Esti simpatic, dar n-ai metoda !

Cel mai neglijat pensionar al Romaniei, DEXul, defineste ‘metoda’ ca fiind un ”mod sistematic de cercetare, de cunoastere si de transformare a realitatii”. De ce am simtit nevoia sa trantesc o definitie in primul paragraf al postarii ? Pentru ca  expresia pe care o implica titlul pare a lipsi cu desavarsire din vocabularul unei majoritati a concetatenilor mei.

Fiind absolvent de mate-info intensiv si avand o relatie satisfacatoare cu matematica in timpul generalei si liceului, n-am putut sa nu observ in cei trei ani de facultate  o diferenta vizibila intre modul de actiune al studentilor veniti pe filiera umana si al celor veniti pe filiera reala. Diferenta consta  de cele mai multe ori tocmai in modul in care respectivii concepeau textele si structurau gandirea, in ”metoda”. Evident, e greu sa corelezi educatia cu prezenta acestei caracteristici (sunt si destui absolventi de uman care dau dovada de o excelenta strategie) insa in majoritatea cazurilor experienta in domeniul disciplinelor de real constituia un avantaj. Lucrul asta mi-a devenit destul de evident in ultimii ani, motiv pentru care a inceput sa ma intereseze din nou si singura disciplina reala pe care nu o prea inghiteam si anume fizica (se contrazicea cumva cu viziunea mea asupra lumii) chit ca nu-mi va folosi vreodata la job in mod direct.

Discutia a pornit de aici unde afirmam ca stoparea unor discipline la un nivel minim in anumite sisteme de invatamant blocheaza viziunea viitoare a tinerilor invatacei. Evident, in Romania exista o obsesie nesanatoasa a parintilor si profesorilor pentru matematica si stiintele reale dar trecand peste handicapurile autohtone, chiar si acel minim de matematica din scoala generala (care tinde treptat spre 0) aduce un plus in gandire. Reducerea la absurd, regula de trei simpla, operatiile cu multimi sunt genul de lucruri pe care le repeti atat de des incat iti devin un reflex de gandire.  Probabil unii se intreaba la ce le-ar ajuta tot tambalaul asta daca ar vrea sa se faca scriitori sau pictori ? Pai la multe, daca stam sa ne gandim ca mai tot ce inseamna perspectiva si tehnica artistica are la baza geometria, daca observam ca majoritatea romanelor au o structura fixa si implica relatii de simetrie , etc. Relatiile sunt de multe ori implicite insa succesul unor sustinatori ai tehnicii explicite precum Leonardo Da Vinci poate sta drept contraexemplu. Sa nu mai vorbim despre Descartes…

Desigur, ar fi eronat sa spui ca lipsa ”metodei” este un handicap insa in anumite conditii lipsa gandirii strategice inseamna dezorganizare.  In media si comunicare de marketing adica in jurnalism, PR si publicitate diferenta dintre cei care lucreaza la inspiratie si cei care au strategie este evidenta. Inspiratia si imaginatia sunt nepretuite insa nu se intampla prea des ca ele sa fie singurele care asigura succesul.  Dintr-un copywriter/textier care sta cinci zile pe un text pentru a-l face sa straluceasca si unul care e in stare sa disece rapid problema , sa scoata esentialul si sa vina cu ceva la obiect (dar nu neaparat incredibil) al doilea este intotdeauna de preferat. Nu de alta, dar sansele de a-ti dovedi forta creativa sunt rare iar atunci faptul ca stii care-s caile batatorite te ajuta mult mai bine sa le ocolesti.

Revelatiile nu sunt un lucru rau dar vin rar si trebuie intotdeauna sa se sprijine pe o munca anterioara. Sunt slabe sansele ca gandindu-te la nimic si stand in fund la birou sa-ti vina brusc o idee geniala. Dupa analiza, disecare, particularizare si generalizare si multiple alte operatii cu fond matematic ai mult mai multe sanse sa gasesti sclipirea, acel amanunt care ti-a scapat, reuniunea multumilor de pe foaia de hartie. Nici macar nu-i vorba de acele matematici predate de profi mai mult sau mai putin pasionati ci pur si simplu de matematica mintii, un exercitiu pe care multi il refuza avand scuza unei imaginatii supraestimate.

Sa revin totusi la problema de baza : metoda este in continuare o raritate la angajatii din Romania. De la Guvern la restul de bugetari pana la multinationale exista o masa de oameni carora le lipseste gandirea strategica si dorinta de a o dezvolta. La noi se lucreaza pe idei, pe inspiratie, pe estimari cat mai aproximative si pe dat cu parerea. E usor sa te plangi ca ”nu merge nimic in tara asta” cand tu habar n-ai cum si care ar fi pasii reali pentru a atinge un scop si mai ales care-i scopul ala.  Sunt convins ca in marea de imbecili exista si cativa politicieni cu intentii bune dar cu scopuri ambigue si lipsa de metoda. Din pacate, la cum se prezinta noua generatie nu cred ca vom avea strategi desavariti la putere prea curand.

P.S : Am aflat la ce anume se face reclama prin oribilitatea aia de spot radio in care o voce pitigaiata urla ”Dum dum dum, Sarmale !”. Este vorba de o campanie initiata de CNA si IAA pentru a sprijini mancatul sanatos (”putin din fiecare”- citat din spot). Cand salariile unora n-au mai venit de luni de zile iar dieta cu parizer si cartofi prajiti e la mare moda, o astfel de campanie nu face decat sa-mi intareasca anterioara convingere in lipsa de ”metoda”.

P.S 2 : Daca aveti chef de un site de tip glumita idioata care traduce si retraduce din Engleza in Japoneza, incercati http://translationparty.com/

Vlad Stoiculescu: Bai, as fi ras in liceu dar am avut si o profa tembeloid dementa si sa fim seriosi, am facut o facltate de Jurnalism,..scary people here + cativa geniali gen un nene care s-a lasat in anul II ca deja castiga 1800 euro ca web programmer la Adobe, una care facea tone de bani din database programming, etc…

36 COMMENTS

  • Titlu ales slab, din punctul meu de vedere, dar ți-ai exprimat opinia într-un mod plăcut și ușor de înțeles.

  • Ai dreptate, e cam agresiv titlul dar nu prea mai am ce-i face (chiar daca-l schimb, in RSS va ramane cel vechi si am destui abonati care nu vor observa schimbarea)

  • Lipsa asta de metoda duce la lipsa iesirii din criza cat mai repede. Pentru ca guvernul nostru n-are metoda, are doar bancnota…

    Cat despre diete, e mai la moda clasica apa cu paine si vinete. Asta pentru vara……

  • Încă circulă prin facultate mitul conform căruia absolvenţii de uman (filologie, în special) sunt avantajaţi. Eu sunt de acord cu argumentarea ta, gândirea logică şi structurată se deprind pe filiera de real, iar, în media şi comunicare, un raţionament organizat este mai important decât creativitatea. Drept dovadă, cei mai mulţi dintre colegii mei de an sunt absolvenţi de mate-info.

  • Ma asteptam sa amintesti lucrarea lui Descartes dar n-a fo sa hie.. Fizica a fost subiectul meu preferat, in ciuda unui prof dement, Iosif Sever Georgescu.

    Ce am remarcat eu ca lipseste multora este o intelegere a pasilor de problem solving:
    1. define problem
    2. analyze it
    3. generate / brainstorm solutions
    4. pick 1 solution + plan B
    5. implement + document
    6. evaluate + move on

    Fiecare pas are importanta sa. Si totusi, in consulting, in scoala, in debating, in bloguri, vad deseori oameni care nu definesc problema sau subiectul si-apoi pierd ore, zile, saptamani sau o viata-ntreaga alergand dupa Monstrul Colombre. Altii o definesc bine, dar sar la solutii fara a analiza sau a-ntelege, si ca urmare solutiile lor nu se refera la problema. In majoritatea rezolvarilor de probleme nu se genereaza suficiente solutii (sau solutiile generate nu sunt imaginative), oamenii incercand sa proiecteze pixuri imponderabile cand un creion ar fi suficient.

    Ce sa mai – chiar in ipoteza ca problem solving (ca si logica) s-ar preda la scoala, este putin probabil ca s-ar lipi de studenti, pentru ca majoritatea pur si simplu nu au increderea in sine necesara pentru successful problem solving.

  • Zamolxis : Am vrut sa-l amintesc pe Descartes dar am zis ca voi complica lucrurile. Cred ca o sa-l mentionez totusi pe post de innuendo. Era oricum exemplul favorit al profului meu de mate din liceu care tot repeta fraza ”Unii n-au destula imaginatie pentru a urma matematica”.

    De multe ori lipseste complet partea de definire a problemei. Este doar o constientizare partiala urmata de un ”Bai, hai sa facem bai !”

    Dyna : La TV, Moraru ne-a tinut o prelegere despre cat de tari sunt absolventii de real 🙂

    Marius : Apa plata cu lamaie 🙂 ?

  • As tinde sa cred ca matematica din generala ajuta inca si mai mult e suficienta (desigur daca nu iti doresti ca profesie tocmai matematica; dar vorbim de alt context aici). Poate am avut eu noroc sa am profesor extraordinar de matematica, dar desi iubeam materia m-am dus la uman. Desi pare greu de crezut – oare? – la Drept trebuie foarte multa matematica si metoda (asta e deja logic). Eh, nu doar ca nu sunt cu nimic dezavantajata cu fata de cei de la real, ci sunt cu mult peste majoritatea. Pana la urma e foarte mult si o chestie de inclinatie si de inteligenta analitica, pe care poti sa le ai ori ba. Asa ca nu, nu un profil de uman ori real iti va oferi asta, ci insasi capacitatea innascuta si antrenata de a dobandi si apoi folosi niste cunostinte. Desigur, pentru multi un profil real unde li s-a turnat matematica in cap cu unitatea de masura numita butoiu’ de 100litri au sanse mai mari sa atinga un anumit nivel in a-si dezvolta metoda. Mie insa mi-e clar – si din experienta – ca totusi un procent mai mare il are modul in care iti functioneaza creierul (daca iti functioneaza, caci la multi am impresia ca uneori intra pe pause; ori nici n-a pornit vreodata…)

  • Articolul tău îmi aminteşte de un prof de psihologie din facultate şi cursul lui, intitulat sugestiv:
    I.P. II c10 – Rezolvarea de probleme” Don’t ask why :)) .
    Şi nenea meu profesor zicea tot ceea ce zamolxis amintea mai sus:
    *identificarea problemei
    *gestionarea unor eventuale răspunsuri
    *eliminarea răspunsurilor outgroup
    *alegerea unui răspuns din cele rămase
    *verificarea validităţii (nu de construct 🙂 )
    *aplicarea răspunsului
    *aşteptarea rezultatului.

    Sau oricum ceva de genul, nu-mi amintesc cu exactitate paşii, dar decurgeau tot în acest fel.

    Hai să o aplicăm pe România:
    *identificarea problemei – ERROR, too much load. 😉
    *gestionarea unor eventuale răspunsuri – response zero 😐
    *eliminarea răspunsurilor outgroup – error, malfunction.
    *alegerea unui răspuns din cele rămase – are you kidding me?
    *verificarea validităţii (nu de construct 🙂 ) – access denied.
    *aplicarea răspunsului – error!
    *aşteptarea rezultatului – still waiting.

    🙂 Ia-o ca pe o glumă sau mai în serios, însă e tristă situaţia. Şi mă gândesc totuşi că poate e nevoie de psihologi în ţara asta, doar că ţara încă nu ştie. 🙂
    Şi e nevoie şi de oameni calculaţi – măcar 3 la 10 000 de locuitori. Unde sunt prea mulţi visători, viaţa-i scurtă şi nu chiar atât “de vis”, cum o cred toţi.
    Plecând de la premisa că “speranţa moare ultima”, aşteptăm deci TREZIREA. 😀

  • Si totusi, good problem solving implica mai mult decat un strong math background. Mai mult, daca experienta / pregatirea ta accentueaza prea mult o anumita parte a cunoasterii umane in detrimentul celorlalte, si solutiile tale vor fi biased in acea directie. When all you have is a hammer, everything looks like a nail.

    Sistemul educational romanesc a pus traditional accentul pe mate, iar noi, majoritatea celor care salasluim online, suntem si mai inclinati in directia asta.

    Cred ca este bine pentru viitor sa se accentueze si valorile uman(ist)e in educatie, dar fara a lasa balta mate si logica.

    Studiul limbilor straine si al literaturii ar trebui inceput mai devreme, ar trebuie sa platim mai mult educatorii din “early childhood education”, ar trebui sa tinem mai mult timp copiii mici in scoala si-ar trebui sa le bagam mai multe-n cap, de la varste mai fragede.

    A pune accentul numai pe mate e la fel de nociv cu a accentua numai literatura, de pilda.

  • Zamolxis: ai dreptate. Ştim cu toţii că un sistem bun=echilibru în toate.
    Dar cine i-ar sili de mici pe copii să citească literatură “grea”? Te limitezi la a deschide apetitul pentru literatură, nu la a suprasatura nevoia de carte existentă azi.
    Ce-ar fi să dăm unui copil să citească Istoria Limbii Române de Călinescu? Până în liceu nu se bagă nimeni la ea.
    În plus, studiile psihologice arată că între 8 şi 12 ani copilul învaţă raţionamentele, deci va învăţa uşor matematica, să zicem. Pe când o lectură trebuie să fie progresivă, abia după vârsta de 15-16 ani adolescentul va fi capabil să studieze literatura. Pentru că în fond, asta şi implică: lectură şi studiu.

    Fiecare materie este importantă, din cauza asta nu sunt de acord cu ideea că doar una contează. Contează toate în primii 12 ani de educaţie şcolară. După asta, alegi dacă o iei spre uman sau real.

  • Salut! Ai primit distinctia Blogul de Aur de la blogul meu.

    Felicitari!:)

  • Roxana, parerea mea e ca-i mai bine sa ai cerinte un pic peste abilitati decat in urma lor. Un astfel de sistem competitiv va lasa poate mai multi copii in urma, dar va impinge inainte mult mai multi. Platind cadrele din invatamant mai bine si gasind o formula de a tine parintii informati si “investiti emotional” in proces ar asigura ca numarul victimelor (cei ramasi in urma) sa fie minim.

    Nu stiu daca solutia este sa bagi pe gat copiilor literatura grea (inclin sa cred ca nu ar fi un dezastru), dar este un dezastru clar sa dezbraci programa de orice este challenging.

  • @Krossfire – neah, nu apa plata cu lamaie. Lamaile is mai scumpe ca vinetele 🙂

  • Buna asta cu matematica. Te ajuta la a avea logica in ce incerci sa spui si te ajuta si la piata.

  • Eu as introduce in programa scolara sahul, de preferat in locul religiei. Pe vremea mea existau orele de dirigentie si politica… si tabla de joc magnetica. 😀

  • Cred ca dai importanta prea mare matematicii ca element de cultura generala (scoala asta face). Sunt o groaza de notiuni matematice care se invata foarte mult si care nu vor folosi niciodata omului cu un servici in afara cercetarii sau a domeniilor de nisa. Ma refer la matrici, ecuatii de gradul 2, 3-6, determinanti, integrale (duble, triple, etc), algebra din liceu, trigonometria si multe altele. In schimb, se insista prea putin pe lucrurile imediat folositoare, ca geometria, care iti dezvolta intelegerea asupra formelor si chiar o anumita vedere in spatiu.
    Fizica este iarasi o stiinta mai utila decat matematica, mai ales domeniile imediat aplicabile, precum mecanica, termodinamica si electricitatea.

    Matematica pe care am invatat-o nu mi-a folosit la nimic, in schimb fizica si chimia m-au facut sa inteleg lucruri despre fenomenele din jur, precum fulgere, reactii chimice de zi cu zi (de exemplu ce se intampla cand bei “bicarbonat”), de ce se incalzeste mancarea in cuptorul cu microunde, diferenta intre curent continuu si alternativ, undele radio, sunetul, lumina, cum functioneaza un televizor cu tub sau LCD, etc. Prea putin se invata la astronomie planetele sistemului solar si lucruri despre cosmos. Lucrurile astea dezvolta gandirea mai mult decat matematica, pentru care putina lume are abilitati specifice. Scoala noastra e un generator de ignoranta, din pacate. Probabil asta se si doreste.

  • Arana : La Drept imi pare normal sa-ti foloseasca mai ales ca logica discursului se bazeaza pe operatii de sorginte matematica.

    Roxana : Problema Romaniei este ca nu e problema Romaniei ci a romanilor. Economia merge bine ca sistem si de capul ei, atitudinile, credintele si ”retardarea” (I just had to use it) noastra sunt cele care ne tin cu-adevarat in loc.

    Zamolxis : In ce sens sa tinem mai mult copiii la scoala ? Daca te referi la introducerea unui sistem unde in primary course intri de pe la 5 ani si treci de fapt la o gradinita avansata iar profesorul actioneaza ca ghid nu doar ca ”masinist”, sunt de acord. Daca e vorba de a mari inutil numarul de ore e destul de greu si cred ca plasarea unor cursuri in extracurriculum ar fi mai ok.

  • Bogdan : Multumesc, voi incerca sa preiau si tagul 🙂

    Roxana : Nu stiu cu Istoria lui Calinescu cat ar fi cazul sa citeasca o serie de clasici reali ai literaturii universale pana sa li se bage pe gat tone de maculatura romaneasca.

    Zamolxis : Uita-te putin la topicul asta si la cum a degenerat…pe cracked : http://www.cracked.com/forums/index.php?topic=49336.0 (bine, am inceput prost al naibii pentru un forum american)

    Marius : Ca multe altele de fapt.

    Vreauultimulloc : Da, dar depinde cum ai interiorizat-o si de unde (nu-i nevoie neaparat de scoala)

  • Drace : Poti introduce orice in rolul unei ore de indobitocire pana la urma 😛

    Sirg : Pai sincer, o buna parte din fizica de liceu era inaplicabila in practica (adica mai toate problemele daca ma gandesc bine) insa o buna parte din mecanismele teoretice aplicate ajuta mai tarziu la eliminarea ”misterului” din jurul unor fenomene. Exact la fel e si in matematica. De acord, matricile & co nu o sa-ti foloseasca foarte mult dar nici circuitele cu 20 de increngaturi daca nu esti in domeniu. Vei ramane cu operatiile si logica de baza matematica (aplicata si in fizica), cu o serie de cunostinte de baza de mecanica si electricitate, etc…

  • Ai prins bine (si adaugat la) ideea cu tinutul copiilor in scoala. 🙂

    Noi doi parem s-avem opinii foarte asemanatoare si nu vreau sa pierd prea mult timp asupra punctelor in comun, care-s mai multe decat cele ne~

    E-o chestie – esentiala pentru mine – unde parem sa le-avem diferite: talentul. Eu nu prea cred ca exista talent, cel putin nu in masura general acceptata. Voi scrie cat de curand pe tema asta, dar in general, educatia de mic copil si ce deprinzi in familie au o pondere mult mai mare in formarea cuiva (fie savant, fie borfas) decat zestrea genetica. Iata de ce, cand vorbesti despre fortarea in patul procustian care se-ntampla in scolile generale, eu o vad nu atat ca pe un system failure de a-i lasa pe cei mai buni s-o ia inainte, ci mai degraba ca pe-un system failure de a-i impinge-n fata pe cei ramasi in urma. Si asta s-ar putea face, poate, incepand mai devreme.

    Dar desigur, impartirea de premii tuturor este o greseala si un mod de a “give up”; adica, “nu putem sa-i invatam pe toti, hai macar sa-i facem sa se simta bine!”

    Exista de asemenea si posibilitatea ca un sistem educational perfect sa nu poata compensa pentru (anti)educatia primita intr-o familie de giboni. Chiar si-n varianta asta, avem contraexemplul Finlandei.

  • Un offtopic mic mic mic (promit sa nu se mai intample de prea multe ori)- ai o leapsa cu carti de la mine. Mi-ar placea sa o accepti.

  • Zamolxis : Mai aveam un coleg care gandea exact la fel ca tine el fiind ”self made”. Ce a fost ciudat este ca dupa o vreme toata lumea ii spunea ca are un real talent la programarea pe obiecte avand o viziune anticipativa (simula mental) cum nu multi aveau !

    Cum spuneam, pe topicul ala am vazut ce mentalitate dubioasa are un profesor american ce accepta fara nicio problema sa puna un om foarte talentat langa unul vag handicapat mizand pe ideea ca un pusti de 10 ani intelege ca profesorul are intentii bune.

    Finlanda e top notch la nivel European. They’re special 😛

  • Lol, eu voiam sa-t raspund la postul cu fereastra 🙂

  • Nu prea sunt de acord cu teza ta legat de importanta matematicii (in scoala). Matematica dezvolta gandirea abstracta, in schimb fizica raspunde unor probleme sau intrebari foarte comune, la care majoritatea nu afla decat foarte tarziu raspunsuri. E mai util sa stii de ce curentul electric de la priza poate fi letal, sau de ce plutesc unele obiecte in apa decat sa stii sa rezolvi ecuatii. Eu nu contest ca matematica poate fi interesanta si “frumoasa”, doar ca alte discipline, (fizica), chimia, biologia, anatomia (!) sunt mult mai importante si ma refer la notiunile de cultura generala, nu la cele avansate. De exemplu, nu am mentionat mecanica cuantica sau chimia organica.

    O problema mai de fond e ca sistemul de la noi nu te lasa sa iti alegi de mic materiile, in functie de abilitatile pe care le arati. Nici la facultate nu poti alege, decat intr-o masura f mica materiile care te intereseaza. De asta nu avem oameni pasionati de ceea ce fac, pt ca de mic esti pus intr-un pat al lui Procust, un calapod pentru toata lumea care include aceeasi programa si materii.

  • Da, si asta e o problema. Foarte putini realizeaza ca dupa generala+liceu capacitatea de a asimila cultura generala solida se diminueaza puternic.

  • Agree…In Ro, mai ales in politica mi se pare ca deciziile se iau aproape arbitrar. Prietenii nostrii, cu mici exceptii, nu cred ca au auzit de asa numitul proces de ‘Decision Making’ si implicit nu prea au metoda. La Mate(as adauga programare), ai dreptate este utila, evident complementata cu practica multa, studii de caz etc…Si tot apropo de metoda, mi-a zis fratimiu ca Ro. a iesit pe locul 3 la Internationala de Mate. Intamplator, stiam precis ca Ro. a iesit pe 13, ca si anul trecut. In sfarsit, am facut pariu si, culmea, amandoi aveam surse: el site-ul antena 3(care inghitise stirea de la Gandul), iar eu de pe site-ul oficial al Olimpiadei 09 si site-ul universitatii unde s-a tinut Olimpiada.Guess who won:D
    Concluzia: Exista si in presa, din pacate, ‘personalitati’ care nu au metoda. Dar deloc.

  • “O problema mai de fond e ca sistemul de la noi nu te lasa sa iti alegi de mic materiile, in functie de abilitatile pe care le arati.”
    Şi totuşi,până acum tocmai problema asta s-a discutat ,mai ales pe blogul lui zamolxis:când ai posibilitatea să alegi dintr-un număr mare de materii,eşti tentat să dai la o parte obiecte care te-ar ajuta într-adevăr să ţi formezi cultura generală.Mie,spre exemplu ,mi-a plăcut fizica,dar sunt convinsă că dacă m-ai fi pus să aleg dintr-a cincea ce vreau să studiez,materia asta aş fi respins-o categoric,pentru simplul fapt că nu mi-ar fi plăcut cum sună(sau că auzisem că profa e rea).

    Drace:”Eu as introduce in programa scolara sahul, de preferat in locul religiei” E o idee foarte bună,poate chiar mai bună decât istoria religiilor sau educaţia morală,propuse de mine.Cu toate astea,nu vreau să-mi imaginez reacţia popimii sau a unor profi de religie la astfel de propuneri.
    Şi scuze de off-topic,dar tot suntem prin zona asta- nu credeţi că ora asta de educaţie religioasă ar trebui să cuprindă şi un fel de educaţie sexuală?Cel puţin la noi în liceu se discută(adică se aberează) mult despre proiecte în genul,dar nimeni nu pune nimic în practică,pe motiv că “informaţia stimulează”,sau “nu avem loc în program”.

  • miruna: stai, ca nu-i chiar asa aici in Canada. iti poti alege ce cursuri vrei, dar trebuie in fiecare an sa ai un numar minim de credite (i.e., cursuri completate) la diverse materii de baza si care nu sunt des alese, cum ar fi mate si altele.

  • @miruna — nu spuneam sa lasi libertate totala, dar se presupune ca din clasa a 8-a in sus ar trebui sa ai idee despre drumul pe care vrei sa il apuci, sau mai precis, pana atunci trebuie sa fie clar ce abilitati ai, la ce esti mai bun ca media, si sa urmezi acel drum.

    Pt un viitor fizician, materii precum filozofia sau istoria sunt de mica importanta, trebuie sa fie optiunea lui daca vrea sa le studieze sau nu. Problema e ca in timp ce ar invata la filozofie, el ar putea folosi timpul ca sa aprofundeze ceva la fizica, etc..

  • E corect ce spui tu, cei care stau si sunt loviti de o inspiratie divina sunt extrem de putini, trebuie si ceva munca (sau mai bine spun trebui un minim de munca) pentru a ajunge la un rezultat.

    “La noi se lucreaza pe idei, pe inspiratie, pe estimari cat mai aproximative si pe dat cu parerea.” Eu as adauga ca se lucreaza intr-un procentaj de 99% in acest mod.

  • Ciolanus : Aproximarile procentuale sun aproape inutile din moment ce intr-o super cladire de birouri gasesti 2-3 oameni care sa lucreze metodic iar in firmele mici uneori niciunul.

  • Ii respect pe cei care muncesc enorm si ii invidiez pe cei care sunt cu adevarat genii, au pur si simplu o anumita chestie in sange. Am cunoscut doar doi oameni care sa aiba sclipirea aia… si, nu stiu cum sa explic, dar e cu totul altceva. Si mi-am dat seama de o chestie: geniul e observabil doar daca se si munceste in directia respectiva. Nu mult, dar cu interes. Adica li se rupe pana cu putin inainte de deadline, dar asta nu e un dezavantaj, iar in momentul in care se apuca de lucru, ajung sa fie prinsi… Mai mult, nu prea au momente sa ezite. In orice caz mult mai putine decat altii care au invatat o metoda lucrand in draci. Pentru ca pur si simplu simt metoda aia.

    Referitor la ce si cata matematica se face la noi. In liceu am fost la clasa de mate-fizica, bilingv engleza. Matematica s-a facut bine, cat s-a facut, alea 7 ore pe saptamana. Mi-ar fi placut totusi sa se faca mai mult. Mi-ar fi placut sa facem si ceva info. In toti cei patru ani de liceu nu am vazut un calculator. Am facut cerere pentru ore suplimentare de info, respinsa pe motiv ca eram clasa cu cel mai mare numar de ore din liceu. Adevarat, dar am avut o groaza de materii care nu stiu sa se mai faca la altii. Bun, materii cum ar fi astronomia (desi la asta am fost impinsi spre studiu individual si mie nu mi se potriveste asta – am nevoie de interactiune, sa imi explice cineva, sa ma ghideze sa experimentez ca sa ma prind cum stau lucrurile, sa fie cineva acolo daca am intrebari) sau geologia erau utile si interesante, dar ni s-au bagat pe gat ore de filozofie, latina, religie.

    Am terminat fac. de mate-info, sectia matematica. Si am acelasi sentiment insa mult, mult mai intens cum ca materia a fost diluata rau, ca mi-ar fi placut sa fac mai mult, ca sunt o tona de chestii pe care mi-am imaginat ca o sa le facem la o anumita materii si despre care au fost amintite doua cuvinte pe fuga. Si nu e doar matematica. Sunt o multime de directii care mi se par interesante, dar parca stiu atat de putin si totul evolueaza si niciodata nu voi sti suficient.

  • Geniul este intr-adevar usor de recunoscut dar greu de inteles si apreciat, motiv pentru care majoritatea geniilor din RO sau a oamenilor cu potentialul asta este clasificata ca facand parte din tagma nebunilor simpatici, dar ignorabili.

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire

Un simplu haiduc al cuvintelor.

Related Posts