Sa fie o greseala in titlu? Sa fie o incercare ieftina de umor? Sa fie o scurta patrundere in transcendenta prin intoarcerea la origini?

Similar cu intrebarea ”Cate personalitati a produs Romania in ultimii ani?”, raspunsul corect este ”niciuna”.  Titlul a venit ca o consecinta naturala a unei discutii avute zilele trecute. Ca orice discutie, ea a implicat minim un participant, cateva idei si un cor de majorete semi-dezbracate. Spre deosebire de alte discutii, la ea au participat masculi feroce din patru categorii de varsta. Invariabil, dupa discutia ”ce e gay si ce nu in muzica de astazi”, am ajuns si la alte subiecte de discutie. Unul dintre ele implica ideea de familie si de a avea copii, pentru ca nu-i asa, asta e fix genul de lucru pe care-l discuti cand vezi prima data un om. In acel moment am avut o epifanie (nu foarte diferita de a celebrului parinte Vaginiu).

E usor sa descoperi varsta mentala a unui barbat dupa atitudinea fata de copiii mici, fie ca-s propriii copii, fie rezultatul muncii orizontale a altora. Metoda nu functioneaza in cazul femeilor, unde perceptia este puternic alterata de ceasul biologic, prezenta uterului si de influenta mass-media. Oricum, e stiut ca influenta mass-media e de vina pentru tot, de la tsunami, la uragane si Oana Zavoranu (pentru ultima vor arde in iad).

In primii ani de viata, ceilalti copii sunt practic niste jucarii 2.0. Ce e fain la jucariile astea e ca dupa ce le scuipi se sterg singure, ba chiar mai mult, daca le indoi nasul cu mingea, dupa o saptamana vei putea repeta operatiunea. Odata ce mai cresti, copiii mici devin iritanti. Daca mai ai in posesie si vreun fratior mic si tembel, intelegi bine conceptul de teroare. In perioada liceului, micii gremlini iti devin indiferenti. Pubertatea inseamna ca universul se invarte in jurul sanilor si orice altceva e irelevant. La facultate si mai ales spre finalul ei, te pocneste nostalgia. Iti amintesti cu placere bataile mancate pentru trandafiri furati din curtea vecinului si alte lucruri care cu 10 ani in urma te traumatizau. Acum incepi sa-i privesti cu o oarecare invidie pe-aia micii. De ce trebuie tu sa inveti si muncesti in timp ce aia de 5 ani se scobesc in nas? Huoo, PD-L e de vina!

Deja cand treci de pragul de 25-27 de ani, te sperie putin piticii. Nu de alta, dar din cauza presiunii sociale si a influentei mass-media (irelevanta aici, dar amintiti-va: Oana Zavoranu!) incepi sa te gandesti ca la un moment dat veti intra in posesia unei astfel de creaturi. Realizezi ca micii mucosi sunt ca investitia intr-o companie romaneasca: bagi bani si obtii la schimb mazgaleli si chiloti murdari. Totusi, cam tot pe-aici constati cu stupoare ca, aia micii iti sunt intru-catva simpatici. Iti amintesc de tine cand erai mic (doar ca atunci lumea era mai buna, nu exista Oana Zavoranu).

Dupa 5-10 ani , indiferent daca ai intrat sau nu in posesia vreunui pusti, treci automat in postura paternala. Dai sfaturi, faci ca maimuta cand vezi un bebelus si te comporti de parca ai avea 60 de ani. Sentimentul se accentueaza odata cu inaintarea in varsta. La un moment dat, apare si falsa toleranta. Ii ierti pentru ca sunt tineri, desi in sinea ta ii vine sa-i pocnesti cu pisica peste boticul ala mic si simpatic.

Cand ai peste 60 de ani vine greul. Pe de-o parte,  eliberat de povara muncii si mai aproape de a afla daca Dumnezeu a notat filmele tale porno, incepi sa te simti din nou copil. Pe de alta parte, e foarte posibil ca nepotii tai sau alti copii sa te vada ca pe un bunic. Nu poti fi invidios pe jucariile lor, pentru ca trebuie sa pari inteligent. Partea trista e ca nu esti, partea buna e ca nimeni nu stie asta. Ar mai fi si aspectul neglijabil ca, aia mici din jurul tau au toata viata inainte sa descopere prima iubire si sa bata primul record la Maiestria Stelelor 5 (Starcraft 5, pentru ca Socaciu va fi fost zeificat intre timp). Deci, esti un copil mai mare, invidios si traiesti  cu falsa impresie ca esti foarte inteligent. Amintiti-mi, care-i diferenta fata de etapele anterioare?

Ce incerc eu sa spun e ca in esenta suntem si ramanem niste copii. Ceea ce e oricum bestial, pentru ca la varsta aia femeile vor fi niste babe!

P.S: Ca veni vorba de copii, e de remarcat un fenomen : exista oameni, nu putini si nu barbati, care in primii ani de viata ai copilului altora, vor folosi fraza ”vaaai, cat e de frumos”.  Ulterior, la 2-3 ani dupa, vor veni cu fraza ”mama da ce frumos s-a facut”. Pai hotaraste-te tanti! Ori eram urat cu spume cand eram mic si nearticulat, ori faceau femeile coada la mine ca iepurii la ceaiul de musetel.