Acum un an si mai bine va spuneam ca ”exista Republica Moldova” si scriam un articol cu date generale urmat la scurta vreme de un altul cu o sumara analiza a presei din tara vecina. Atunci promisesem un alt treilea episod din serie despre vestitele dulciuri moldovenesti, episod care nu a mai aparut din diferite cauze, una fiind ratarea unei degustari colective oferite de Sanda iar celelalte tinand de lipsa de timp sau informare.

Desi am intarziat nepermis de mult publicarea unor articole cert este ca mai mereu am livrat contiuarile unor serii promise cititorilor. In cazul de fata nici nu a mai fost nevoie de degustari si de comparatii extinse. Odata descoperit magazinul Delicium de langa teatrul Bulandra (spre finalul primei stradute dintre Kogalniceanu si Izvor) am realizat ca ar fi mai bine daca mi-as indruma cititorii catre el fara a fi nevoie de expertiza mea de degustator amator. Puteti da un click pe imagine pentru a observa modul in care este decorata micuta afacere.

Desigur, pentru ca postul sa nu se transforme intr-o imensa reclama gratuita (sau eventual platita in lei moldovenesti :P)  ar trebui sa-l slefuiesc si sa-mi descriu experienta cu zaharurile moldovenesti. In principiu, majoritatea produselor apartin fabricii Bucuria, o fabrica legendara fondata in 1946 care produce cam orice de la mini tablete de ciocolata pana la biscuiti, trufe si specialitati. Din ce am inteles din discutia cu amicii moldoveni nu este vorba neaparat de calitate (care va asigur ca exista) cat despre un mit , despre faptul ca vorbim de o institutie nationala  care a trecut prin X crize si care aduce profit fara prea multe concesii.

De la magazinul sus amintit am mancat doua ciocolatele ”sufleu” cu lapte de pasare  care vin in doua sortimente (lamaie si cacao), o bomboana cu ciocolata si arahide pisate Bucurel , o napolitana  umpluta si invelita in ciocolata Spicusor si vreo doua sortimente de bomboane cu lichior. Am observat in acelasi spatiu si doua sucuri naturale de la Orheivit (livezile Orhei). Unul dintre ele, intitulat cu maxima subtilitate Naturalis, imi crease dependenta in anul I de facultate cand il procuram de la un importator local din Piata Veteranilor. Nu era vorba doar de continutul mare de suc natural si piure de fructe ci si faptul ca pe langa fructele folosite (mere, prune, piersici, struguri) exista doar zahar, apa si putin acid citric. Atat, fara aspartam, zece E-uri si paispe conservanti.

In principiu, motivul pentru care voi mai cumpara dulciuri moldovenesti nu este neaparat finetea sau gustul lor. Am mancat chestii mai bune desi rar de la producatori romani sau francize locale. Este vorba pur si simplu de faptul ca-mi aduc aminte de o perioada in care puteai produce o ciocolata in Romania care sa nu aiba 50% margarina si zece indulcitori la suta de grame. Dulciurile astea sunt pur si simplu ”altfel”, iti aduc aminte de faptul ca lipsa unei industrii ”noi” poate insemna si mai multa grija pentru produs. Sunt convins ca nici din ele nu lipsesc micile porcarioare ale producatorilor dar ca undeva in spate exista si cativa oameni care vor sa puna pe piata niste dulciuri ”cinstite”. Etichetele produselor sunt in general in romana si uneori in rusa dar nu vezi minuni ca in cazul producatorilor romani care pscriu ingredientele in romana imediat dupa traducerea in engleza, franceza si germana.

Imi e dor de perioada in care doua marci diferite nu-ti ofereau acelasi gust, in care napolitanele Danut si ciocolata Excelent (prima ei incarnare cel putin) se distingeau intr-adevar prin gust, nu printr-o fraza de marketing care sa-ti repete la infinit faptul ca cele doua produse ar trebui sa fie ”delicioase”. Mai mult, imi e dor de o perioada in care ingredientele sintetice si cele naturale se deosebeau de pe eticheta. M-a surprins faptul ca  una dintre ciocolatelele Bucuria purta eticheta ”cu vanilina”. Daca trecea prin masinariile de marketing autohtone probabil eticheta ar fi spus ”cu gust incredibil de vanilie”.

Ma surprinde faptul ca nu s-a mai scris despre magazin desi sunt convins ca existau si altii care stiau (pe Vultoor si Inconstantin ii banuiesc). Avand in vedere traficul destul de mic de clienti sper ca popularizarea online il va mai tine in viata o vreme desi preturile nu sunt foarte mici datorita noilor taxe de import. Multe dintre dulciuri sunt importate si de hypermarketuri din tara dar aleator si fara promovare. Daca nu sunteti un obisnuit al prafuitei capitale, in urmatoarea excursie ar merge sa va opriti o statie si la Delicium. Pana la urma, daca gandurile unioniste sunt foarte departe, macar o bomboana sulfeu sa impartim.

P.S :  Daca tot veni vorba de magazine si de crize, am sesizat ca retailerii din zonele centrale au ajuns intr-o stare de disperare incredibila. Pe langa reduceri de 75% (care te fac sa te intrebi cam cat adaugau oamenii astia inainte) am observat la Romana un magazin care pe langa cele patru vitrin pe care scrie ”super reduceri” si-a mai montat si un panou rosu tapetat in intregime cu expresia ”Promotie !”. Ce o sa urmeze, punerea unor pietre in fata magazinului pentru a putea captura clientii care se impiedica ?

P.S 2 : Laptele de pasare este un amestec de lapte,oua, zahar, vanilie si faina si se foloseste si in prajiturile de casa din zonele rurale romanesti. Am simtit nevoia adaosului astuia pentru simplul motiv ca multa lume a ridicat sprancene cand am mentionat ultima data.

Later Edit: Desi magazinul Delicium s-a inchis intre timp, bomboanele Bucuria si sucurile moldovenesti pot fi in continuare gasite in mall-uri. Un astfel de chiosc exista si in Cora Lujerului.