Exista Republica Moldova – Dulciuri

Acum un an si mai bine va spuneam ca ”exista Republica Moldova” si scriam un articol cu date generale urmat la scurta vreme de un altul cu o sumara analiza a presei din tara vecina. Atunci promisesem un alt treilea episod din serie despre vestitele dulciuri moldovenesti, episod care nu a mai aparut din diferite cauze, una fiind ratarea unei degustari colective oferite de Sanda iar celelalte tinand de lipsa de timp sau informare.

Desi am intarziat nepermis de mult publicarea unor articole cert este ca mai mereu am livrat contiuarile unor serii promise cititorilor. In cazul de fata nici nu a mai fost nevoie de degustari si de comparatii extinse. Odata descoperit magazinul Delicium de langa teatrul Bulandra (spre finalul primei stradute dintre Kogalniceanu si Izvor) am realizat ca ar fi mai bine daca mi-as indruma cititorii catre el fara a fi nevoie de expertiza mea de degustator amator. Puteti da un click pe imagine pentru a observa modul in care este decorata micuta afacere.

Magazin

Desigur, pentru ca postul sa nu se transforme intr-o imensa reclama gratuita (sau eventual platita in lei moldovenesti :P)  ar trebui sa-l slefuiesc si sa-mi descriu experienta cu zaharurile moldovenesti. In principiu, majoritatea produselor apartin fabricii Bucuria, o fabrica legendara fondata in 1946 care produce cam orice de la mini tablete de ciocolata pana la biscuiti, trufe si specialitati. Din ce am inteles din discutia cu amicii moldoveni nu este vorba neaparat de calitate (care va asigur ca exista) cat despre un mit , despre faptul ca vorbim de o institutie nationala  care a trecut prin X crize si care aduce profit fara prea multe concesii.

De la magazinul sus amintit am mancat doua ciocolatele ”sufleu” cu lapte de pasare  care vin in doua sortimente (lamaie si cacao), o bomboana cu ciocolata si arahide pisate Bucurel , o napolitana  umpluta si invelita in ciocolata Spicusor si vreo doua sortimente de bomboane cu lichior. Am observat in acelasi spatiu si doua sucuri naturale de la Orheivit (livezile Orhei). Unul dintre ele, intitulat cu maxima subtilitate Naturalis, imi crease dependenta in anul I de facultate cand il procuram de la un importator local din Piata Veteranilor. Nu era vorba doar de continutul mare de suc natural si piure de fructe ci si faptul ca pe langa fructele folosite (mere, prune, piersici, struguri) exista doar zahar, apa si putin acid citric. Atat, fara aspartam, zece E-uri si paispe conservanti.

Mana

In principiu, motivul pentru care voi mai cumpara dulciuri moldovenesti nu este neaparat finetea sau gustul lor. Am mancat chestii mai bune desi rar de la producatori romani sau francize locale. Este vorba pur si simplu de faptul ca-mi aduc aminte de o perioada in care puteai produce o ciocolata in Romania care sa nu aiba 50% margarina si zece indulcitori la suta de grame. Dulciurile astea sunt pur si simplu ”altfel”, iti aduc aminte de faptul ca lipsa unei industrii ”noi” poate insemna si mai multa grija pentru produs. Sunt convins ca nici din ele nu lipsesc micile porcarioare ale producatorilor dar ca undeva in spate exista si cativa oameni care vor sa puna pe piata niste dulciuri ”cinstite”. Etichetele produselor sunt in general in romana si uneori in rusa dar nu vezi minuni ca in cazul producatorilor romani care pscriu ingredientele in romana imediat dupa traducerea in engleza, franceza si germana.

Imi e dor de perioada in care doua marci diferite nu-ti ofereau acelasi gust, in care napolitanele Danut si ciocolata Excelent (prima ei incarnare cel putin) se distingeau intr-adevar prin gust, nu printr-o fraza de marketing care sa-ti repete la infinit faptul ca cele doua produse ar trebui sa fie ”delicioase”. Mai mult, imi e dor de o perioada in care ingredientele sintetice si cele naturale se deosebeau de pe eticheta. M-a surprins faptul ca  una dintre ciocolatelele Bucuria purta eticheta ”cu vanilina”. Daca trecea prin masinariile de marketing autohtone probabil eticheta ar fi spus ”cu gust incredibil de vanilie”.

Ma surprinde faptul ca nu s-a mai scris despre magazin desi sunt convins ca existau si altii care stiau (pe Vultoor si Inconstantin ii banuiesc). Avand in vedere traficul destul de mic de clienti sper ca popularizarea online il va mai tine in viata o vreme desi preturile nu sunt foarte mici datorita noilor taxe de import. Multe dintre dulciuri sunt importate si de hypermarketuri din tara dar aleator si fara promovare. Daca nu sunteti un obisnuit al prafuitei capitale, in urmatoarea excursie ar merge sa va opriti o statie si la Delicium. Pana la urma, daca gandurile unioniste sunt foarte departe, macar o bomboana sulfeu sa impartim.

P.S :  Daca tot veni vorba de magazine si de crize, am sesizat ca retailerii din zonele centrale au ajuns intr-o stare de disperare incredibila. Pe langa reduceri de 75% (care te fac sa te intrebi cam cat adaugau oamenii astia inainte) am observat la Romana un magazin care pe langa cele patru vitrin pe care scrie ”super reduceri” si-a mai montat si un panou rosu tapetat in intregime cu expresia ”Promotie !”. Ce o sa urmeze, punerea unor pietre in fata magazinului pentru a putea captura clientii care se impiedica ?

P.S 2 : Laptele de pasare este un amestec de lapte,oua, zahar, vanilie si faina si se foloseste si in prajiturile de casa din zonele rurale romanesti. Am simtit nevoia adaosului astuia pentru simplul motiv ca multa lume a ridicat sprancene cand am mentionat ultima data.

Later Edit: Desi magazinul Delicium s-a inchis intre timp, bomboanele Bucuria si sucurile moldovenesti pot fi in continuare gasite in mall-uri. Un astfel de chiosc exista si in Cora Lujerului.

33 Comments

  • :)) Ma duc pana la frigider, acum!

  • Ai niste ”lapte de pasare” la rece 🙂 ?

  • Am… de vaca. :)) si edit rapid, orez cu lapte… pasari, nimic!

  • Cum scrie pe behehe aia? hOPPA? 😀 Uite la ce e buna lenea 😛 Daca faceam ordine nu-as mai fi avut acum la indemana (adica pe jos, langa pat) ambalajele de la cele 2 bomboane de luni (Gloria cu aroma de rom irlandez si Gloria cu aroma Quantro – nu stiu ce bautura o fi… decat poate Cointreau scris altfel? 😛 ). In fine. Un plus pentru lista de ingrediente care a incaput pe doar 2 randuri destul de scurte si un plus pentru ca primul ingredient nu e zaharul, asa cum e la majoritatea cioco.

    Referitor la PS, am observat si eu… si am profitat de ocazie 😛

    Referitor la PS2, nici eu nu stiam ce e pana cand n-am vazut anul trecut pe capacul unei cutii de inghetata… and then i googled it 😆

  • Cu ”Quantro” am halit si eu si nu-s rele deloc. Eu am papat odata si o prajitura facuta in casa si umpluta cu lapte de pasare. Good stuff, dar se strica repede daca nu are niciun conservant si e tinut in caldura.

  • Robert H. Lustig, MD . Sugar: The Bitter Truth

    http://www.youtube.com/watch?v=dBnniua6-oM

    e lung, cu formule chimice dar f. interesant

  • Mmmmmm… eu am crescut intr-un oras aproape de granita cu Republica Moldova, si gaseai peste tot bomboane de la Bucuria (mai ales ca multi moldoveni se ocupau cu comertul dupa ce se mutau de acolo la noi in oras).

    Dar de vreo 5-6 ani de zile n-am mai vazut nici pe acolo.

    Acuma, o sa dau pe la magazinul mentionat de tine cu prima ocazie. 😀

    In legatura cu PS, hainele si incaltamintea au cele mai mari adaosuri comerciale aproape; de aia isi permit reduceri peste reduceri. Un tricou normal de bumbac de pilda, din fabrica de confectii, nu iese ca pret cu mai mult de 5-10 lei chiar daca e facut sa fie vandut in piata pe taraba, chiar daca e facut pentru firma X. Pe ala de pe taraba il vei cumpara cu 30 de lei, si pe ala de la firma X cu 100-300. Pentru ca la firma X platesti cu tricoul si marca, si reclama. Si oricum, daca nu se vinde, se baga promotie; daca nu, se mai baga una… ei tot isi scot banii.

  • Tocmai, ca nu-i vorba de asta (stiu cam cat valoreaza efectiv fiecare brand desi sunt mai informat pe detergenti :P).

    Tricoul tau de bumbac iese dintr-o fabrica spaniola sa zicem cu pretul de 20 RON (sa zicem 5 euro). Ulterior, tricoul este branduit de Zara si ajunge la 80 RON ( sa zicem 20 de euro). DUpa intrarea in UE taxele de import sunt mici deci tricoul ajunge la retailer\outlet cu 85 RON. Aici, un retailer normal ar adauga in jur de vreo 3 euro si sa aduca pretul la maxim 100 RON. In Romania adaosul asta e si de 15 euro , uneori ajunge sa dubleze pretul.

    Am facut la un timp comparatia cu un tricou luat de la greci (deci nu de la nemti sau turci) de la Abercrombie & Fitch care in Romania era cam cu 35% mai scump. Deci ei daca reduc cu 30% pretul ajung la adaosul pe care-l au comerciantii de afara, nicidecum la pretul normal. In Europa de Est se face des asa ceva la haine pentru ca lumea cumpara si nu se uita la pret (ca e de firma nene).

  • Mulţumesc pentru informaţie, Krossfire. Nici nu ştiam de magazinul din Bucureşti. Dacă ştiam nu mai ‘chinuiam’ o colegă de facultate să-mi aducă bomboane direct de la sursă ;)) Îţi fac cinste cu nişte bomboane cu cocos (Gloria, cred :D) cu prima ocazie 😛

  • Hmmm….Imi esti dator o ciocolata in cazul asta. Asta e mane, informatorii se “plateste”.
    Dar sper ca cineva sa reinvie napolitana danut. Miamm, miamm…
    P.S.-ul meu: La Sibiu era intr-o vreme o fabrica de dulciuri, Victoria, dar nu sunt sigur ca mai vietuieste. In clasele primare am fost in excursie degustativa acolo. A fost genial si am plecat cu plasele pline si cu un zambet imens pe fata.
    P.S. 2: La …

  • Stiu ca-s dator, dau o ciocolata sufleu cu lamaie 😀

  • Am mai prins si eu cand eram mic perioada unor astfel de dulciuri, acum nu dau de ceva sortimente mai deosebite prin magazinele din Timisoara. Totusi, cand mai dau prin Bucuresti o sa am grija sa te bazai in legatura cu ceva sfaturi (adica cum sa ajung acolo).

    Cat despre laptele de pasare, este foarte bine sa nu il lasi nesupravegheat cat timp sunt eu prin zona. S-ar putea sa te trezesti fara el. Imi place ca are intr-un fel aroma aceea de lapte dulce dar nu foarte concentrat, placut la gust si nu e nici gras. 🙂

  • Suc de la Orheivit am mai văzut, ba chiar am şi cumpărat. Şi voi mai cumpăra, atâta timp cât este ieftin şi foarte bun. De fapt excelent.
    Dulciurile moldoveneşti chiar sunt bune. Aveam un coleg în liceu care-mi mai dădea câte o bomboană pe care scria şi în româneşte şi în ruseşte. Erau diferite de bomboanele româneşti pline de zahăr. Erau exact cum îmi aminteam eu când eram mic.
    Dacă la magazin, în loc de rest, mi-ar da bomboane de la Bucuria, nu m-aş supăra ca acum când primesc gume şi tot felul de bomboane naşparlii.
    Chiar nu importă nimeni bomboanele şi dulciurile de la BUCURIA?

  • Da, bre, faine rău sucurile Naturalis. Numa’ la Roxy la Veteranilor le-am găsit. Şi chiar nu mai ţin minte unde am păpat de-astea cu lapte păsăresc. Sunt belea! Ai gusturi, ce mai! :))
    Ca să nu-ţi mai zic că am trecut de câteva ori bune pe lângă magazin, dar niciodată n-am intrat…

  • Corect.
    Dulciurile astea moldovenesti aduc aminte de ale noastre postdecembriste si intradevar sunt mai “cinstite”. Nu sunt lovite de dorinta de a face profit maxim cu investitie minima.

  • Nelinistitu’ : Da frate, de la supermarketul Roxy 🙂

    Kingquizz : Am inteles ca fac profit si sunt apreciate dar prin vanzarea de volume ieftine si prost gandite.

    Victor B : Cum spuneam , am mai vazut si in Kauffland si in Real odata dar am impresia ca au fost niste greselute , probe de piata.

    Marius :Feel free to buzz me 🙂

  • Supermarketurile au uniformizat produsele !

  • Ah, bomboanele Bucuria – ciocolata cu prune, the best. 🙂

  • All this food talk makes Jack a hungry boy.

  • Astazi am trecut pe langa magazin, daca nu vedeam posele la tine, nu-l observam, chiar am vrut sa intru, dar omii sunt in concediu pana in 17 august.
    Vreau si io ‘o ciocolata sufleu cu lamaie’ 😛

  • Sorin : Nasol, nu stiam 🙁

    Ktx : Eat some Bucuria 🙂

    Monique : Erau si din alea 🙂

    Romania : Nu, doar industria si goana dupa profit. Pana la urma ai si alternative la supermarketuri dar si in piete gasesti rosii la aceeasi calitate si rar ceva mai ok.

  • Merci de heads-up, voi trece p-acolo cand mai ajung in Bucuresti.

    Am gasit dulciuri moldovenesti si-aici. Se remarca in principal printr-un pret foarte scazut. Am cumparat imediat ce le-am vazut (sunt mort dupa bomboane de ciocolata cu visina in liquor), dar am fost cam dezamagit. In Ro luam de la cofetariile cu laborator si ma-mbuibam pana deadeam in diabet..

    Din pacate, eu nu prea mi-am format gustul cu dulciuri moldovenesti. Singurele neasoe erau ciocolatile facute in Timmisoara (am uitat cum le zicea) care erau foarte bune. Mai tin mine bomboanele “olimpice” care erau un fel de praf cristalizat, si “limonada” la plic, cu un fel de praf, al carui gust l-am uitat – dar beam mult pe vremea cand abia aparuse brifcor 😀

  • Te referi la fabrica de la Timisoara – Kandia ? A fost desfiintata si mutata la Bucuresti (unde a fost unita cu fosta Excelent – una din unitatile ei – si cumparata de Cadbury Europe).

  • Salut! Ai primit distinctia Blogul de Aur de la blogul meu

    Felicitari 🙂

  • Da, de Kandia vorbeam. S-ar zice ca fabrica a fost consumata cum le devoram eu produsele 🙂

  • Eu îmi amintesc de Africana, în vremea ei bună, de ciocolata chinezească pe care mi-o aducea tata din Bucureşti, pentru că se găseau greu chiar şi după 90. Perioada 89-92, mai exact.
    Şi imi amintesc cu drag că mama îmi căuta înnebunită o ciocolată fără zahăr, după ce m-am îmbolnăvit, pt că nu aveam voie. Şi cât de greu se găsea şi mergeau în Franţa, Germania, să-mi aducă ciocolată diabetes.
    Şi acum, se găsesc la toate drumurile, dar sunt cancerigene, sunt stricături, otravă curată în organism.
    Poate din cauza asta prefer să-mi fac o ciocolată de casă, decât să-mi iau din magazin… Nimic nu mai are gustul de acum câţiva ani. Şi nu-mi mai lasă gura apă, ci un gust amar…

  • Hmm, Africana in vremea ei buna tot plina de margarina (grasime vegetala) era dar parca avea mai multa cacao (nu 7%) !

  • EEE…ce frumos arata magazinul , parca e rupta o pagina dintr-o revista veche..as intra in el si daca ar fi de ..nush, spuma de ras…numai sa vad cum e decorat…e asa de …jucaus..:) Eu stau in centru tarii, nu prea am amintiri legate de dulciurile din Moldova, eu imi aduc aminte de cea mai buna ciocolata ever…cea in hartie albastra PITIC…cu lapte..yam-yam…si de guma aia de banane care se comporta ca o bomboana incapatanata la inceput…si de bombonelele de decorat torturi CIp si Dale….ioi, ce bune erau toate pe atunci, alt gust…raritatea lor le facea exceptionale..si cand imi aducea mama din Bucuresti, din delegatii, fondante, era zi de sarbatoare…cand a aparut Twix, primul meu baton a stat o saptamana la frigider, in fiecare zi mancam cate putin…haha, ce nebunie…

    Abundenta asta din magazine ma plictiseste deja in masura de alegere…nu mai vreau nimic, nu imi mai trebuie nimic de pe rafturi…prea multe….ce imi incanta inca gusturile sunt Pufuletii…dar nici ei nu mai sunt ca pe vremuri…a disparut de pe piata si napolitana Margareta….Doamne, ce buna era…hm, ma asteapta o prajitura cu rabarbar, am plecat:))

  • Ahh, ciocolata pitic era geniala la fel ca si napolitanele originale Danut.

    Nu e vorba doar de abundenta dar si de uniformizare. Vrei napolitane ? Ai aceleasi doua tipuri de la branduri diferite cu aproape aceleasi ingrediente. Marekingul merge pana la un punct dar la un moment dar vrei altceva, vrei gust !

  • nush…dar eu cred altceva, ca raritatea dadea gust…abundenta da suprasaturatie…

  • se vinde, marca spaniola registrata in spania,

    pentru a putea comercializa productele din moldova in spania.

    cu respect LUMINITA

  • BOMBOANE BUCURIA IN BUCURESTI..CU LIVRARE LA DOMICILIU!

  • Salutare, in Tg-Mures gasiti produse moldovenesti in Mures Mall: ciocolata Bucuria, sucuri naturale, vinuri, biscuiti, etc.
    https://www.facebook.com/moldova.shop

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

Follow us

We will keep you updated

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.