.

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *