Drepturi si Delir

Am evitat până acum să discut despre cum trei milioane de „cetățeni” ne cheamă să negociem dreptul la fericire a câtorva mii de oameni, dar…

Zilele trecute, dând să ies de la metrou, am fost oprit de un puștan de maxim 20 de ani, care voia să-mi dea o hârtie și să mă convingă să-i „promit” că voi vota „ce trebuie” la referendumul de pe 6 și 7. Deși mi-ar fi plăcut să-i explic că, împărțind pliante pentru echivalentul organizațional al lui Gheorghe Funar, nu face decât să-și compromită tânăra imagine, am ales o altfel de abordare. Una pentru bărbați tradiționali!

I-am spus că mă mai gândesc… dar și că-i stă bine tricoul ăla și că nu e nimic greșit dacă folosește niște mascara pentru sprâncene la vârsta lui. E bine să-și scoată ochii ăia albaștri în evidență! Nu știu de ce, dar voluntarul s-a mutat la altă gură de metrou…

Revenind însă la subiect. Când nu sperii militanți pentru familii fictive cu glume stupide, fac mici pauze de gândire. Iar subiectul referendumului ăstuia chiar necesită una. Dacă trăiți în aceeași bulă cu mine, sunt convins că ați primit deja destule argumente contra și poate și câteva pro-referendum. Și dacă pot ierta votul celor mai în vârstă, cărora nu le poți cere o adaptare completă la context, înverșunarea unor puștani e dureroasă.

Principalul motiv pentru care evenimentul ăsta ne va scădea ca națiune în ochii tuturor pare a fi faptul că o groază de oameni care nu înțeleg nimic din sexualitate au decis brusc să interzică dreptul la fericire a unora care și-o exprimă. Spun „drept la fericire” pentru că genul ăsta de referendum nu face decât să interzică trăirea unei relații (afecțiunea liber exprimată, până la urmă) și eventuala căsătorie (manifestarea ei legală).

Nu va interzice sexul ăla de care par atât de dezgustați puritanii. Nu l-a interzis în România comunistă (cand suspiciunea de „homosexualitate” era o armă folosită de regim) și nu l-a interzis nici în Arabia Saudită. Sexul se întâmplă, indiferent de cum își imaginează Marioara de la secretariat că ar trebui să fie, iar pentru cineva implicat într-o relație, ținutul de mână e mai important decât orgiile în public. O spun din perspectivă heterosexuală, dar n-am de ce să-mi imaginez că e diferit pentru alții.

Altfel, sunt mulți și cei care susțin că interzicerea prin Constituție a unui drept nu are sens, cât timp el nu e oricum prevăzut în Codul Civil. Sigur, e un punct valid, dar iată alte câteva puncte care poate v-au scăpat…

1. Coaliția pentru Familie e o organizație conspirativă. Nu serios, Soroș ar fi gelos! Pe 20 aprilie, Forumul pentru Parlamentul European a publicat un raport independent intitulat „Restaurarea Ordinii Naturale”. Raportul este concentrat pe un document numit „Agenda Europa”, adresat tuturor organizațiilor de tip CPF. Documentul urmărește “limitarea drepturilor fundamentale legate de sexualitate și reproducere” și conspirarea pentru punerea ei în aplicare prin intermediul referendumurilor și a altor artificii legislative. Coaliția pentru Familie e citată de mai multe ori în el, iar dacă aveți chef să-l citiți, documentul se găsește aici.

De altfel, acum un an, Vice (poate nu cea mai sigură sursă de informații) a găsit câteva legături destul de solide între CPF și organizații rusești. În plus, e de remarcat și că aceeași Coaliție pentru Familie nu are efectiv personalitate juridică, fiind formată din mai multe ONG-uri, precum Alianța Familiilor, cei care angajează voluntari, sau APOR, o organizație care se promova recent pe spatele olimpicilor români și unde activează tipul ăla, Liana Stanciu. Susținătoare (dar nu și membru) pare a fi și APC, o falsă organizație de protecție a consumatorului care se ocupa până recent cu interzicerea cuvântului „califat”. De remarcat e că o parte din „tradiționaliștii” ăștia au distrus și singura strategie educațională din ultima vreme (strategia de educație parentală) care avea cât de cât sens…

Prin urmare, niște neni și tanti cu batic, cu o agendă prestabilită și care juridic nu există, au ridicat o țară întreagă la vot. Că veni vorba…

2. Nici acum nu e foarte clar ce votăm. Mulți fac referendumul să pară ceva care se rezumă la dreptul la căsătorie a persoanelor de același sex sau la o definiție conservatoare a familiei (una care exclude mamele singure, cel mai mare pericol pentru România). Ați văzut însă care e întrebarea de pe buletinul de vot? Ei bine, întrebarea este: “Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”

Dar stai, vor zice apărătorii dreptului omului de a fi prost, există și o lege în sensul ăsta! Da, chiar există o lege care stipulează ca întrebarea de pe buletin să fie ambiguă și formulată la modul ăsta, pentru a nu influența votanții. De acord, dar aceiași lege nu interzice materialele informative, auxiliare sau măcar explicarea asumată a modificărilor curente din Constituție. Dat fiindcă prin 2016, CPF a încheiat protocoale cu PSD, ALDE, dar și cu PNL, e dreptul oricui să-și pună întrebări. Mai mult, dacă luăm în considerare și raportatele (dar neconfirmatele) tentative de fraudare…

Dacă vi se pare că speculez, ar fi interesant să comparăm Constituția noastră cu cea a Belgiei. De ce? Pentru că acolo sunt complet interzise referendumurile pe motiv că orice problemă de genul ăsta polarizează inutil populația, populație care a avut deja un cuvânt de spus pe tema asta, la vot. Nu de alta, dar belgienii nu vor să creeze vreun… precedent periculos!

3. Nimeni n-a validat oficial ălea 3 milioane de semnături. Sigur, asta nu invalidează complet demersul (o inițiativă cetățenească are nevoie doar de 500 000 de semnături, din mai multe județe) dar, asa cum spunea și Eftimie, e bizar că nimeni n-a ridicat serios problema. Semnăturile pentru „Fără Penali în Funcții Publice” vor fi evaluate draconic, după ce, în anumite locuri, au fost împiedicate să apară. De altfel, Shere Marinescu, unul dintre cei mai vocali și vizibili reprezentanți USR spunea că nicio primărie dintre cele vizitate de el nu cunoștea procedura de validare a unor astfel de semnături!

De fapt, singurul lucru validat legal până acum este cazul Coman-Hamilton, care susține exact opusul ideei din referendum.

Dacă ați citit până aici fără să vă fure homosexualii copiii (apropo de celebra afirmație a lui Leon Dănăilă și de faptul că în România chiar poți adopta un copil fără să fii într-o căsnicie), citiți în continuare, că mai e…

4. Puterea este mult prea implicată în referendumul ăsta. Pe lângă conferințe în care membri PSD au explicat că trebuie să ducem referendumul peste tot în lume, actuala putere pare să fi angrenat și întreaga administrație. Atât de tare, încât școala a devenit principalul mediu de propagandă pentru delirul ăsta (cum a mai fost, de altfel). De parcă ăia micii vor merge acasă și vor spune cu lacrimi în ochi: Mami, votează ca mie să nu-mi placă de Gheorghe!

Aici am și o poveste: un profesor dintr-un cunoscut liceu de provincie îmi povestea recent de calvarul prin care a trecut, odată ce a remarcat activitatea propagandistică a unor colegi. Deranjat de prezența unor afișe care îndemnau niște micro-adulți să “voteze DA”, de parcă un copil de 17 ani înțelege perfect noțiunea de familie, profesorul nostru a fost chemat în cancelarie pentru interogatoriu. În cadrul ședintei, i s-au imputat și teribilele asocieri cu mișcarea #rezist și alte forme de crimă-gândit. Culmea, șefii inchiziției au fost tocmai genul de profesori ale căror materii ar trebui să apere rațiunea.

Același profesor a aflat cu ocazia asta că homosexualii nu se nasc așa, ci sunt „creați’’ și că orice optică care ar denigra puterea e o „optică deviaționistă’’. Ba, anumite elemente tradiționaliste i-au adus și statistici marca CPF care arătau ca homosexualii sunt aici să distrugă națiunea. Toți șase, câți probabil erau în respectivul oraș. Tot acum, profesorul a aflat și că „articolele lui” de pe Facebook „lezează integritatea ministrului Educației’’. Până la urma afișele au dispărut, dar motivele sunt încă neclare. Culmea, principalul sprijin a venit de la elevi, care păreau să fi înțeles mai bine decât conducerea că angajații din sectorul public se raportează la cetățean, nu la un ministru care se sufocă atunci când fluieră.

Poate că ar fi exagerat să spunem că genul ăsta de acțiuni creează precedentul pentru alte schimbări sociale, dar și pentru o nouă formă de fascism, însă…

5. Genul ăsta de acțiuni creează precedentul pentru o nouă formă de fascism. Vom trece peste faptul că3 milioane de indivizi dintr-o țară de 18 milioane au decis că ne pot impune ideea lor de moralitate și familie. Vom trece și peste faptul c că genul ăsta de idee sufocă aproape complet sfântul „consimțământ” și sfânta toleranță. Într-un final, vom trece chiar și peste bizara coincidență a aprobării referendumului în ziua de 11 septembrie… și tot vom rămâne cu o dilemă.

Umberto Eco, un băiat simpatic și, din păcate, recent decedat, unul care și-a scris lucrarea de licență chiar pe tema esteticii lui Toma de Aquino, a întocmit la un moment dat o listă cu 14 semne ale fascimului, un fascism pe care l-a trăit. Autorul nota că e suficient ca unul din semnele ăstea să fie prezent, pentru a porni o mișcare fascistă.

Printre ele, ar fi de amintit cultul tradiției, refuzul modernismului și considerarea lui a fi „depravare”, apelul la frustrare socială, frica de diferențe, obsesia conspirației, obsesia unui inamic slab și în același timp puternic, fascinația cu banalitatea eroismului, populismul selectiv și apariția unei „voci a poporului”… deja sunt vreo nouă.

Dintre ele, găsesc cultul eroului drept interesant de privit, mai ales când e plin de „familii tradiționale” și de eroi ai neamului printre susținătorii interiori, dar și politici ai Coaliției. Genul ăsta de eroi ajunge până la urmă să atace oameni cu tatuaje în Turcia pentru că diferit înseamnă rău. La fel, într-o țară în care Academia militează pentru interzicerea educației sexuale, ne mirăm când sunt date jos statuile cu sâni mari? Să nu mai vorbim despre menționarea unui eventual #RoExit…

6. Confuzia generată e uriașă. În imposibilitatea de a purta dezbateri coerente, românii au darul de a absorbi bucățele de informație irelevantă, bucățele pe care e greu să le mai scoată cineva din mentalul colectiv. Cu atât mai mult cu cât mulți dintre susținătorii mișcării n-au ieșit vreodată din satul lor.

Astfel Coaliția ne învață că homosexualitatea și pedofilia sunt același lucru, deși pedofilii sunt fantastic de greu de recunoscut. Mai mult, în viziunea lor, violența domestică pare a fi ceva ce ocolește familia tradițională. Acțiunile din ultima vreme ne fac să întoarcem capul de la adevăratele probleme ale familiei românești și delimitează în spațiul public niște idei ca fiind “morale” sau “imorale”, de parcă moralitatea chiar ar fi un subiect facil. La fel se întâmplă și cu conceptul de „normalitate”. Mai mult, genul ăsta de tâmpenii pot face un individ influențabil să creadă că vorbim despre o tendință internațională, în ciuda faptului că în alte țări parteneriatul civil a devenit un drept, indiferent de orientare.

De altfel, chiar dacă au existat suficiente voci lucide în mediul online (inclusiv cea a unui fost preot), e greu să te lupți cu o campanie de marketing care se vede de pe acoperișuri, franzele, din librării, suporturi de lumânări și de la colțul străzii. E greu să lupți cu oameni care nu acceptă niciun fel de feedback. În orice caz, ținta lor rămân votanții „indeciși”.

Dacă celelalte poze au fost luate din spațiul public sau de pe pagina autorilor, pozei de față nu i-am găsit sursa. Dacă o cunoașteți, vă rog să-mi spuneți.

7. Biserica se poziționează (din nou) ca fiind inamicul. Ca de obicei, instituția în mâinile cărora mulți și-au încredințat subiectivitatea și ideile despre moralitate (așa cum se exprima un prieten), dezamăgește pe toate planurile, folosind tactici medievale deamenințare a celor pe care i-a forțat să ia parte la un demers otrăvitor.

Ai spune că ar fi cumva rolul Bisericii să apere tradiții incerte, insuficient validate, dar iată că există țări unde biserica funcționează altfel, ca un ONG preocupat de „binele spiritual” al enoriașilor, ci nu ca un instrument politic decrepit și unicefal. Nu e prima dată când reprezentanții BOR își plasează voit patrafirul în slujba Statului și nu-mi imaginez că lucrurile se vor schimba. Doar că acum biserica avea o șansă fantastică să fie puțin altfel. Poate ultima.

Personal, am decis cu mult timp în urmă și în urma unor întâmplări nu foarte plăcute că nu am nevoie de spiritualitatea clasică (sub orice formă), dar o bună parte din populație are. O parte din populație speră ca, măcar uneori, valorile creștine (printre care toleranța și absența judecăților morale) să se regăsească și în sânul Bisericii. Ca de fiecare dată, hidra BOR le sfărâmă orice speranță că Biserica ar putea fi acel element de rezistență și echilibru pe care-l căutau. De-acum e clar că oricine luptă împotriva status quo-ului național va fi de facto și un inamic al Bisericii!

La un punct, cineva întreba cu aplomb: Ce să le spun copiilor dacă mă întreabă „Tati, de ce se sărută doi bărbați pe stradă?” Dacă îi educi corect, nu trebuie să le spui nimic! Pot să înțeleagă și singuri că dragostea nu e un sentiment care ține de culoarea pielii sau de sexul din buletin. Mai mult, copilul tău poate să gândească și fără explicațiile unui neurochirug anonim care vorbește cu accentul lui Winnie The Pooh. Și dacă pur și simplu nu-i interesează relațiile altora, își pot exprima opinia asta ca noi toți: prin nepăsare.

Pentru restul, nu știu ce sfat să dau, dar prefer ideea colegului Vlad Bogos: sunt două zile în care ne putem abține, dar și două zile în care putem spune NU!

P.S: Să rezum articolul ăsta imens pentru simpatizanții CPF: Dacă un copil vrea o vază roșie, fără valoare financiară sau sentimentală pentru nimeni altcineva, are sens sa-l bați de fiecare dată când întinde mana sau ar fi mai ieftin să i-o dai pur și simplu, chiar dacă tu nu crezi că un copil ar trebui să aibă o vază roșie?

23 Comments

  • “[…] Vom trece peste faptul că3 milioane de indivizi dintr-o țară de 18 milioane au decis că ne pot impune ideea lor de moralitate și familie.[…]” In fraza asta, sincer, cu scuzele de rigoare, se pare ca nu intelegi democratia. De restul nu comentez, pentru ca nu are rost.

  • Salutare!

    Ce voiam sa spun este ca 3 milioane din 18 milioane NU SUNT O MAJORITATE, mai ales cand cifra n-a fost validata. Moralitatea NU E O PROBLEMA A DEMOCRATIEI!

    In plus, dupa ani si ani in care am incercat aproape disperat sa apar “democratia” (de la initiative legislative pana la iesiri in strada), am constatat ca: nu, democratia nu este un sistem care poate functiona in Romania. N-am o solutie coerenta pe moment (sau am, dar pentru mai tarziu) si nu, nu ma gandesc la dictaturi, ci poate doar la oligarhii cu pozitii schimbabile.

    Deci, fraza aia, ia-o asa: In Romania, 3 milioane de oameni N-AR TREBUI SA POATA DECIDE de nicio culoare in chestiuni care tin de morala si familie. Atat.

    P.S: De restul nu prea ai ce comenta, dar fiindca sunt majoritar realitati, nu opinii.

  • Fain articol, man. L-am citit la metrou… problema e ca in 30 de minute de calatorie, de-abia l-am terminat. Nu te-ai gandit sa-i faci si tu un rezumat pentru Facebook?

  • Hmm, permite-mi sa te completez/corectez. 500k de oameni pot declansa un referendum. Despre orice. E normal si natural. Daca eu strang 500k de semnaturi, ar trebui sa pot declansa un referendum sa numim culoare galbena verde si invers. Daca si gasesc destui care sa voteze pentru, prin simpla definitie a democratiei, ar trebui sa se si intample. Repet, despre orice domeniu, concept, etc. Cred ca totusi ar tre sa fie macar constitutional – adica sa nu intre in contradictie cu ce e deja in constitutie (nu sunt specialist in asa ceva). E dreptul tau, si al meu, sa fim pro sau contra ideii/conceptului din referendum. Mi se pare insa total deplasat (repet, cu scuze) sa fii impotriva referendumului in sine. Personal, nici eu nu sunt adeptul conceptului de democratie (nu cu un popor la nivelul de educatie de la noi – si nici a unui popor foarte mare. Democratia e perfecta pentru un grup de specialisti, care nu au alta metoda decat zarul pentru a decide un lucru foarte bine specificat). Dar, repet, suntem intr-o democratie, hai sa ne comportam ca atare. Personal, o sa merg frumos la referendum, si o sa votez NU. A te abtine, sau a considerea ca referendumul e inutil, este doar o ignorare a ideii, si, implicit, te aduce in situatia de a decide 3 milioane (sau cati vin) pentru tine.

  • 1. Da, zisesem si eu de numarul minim de semnaturi, dar si de faptul ca n-au fost validate coerent si ca primarii din multe localitati habar n-aveau care e procedura de validare.

    2. Ce voiam sa subliniez in prima faza e ca nu sunt de acord ca 3 milioane sunt suficiente, incat sa decida intr-o problema de “morala”. As lasa un numar mai mic de cetateni pentru chestiuni de tip “legea forestiera”, dar unul imens pentru a decide cine iubeste (legal) pe cine.

    3. Nu stiu daca ma deranjeaza referendumul ca procedura, cat referendumul asta. Cred ca de-aia voiam sa subliniez “in probleme de morala”, dar asa am realizat si ca mai am mult de lucru la tema asta noua :))

    4. Complet de acord cu argumentele care m-au facut si pe mine sa ma indepartez de un concept pe care l-am aparat un deceniu. Si da, democratia functioneaza la popoare mai… compacte.

    5. Eu o sa stau in fund in prima zi si daca miroase a cvorum, in a doua reped si eu un mare NU 🙂

    Practic, aveai dreptate in ce-mi imputai, doar ca n-am inteles in prima faza unghiul!

  • Referendumul ăsta nu este un moft. El trebuia organizat pentru că așa scrie în Constituție (art 150, 151). Este ultimul pas legal în cazul inițiativei publice de amendare a legii supreme. Există o inițiativă publică, există o lege de revizuire, iar următorul pas obligatoriu dpdv al legii este referendumul. Democratic, legal, legitim și oportun.

    Democrația vine din faptul că un grup de oameni au avut o inițiativă legislativă (nu știm dacă este o minoritate, o majoritate relativă sau o majoritate calificată/absolută, dar democrația este și despre minorități).

    Legalitatea vine din faptul că s-au întrunit criteriile prevăzute, dar mai ales impuse de lege pentru organizarea referendumului.

    Legitimitatea se referă la faptul că numărul celor care au inițiat procedura este suficient de mare (mult peste 500 000 – cât cere legea).

    Oportunitatea este și ea impusă de existența legii de revizuire, după care obligatoriu trebuie organizat referendumul pentru aprobarea sau respingerea ei de către BOBOR. Nu pentru că vrea PSD-ul. Teoretic, socialiștii au altă viziune despre familie și este foarte apropiată de cea a comunității LGBT (Marx, Lenin, Troțki erau foarte flexibili în privința relațiilor). Dar cei care se dau cu curul de pământ că boicotează referendumul o fac, în cea mai mare parte, doar din motiv de PSD.

    În altă ordine de idei, nu este o problemă de morală, ci este vorba despre consecințele juridice ale întemeierii unei familii (de exemplu probleme legate de proprietate, succesiune, descendență, responsabilități intrafamiliale ori față de terți, creditori etc.) Cei care îi dau tare că ”iubirea nu se votează”, bat câmpii. Nu e despre iubire. Iubiți-vă cât de tare puteți, nimeni nu vă poate opri. Și protejați-vă dacă e nevoie.

    … „3 milioane de indivizi dintr-o țară de 18 milioane au decis că ne pot impune ideea lor despre …” (poate fi despre orice). Dacă 3 milioane au semnat tabelele alea, înseamnă că restul de 15 milioane sunt împotriva revizuirii art. 48 din Constituție? Ia! Putem afla doar dacă la sfârșit se numără mai mulți de NU decât de DA. Dar dacă vreți boicot, atunci lăsați așa, ca 3 milioane să fie mai mare decât 15 milioane. Halal logică!

    Din punctul meu de vedere, articolul 48 din Constituție trebuie eliminat complet, din 2 motive:
    1) Constituția nu trebuie să se refere la aspecte ce țin de viața privată. Doar statele totalitare se bagă în viața personală a oamenilor. Sigur, pentru consecințele juridice ale întemeierii unei familii, există Codul Civil. Pentru cei care argumentează că acesta este prea volatil și poate fi schimbat mai ușor decât Constituția, eu spun că așa și trebuie să fie, pentru că și societatea se schimbă de la o generație la alta și mă refer în special la ierarhia valorilor sociale.
    2)Articolul în cauză nu-mi sună bine. Cică „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimțită …”. Dar oare numai prin căsătorie apare o familie? dacă 4 copii rămân orfani, iar unul dintre ei este major și poate să-și întrețină frații/surorile, cu consimțământul acestora, ei nu sunt tot o familie? Sigur, poți spune că ei sunt rezultatul unei căsătorii anterioare. Dar dacă 2 dintre ei sunt copiii naturali doar ai unuia dintre părinții decedați, fără ca acesta, părintele respectiv, să fi fost căsătorit la vremea conceperii celor 2 copii? Sau poate cei 4 orfani sunt luați în îngrijire de către un unchi/mătușă necăsătorit/ă. De ce atunci când vorbim despre familie ne gândim doar la cine cu cine se babardește?

    Așadar, eu voi merge la referendum, dar nu voi vota nici pentru modificarea art 48, dar nici pentru menținerea lui. Poate voi scrie vreo plăcuță suedeză pe buletinul de vot (adresată cuiva, văd eu cui), sau poate voi fi mai matur și voi anula cumva votul. Ca să nu mă plâng a prost că nu e democrație în România.

  • şi dacă vom fi păcăliţi că e deja cvorum şi ne repezim duminică cu NUul ca berbecii?

  • În primul rând, bine ai revenit! Mi-ar fi plăcut ca și pentru tine și pentru rftghost să am un formular de comentarii mai coerent.

    1.Legal vorbind, da… Referendumul nu e un moft. “Moral” insa… de cand e “moralitatea” o tema de referendum? Sigur, intrebarea nu e formulata ca o problema de moralitate, dar discutia acolo se duce.
    2.Democratia este despre multe lucruri, dar nu despre Romania, din pacate.
    3.Da, dar mariajul modern si chiar manifestarea “legala” a iubirii implica fix chestiile pe care le-ai enumerat tu. Si pe care o minoritate spalata pe creier vrea sa le interzica pentru o minoritate si mai… mica.
    4.Da, democratia e si despre minoritati si drepturile lor.
    5.Inca nu avem absolut nicio dovada ca alea 3 milioane de semnaturi sunt valide. De fapt, toate dovezile de pana acum indica un numar real sensibil mai mic. Daca-s doua milioane, nu e o problema. Dar daca-s 400 000 si toate din doua judete + inca vreo 500 000 inventate sau luate de pe alte liste, atunci chiar avem o problema!
    6. Total de acord cu eliminarea articolului si cu rolul real al Constitutiei.
    7. Eu am zis ce voi face: astept o zi si, daca se intruneste cvorumul, actionez in a doua cu un NU raspicat.

  • Boemul: USR a trimis un numar urias de observatori la vot. Sunt curios ce o sa iasa!

  • Deci intrebarea e un cal troian:

    “Sunteți de acord cu legea de revizuire a Constituției României în forma aprobată de Parlament?”

    Really?!? 🙂 Deci cum ii stiu eu pe baetii de bine (increderea mea personala in PSD/ALDE/PNL/Parlament e ZERO), au sa aprobe prin referendumul asta toate tampeniile de care au ei nevoie. De ex sa nu mai ai voie sa spui nimic rau despre ei, sa fie ingreunate la maxim orice proceduri juridice impotriva lor etc. Altfel nu-mi imaginez de ce militeaza asa tare pesedeii pt chestia asta? A, si ca BOR e in tabara pesedeilor nu cred ca e mare surpriza. BOR e infectat de pe vremea lui Ceasca cu virusul socialist/securist. S-au facut frate cu dracu’ sa treaca puntea, dar uite ca s-au contaminat pe drum.

    Spunea cineva mai sus ca referendumul e “oportun” 🙂 Sa nu fim prosti, cum sa fie oportun, in sec 21 cand toata lumea de fapt merge invers. Da, bre. Au voie sa se casatoreasca, sa adopte etc. Ce mare branza? Cate adoptii de copii s-au facut de catre gheiuti in Romanika? Ca nu e crestineste/romaneste si alte prostii de nivel feudal. Sa fim seriosi, de ce ne-ar interesa ce fac doua persoane adulte in dormitor? De altfel mizeria asta poate fi atacata usor: adica tu-mi incalci dreptul la private life? Deci e orice numai oportun nu.

  • Da, de ceva vreme “puterea” ne tot asigura ca “aia e singura modificare din Constitutie”. Ma indoiesc ca ar face ceva la referendumul asta, ci mai degraba ca, de-aici incolo, ar face referendumuri pentru orice prostie si ar introduce treptat si alte modificari.

    PSD are o miza mare in sensul in care isi identifica (din ratiuni practice, nu ideologice) electoratul cu simpatizantii CPF.

    Altfel, da… Biserica Ortodoxa Romana e una dintre singurele biserici din Europa care n-a avut o rezistenta activa impotriva comunismului (exceptii au existat si au fost si inchise pentru asta).

    In primul rand, nu stiu daca stie cineva cate persoane de alta orientare sexuala sunt in Romania. Numarul celor “declarati” e fantastic de mic, iar numarul maxim in majoritatea societatilor mai civilizate e de 4-6% (ma uit la statistici pentru statele mai deschise din SUA, de exemplu). Deci, pentru ca 4% din populatie nu face sex cum facea bunica, e nevoie sa scoatem 18 milioane in strada…

  • Hm, e singura modificare ACUM. Dar surpriza, cand is baetii in sesiune ‘extraordinara’ – au sa gaseasca ei si alte probleme arzatoare. De ex ordonantele alea aprobate noaptea, nu erau ca vezi Doamne saracii din inchisori stau unul peste altul? Si noi trebuie sa fim europeni si sa relaxam pedepsele.

    Deci ma scoate din sarite cat de prosti putem fi ca grup social, ca natie. Cum putem sa luam de buna propaganda asta? Si atatea altele. Inteleg 2-3 ani dupa, Duminica Orbului, ’90 + inca vreo 2 ani sa inghitem tampeniile astora. Dar NU 30 de ani! 🙁

    Am fost s-om fi PROSTI.

  • Pai aia zic si eu… acum formularea nu ne afecteaza. Oamenii astia sunt in stare sa ne bombardeze cu referendumuri si sa profite de aversitatea noastra fata de ele, numai pentru a scapa de puscarie. Pare stupid si prea complicat? Absolut, dar tot asa au fost si celelalte planuri ale lor: important e sa scape toti, nu doar sa scape, ca altfel ar fi aruncat cu mita in stanga si in dreapta, ca pana acum.

    Daca Brucan studia vechile scrieri ale umanitatii, stia ca 20 de ani sunt putini. 40 e minimul pentru schimbarea a doua generatii!

  • Eu as vrea sa stiu o chestie…

    Am fost plecata din tara o luna, si nici doua zile de scandal pe tema asta prin mijloace de transport/ supermarketuri de cand m-am intors mi-au fost de ajuns! Oameni urland unii la altii ca apucatii.

    Cum ati rezistat in tot timpul asta? Sau mi-a murit mie imunitatea la chestiile de gen?

    Serios, am raspuns in germana doar ca sa fiu lasata dracului in pace… 😐

  • Și tu răspunzi uneori în alte limbi pentru a scăpa de semenii tăi :)) ?
    Eu am răspuns în spaniolă și franceză de vreo două ori, dar folosesc mult mai des engleza cu un accent puternic irlandez (nu știu de unde l-am luat). În chineză nu prea merge, că pur și simplu nu semăn.

  • Da! Apropo, “pur si simplu nu seman” mi-a adus aminte de Miss Japonia care nu arata suficient de japoneza pentru japonezi…

  • Japonezii sunt oricum un popor profund xenofob 🙁

  • Nu am răbdare să urmăresc până la sfârșit ce se întâmplă pe înregistrarea video, dar știu sigur că organizatorul poate restricționa accesul după bunul plac… în totală legalitate.

  • Nu și dacă folosești un spațiu public pentru dezbatere și declari conferința ca fiind una cu acces public. Problema nu e că ar fi dat afară un „scandalagiu”, ci că aveau ceva împotriva presei… pe care tot ei au primit-o în sală.

  • Dacă respectivul jurnalist avea acreditare de la organizator, atunci da, înțeleg că se poate simți nedreptățit. Mie mi s-a părut penibil, era evident că participanții la conferință se simțeau stânjeniți de prezența lui și cu toate acestea nu a renunțat nici după ce adunarea a fost anulată. Românilor este evident că le lipsește orice fel de experiență democratică dacă nu pot înțelege că și acei cu ale căror idei nu sunt de acord au dreptul să existe și să se manifeste. Personal sunt dezgustat de tratamentul primit de “pro familie” din partea acelor mișcări care se consideră deschise, liberale, “pro toleranță”…

  • Romanii nu au nevoie de democratie, din pacate. Asta spuneam si mai sus!
    Cat despre jurnalisti: majoritatea sunt paiate ale puterii, asa ca ii prefer pe cei incisivi, chiar daca dorinta lor de a informa corect se transforma uneori intr-un fel de “trolling”.

    Miscarile “Pro Familie” de genul asta, fixate pe promovarea unei astfel de agende (iti spuneam in punctul 1 ca sunt o organizatie conspirationista, FARA STATUT JURIDIC) nu au ce sa caute in UE – mai ales in tari de mana si lumea a treia ca Romania, unde satul ramane principala unitate administrativa. Mai avem pana la o dreapta reala sau o stanga coerenta.

4 Pingbacks

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.