Da-i o palma lu’ ala micu’

Intr-o discutie cu Frozen am ajuns la un punct la fraza aia repetitiva cu ”kids nowadays”.  Despre Gigel Pericol Public si prietenii lui am mai scris. Si in comentariile de acolo, la fel ca in discutia mentionata s-a ajuns la problema ”Este in regula sa-ti bati copiii in primii 10 ani de viata ?”.

Sa-ti lovesti copilul fara motiv, ca o defulare a propriilor tale frustrari, a faptului ca esti un loser care la 40 de ani castiga insuficient , casatorit din disperare si lipsit de perspectiva, este intr-adevar o chestie pentru care ar trebui sa fii inchis.  Pe de alta parte, o palma nedureroasa dar sugestiva, ignorarea sau taierea banilor de buzunar pentru un copil razgaiat sunt niste metode care s-au cam aplicat pana acum indiferent de mediul social.  Bataia (nici aia usoara, demonstrativa) nu este de incurajat insa absenta acestei posibilitati va da nesiguranta. Sa analizam deci eficienta unei astfel de metode.

Tonele de cercetari de la coada vacii si odioasele grupuri de presiune au reusit sa transforme atingerea propriului copil intr-o crima oribila impotriva umanitatii. Li s-au dat atatea drepturi incat te-ai putea trezi la inchisoare daca indraznesti sa tipi la plodul piroman. Drepturile Copilului mi se par normale si bine fondate dar ce se intampla cand unor omuleti de 4-5 ani li se urca la cap ca sunt imuni ?  Stiti cand batranii spun ”Asta n-a fost batut cand era mic !” , socati fiind de ispravile tineretului patriei ? Au dreptate !

Ca sa clarific si punctul asta : N-am fost niciodata un copil batut. Am fost apostrofat de destule ori, mi-am mai luat palme (meritat) insa in general eram destul de cuminte , prudent (si inteligent, ce mama naibii) incat sa nu dau nicicui motive reale de ingrijorare.  Asta pentru ca am primit o educatie destul de solida si pentru ca am reusit sa separ inca din generala Eul de anturaj. Totusi, palmita aia, nedureroasa cum era, ma mai trezea uneori la realitate din lumea aia de copil singur la parinti. Imi spunea : Bai, ai intrecut masura, nu stiu cu ce, dar ai numai sase ani !

Din pacate, educatia nu este suficienta uneori. Dorinta de a experimenta, insuficienta in a separa actiunile si a le intelege motivatia si influenta mediului si media pot da nastere la comportamente odioase din partea ”pustilor alora simpatici” (Imparatul Mustelor anyone ?). In conditiile in care pustiul tau face o tampenie iar tu spui ”Nu mama, nu e bine”, el se va astepta ca si data viitoare sa fie apostrofat, si atat. Dar daca-i tragi o palma , suficient cat sa vada ca esti suparat\suparata dar nu cat sa o simta si-l pedepsesti pe termen lung intr-un mod nonviolent este suficient inca sa inteleaga ca a facut ceva RAU, antisocial.

Urlatul nu prea ajuta si mai mult streseaza. Desigur, urletele relaxeaza parintele si-i canalizeaza frustrarile insa pe pustiul vinovat de a fi chinuit un caine\dat foc la gradina sau altceva nu face decat sa il streseze, sa il inversuneze. In unele cazuri , copiii neglijati cersesc atentie, aproape ca vor sa fie apostrofati\certati pentru simplul motiv ca parintele nu stie sa arate ca-i pasa.

Nu vrei sa-ti atingi copilul ? E ok, exista destule metode nonviolente de a pedepsi, fara a folosi palme. E suficient sa-i arati ca tu, parintele, ii poti conditiona existenta si sa o faci atunci cand este nevoie. Fara bani de buzunar, fara televizor\calculator, fara iesiri…s-ar gasi metode, daca pustii (cei de la noi in mod special) n-ar fi atat de inversunati. O metoda extrema ar fi indepartarea totala de anturaj. Lipsa unor scoli militare reale, controlate sau a unor ”boarding schools” (scoli cu internat, tematice sau religioase) in Romania cam elimina posibilitatea de a-ti trimite temporar copilul intr-un loc unde sa nu fie traumatizat pe viata, ci pur si simplu disciplinat.

In fine, nu-i da o palma, da-i sa citeasca 20 de romane si sa ti le povesteasca , taie-i netul dar nu-l trata ca pe egalul tau. Copilul de sapte ani NU ESTE EGALUL TAU ! Este un copil, fara cultura, fara capacitatea de a distinge binele de rau in termeni particulari, dragut, al tau…dar este UN COPIL.  Pana cand scapa de pubertate si adolescenta tumultoasa va trebui sa intervii constant, dar niciodata cu atata implicare precum in copilarie. Ia-ti liber de la job si tine-i lectii, iesi cu el la un fotbal…nu-l neglija, dar nici nu-l rasfata pentru ca este un copil  !

Frozen sustine ca mult mai idioata este scuza parintilor care sustin ca ”Este UN COPIL, ce sa-i faci ? Asa e el”. Pai tocmai bai, pentru ca asa e el, are nevoi de cineva care sa-l ghideze  ! As prefera sa nu fiu niciodata nevoit sa folosesc fraza asta in cariera de viitor\ipotetic parinte dar nici sa-mi pocnesc copii. Ar fi o idee sa-mi semene cat de cat la nivel comportamental.

Rezultatul nepasarii, al lipsei de educatie si a nepedepsirii minorilor ? Pusti rasfatati, fitosi cu vid cerebral si in cele mai multe cazuri gasti si tone de oameni fara un viitor sau sanse de a-si depasi conditia.

P.S : Imi amintesc o discutie similara si pe blogul Kidhei dar nu mai tin minte exact postul. Au mai scris si altii pe tema, dar asta nu inseamna ca nu trebuie sa-mi pese. Daca mai sunt probleme cu vizualizarea blogului meu, nu ezitati !

P.S 2 : A reinceput Family Guy (chiar doua episoade) si in doua zile reincepe si South Park

36 Comments

  • Nu sunt de acord cu bătaia, orice s-ar întâmpla. Şi cred că pot rezolva lucrurile cu vorbă bună şi cu pedepse care să fie departe de suferinţa fizică. Nu că ar fi inuman sau că ar sta cu ochii pe mine cine ştie ce asociaţie, dar cred că nu este nici pe departe o metodă de educare.

  • Hmm, poate ai dreptate cu violenta in cazul ROmaniei din moment ce noi sarim atat de des peste cal. On the other hand, s-ar putea ca in anumite cazuri sa nu-ti poti speria plodul altfel.

  • Acum, sincer, eu nu am luat în seamă anturajul. Care în ziua de azi este aşa cum este. Şi atunci mă gândesc cu teamă că poate fără vreo două peste bot nu ai să mai poţi rezolva problema.

  • Pai tocmai asta este. Cand fii-tu vine acasa dupa ce el impreuna cu vreo 4-5 mucosi au atacat o batrana sau ceva similar, atitudine pe care nu o pot invata de-acasa ramai perplex. Nici nu stiu daca atunci l-ai putea lovi pentru ca in ochii lui ai manifesta practic o atitudine de gen ”sunt mai puternic, deci te lovesc” si probabil ar interioriza-o. Intr-un astfel de caz cred ca l-as trimite vreo 2-3 luni la tara, cu ratii si supraveghere stricta.

    Pacat ca nu avem scoli militare sau ”boarding schools”.

  • Şcoli militare? Chiar nu aş vrea să văd aşa ceva. La cum îi cunosc pe purtătorii de caschetă, s-ar putea ca mai rău să strice decât să pună pe picioare.

  • Am adaugat o linie in articol. Uitasem sa precizez ca nu incurajez bataia dar ca mi se pare anormal sa nu ai posibilitatea in anumite circumstante.

  • Mersi pentru link, dar habar n-am la care post de-al meu te referi.
    Poate la asta?
    Desi nu cred.

    Cat despre copii care isi merita o palma..chiar ieri m-am trezit usor contrariata cand o ruda de-a mea si-a amenintat cu-o palma copilul care bocea asa de rau de credeam ca se sufoaca.
    Trebuie sa-l potolesti cumva, fie si cu amenintari. Merg pe ideea ca trebuie sa stie de frica un copil. Acum depinde de fiecare cum rezolva treaba asta. Eu pana la 5 ani am fost cuminte ca mi-era frica sa nu fiu bagata in borcan :)) (si-acum privesc cu teama borcanele alea mari de muraturi)

  • Da, dar erai sau eram diferiti.

    Nu stiu clar dar mi-am amintit un pasaj de-al tau, poate dintr-un comentariu.

    Sorry de iesirile impotriva unor comentatori de-ai tai dar cel putin doi sunt extrem de dubiosi.

  • Hehe, ţin minte când mi-a interzis tata să mă mai uit la desene animate că am luat un 9 😀 . M-a pus să fac teme toată seara şi ştiu că am plâns mult şi m-am simţit nedreptăţită. Asta cu interzisul poate fi o metodă de pedepsire, dar ştiu că-i dură, mai ales în zilele noastre.

    Eu cred că totul se poate rezolva uşor dacă le dai mereu copiilor ceva nou de făcut. În perioada de creştere ei sunt curioşi şi dispuşi să încerce tot felul de activităţi, aşa că n-ar trebui să ai bătăi de cap cu ei dacă-i înscrii la diverse cursuri unde să se poată exprima şi să fie în colectivitate. Pe lângă asta mai e nevoie să le fie şi părinţii cât de cât aproape, să simtă că le pasă.

    La pramatiile mai mari nu mă bag, că e treabă de psiholog.

  • cei care merita o palma, de ce sa nu o primeasca? Dar sa te opresti la o palma. Nici aia nu e treaba sa ii dai o palma, el sa sune la Protectia Copilului si aia sa vina sa-ti zica ca daca mai dai in el ti-l ia…sa fi-mi seriosi, majoritatea copiilor din ziua de azi sunt destul de dubiosi.

  • Dudă, la teorie toți suntem buni când vine vorba de educația propriului copil. Adică la ce vom face și vom drege.

    Mai interesant dacă atunci chiar vom putea pune în practică și o sa ne iasă planu’ când vom avea copii.

    Una spunem acum, dar probabil se va cam va alege praful de educațiile pe care le vom preda atunci… 🙂

  • de-aia mi-e mie frica de o posibila viitoare cariera de mamica.Am zis de multe ori ca mi-e frica sa fac un copil si o sa o zic pana o sa ma simt pregatita (asta daca va veni ziua aia).Oricum o sa ma doara ca el nu o sa aiba o copilarie la fel de fericita ca a mea (pentru ca acum exista computerul) si nici un respect atat de mare precum il am eu de cand m-am nascut fata de ai mei (pentru ca acum toata lumea s-a emancipat, inclusiv tancii).

  • Simcute : Sunt de acord, dar nu este mereu o solutie din pacate.

    Andrei : Good point

    Programare Sociala : In stilul lui Cuza, voi spune ca ”si tu ai dreptate”. Eu incercam niste situatii generale.

    Miry : Ce bine ca nu voi fi ”mamica” :))

  • bataia nu educa nici macar un caine, deci in niciun caz un copil. sa nu uitam ca “violenta naste violenta”.

  • Surprinzator, dar educa un caine aplicata foarte rar si doar in conditiile in care chiar o merita.

  • Urăsc când văd atâţia părinţi care îşi tratează plozii ca pe nişte prinţi dar nici eu nu pot fi de acord cu pedepsele fizice, din motive care au fost enumerate şi în comentariile anterioare. Părerea mea este că legalizarea pedepselor fizice ar putea duce la multe abuzuri, care oricum se petrec peste tot în România şi în afară. Pare strigător la cer când nişte tineri iau la bătaie o bătrână neajutorată şi în această circumstanţă, le-aş aplica o bătaie chiar atunci pe loc, pe care aş putea s-o numesc “auto-apărare”. Dar ajuns acest copil acasă, primind o bătaie nu-l va ajuta să reflecte asupra faptei, ci poate chiar se va simţi nedreptăţit (ştiu, sună ciudat). Foarte bună ideea cu o şcoală militară, deşi aş fi mers pe o idee mai simplă cu detenţii date de o instituţie împuternicită, gen muncă în folosul comunităţii sau re-educare, etc. Dar şi aici se poate ajunge la abuzuri. Până la urmă, cauzele comportamentului lor (atacul bătrânei) ar putea fi tot din cauza unei aplicări incorecte a pedepselor.

    Oricum violenţa nu este o soluţie în educaţia copiilor şi mă bucur că nu am mai aplicat-o de mult timp asupra fraţilor mei şi sper să nu o mai aplic niciodată (şi nici să nu mai am ocazia, de-abia aştept să scap de ei :)) ).
    Dar… un simplu “Nu mamă, nu e bine.” clar nu-l va ajuta să distingă diferenţa între bine şi rău.

  • Daca n-am fi atat de inapoiati social parca nici n-as fi pus problema.

  • problema nu e numai la nivelul copiilor mai mici ci poate fi usor observata si la cei din generatia ’90 sau de imediat dupa 90.cel putin in ceea ce ma priveste pe mine era altfel situatia cand aveam 10-12 ani, hai chiar 14-15. Ce stiam pe vremea aia de alcooale, gagici sau mai stiu io ce? acum cand ii aud pe astia care au varstele respective “ce betii au tras” ma ingrozesc. si apoi era si o alta atitudine fata de persoanele mai mari, fie si doar cu cativa ani. ii priveam cu alti ochi. acum sunt in stare sa-ti sara in cap de viteji ce sunt. aoleu, incep sa vorbesc de chestii care erau “pe vremea mea”…si am 20 de ani.e trist..

  • Eu am incasat-o din motive de genul am scris urat o tema, am luat 9 intr-o lucrare, mi-am patat hainele de pepene, pere, pamant sau mai stiu eu ce, am calcat pe o jucarie, m-am impiedicat in timp ce alergam si am daramat masa cu tot ce era pe ea, am “uitat” sa ma intorc acasa de la colindat… si apoi ai mei au devenit surprinzator de toleranti :-??

    Vad pustii din ziua de azi cum isi injura parintii, cum zgarie masini, varsa cosuri de gunoi… WTF?

  • Asta e baiul. Nici eu nu faceam tampenii prea mari si daca ma apuca ”plecatu’ de-acasa” (dar la misto) ai mei se mai speriau insa nu mi-a trecut niciodata prin cap sa sar la gatul lor pentru ca : Erau parintii mei (figura autoritara & iubitoare – ca sa citez dintr-un rahat de manual dintr-a patra) si depindeam de ei financiar. Nu eram egalul lor si nici n-aveam cum sa fiu pana la o varsta.

  • krossfire, nu vei fii mamica…dar vei fi tatic…si in general mamicile ii lasa pe tatici sa se ocupe de pedepse >:)

  • Nici eu nu am fost niciodata atins de taicameu, mama ce-mi mai dadea ceaiul.

    @Piese auto, faza cu adoptatul cred ca e o chestie psihologica, de a proteja pe cei care nu pot and crap. Oricum nu toti sunt atat de norocosi, majoritatea ajung derbedei, pana si in Biblie scrie mah “sa nu intarati copiii la manie”, asa ca nu-i bateti, doar faceti sa simta ca au gresit.

  • Pai mamicile dau palmite. Tata tre’ sa fie taciturn si scarry 😛

  • Cunosc pe cineva care isi lega copiii cu lantul de calorifer. Intrebarea mea este: Ce se afla in mintea acelui parinte?
    Contrar asteptarilor, Unul dintre fii sai a ajuns un om deosebit. Ba mai mult, a adoptat 4 copii orfani.

  • Am mai auzit horroruri de gen. E vorba si de stapanire pana la urma si de sanatate mentala.

  • Eu n-am luat niciodată bătaie. Nici pocnită n-am fost. În schimb, aş fi făcut orice să nu se uite tata urât la mine. Am avut iniţial o teamă faţă de el care s-a transformat destul de devreme în respect.
    Cu copiii de azi e un pic mai complicat. Adică văd utilitatea unei palme dar dezaprob total bătăile. O mai ameninţam pe nepoată-mea că o las să doarmă afară dacă nu-i cuminte şi îmi rânjea că ea sună la protecţia copilului dacă îi fac ceva. Avea vreo 5 ani la vremea respectivă. Cam toţi copiii de azi au prea multă democraţie în cap, ca s-o citez pe mami dar metode de educaţie sunt. Şi dincolo de pedepse, eu zic că e mai important să previi comportamentele deviante, iar asta cere timp, nu întors la muncă încă de când odorul are câteva luni şi lăsat prin grija cine ştie cui.

    Voi face un copil atunci când voi avea libertatea financiară de a sta minim doi ani cu el acasă. Nu vreau să ajung faţă în faţă cu un copil care îmi reproşează că nu l-am crescut cum trebuie…

    Dacă nici asta nu merge şi devine un adolescent problemă, atunci e foarte probabil să-l ţin în lanţuri şi să-l bat de trei ori pe zi, uneori doar preventiv 😀

  • Good one :))

  • Pai daca la micu e de vina. Nu vezi ce zambet are pe fata…ranjet…merita sters…daca nu iese la palme atunci poate la picioare….
    o zi minunata iti doresc. Bun articol

  • Ce faci, lad? Cum merge? Pay us a visit, will you? Kiss!

  • Nu stiu daca a mai spus cineva: ar trebui evitat sa-ti lasi copilul sa “arda gazul” la usa blocului. Mi se pare oribil!!! Ajunge batrin si tot arde gazul in usa blocului!!

  • Scuze revin: sa NU-ti lasi copilul sa “arda gazul” la usa blocului. Mi se pare oribil!!! Ajunge batrin si tot arde gazul in usa blocului!!

  • toti ne dorim copii cat mai cuminti, ascultatori si sa nu faca probleme. dar ele intervin totusi. trebuie sa stii sa-l ghidezi. sa stii sa-i lasi libertatea de a alege si de a se descurca dar in acelasi timp sa nu-l scapi din frau.

    eu nu sunt de acord cu bataia. nici eu nu am fost batut. mai luam cate-o palma meritata, niste trageri serioase de urechi dar am invatat ce inseamna respect fata de parinti si jena fata de ei cand faceam ceva nelalocul lui. poate a ajutat si ca nu am avut frati/surori (atentia era concentrata doar asupra mea)

  • Foarte bun articol.

  • Monica : Well, merge binisor 🙂

    Mikel : Tocmai palma aia ma mai trezea uneori. Nu ma durea, dar imi spunea ca am intrecut masura.

    Kareka : Il va arde si pe-al vecinilor !

  • Zici bine, mai ales la partea cu “copilul nu este egalul parintelui”. Dar de la palma aia, asa nedureroasa cum o fi, pot porni chestii mult mai nasoale.

    Semestrul trecut am avut doua prelegeri interesante despre drepturile copilului si s-a discutat inclusiv genul asta de admonestare. Concluzia la care s-a ajuns a fost ca orice fel de corectie fizica poat sa-l faca pe ala micu’ sa creada ca asta e metoda prin care se indreapta greselile si sa-si pocneasca si el tovarasii de joc la randul lui (de unde se ajunge la chestii mult mai nasoale). Alta latura pe care s-a discutat a fost ca toate cazurile de agresiune in familie incep cu o palma data si atat, si ca alte pedepsre cu consecinte pe termen lung (cum ziceai si tu, interzis accesul pe net / la TV, mai putin bani de buzunar etc.) sunt mult mai eficiente.

    Side note: I’m ba~ck!

  • pe mine mama ma bate ori de cate ori gresesc…fie ca er vorba ca am intarziat acasa,ca nu am vb frumos q cineva mai mare k mnsau am impins un coleg…sincer,dupa o urecheala buna si cateva palme numai repet greseala…tata nu ma batut,insa,niciodata

2 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.