-Bă, ştii ce? Eu demisionez!

-Acum? În momentul ăsta? Încă puţin maestre textier. Suntem atât de aproape…

-Nu bă. Mie mi s-a luat. Ai zice că un an în plus la o veşnicie nu contează, dar îţi spun eu frate: contează! Zi şi tu, de când ne chinuim cu aiureala asta? Îţi amintesti măcar când a început campania?

-Pai, la început a fost…

-Îţi spun eu, n-a fost nimic! La început nici lumină n-aveau în birouri. Ăştia vor să construiască un brand din nimic. Ţac pac, scriem câteva rânduri şi cu asta rezolvăm tot. Ştii măcar cine-i publicul ţintă?

-Păi scria clar în brief, tu n-ai citit? Publicul este de toate vârstele, fără studii, nu a luat contact complet cu produsul. Scopul nostru este să-l aducem de la awareness la trial într-un timp cât mai scurt şi să generăm cât mai mult buzz…

-Stop, stop. Te rog eu, stop. Nu arăţi a prost, dar dai de bănuit. Am citit şi eu brieful ăla, am dormit noaptea cu el în pat, am scrijelit cu cărbune citate din el. Ştim cine ar vrea să fie publicul nostru, dar ştim cine ESTE publicul nostru? Există oare publicul ăla pe care ne chinuim să-l convertim?

-Pai încă nu există, dar jobul nostru este să-l educăm şi să-l aducem la un nivel de contact cu brandul…

-Uite ce e. Esti grafician, da? Esti creativ vizual? Agreezi o direcţie, o transformi într-un concept vizual şi livrezi niste execuţii. Aici care-i conceptul? Facem ceva, ne ducem la ăia şi le arătăm, ăia zic ‘’oooaaaa’’ şi ne pupă picioarele câteva mii de ani de-aici încolo? Nu ne trebuie şi nouă ceva, o scânteie? Nu de-asta ne-am bagat în meseria asta, să fim provocaţi? Îţi spun sincer, eu de multă vreme nu mă mai simt provocat…

-Da măi, dar uite, eu am venit cu ideea aia cu inscripţionarea şi le-a plăcut.

-Super. Urmeaza să scriu cu ‘sh’ şi ‘tz’ şi am spart piaţa. Faptul că ai inventat o metoda nouă de gravare te reduce la un om de producţie, nu la un artist, ceea ce tu, sub straturile alea de ceapă mentală, chiar eşti!

-Bine, nu zic că sunt complet fericit. M-a iritat şi pe mine încăpăţânarea cu care clientul voia să-i înghesui textul pe două cadrane şi să mai şi scriu nu ştiu cum…

-Prietene, îţi spun eu: la tine a fost uşor. Ştii de câte ori am rectificat textul ăla? Şi acum aud vocea aia dictând ‘’De ce cinşpe?’’ ‘’ Ce-i cu cuvântul ăla?’’ ‘’De ce să ne gandim atât de departe?’’ şi să nu uităm cireaşa de pe tort, regina tuturor feedbackurilor: ‘’Pe ei nu-i duce capul să înţeleagă, scrie simplu şi taie tot textul despre ciuperci şi gorile’’. Pana mea, aia era cea mai faină bucată. Eram piftie numai când mă gândeam ce feţe ar fi făcut ăia…dar în fine, nu mai insist.

-Ei, hai că n-a ieşit atât de rău, încă e bine…

-E bine? Băi, tu ai venit băut la muncă? Ai citit măcar ce text ne-a trimis clientu’? Verbul a ‘’cinsti’’ e peste tot şi mai apare şi bucata aia halucinantă cu ‘’deşertul’’. Ce a vrut frate să spună acolo? Cică să nu ne atingem, că el ştie mai bine…

-Da, e adevarăt că nu iese cum voiam, dar eu zic că putem face treabă. Hai mai tragem o oră şi ce iese, iese…

-Bine frate, da’ o fac pentru tine, că suntem colegi de când lumea. La final o să înlocuiesc ‘’ciordeşti’’ cu ‘’pofteşti’’, că se cam repeta ideea de la punctul opt. Pun diacritice, le aşezi tu pe tablă şi o dăm în producţie. Măcar dacă aveam şi noi brieful complet, dar cine să il scrie?

-La un headline te-ai mai gândit? Ştii că ăla vechi cu ‘’Aspecte care îţi pot afecta sau nu viaţa în anumite condiţii’’ era foarte lung şi sincer, nu prea mi-a plăcut.

-Nici mie. Ştii ce? Hai măcar la headline să fim curajoşi. Zi-i frate ‘’Cele 10 porunci’’ şi trimite-i o simulare lu’ Moise!

P.S: Pentru ca n-aveam de gand sa mai poluez blogul cu articole de umplutura, am scos de la naftalina o schita. Mai mult, am si terminat-o. Stiu ca-i cam centrata pe profesie dar, daca v-a placut, aplaudati. Daca nu, aplaudati oricum, pentru ca merit.