Legea compensatiei

Prima data cand am auzit termenul de ”lege a compensatiei”  a fost prin clasa a sasea, la orele de chimie si fizica. Ambele profesoare aveau darul de a folosi expresia ca mijlocitor pentru ceva, nu ca pe o lege efectiva. Daca la chimie era vorba de mase de reactivi si alte minuni, la fizica era vorba de inertie. Oricum ar fi , in ambele cazuri, ”compensatia” era de fapt rezultatul unor interactiuni cunoscute si masurabile. Desigur ca termenul aparuse si in alte contexte, anterior respectivelor ore, dar atunci a fost prima data cand am auzit expresia venind de la cineva avizat.

Misticismul modern, superstitiile si orientarile maniheiste au transformat insa ”legea compensatiei” intr-un dat.  Ti s-a intamplat ceva rau ? Nu-i nimic, dupa niste legi nescrise ti se va intampla si ceva bun. Ai intalnit un nefericit nevazator ? Nu-i nimic, sigur are un extra simt si un auz super dezvoltat. Singurul dezavantaj in aplicarea teoriei asteia  zilnic si in relatiile  interumane este ca nu functioneaza.  Sunt oameni care datorita complexelor si nefastelor conditii sociale sufera o viata. Nevazatorii au in prima faza probleme si cu auzul, simturile fiind interconectate. Lista poate continua.

Desigur, vor striga dintr-un colt credinciosii de orice confesiune, lucrurile rele se intampla dar…vei fi rasplatit in viata de dincolo ! Pai e clar, nu ? Legea compensatiei nu functioneaza asa ca mai adaugam o dimensiune imaginara pentru a ne amagi cu ea in continuare. Tot la persoanele din categoria amintita am vazut uneori un comportament orientat spre compensatie si fixat pe ”Judecata de Apoi”.  Obsedati de ideea unei ”liste” ulterioare de fapt bune si rele, multi dintre ei ajung sa trateze lucrurile pe sistemul :  ”azi l-am injurat pe X dar nu are importanta pentru ca am miluit un cersetor”. E mai greu sa accepti ca daca ranesti in vreun fel pe cineva esti responsabil in primul rand fata de persoana respectiva , apoi fata de propria persoana si in cazuri grave legal. Binele ar trebui facut pentru satisfactia personala, nu din falsa obligatie. Desigur exista un confort psihologic in contrabalansarea faptelor bune cu cele rele insa el nu elimina niciodata problema. Daca ii inscenezi ceva grav unui amic iar apoi tii post si te rogi trei luni, rezultatul vor fi trei luni trecute si un prieten pierdut.

Daca excluzi posibilitatea unei supraconstinte mistice (suflet & co), ajungi sa  depinzi exclusiv de mult studiatul creier. Din pacate, al nostru creier (folosit in totalitate, spre disperarea adeptilor teoriei ”10%”) are , pe langa milioane de alte roluri, rolul de a ne mentine in siguranta. Asta include si confortul fizic si cel psihologic. Creierul nu prea le are cu aprecierea alternativelor si judecarea corecta atunci cand e vorba de propria persoana. Deci, daca vi se pare ca s-a rezolvat totul cu un buchet de flori , asta poate fi apanajul propriului creier care iti protejeaza psihicul. Prin urmare, scuzele spuse foarte sincer nu ajuta la contrabalansare dar nici invinovatirea continua nu poate face prea mult bine. Solutia ar fi indeplinirea formalitatilor si normalizarea in timp a situatiei.

Inca de la Aristotel  si pana la al doilea principiu al termodinamicii exista legi care definesc gradul de dezordine intr-un sistem si echilibrul. Punandu-mi ochelarii de savant pot afirma cu aplomb : Un echilibru totusi exista ! Exista, dar nu in forma in care si-l doresc adeptii argumentarii religioase. Am intalnit la un punct  chiar o argumentare impotriva evolutiei care se folosea eronat de un principiu al fizicii.

Cert este ca intr-un anume stadiu al existentei, multe sisteme pot fi in echilibru , de la echilibrul luat in sens termodinamic pana la echilibrul chimic din sangele uman. Din pacate, asta nu inseamna ca legea compensatiei functioneaza sau cel putin ca ar putea functiona dupa cum isi doresc unii, in regim ON/OFF. Sunt sisteme carora le trebuie ani ca se se echilibreze pentru a fi ulterior aruncate intr-o stare de dezechilibru total de cea mai mica adiere. Oricum, majoritatea nu doreste literalmente un echilibru ci pur si  simplu o recompensa disproportionata pentru cele indurate, lucruri care nu se intampla intotdeauna cu un scop.

Desigur, e greu sa spui asta autoarelor de reviste pentru femei, de exemplu  :

Cu alte cuvinte, daca arat bine oricum imi gasesc serviciu, am o gramada de avantaje, toata lumea imi zambeste si imi cauta compania. Ce conteaza ca nu stiu care-i capitala Canadei sau ca n-am auzit in viata mea de Einstein? De asemenea, in popor se mai spune, si nu intotdeauna fara o baza reala, “mic si-al dracu’i “gras si simpatici, “vorbaret si superficiali ”etc. Iar exemplele de compensare pot continua.

La aceeasi concluzie ajunge si revista Kudika. La naiba cu psihologia si orice altceva : da dragi cititori, relatiile interumane se pot simplifica la ”extremele se atrag” ! Da, sunt destule cupluri aflate fizic si uneori intelectual in conflict (desi nu neaparat in extreme) dar apropierea lor se face pe baza unor pasiuni sau comportamente comune, ceva ce produce amandurora o satisfactie. Nepotrivirea din alte domenii este pur si simplu un ”accident”, nu ceva ce trebuie urmarit si incurajat, cu atat mai putin ceva care sa asigure pe termen lung surpavietuirea relatiei. Cazurile de violenta domestica ne arata ca un individ coleric, fie el inteligent sau frumos, nu va fi brusc echilibrat de o consoarta calma si supusa.

Echilibrul este un deziderat, un vis frumos , si ca orice vis frumos este aproape imposibil de definit. Totusi, religiosi sau nu, sceptici sau influentabili, nu cred ca ne dorim sa reducem complexul fenomen al existentei umane la un mecanism de intrerupator.

P.S :  Aparent la obsesia asta pentru legea compensatiei au participat decisiv  hermetismul si interpretarile lui moderne insa nu cred ca are sens sa mai detaliez.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

42 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
trackback

Krossfire-s Blog — Legea compensatiei…

Krossfire si ochiul lui de sticla….

razvanserbu

Karma spune altceva. 😀
In plus, fericirea sau nefericirea sunt atat de relative…
Daca ne propunem sa masuram fericirea in bani, situatie financiara sau putere ne inselam amarnic.
Exemplu:
Cat de fericit ai fi daca in loc de un Fiat iti cumperi un Bentley, dar daca ai merge prin desert si ai gasi o sticla cu apa?
O sticla de apa e mult mai ieftina decat diferenta de pret dintre un Bentley si un Fiat.

razvanserbu

Da dar unii privesc legea compensatiei in urmatorul mod:
Azi m-a lovit napasta, maine castig la loto. 😀

razvanserbu

Corect! 😀

my coffe-break

:d pana la urma, fiecare primeste ceea ce merita, right ?

Mariuskl

Compensatia se aplica in stiintele exacte (sau cele care vor sa fie exacte), iti zic asta pentru ca stiu in ce fel “compenseaza” corpul anumite lipsuri. Dar ca orice, nu se poate compensa la infinit, pana la urma se distruge totul. In viata de zi cu zi nu cred ca exista o lege a compensatiei. Daca ai facut un lucru bun pentru cineva nu vei avea neaparat parte de ceva bun pentru tine (asta cu trimitere la popi). Cred ca ideea de compensatie este creata de cei care nu sunt intr-un fel in stare isi reflecte propria conditie sau incearca sa se protejeze de realitatea care probabil nu ii convine atat de mult. Am citit si despre Hermeticism putin si nu m-a mirat cand am vazut ca au astrele ca cele ” 3 parti de intelepciune ale universului”. S-au luat dupa ce este mai mare, mai comun si mai apropiat pe cer: stelele, luna si soarele. Probabil ca daca ar fi fost alta planeta in apropierea unui gigant de gaz si a unei comete, probabil ca alta ar fi fost situatia. Cred ca oamenii cauta sa creada in ceva pentru ca in anumite vremuri sunt cu moralul la pamant si… Read more »

Camil

Mi-a placut postare, mai ales ca e cat se poate de reala.

Wpolitika

Frumos spus, mai mult nu am ce zice.

Alinush

Facem totul ca sa nu ne simtit vinovati, ne omoara gandul ca nu suntem asa cum am vrea sa fim.

my coffe-break

cu manelisti merita aparent() o groaza de chestii sunt de acord ;). Anyway , cu sau fara o lege a compensatiei, pe undeva , per ansamblu trebuie sa existe ceva care influenteaza relatiile inter-umane .
NU inseamna neaparat “bine faci , bine gasesti” – ai 50%- 50% sanse sa gasesti bine sau sa gasesti rau . Sau : sunt sarac, trebuie sa fiu si bogat (adik sa castig la loto) . Sau: eu sunt la o extrema, tu la alta si ne conpensam reciproc. :)))

Dar daca de ex Y vrea ceva de la X si X ii da acel ceva lui Y atunci daca { } in vitor X o sa vrea ceva de la Y , Y ar fi normal sa intoarca favoarea lui X [in limita posibilitatilor].

Florin

Damn, pe mine chiar ma framanta treaba cu echilibrul. Echilibru in sensul ca, sa-l gasesc si sa-l mentin p’al meu, macar aparent, si tocmai acum ceva minutele recunosteam (tot in scris) ca nu prea am habar 😀
Am intalnit omi care amestecau serios de tot legea compensatiei cu teoria probabilitatilor.
Pe mine ma fascineaza, uneori, teama bolnavicioasa, cum ca daca faci ceva rau, datorita legii compensatiei, acel rau se va intoarce (dupa ce face ocolul pamantului de 44 de ori).
Angajatul incompetent, lenes si cum o mai fi el, va zambi fericit cand seful care l-a concediat se va ibolnavi … exista si functioneaza legea compensatiei (da de bun inteles ca omul nu se intreaba ce o fi facut de o ajuns somer singuratic, mama ei de lege a compensatiei 😛 )

radugo

replici dintr-o piesa, am uitat care:
– Nu trebuie sa fiti suparata, domnisoara. Doar stiti cum se spune, dupa ploaie vine si vreme buna…
– Intr-adevar, daca nu-i una e alta.

romania inedit

In popor se spune ca daca n-ai noroc la bani , ai noroc in dragoste , ceea ce e o aiureala dupa parerea mea , deoarece oamenii se uita la ratati cu mila , simpatie , lipsa de respect sau dezinteres .

Pe cine intereseaza sa aiba de-a face cu un paduche ?

Cristescu Bogdan

Eşti pe aproape, dar mai ai până înţelegi tu cum stă treaba! Dacă descoperi că ceva a fost spus şi crezut cumva nu înseamnă că te răzvrăteşti pe ceva anume ci mai departe are importanţă ce faci tu! Secretul, ca să spun aşa, în legea compensaţiei, are 2 variabile, să mulţumeşti pentru că eşti tot ceea ce poţi fi şi să fii ceea ce vrei să fii fără să te gândeşti că poţi sau nu poţi ci doar să nu fii orb în faţa amănuntului ceea ce eşti. Este ca şi cum ai vrea o vilă cu piscină dar tu mergi la un servici 8 ore pe zi, ajuns acasa mănânci şi dormi, nu socializezi la nivele mai ridicate de al tău căci nu îţi dai seama că eşti la un nivel jos, monoton chiar, şi uite că auzi de legea compensaţiei şi la tine nu se mişcă nimic orice aşteptări ai avea. Nu mai prosti oamenii krossfire, abţine-te de la comentarii doar pentru că nu înţelegi corect o chestie. Desprinde-te de ceea ce ştii tu sau ştie toată lumea pentru că adevărul este logic şi să ştii că folosindute de schemele deja existente nu vei ajunge mereu la o… Read more »

Cristescu Bogdan

o proba!

Cristescu Bogdan

Nu cred că este adevărat ce spui despre problema de la mine de pe blog căci am verificat şi chiar dacă nu sunt înregistrat ca admin ci ca vizitator normal, tot pot accesa acele pagini!

Poate ai avut o problema cu legata de cache sau poate browserul e devină!

Cristescu Bogdan

PS: poate nu trebuie să ştii toate informaţiile ce le-am pus acolo … bine ăsta e un aspect pe care tu nu îl crezi, căci nu se poate demonstra ştiinţific existenţa sursei care te-ar feri de ceva anume, chiar dacă ţi-ar face bine sau rău!

Cristescu Bogdan

acest schimbat cu aspect 😀

Cristescu Bogdan

Păi doar reamintesc celor care au uitat sau le spun celor care nu ştiu …

Ioana

Si totusi, legea compensatiei de care vorbesc revistele de femei exista intr-o oarecare masura. Aia cu grasii simpatici, proaste da frumoase, urate da destepte si cu personalitate frumoasa, etc. Nu ca n-ar fi slabi simpatici, proaste urate si frumoase destepte, dar gandirea e cam asa: Cand ai un defect incerci sa compensezi prin altele. Nu te ajuta fizicul asa ca incerci sa te dezvolti pe plan personal cat mai mult. Adica da bine, femeile nu pica dupa mine fiindca arat bine da uite ca le capat ca-s de treaba. Sunt mai urata da uite ca macar is desteapta. Pe planul asta uneori cand esti frumoasa ti se trec multe cu vederea asa ca in loc sa incerci sa te dezvolti pe plan personal ai tendinta sa te axezi in a te mentine cat mai frumoasa. Ca na, macar marea majoitatea a oamenilor te vor placea(ca doar nu ai dusctii serioase cu majoritatea) si minoritatea alora importanti ti-i faci similari cu tine. Dar in mare masura compensatia asta apare fiindca atunci cand cresti ti se baga in cap asta de catre cei din jur. Iar chestia cu extremele se atrag e un mod mai fain de a spune “cand doi sunt… Read more »

my coffe-break

;)pana la urma probabil ca acei zeci de factori dintr-o comunitate indigena din Papua Noua Guinee se rezuma pana la urma intr-unul singur , pe care bastinasii il numesc mai simplu ‘divinitate’ si care in filozofia revistelor [in incercare disperata de a-l explica si a-i da un sens] e tradus putin cam aiuria prin legea compensatiei ;)) de aici rezulta o serie de alte filozofii – am deviat de la subiect , recunosc .

my coffe-break

pai oameni trebuie sa creada in ceva…

Cristescu Bogdan

La faza asta ai dat cu băţul în baltă! Dacă tu spui că trebuie să creadă în ceva, şi-mi mai amintesc şi de inchiziţie care obliga oamenii să creadă tot în ceva, mă întreb ca şi om liber să aleagă, oare dumnezeu nu este creat de mine? E logic că da, doar că nu avem dovezi să ne justificăm o astfel de afirmaţie … poate dacă vine “dumnezeu” din nou pe pământ la noi, să îl întreb care e treaba, adică, să ne reaminteacă încă o dată cine suntem noi cu adevărat. Aşa simt eu, că am uitat cine suntem, în căutarea haotică a unei explicaţii a universului, şi mai ales că am fost lăsaţi aici singuri atâta timp! Mă uit pe cer şi văzând atâtea stele, am un puternic sentiment, ca şi cum aş fi departe de ceva drag. E un sentiment pornit din suflet, şi poate dacă sunteţi atenţi la voi înşivă, mai sunt şi alţii care simt ceva în ei când se uită seara la stele. Eu cred că şi asta este un motiv pentru care noi trebuie să facem ceva, să ne amintim cumva cine suntem cu adevărat şi să nu mai continuăm să ne explicăm… Read more »

Cristescu Bogdan

Se pare că în comentariul precedent am mers pe ideologia ta. Vroiam să adaug faptul că alături de ştiinţă mai merge ceva, şi pur şi simplu practica demonstrează asta. Citeşte articolul lui Jorjette de aici, mai exact exerciţiul de pe pagina 4. Eu personal căutam demult un astfel de exerciţiu, şi acum îmi dau seama că aveam nevoie doar de o explicaţie de care să mă ancorez căci nu aduce nimic nou ci doar îmi dă un impuls. Este vorba despre tăcerea minţii pentru a conştientiza. Un paradox poate ar spune unii, dar un adevăr căci am sesizat diferenţa, mai exact claritatea şi puritatea cu care conştientizez realitatea în momentul în care gândirea nu mă conduce ci îmi este doar alături. Noi nu suntem doar minte, şi o realitate filtrată şi prin simţuri produce o conştientizare mult mai aproape de adevăr. Biserica creştină nu ne învaţă acest lucru ci doar ne spune că nu doar cu mintea trebuie să trăim. Ne spune despre rugăciuni dar nu ne spune să nu fim roboţi. Ne spune că este greu să te apropii de suflet sau de energia ce animă toate, dar nu ne spune că putem oricând să facem asta! Legea atracţiei… Read more »

my coffe-break

vroiam sa spun ca oamenii au nevoie sa creada in ceva …
Inchizitia nu a reusit sa impuna ereticilor ce sa creada, desi a incercat, arzandui pe rug (asta e o alta poveste). Oamenii sunt liberi sa aleaga ce cred si ce nu cred.

poate de aia s-a inventat si compemsatia. pt a explica ce ti se pare fara sens si a avea un motiv sa zic ca trebuie sa castig la loto :d ma doare capul

Luka D

Aha.
Am aberat ceva pe tema si am vrut sa vad dupa ce am gatat aberatia daca am mers macar intr-o directie buna. Si cand am dat cautare pe Gogel m-o trimis la tine, ca cica tu le stii 🙂
Deci cred ca da.

[…] propun, dar aproape niciodata in ordinea pe care o credeam fixata. Cum viata nu functioneaza dupa legile fizicii (in cazul cuanticii si reciproca e valabila), nu prea vad de ce mi-as face o lista cu scopuri […]

42
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x