Aroganta

Bai ce arogant este ala ! Arogant nenica, nu poti sa schimbi o vorba cu el ca imediat iti arunca o privire superioara si iti da o lectie !

Am auzit cu totii destule discutii de gen si uneori se poate sa fi fost tinta lor. Aroganta nu este neaparat o atitudine din punctul meu de vedere, cat este un efect. Aroganta pura este intr-adevar o atitudine, una deloc fericita. De cele mai multe ori insa, tindem sa etichetam astfel oameni pe care nu-i cunoastem si care nu doresc in mod deosebit sa ne cunoasca. Am incercat sa sintetizez cateva dintre situatiile in care AROGANTA MANIFESTATA VOLUNTAR este ok, chiar recomandata :

1.Lipitorile

Lipitorile sunt genul de persoane care pot provoca o greata virulenta. In  scoala generala am avut parte de cateva si nici in liceu liceu n-am scapat complet (unde recunoasterea sociala reprezinta un fel de supravietuire pentru unii). Nu are rost sa ma afund in caracterizari pompoase despre ce este tipul lipitoare : e vorba de genul de oameni care se fixeaza pe un alt individ  pentru a obtine anumite avantaje.  Pentru a scapa de oameni de genul asta, am gasit un remediu : Aroganta fina !  Fara a fi nesimtit , a da lectii sau a face pe desteptul poti fi arogant in mod cel mai lejer : Pastreaza distanta. Ai un individ gen lipitoare (il vei recunoaste imediat, dupa osanalele ridicate si modul in speculeaza coincidenta) ignora-l…Fa-o cu stil, ca si cand esti obisnuit cu ”adoratorii”, iar asta nu este cu nimic mai presus. Lipitorile dispar repede dupa astfel de atitudini desi vor barfi cateva luni, neavand viata sociala in afara grupurilor parazitate.

2.Realizarile

Chestia cu realizarile este relativa. Personal consider ca nu ai realizat niciodata suficient dar ca la un moment dat va trebui sa pui pe primul plan oalte persoane si ca realizarile astea vor ajunge pe locul II. Pe de alta parte, in anumite contexte sociale, ideea de realizare capata un alt sens, sensul ”Sunt mai bun ca tine. Am dovedit-o. Te rog tine-ti gura pentru a nu cadea in penibil”. Atunci cand sunt confruntat cu un laudaros falit, cu un hipiot de mana a doua sau cu alte specimene care imi vorbesc de sus desi in viata lor n-au ridicat nasul dintr-o carte (si aia proasta), in loc sa le spun simplu ”Mars in p*** mea” (fapt care i-ar provoca, pentru ca tacerea le este improprie) prefer sa fiu arogant pana la un nivel. E simplu, e o atitudine care spune ”Omule, am luat x premii, am lucrat cu oameni pe care tu doar ii mentionezi si am 21 de ani. Eu nu ma laud, tu , un om de 23 cu 0 realizari la activ de ce o faci ?”

3.Increderea in sine

Odata cu increderea in tine creste si aroganta. Tu nu o manifesti intentionat mai niciodata dar pur si simplu faptul ca ai inceput sa crezi in tine intemeiat (cresti ierarhic profesional si iti exersezi cu succes pasiunile) ii va irita in anumite situatii pe unii care te vor considera arogant. Daca esti profesor universitar deja renumit la 35 de ani si ai o clasa de studenti mediocri vei parea din start un ”prof arogant” chiar daca stii sa-ti ambalezi mesajul.

Consider aroganta sustina de o fundatie reala ceva ce se intampla involuntar si care desi poate fi controlat (foarte indicat de altfel) uneori pur si simplu iese la suprafata. Oamenii cu adevarat inteligenti vor sti intotdeauna sa vada in spatele micilor arogante si sa stie sa-ti fie alaturi, chiar daca uneori mai dai cu bata in balta interpretand gresit.

(Increderea, dupa Wullf Morgenthaler)

Cand nu este ok sa fim aroganti ? In general nu este ok sa fim aroganti in mod intentionat (exceptiile au fost prezentate mai sus). Ptti rani foarte usor oameni cu o astfel de atitudine si-ti poti indeparta potentialii prieteni dintr-un mediu mai fragil. Cum spuneam, oamenii cu-adevarat inteligenti te vor descoperi, vor fi chiar usor incitati de atitudinea ta dar asta depinde de CAT DE MULT POTI OFERI si de cat de gros este zidul arogantei.

Ar mai fi un pericol pentru oamenii aroganti in general, SUFICIENTA. Asta este cel mai mare pericol pentru un om inteligent, sa ajunga SUFICIENT  (self-sufficient). Sa creada ca nimeni si nimic nu l-ar mai putea invata pe el ceva si ca deja se afla pe drumul spre inteligenta si puterea ultima. De ce este atat de periculoasa atitudinea asta ? Pentru ca nu poti avea cu-adevarat prieteni in modul asta si nu constientizezi decat foarte greu. Am fost la randu-mi in pericol sa o iau pe drumul asta fiind la un punct inconjurat de oameni mult inferiori (n-am spus-o eu, ci chiar unul dintre ei). Norocul meu au fost prietenii si chiar parintii care mi-au tras palme intelectuale la nivelul potrivit si m-au facut sa constientizez din nou cat de mic eram de fapt…cat de mici eram cu totii.

(Exista si domenii unde aroganta este incurajata de facto desi arborarea ei inseamna pierzanie creativa. Da, ma refer la advertising si la unele subdomenii ale PR-ului)

P.S : Postul asta se bazeaza pe o intrebare pe care cineva mi-a pus-o recent (Pot fi arogant in fata alora trei ? – era vorba de trei personaje de tipul ”stie tot”) dar si pe experienta personala. Recunosc, pot fi usor nesuferit sau arogant uneori dar aproape niciodata nu voi face asta in preajma oamenilor care nu o merita.

P.S : Family Guy este deja la episodul 2 din sezonul 7 iar South Park mai are 2 zile pana la reincepere. In caz ca era cineva interesat…

41 Comments

  • Ce-mi place mie rau de tot e diferenta pe care oamenii chiar o fac intre arogantii gen cei descrisi de tine si arogantii care-si au meritul in mamici, tatici, relatii, bani si combinatii.

    Desi tratati oarecum la fel, unii mai murmura si-un “are de ce” cand se gandesc la ala de-a muncit sa-si poata tine nasul ridicat

  • ceea ce descrii tu acolo nu e aroganta, cher ami. aroganta nu are NICI o valenta pozitiva, merge de obicei mana-n mana cu autosuficienta (pe care vad ca tot tu o blamezi, lol), poarta ochelari de cal… reciteste-ti mai toate posturile, pt ca vorba unui mare ganditor contemporan – aroganta c’est toi.

  • Discobolul : Multumesc pentru importanta lectie nesustinuta. Mai bine il recitesti tu putin pe cel de fata (si in special pe cele despre hipioti moderni si pseudointelectuali). Vorba unui alt mare ganditor : Daca ti-am dat ignore, stiu de ce am facut-o. Cred ca te-am incadrat corect in postul de fata, oricum nu cred ca ai idee ce inseamna respect si mai ales respect pentru cei care macar s-au straduit mai mult ca tine (dovada e chiar blogul de fata pe care ma rogi sa-l recitesc).

    Kidha : E foarte usor sa nu faci diferenta pana la urma, de-aici si ”valenta negativa”.

  • Dude, nu te-am vazut sa fii arogant cu-adevarat vreodata. Chestia e ca uneori esti ”un pic intepator”, ca Scheweppes-ul dar nu e neaparat un lucru rau.

    Vad ca incepusi sa scrii mai des, nu mai ramane feedul gol.

  • cu placere.

  • Heh cred că şi eu eram pe drumul SUFICIENŢEI (self-sufficient), noroc că mai citesc şi punctele altora de vedere şi revin cu picioarele pe pământ.

    PS: Aştept un nou episod din South Park de la începutul verii 😀

  • Partea nasoala este ca de cele mai multe ori cei din exterior care incearca sa-ti atraga atentia sunt fie invidiosi, fie lipitori fie oameni care nu te suporta orice ai face (vezi mai sus). Cei mai in masura sa-ti spuna STOOOP! sunt apropiatii (prietenii, familia) care in ciuda subiectivitatii te poti observa in interactiune.

    Problema este ca oricum nu vei asculta niciodata de oamenii care nu te suporta\pe care nu-i suporti pentru simplul motiv ca genul asta de oameni conteaza destul de putin pe parcursul vietii (asta daca nu-ti faci vreun scop ascuns din a-i distruge sau mai stiu eu ce).

    Ultima pauza de South Park a fost a naibii de mare 🙁

  • Daca vrei sa aduci un argument impotriva acuzatiilor de aroganta este suficient sa arati ca raspunzi personal pe blog, aproape la fiecare comment. Las-o asa , ca n-ai de ce te apara (daca o faci s-ar putea sa dai in altele).

  • Deci nu sunt singura nebuna care crede ca aroganta poate fi intemeiata si, mai mult, este necesara in anumite contexte. Poate eu le-as formula altfel decat tine, ca deh, e vorba pana la urma de experienta fiecaruia, insa e clar ca ce zici aici e perfect valabil. Si cine nu-si da seama, well, sa fie ca ei. Nu fac decat sa confirme cele scrise in post.

  • Ahh, deci nici eu nu sunt singurul nebun 🙂 ?

  • People, people … am avut placerea sa il cunosc pe Vlad si sa lucrez cu el si va spun … e al naibii de destept. Scary! You’re spooky, lad! In a good way! 🙂

  • May I blush ?

  • Cat despre aroganti si aroganta … well, toti suntem aroganti (in ipostaze diferite). Uneori umili, uneori aroganti, depinde doar de context. Burp!

  • Blush cat vrei tu. Nu se vede de aici. 🙂
    Te-am bagat in blogroll … ping.

  • Am facut acelasi lucru acum 🙂 (P.S : Activi = oameni care scriu constant , ca tot intreba cineva care-i baiul)

  • Acum hai sa dansam! Vin Underworld pe 7 nov.

  • Eu sunt ”a little on the rock\metal side” dar cine stie 🙂 (Am vrut sa ajung si la Thievery corporation)

  • Asa cum m-ai obisnuit, un post realiyat profesionist si aprofundat. Insa nu sunt de acord cu situatiile in care ar fi ok sa fii arogant. Din punctul meu de vedere aroganta nu duce niciodata la ceva bun si daca e folosita singurul ei rezultat este esecul. Lipitorile sunt personaje deja celebre, mai ales la serviciu. Sunt in aceeasi categorie cu pupincuristii, dar si in cazul lor aroganta nu este o solutie.
    o zi minunata iti doresc

  • Cum sunt foarte departe de a fi infailibil sunt totusi curios de cum as putea evita altfel lipitorile. Eu pana acum asa am procedat. Unele mai recidiveaza si au ramas cu adevarate sechele insa majoritatea m-au lasat in pace.

  • Din punctul meu de vedere, aroganță all the way.

    Niciodată nu am susținut că am fost arogant, dar dacă ar fi întrebați prietenii mei care îmi este trăsatura definitorie precis ar spune că aceasta e aroganța.

    În altă ordine de idei aroganța poate fi interpretată în mod greșit, mai ales dacă persoana care obține această impresie are anumite probleme de tip social, financiar sau pur și simplu “e de la țară”.

  • Nu poti sa fii arogant decat in fata altor persoane, de aici si “remediul” pentru aroganta: nepasarea, indiferenta. Cei care se cred mai presus de majoritatea o fac pentru ca ei spera si cred ca acea majoritate chiar ii considera superiori. Si se asteapta la complimente, laude, admiratie … pentru ca ei merita. Nebagati in seama o sa-si reconsidere realizarile. Eu nu sunt de acord nici cu aroganta celor ce poate pe undeva ar merita sa fie asa. Chiar daca merita, faptul ca reusesc sa ramana in afara arogantei le sporeste in ochii mei meritele.

  • ştii ce numesc eu aroganţă? chestia aia de care te loveşti când faci cunoştiinţă cu cineva. mă refer aici în primul rând la persoanele care au realizat ceva, iar un individ mai mic, e fericit că ajunge să-l cunoască. întâmpinat de aroganţă, individul mai mic nu are decât de pierdut. de-aia încerc eu, indiferent de postură, să adopt o atitudine mai prietenoasă. mai tot timpul am avut de câştigat.

  • Si eu am fost acuzata ca-s aroganta pentru ca aveam ceva mai bun de facut decat sa barfesc, pentru ca din cand in cand mai citeam in public fara sa bag lumea din jur prea mult in seama (asta presupune, pana la urma, cititul) sau pentru ca am preferat sa-mi tin opiniile pentru mine, stiind ca oricum mi-as consuma energia degeaba. Si pentru multe alte motive adiacente.

    Le-am zis sa ma pupe in fund si abia atunci am fost aroganta. Dar macar m-au lasat in pace.

    Mda, rational nici nu stiu daca sunt de acord cu aroganta, dar recunosc ca inclin instinctiv spre ea.

  • Pentru mine, aroganta (sau mai bine zis pseudoaroganta) functioneaza excelent impotriva personajelor cu care nu vreau sa am de-a face. Prefer sa fiu considerata cu nasul pe sus decat sa fiu obligata sa ascult balivernele unora. Persoanele cu putina minte stiu sa vada in spatele fatadei 🙂

  • Pentru voi, tot ce conteaza in continuare e acceptarea unei metode de a perpetua o mentalitate defectuoasa care in loc sa aduca evolutie, aduce setul complet de defecte, idei, pareri si alte prostii intr-un singur cerc, again and again.

  • Dan Pop : Da, in ochii tai si a celor care stiu sa-i aprecieze. In ochii detractorilor raman insa niste victime sigure.

    Programare Sociala : Bine punctat – ”daca o persoana obtine acea impresie”. De multe ori este suficient ca cineva sa spuna ”X este arogant” de multe ori pentru ca atitudinea sa se generalizeze (Mai ales daca X e baiat destept).

    A.Faith : Depinde ce intelegi prin ”mai mic”. Daca e un om care a luat acelasi drum ca si mine (caz in care i-as putea fi superior prin avansare) il voi trata cu respect daca sentimentul este reciproc. Daca este un individ care vrea sa ajunga unde sunt (nu prea sus, dar nici la baza) fara sa treaca prin niste pasi evolutivi, s-ar putea sa se loveasca de aroganta.

    Cropcircles : Da, am observat ca unii nu prea inteleg ce inseamna aroganta si daca le ignori manifestarile => Esti arogant. Mi s-a intamplat de multe ori sa ma dau la o parte din fata unor misiuni pe care nu le puteam indeplini sau care ma defavorizau si asta sa fie interpretata drept aroganta, desi era un simplu refuz.

    Gea : As I was saying.

    Hipi : Nu e vorba de perpetuarea unei metode, poate nici de justificarea ei. Am incercat mai degraba sa determin cauzele in care aroganta se manifesta naturala si nu este de blamat (nici de scuzat…pur si simplu este !)

  • Krossfire, prin mai mic înţeleg toate sensurile acestei exprimări. să dau un exemplu, fiindcă asta am avut impresia că ai cerut, indirect.
    Când te-am cunoscut pe tine (personal), am făcut-o după ce în prealabil mi-ai dat nr. tău de telefon. Fără să-l cer explicit (dacă îmi aduc eu bine aminte). eram un cititor al blogului tău, unul dintre cei mulţi. un oarecare. unu’ mic, la rândul său blogger, dar mic. şi totuşi, am fost tratat cu respect. spre deosebire de alte cazuri…
    şi pentru că tot suntem la capitolul exemple, hai să vă povestesc o chestie:
    se întâmpla pe planeta Marte ca un anume personaj să ajungă la o întâlnire unde, aşa cum a învăţat în cei 7 ani de-acasă, şi-a dat jos pălăria, a salutat şi a făcut cunoştiinţă cu lumea pe care n-o mai văzuse până în momentul respectiv. s-a lovit de acea aroganţă de care discutai tu. o aroganţă inutilă. o aroganţă la care a răspuns cu aroganţă, desigur.
    întrebarea mea e acum: a procedat bine sau nu ?

  • In alte domenii lipitorile se indeparteaza cu urina. Mai este si varianta cutitului dar raman anumiti clestisori infipti.
    In domeniul supus atentiei, in viata de zi cu zi, lipitorile se indeparteaza singure prin ignorare. Adica vezi prin ei atat de fatis incat si cea mai retardata lipitoare isi da seama ca e cazul sa plece. Incearca tehnica de a privi printr-un om si ai sa vezi rezultatele…
    o zi minunata iti doresc

  • Pai tocmai asta e. In cazul tau, stiam ca voiai sa ne vedem si promisesem si eram si eu curios. Erai un entuziast si unul caruia ii placea ce face. Nu te-am tratat ca pe un ”cititor” ci ca pe un coleg blogger pentru ca asta erai si asa meritai sa fii tratat.

    Daca erai unul care din 5 in 5 minute imi lasa offline-uri gen ”Hai ba sa ne vedem, ce naiba ?” (adica obsesiv familiare si fara o baza reala) poate m-as fi iritat.

    Mi se pare normal ca pe cei mai ”mici” dar care au respectul si constiinta de sine necesare sa-i tratez ca pe egalii mei nu ca pe unii ‘mai mici’. Insa exista anumiti oameni care sunt ”mai mici” pur si simplu si vor sa ajunga mai mari fara sa creasca.

    Nu sunt arogant cand sunt salutat. mi se pare o tampenie sa nu raspunzi la salut sau sa nu schimbi 1-2 vorbe aruncate dupa salutul ala. E mai degraba de finete.

  • Pai cam asta si fac dar este interpretata drept aroganta.

  • Mie nu mi s-a întâmplat să mi se spună că sunt arogant niciodată. Să fie oare pentru că sunt un inferior sau pentru că sunt atât de tare încât ştiu să mă abţin? 😀

  • Aceeasi ”problema” ca Darius cel Tulbure. Sunt atat de nesimtit incat nu bag in seama nici ce imi spun apropiatii dar sa mai ascult de alti ”destepti”:) Aplic cu succes zicala ”cainii latra, ursul trece”:) In concluzie nu cred ca am fost vreodata arogant. Imi place in schimb sa las nebunii sa vorbeasca si sa mai bag fitile din cand in cand sa ii agit si mai tare:)

  • Comy, Darius : Lucky bastards 😛

  • nu cred ca aroganta creste direct proportional cu increderea in sine(cel putin nu in toate cazurile). increderea mea in mine este egala cu 0 si totusi sunt perceputa de unele persoane drept aroganta. de unde aceasta contradictie?

  • Asta nu inseamna ca nu esti suficient de capabila incat cei care nu te pot ajunge sa te considere aroganta 😉

  • nu e vorba de aroganta, ci de judecata. oamenii vor sa fie bagati in seama si importanti, daca nu… esti un tafnos, porcule, nu-ti mai ajunge strada?

    nu, dar am treaba… pa si pusi.

    sincer, uneori imi convine sa fiu considerat arogant. ma scuteste de mult timp pierdut. (am fost arogant?) 🙂

  • Good point cu bagatul in seama, cred ca trebuia sa continui abordarea si pe filiera asta.

  • pe drumul suficientei am avut ocazia sa constat ca au luat-o mai multi profi 😛 intr-adevar, excelenti cand vine vorba sa explice, oameni inteligenti, plini de realizari, dar… dupa o discutie cu ei asa imi vine sa le sparg cate o vaza in cap

    cateodata ma intreb si eu daca nu am devenit prea increzuta… in general, nu pot spune ca am o parere foarte buna despre mine. increderea in propria mea persoana variaza in functie de cummerg lucrurile zilnic. in momentul in care apar realizarile, mai mari sau mai mici si chiar foarte mici, poate insignificante din punctul de vederea al altora, ea creste. devine si mai puternica hotararea de a face mai mult, simt ca a crescut si responsabilitatea, si cumva asta face iar ca lucrurile sa mearga bine, catre o alta realizare mai mica sau mai mare… pana in momentul in care cedez nervos si dau cu piciorul la tot.

    relativ, insa… foarte multi din jurul meu mi se par cel mult mediocri. exista si exceptii, insa majoritatea oamenilor mi se par de-a dreptul retardati. sunt eu aroganta sau sunt ei chiar asa jalnici? si totusi… daca eu sunt aroganta inseamna ca mediocritatea e ok? refuz sa cred asa ceva.

  • Простовато и, скорее всего, не в топ.

  • Pana de curand imi faceam procese de constiinta.Incercam sa-mi reprim orice raspuns sarcastic sau observatie aroganta.Faceam asta prin tacere sau printr-o remarca mai putin acida,mai usor de digerat.A fost o incercare de a fi un om mai “bun’ sau naiba stie;Ideea e ca nu sunt un am asa de bun.Pana si incercarea mea de a-mi sugruma “rautatile” a esuat intr-un final in fata unor respectabili maimutoi.Ma distrez destul de tare pe seama pseudointelectualilor ce-mi arunca injurii primitive.Nu merit sa fiu condamnata.Oricum voi arde in flacarile iadului:))

  • Since hell ain’t real, have your evil fun 🙂

4 Pingbacks

Leave a Comment

Your email address will not be published. Required fields are marked *

krossfire
  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.