Postarile despre omul din spatele blogului au fost extrem de rare in ultimii ani. Totusi, pentru exercitiul tastarii, voi mai tine la naftalina articolele relevante pana dupa ospatul de An Nou.

In general, prefer sa-mi pun ignoranta in materie de planuri de viitor pe tema varstei. Asta-i si motivul pentru care  sincer spun ca listele de tip ”New Years Resolution” ma coplesesc. Am constatat ca in 100% din cazuri rezolv tot ce imi propun, dar aproape niciodata in ordinea pe care o credeam fixata. Cum viata nu functioneaza dupa legile fizicii (in cazul cuanticii si reciproca e valabila), nu prea vad de ce mi-as face o lista cu scopuri marete pentru 2011.

Anul care tocmai s-a scurs n-a fost cine stie ce an. A fost ceva mai slab decat 2008, dar mai interesant decat 1993 pe care  oricum nu mi-l amintesc. Am gasit un job despre care sa nu simt nevoia sa scriu pe Twitter (e de bine, adica), mi-am rearanjat prioritatile si mi-am facut ordine in proiecte. Pe langa familie, prieteni & prietena, la asta au contribuit si cativa oameni absoluti deosebiti  pe care am avut nesabuinta de a-i judeca gresit initial. Parte dintre oamenii astia mi-au fost profesori si au oferit o reala si placuta surpriza in cadrul invatamantului universitar. In sens mai putin pozitiv, au contribuit si cateva probleme de sanatate. Dar sa lasam asta, noi sa fim sanato…ati inteles ideea.

Pentru 2011 mi-am propus sa termin programul de master, sa ma reapuc de invatat chineza, sa mai vad cateva tari, sa evoluez profesional, sa merg la Blind Guardian si Ensiferum, sa termin doua carti si sa-i livrez articolul promis acum un an lui Gogu Kaizer. Mai mult, daca tot sunt acolo, mi-as dori sa promovez pacea interplanetara, sa infiintez o asociatie pentru protectia hienelor sud-africane si sa salvez delfinii de macelul din Finlanda. Nu serios, are vreun sens daca insir ce mi-am propus sa fac? Sunt aproape convins ca 2011 va urma traiectoria unui sofer incepator prin Bucuresti. Mai mult, 2011 are o figura talamba asa. Scrieti si voi anul asta pe foaie si spuneti-mi ca nu vi se pare tampitel. Pana si numele suna dubios ”doua mii unspe”. Parca e nume de taximetrist cecen.

Unul din motivele pentru care nici macar un ”Best Of” nou n-am fost in stare sa pun de Anul Nou e ca pentru mine, anul incepe pe undeva prin toamna. Atunci imi fac bilantul, trag linie (Mutu aproba) si o iau de la capat. Am mai scris asta pe undeva, asa ca n-are sens sa va plictisesc. Un An Nou ferit de coma alimentara, bombardamente cu petarde si programe ”de divertisment” televizate. Pe scurt: Un An Nou linistit!

P.S : Pentru ca tot discutam cu un prieten ca ar trebui sa urez si eu ceva, va voi lasa in final cu inteleptele cuvinte ale lui Dumnezeu. Se spune ca in ziua a opta, privind asupra a tot ce facuse, Dumnezeu a zis : Rahat, macar am fost pe-aproape!