De parcă tu puteai mai bine…

Din păcate, o serie de probleme medicale rezolvabile, dar recurente, m-au ținut departe de blog și de seriile începute și neterminate. Partea bună la concediile medicale neprevăzute e că uneori mai deschizi televizorul, pentru a-l închide cu promptitudine la loc.

Într-unul din momentele mele de slăbiciune televizată, am dat peste doi dubioși care se scuturau reciproc în platoul unei televiziuni certate cu realitatea. Ehh, și la un moment, dat unul dintre ei zice afectat: “Ce, crezi că dacă erai tu la putere acum, în loc de PSD-PNL, făceai o treabă mai bună?”. I-auzi, domne, ce metodă eficientă de a arunca pisica înapoi în curtea noastră! Dacă ăia plătiți să știe ce fac nu sunt capabili de nimic, e în regulă, pentru că nici tu, un om care plătești realmente pentru idioții ăștia, nu ești.

Pe același post, puțin mai târziu, un prezentator încerca să apere echipa de rugby a României pe ideea că sunt oricum “cei mai buni pe care-i avem”. Deci na, practic, dacă nu s-a găsit nimeni să poată mai bine, atunci trebuie să rămânem cu ăștia, nu? Ia să nu mai comentăm noi, ăia care nu ne pricepem la rugby! Doar că, vedeți voi, și dacă nu te pricepi, poți înțelege că dacă iei bătaie cu 56-6 de la Georgia, 57-7 de la Italia, cu 82-8 de la Irlanda, 76-0 de la Africa de Sud, ca apoi să închei cu un magistral 84 la 0 pentru Scoția, habar n-ai ce faci. Chiar dacă nu ai pus în viața ta mâna pe o minge de rugby, ai tot dreptul să te vaiți când o echipă care-și ține complexul sportiv sub cheie și care are un patron înstărit, nu e în stare să facă singurul lucru pe care-l are de făcut.

Ei bine, treaba asta e valabilă pentru aproape orice produs finațat din bani publici sau destinat publicului larg, că e sport, politică sau publicitate. Am menționat-o în mod special pe ultima pentru că, pe vremea când lucram în agenție, foarte mulți creativi se smiorcăiau că publicul le înjură creațiile și că ăia n-au dormit în viața lor pe un PowerPoint. Păi, boss, tu nu ești plătit să faci artă, ci să creezi ceva pentru un public clar delimitat, public care tocmai ți-a zis că opera ta e o mizerie. Deci, cum facem? Îl blamăm că e prost sau încercăm să ne facem singura treabă pentru care suntem plătiți – nu de alta, dar aia cu arta e un job pur imaginar. Cam la fel e și cu celebrul cinematograf românesc, unde dacă vreun tânăr cinefil sau cineast critică monștrii sacri ai berlinalelor, i se spune repede să “facă el ceva mai bun” (ceea ce unii au și făcut, dacă e să fim onești).

Acum, știu că am mai discutat treaba asta cu… 14 ani în urmă și că celebrul “dar nici tu nu poți” nu e altceva decât un banal atac ad hominem. Problema e că speram ca odată cu schimbările ultimei decade, să înlocuim celebrul “ia să te văd pe tine cum faci” cu “hai să vedem ce soluții sunt pentru problema asta”. Nu de alta, dar ideea că dacă cineva nu poate mai bine, atunci nu există mai bine e ce ne-a ținut peste 40 de ani în Evul Mediu comunist. E ca și când ai zice: “dacă tu nu ești un medic mai bun decât Gigel, atunci nu există medici mai buni decât Gigel!”

Poate vă mai amintiți și febra antreprenoriatului de acum câțiva ani. De câte ori nu ni se spunea că “tu n-ai curajul lor si n-ai avut ideea lor” fix înainte de eșecul vreunul alt start-up dubios cu crypto și NFT. Poate că n-ai avut ideea lor, dar poți vedea de la o poștă că, prin comparație cu oameni care chiar se pricep, respectivii sunt praf. Mai mult, aceiași antreprenori ratați țin acum discursuri motivaționale despre eșec și se așteaptă să fie plătiți pentru asta. Pe bune? Prieteni, mizeria se vede, chiar dacă noi nu suntem mereu capabili să facem curățenie.

Oricum am învârti problema, va exista mereu mai prost sau mai rău, dacă ne alegem un cadru convenabil de comparație. Da, e nasol în România, dar nici Macedonia nu poate mai bine, deci de ce ne mai plângem? Da, multe organisme de Stat nu funcționează, dar nici noi nu putem face jobul lor, nu? E de fapt aceeași problema cu aia a hoților prinși care ne spun zeflemitor “sunt alții care fură mai mult în Guvern și pe mine m-ați prins!”. Da, e foarte probabil că sunt, dar mai sunt și alți oameni de rând care nu fură. Dacă te plimbi suficient cu lupa, vei găsi mereu ceva mai prost, dar asta nu înseamnă că la doi centimetri lângă nu există și “mai bine”.

E fix la fel în politică, unde am mers mereu pe ideea răului mai mic, uitând că ne-am putea compara cu țări unde răul nu e mereu prima opțiune. Am avut recent o contră cu cineva pe blog care îmi tot explica că băieții de la USR sunt răul cel mai mic din politică. La nivelul politicii românești sunt mari șanse să fie, dar asta nu-i o scuză de incompetență și de inconsecvență. Da, AUR clar nu poate mai bine, dar poate găsim totuși pe cineva care să poată. Iar dacă nu găsim, ei bine, ăsta e unul din singurele domenii unde NOI chiar s-ar putea să fim soluția.

Prin urmare, mi-ar plăcea să văd o lume cu mai puține comparații. Probabil că n-aș fi nici cel mai bun președinte, n-am fost cel mai eficient antreprenor și clar nu voi deveni jucător de rugby, dar asta nu înseamnă că ar trebui să-i respect necondiționat pe ăia pe care practic îi plătim pentru asta.

P.S: Altfel, sunt convins că sunt destui care puteau scrie articolul ăsta mai prost, dar asta nu înseamnă neapărat că eu l-am scris bine. Sursa Imaginii.

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.

Subscribe
Notify of
guest

5 Comments
Oldest
Newest
Inline Feedbacks
View all comments
Anonymus

Ba l-ai scris chiar foarte bine, ceea ce nu este o surpriză! Felicitări din nou.
Ai dreptate.
Poate că replica „ai fi făcut tu mai bine?” mai ascunde și altceva: îndepărtarea de standarde, ignorarea reperelor, superficialitatea.

Edelweiss

Trecem peste feudalismul lui Petrache însă când ai sub 2000 de rugbiști dintre care nici 1% nu sunt la nivelul primei divizii engleze pretențiile noastre ar trebui puțin recalibrate.
În rest de acord cu tine. Și nici metaliști să umple Arcul nu avem.

[…] De parcă tu puteai mai bine… (nu sunt neapărat de acord, dar este un alt punct de vedere); […]

5
0
Would love your thoughts, please comment.x
()
x