De ce nu-mi place adolescenta – tineretea

Fiecare blogger simte nevoia unui rant din cand in cand. Din moment ce nu umplu intreg blogul cu ”durerea mea” , consider ca urmatoarele randuri nu pot dauna prea mult.Daca doriti ceva relaxant si oarecum informativ, treceti peste postul acesta, pentru ca are un caracter personal si plictisitor !

Asta ar putea fi un scurt ”rant”, neavand altceva mai bun de scris azi. Tocmai ce ma gandeam eu de ce sunt in starea asta de perpetua nefericire…de hmm, 5 ani !?! Atunci, divinitatea (care de multe ori a comunicat prin mine, dar nu m-am dus la OTV din pur orgoliu) mi-a dat raspunsul : lipsa libertatii de miscare !

Copilaria a fost super ok : Puteai fi orice, oricand, oriunde…nu-ti pasa de nimic, nu erai inca dezvoltat complet si nu aparusera ”principiile”.

Adolescenta m-a adus in pragul disperarii : Vedeam incet cand suntem de limitati ca oameni si cat de iritant este sa nu poti face nimic. Evident, o sa spuneti : Ganduri tipice de adolescent. Bullshit ! 90% din tinerii si adolescentii de azi iubesc sa paraziteze (a devenit de altfel un ideal – pentru cine stie articolul meu mai vechi ‘Molusca de apartament’).

Ahh..tineretea : chefuri, femei si…depresii prelungite ? Sa spun pe scurt ce ma ”omoara” : Imposibilitatea ca la aproape 20 de ani sa nu mai depind de parinti financiar, imposibilitatea de a ma stabiliza complet emotional (nu vreau inca o prietena\femeie, vreau stabilitate, vreau sa nu-mi mai pese !) si mai ales, imposibilitatea de a face ceva cu adevarat maret, in orice domeniu. La dracu’, nici acum nu stiu exact unde o sa ajung, dar daca la finalul vietii (maxim 56 de ani, sau cum o vrea ”Dumnezeu”) nu am cateva pagini dedicate in cartea de istorie (sau macar intr-o istorie a literaturii, economiei…ce-o fi ea !) atunci voi sti ca am trait degeaba. (cum am impresia ca si fac, de altfel)

Sa o luam pe argumente pro si contra, da ?

Tinerete – Pro :

-femei, distractie
-ultima perioada in care mai poti visa liber
-traitul pe spatele parintilor

Tinerete – Contra :

-lipsa de independenta financiara si restrictiile impuse involuntar celor la care tii (parintii)
-cruditatatea
-lipsa de libertate efectiva
-constrangerile impuse de statutul social precar (trebuie sa fii ”cool”, nu ?)
-prostia a 70% dintre membrii clasei tale sociale (tinerii si ”adolescentzii”)

Cum poti, ca barbat in devenire (sau barbat gata devenit) sa accepti atatea constrangeri si sa accepti dependenta fata de altii ?

Evident, as putea sa ma duc intr-un pub si sa incerc sa agat ceva, as putea sa ma apuc iar de exersat la chitara…sau as putea sa ma plang ca un ”mascul feroce” pe un blog pe care oricum nu-l citeste mai nimeni.

Ghiciti ce-am ales 😀 ?

P.S : O sa-mi caut de lucru dupa sesiune, dar am impresia ca tot nu va fi indeajuns. Puteti ignora lejer postul asta (nu am nevoie de commenturi) si trece la posturile mai citite din ultima vreme 🙂

krossfire
  • krossfire

9 Comments

  • Salut,

    nu esti singurul, si nici ultimul, care simte si gandeste astfel….consoleaza-te cu ideea ca, oricum, toate trec, si candva, peste ani, iti vei dori cu disperare sa mai poti tanji asa…
    Bye

  • …can you read minds? 😛

    După ce am citit tot textul am rămas uitându-mă cruciş şi murmurând: “WTF?!” de câteva ori la rând. Şi eu gândesc exact la fel, şi din câte ştiu mai sunt câţiva oameni (puţini… extrem de puţini…) care îşi pun aceleaşi probleme.

    DAR (aici vine iluminarea – recomand ochelarii de soare cu filtru UV, nivelul 4 :P), nu crezi că e prea devreme să le vrei pe toate dintr-o dată? Ia-le pe rând. Acum vine sesiunea, te ocupi de sesiune. După sesiune vine job-ul. Între timp, hotărăşte-te care este acel lucru măreţ pe care vrei să-l faci. Eu mi-am ales câteva chestii deja, şi există şanse mari să mă angajez săptămâna asta în web design. E al naibii de greu să-ţi găseşti un job, iar stabilitatea financiară şi independenţa se obţin şi mai greu. Ştii cum se zice totuşi: cu răbdarea treci marea.

    Vorbim mai pe larg zilele astea la o bere… dacă vrei şi dacă mă lasă gripa 😛

  • Dude, o să spun doar atât: o viaţă ai, cu bune, cu rele şi o trăieşti diferit în fiecare clipă. 🙂
    Acum îţi doreşti foarte multe, aşa că ia o gură zdravănă de aer, fă-ţi curaj şi “atacă”-ţi visele, până devin realitate.
    p.s. n-am să am copii, deci poţi liniştit să apari în manualul de istorie. :))

  • Mama mia, dar am uitat de postul asta. A fost o defulare tarzie, atata tot 🙂

  • super post:)..si..nu stiu eu pot sa zic ca am 16 si e fix aceeasi chestie: frate ce dracu` fac cu viata mea?ce vreau de la ea?..si nu te panica ca ai 20 de ani..eu cred ca aadevarata “maturizare” vine mai incolo..pnm.eu am un frate de 21 de ani si gandeste ca unul de 2 , depinde si acum de parinti pentru ca nu a fost in stare sa intre la o facultate, a muncit, dar foarte putin..si are niste conceptii idioate:|..deci stai chill ca la altii e si mai rau. keep it up:D

  • aa..acum mi-am dat seama ca am dat destul de trz comentull:)) .dar stii cum se spune “niciodata nu e prea tarziu sa faci ceva”

  • Iti doresc sa-ti realizezi planurile!

  • Hey…am si eu un blog dedicat adolescentilor si chiar m-as bucura daca ai fi deacord sa facem publicitate reciproca..blogul este ziledeploaie.vux.ro/..multumesc pentru ca m-ai ascultat oricare ar fi rspunsul…in orice caz..frumos articol;)

  • Articolul e antic si, din pacate, nici parerea nu mai e una actuala (cum nici schimb de bannere nu fac). Totusi, daca o sa ma tenteze blogul, o sa-l pun oricum in blogroll. Bafta!

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *