Ce bine miroase ”R”-ul ala

Ati avut vreodata impresia ca tipul de langa voi are o figura de ”Razvan”, desi nu-i stiti numele? Ati intalnit vreo tipa bruneta, slabuta si cu ochii mari pe care era obligatoriu sa o cheme ”Irina”?

Aparent, daca ati trecut de primii 10 ani de viata, capacitatile voastre intuitive fac parte dintr-o particularitate neurologica (sa nu-i spunem ”boala”) numita sinestezie. La fel ca figura de stil cu care va bateau la cap profii de liceu, sinestezia presupune perceptia lumii printr-un amestec de simturi. Cam 1 din 23 de persoane ”sufera” de o forma sau alta de sinestezie, abilitatea fiind mai des intalnita indivizii cu aplecare artistica. Experientele ”sinestezice” variaza de la a privi literele si cifrele in culori pana la asocia elemente care nu par sa aiba vreo legatura. Astfel de elemente sunt sunetele si imaginile si, mai precis, cuvintele si imaginile.

New Scientist are un articol destul de fain pe tema sinesteziei si nu are sens sa vi-l povestesc. Cert este ca oamenii ridica o problema destul de delicata: daca lingvistica moderna si mai largul domeniu al semioticii (care de decenii zgarie la poarta stiintei) au ingropat sinestezia si au catalogat-o incorect ca fiind o anomalie. De acord ca, in cazurile extreme, si aici Oliver Sachs are o carte buna pe tema,  sinestezia impiedica integrarea sociala. E vorba totusi de o manifestare involuntara. Daca restrangem totusi discutia la cazurile mai putin serioase, n-ar putea ea sa fie o simpla capacitate innascuta a fiintelor umane? Nu de alta, dar de ani ni se spune ca limba vorbita e un construct artificial, o serie de conventii, dar se evita raspunsul la intrebarea ”cum s-au propagat limbile primordiale?”.

Aparent, capacitatea de a face astfel de asocieri se manifesta natural si la varste inaintate. Nu, nu e vorba de a vizualiza cuvantul ”masa” in momentul in care-l scrii. Asta-i o abilitate invatat prin repetitie. E vorba de a intelege ca ”baboo” inseamna mare si ca ”nuk-nuk” inseamna mic, desi e prima data cand auzi insiruirea asta de sunete. E capacitatea de a pricepe un avertisment, desi limba in care este spus n-a mai fost vreodata pronuntata in prezenta noastra.

Asta ne aduce la intrebarea naturala daca nu cumva educatia omoara o capacitate innascuta a creierului uman. Nu de alta, dar la 3-4 ani ma intelegeam perfect cu vara mea din Germania, desi niciunul nu vorbea limba celuilalt sau macar limba proprie corect. Cuvintele si constructiile mentale, rimele de gradinita fara sens pe care fetele le arborau cu mandrie (tinca patina pitulaaa…) sunt doar vestigiile unui simt al simturilor pe care integrarea sociala il omoara lent. Nu se zice asa! Nu se face asa! Asa e corect, nu invers! Ce cuvant e ala?

Copiii simt cand ceva ”nu suna bine” sau cand ai spus o prostie. Mai mult, asocierile dintre nume si figura sunt mult mai clare in copilarie. Paul nu e ”un Paul”. Paul e Paul si nimeni altcineva n-ar putea sa fie Paul. Ba, pana si numele de familie au sens perfect. Cand vecinul de la patru urla ”magajanci” in fata blocului, mi se parea perfect natural sa iesim cu totii din casa. Cand aborigenii de pe Amazon scoteau cuvinte pline de sunete ascutite, albii din fata lor intelegeau ca vacanta e pe cale sa coteasca abrupt spre macel.

Explicatiile variaza de la ”sunetele au rezonanta psihica” la ”e doar imaginatie”. E destul de clar ca sunetele, mai ales cele elementare, au o rezonanta concreta (anumite consoane creeaza un sunet sufocant si asa mai departe). Totusi, inclin spre o explicatie ceva mai complexa, din moment ce exista persoane care asociaza inclusiv limbii scrise sensuri apropiate de sensul initial al cuvintelor (desi limbile moderne au rar corespondenta grafica). Tind sa cred ca, pe langa stima de sine si creativitate, educatia ajunge intr-un final sa amortizeze calitati innascute ale creierului uman. Sa nu uitam ca batranii satului nu aveau nevoie de smartphone pentru a fi considerati intelepti.

P.S:  Fara legatura, voiam sa anunt ca mai vechile ambitii de designer si creator de jocuri sunt pe cale de a reveni in forta alaturi de o echipa fresh si sper eu, cat mai mare. Ramaneti pe receptie!

27 Comments

  • Aborigenii nu erau aia din Australia? *random nitpick*

  • Mie mi se pare ca suna bine R-ul, ca de mirosit nu am mirosit nicio litera pana acuma, iar daca ar fi dupa preferinte, nu as mirosi o litera masculina . 🙂

  • Romania Inedit: Un A mai degraba 😛 ?

    Odeena: Nu, aborigen inseamna nativ/autohton si cam atat 🙂

  • Mai degraba un O, ca A e prea general !

  • Mie imi plac africanii aia care au “click”-uri in cuvinte. In rest, sunt si eu destul de curios de legatura in fonetica unor cuvinte si intelesul lor.

  • Sa nu uitam de mongolii care canta ceva in genul asta:
    http://www.youtube.com/watch?v=NOsGvs1FZDs

  • mda, totodata mi se pare cand aud cuvantul “strampi” ca trebuie sa apara o tipa extraordinar de sleampata si dezlanata! (da’ credeam ca e de cand am cazut acum douaj de ani de pe bara de covoare)

  • Pai cuvantul oricum seamana cu ”sleampata”. De fapt, sunetul ala stram /sleam (apropo de tramp-ul britanic) e cel pe care as arunca vina pentru imagini de gen 🙂

  • Nu știu dacă am capacitățile astea, dar sigur mi le-aș dori. 😀

    Succes cu revenirea la vechile pasiuni!

  • O sa avem nevoie 🙂

  • Greut articolul pentru vara. Ceva de spart seminte n-ai?

  • Ba da, uite acum o sa scriu despre dezafilierea Universitatii Craiova 😛 (glumesc)

  • Patesc tot timpul chestia asta, chiar mai mult asociez persoanele cu anumite culori si nu-mi dau seama de ce.. De ex Adina = Roz plamaniu… Tare subiectu..

  • Mi-ar place sa am un asemenea simt, deobicei acei oameni care il au sunt foarte nostalgici!:)

  • Dirijer: As fi curios daca nuantele de gen coincid 🙂

    Danny93: Mai toti suntem nostalgici dupa ”perioada aia”.

  • Pai cauta si tu pe gugal acuma…

  • eu cand eram mic asociam “la revedere” cu ceva mazare

  • Eu ”gradinita” cu ceva ”spanac”, si din pacate asocierea nu era sinestezica 😛

  • Zilele astea ma amuz sa constat ca lumea inteleapta ajunge la concuzia, dupa indelungate studii, ca tot zorii stiintei cantaresc mai greu: uite si cu viteza luminii, cauzalitate si efect, via Einstein, asta apropo de calatoriile in timp 😉
    Nu stiu ce-ai facut inainte, mie imi place ce scrii acum, desi o faci cam rarut 🙂

  • Teo: Inainte am scris si in mare cu asta ma ocup si acum (fie ca-i la munca, in proiectele colaborative sau aici). Blogul are vreo 5 anisori si a imbatranit, de-aici si raritatea.

  • E Ok si mai rar, dar bine, numai sa nu se faca mai rar spre deloc 🙂
    Si nu-i mai spune blog batran, mai, spune-i si tu… matur, na! 🙂

  • bun articolul. uite aici ceva ce poate avea legatura cu articolul tau: http://ro.wikipedia.org/wiki/Meme

  • frumos scris, daca permiti un mic exemplu despre cum sistemul educational si formarea educationala omoara creativitatea

    app, ken robinson e un maestru, orice cu el merita ascultat

    http://www.ted.com/talks/ken_robinson_says_schools_kill_creativity.html

  • Cand a aparut, proful de discurs public (de la master, pe-atunci inca frecam bancile scolii) ni l-a prezentat pe larg 🙂

  • Deci Paul e Gogu Kaiser ?

  • Conform sloganului, e posibil 😛

Leave a Reply

Your email address will not be published. Required fields are marked *

  • krossfire
  • Un simplu haiduc al cuvintelor.